Cuvîntul Libertății, ianuarie 1997 (Anul 9, nr. 1943-1970)

1997-01-25 / nr. 1964-1965

CUVÂNTUL LIBERTĂȚII 9 SÂMBĂTĂ 25, DUMINICĂ 26 IANUARIE 1997 Pagina 3 T­eatrul National d­in Craiova - veritabil ambasador al culturii românei în ultimii ani. Teatrul Național din Craiova a fost invitat la cele mai mari festivaluri internaționale de pe toate continentele globului: "Ubu Rex cu scene din Macbeth", "Titus sindronicus", Phaedra", "îngrijitorul", "Iona" sunt cîteva dintre spectacolele cunoscute în lume. T.N.C. a devenit un veritabil ambasador al culturii române, în fapt, al țârii noastre. Dincolo de cronicile și comentariile aparute în presa străină, Naționalul craiovean a fost distins cu șapte premii internaționale de creație în mai puțin de cinci ani. "Principalul artizan al succeselor noas­tre este, cu siguranța, Silviu Purcarete, un adevărat magician al scenei" - declara dl. Emil Boroghina, direc­torul Teatrului Național din Craiova. "Povestea" a început cu “Piticul­ din gradina de vara", de Dumitru Radu Popescu. Spectacolul a fost un mare succes, deschizînd drumul altor împliniri. Silviu Purcarete exercită asupra actorilor o putere aproape magică. "Sînt întîlniri care te înalță, te purifica, te înnobilează. O astfel de întîlnire a fost colaborarea noastra cu Silviu Purcârete" - continuâ Emil Boroghina. Desigur, aici este și "geniul managerului Boroghinâ". Mulți specialiști români și străini consideră, chiar și după apariția “Danaidelor”, “Phaedra” drept spectacolul-capodoperă al lui Silviu Purcârete. Cinci seri la rînd, între 15-19 ianuarie a.c., la Teatro Stabile di Bologna - Italia, Teatrul Național din Craiova a prezentat “Phaedra”, excepționalii actori craioveni fascinînd publicul. Presa italiană a rezervat spații largi turneului. Se știa ce înseamnă “Teatro Nazionale di Craiova Romania”. Prezentăm fragmente din două cronici apărute săptămîna trecută în cotidienele italiene: “De la Euripide și Seneca, o PHAEDRA după Purcărete” “A pune împreună autori ca Euripide și Seneca, cu două texte ca IPPOLIT și FEDRA, la distanță de 400 ani unul de celălalt, nu l-a înspăimîntat pe regizorul Silviu Purcărete, în anii din urmă mereu prezent pe scenele internaționale. Neîn­crezător că tragedia, cu întregul său bagaj de ritualitate mitică, poate să vorbească, cu tunete și tirade, unui azi al nostru, Purcărete conduce excelenții săi actori de la Teatrul din Craiova, semnînd și adaptarea dra­­maturgică a acestui spectacol care arată pe scenă o “Phaedra” în același timp barbară și contemporană, legendară și reală. Paisprezece scene, cu un prolog și un epilog, subliniate de intervenții muzicale și de o interpretare ce nu are nimic retoric, în care cuvintele se pot transforma în cînt, pentru a povesti eterna dispută între bărbat și femeie, între fatalitatea ce guvernează și revolta oame­nilor, între costume antice și citate ironice ale unei modernități în fond asemănătoare. (...) Ritualuri de purificare sunt evocate prin alunecări de lumini pe corpurile nude ale bărbaților scufundați în apă. Aici chiar se naște nebunia care o apucă subit pe regină... (...) Și dacă Teseu apare în întreaga sa majestate, pe un catafalc, el este, de fapt, un bătrîn călător care se întoarce de unde nimeni nu se mai întoarce. (...) Și iată că marea înfuriată îl ucide și Fedra însăși se aruncă asupra săbiei după ce i-a dezvăluit soțului adevărul. E imposibil de crezut în împăcarea zeițelor, în timp ce cerul aruncîndu-și hainele, pălăriile și taburetele, cu sînii goi, pornește un dans popular, un mare cerc în jurul disperatului Teseu, în sunetul unei muzici cvasirituale”. (“L’Unità”, 19 ianuarie 1997 - “Ippolito, passione fatale”, cronică de Maria Grazia Gregori). "Spectrul lunii” “După “Titus Andronicus” de Shakespeare, prezentat toamna trecută la Festivalul de la Parma (un spectacol care a făcut, practic, înconjurul lumii în cinci ani), iată o altă ocazie de a ne întîlni cu geniul metaforic al lui Silviu Purcărete. De astă dată e vorba de “Phaedra”, după Euripide și Seneca, pe care maestrul român o prezintă împreună cu Teatrul Național din Craiova, la Arena del Sole, lucrare premiată la Avignon și prezentată și în Italia într-o ediție în aer liber, la Gibellina. în acel decor de pietre și mine, fantezia lui Purcărete se topea în prețioase fluvii simbolice­­ astfel încît viziunea sa asupra tragediei să corespundă practic unei elegii lunare. Sub această lumină fixă și verzuie, avînd reflexe parcă rău prevestitoare, care scaldă existențele umane, fără a separa complet tenebrele de lumini, între regizor și textul clasic se închide un fel de cerc magic. Pe care, de altfel, scena îl conține și îl restituie perfect în spațiul său închis: de la corul de pregătire, cu interpreți îmbrăcați în alb, la rituri druidice, toate fac să se transforme luna, treptat, de la o urmă de lumină la luna plină. (...) Cercul și linia alternează continuu, în timp ce tunetul unei furtuni puternice țîșnește din spațiile aceleiași legende. Seneca se bazează pe Ippolit, urmărind aproape litera textului lui Euripide; sinuciderea protagonistei este una din variante, aceea pe care Purcărete a ales-o. Această Fedră, în versiunea sa onirică și șocantă, tulburătoare, apropie mitul de noi, deoarece ne obligă să-l acceptăm ca pe ceva necesar și în același timp inexplicabil. (...) Fedra (Leni Pințea Homeag) și Ippolit (Angel Rababoc) se înfruntă fizic, pe un tron nupțial, ducînd la limită ideea lui Seneca, pentru a spori tragismul deznodămîntului (spre deosebire de textul lui Euripide). E o lume de antiteze totale, condamnată la autodistrugere, care captivează mai ales partea noastră irațională, acționează asupra iraționalului din noi. Această parte pe care tragedia încearcă în zadar să o strivească, să o elimine”. (“N­ resto del Carlino”, 17 ianuarie 1997 - “PHAEDRA” lui Purcărete, între mit și magie”/ “Spectrul lunii”, cronică de Sergio Colomba). • •• Distribuția: Leni Pințea- Homeag (Phaedra), Angel Rababoc (Ippolit), Hie Gheorghe - Valeriu Dogaru (Teseu), Mirela Cioabă, Tamara Popescu, Natașa Raab, Gabriela Baciu, Anca Dinu, Rodica Radu, Ozana Oancea; • Comi - Iosefina Stoia, Georgeta Luchian, Smaragda Olteanu, Tamara Popescu, Mirela Cioabă, Monica Modrea­­nu, Natașa Raab, Gabriela Baciu, Lamia Beligan, Adriana Moca, Anca Dinu, Anca Dincă, Geni Macsim, Corina Druc, Constanța Nicolau, Denisa Pîrlogea, Minela Popa, Paula Pîrlea, Valeria Andrei, Iolanda Mănescu. • Valentin Mihali, Theodor Marinescu, Tudorel Petrescu, Marian Negrescu, Constantin Cicort, Constantin Florescu, Silviu Geamănu, Adrian Andone. ^„LUMINIȚA RISTEA j.rxpk« Ciiuwubit I ÍKtlAKX VV ptn»Kfcln*MO d;!l* k.l.-nț*'T ri.cü.- irt xfUM AkRIii Valii állt 21 jí CiiZi-.'. -J ;C-..îriițllRX4.icnn (Aiem 'i » ivtjxno •Mixtet ni :qiK-||i;i|éíiI ífociül^di F'wiL'í: Ibaiii'.wtU iflf-eHif&taiif V aír fiúi OflKIfiVltlnS Al;C ?1. Trí í drHilu p Tcjjkv .li vitri ri>5 i,-,52if:x!!:i bțx.-ii’;i jű Andrea Aflrullcudi í üjtfcaífuic m' Mnl i ze 10 51 ti. W GtMlJtnO M íí fi J mído inícr/iiviii .■»HV 21,1 ÍAt.íif» ejtü-nv-JaiVi út Mm AuIk jiI Sfni pti.)Hmc, •Viii tí d> h'Mni ülk; Ä1. •'.Mavöuiv da ScíckÍc. TEATRO / FÉDRA ARRIVA DA CRAIOVA Si sperimenta a Est la tragedia dell’incesto TEATRO Dueguttli In cerca dl Beethoven, tredonriBlnbillco fra vtta e sognî IM iȘ|iki iJ ui tor éwjüI alia scemi: îl lungo- Craare Mll* juilil ha Í5piratn ad Adria­na AsU Cort» prțfrricrf. Ia sua prima pifeoc come lutrira. o see di unt câmpia icnn In AsaTraelra Câttâ Ptantu­­iii). Oro 21, Astra di I-V*­­ft, Hr»o & iVvTa:niox. Info. 054:tttn8!5.*Kn*Ci V*­­' fî'&lâd é SHdímo Randid i>ha tätmsux» yitdw 3& rv* gin) jcnpnng-ririo ■Wrt. tuti om&i di barba­­kicioh'r lihfiTOiWitll»;: [%pi­­(*U>  áurréaFjaliífoíK: rî Lc kirdbi aax di DubjOlftftS: duB iscaki» nari musidfti In viaggio, ‘ii. harbaloeto­­le padini * k riwiț îM wesu un. mi« 5 tESrioftO festi voi 1x> gi e ifernsnk ki i RiVOit­naX rzdc 0545/6433 »X# LsiX»în tif. mn tmrjf.3 (Finn Disca Roi­­gjeml, WO­Sî­ r»Vi astre i.ird­ facts * rntfimsz­ii Tc*m> .m«.CCU CiTSCVl. ch* diAtOJa Csti idil dill’.AíSlú <Mikiú Nwildrti. pireodiLe ir^rjist ?, pci­lm­­ UiJI’/^a’J­Ar'di fie&ü­di-Sift&ct; *i «fireFt«, deLiauA&'á* regt^;gj)vui |*urcírílf( ü^cvt^Aúsioíni? gií. prefer STOK^tü CCUűriUlilO, C«Lft5Cfe«J dl tlftiî dd íca|n.v miCr pto. íme«« daJ 15WÍI íaf »Htsi $. yjkstirLTOd cte si sóim gjalsyr^ <í|tíirt^ ü ÍIÚJllítC>Í ri>l(V.í| ÍLÍ.i^riS12ÍKlZlJ­­V. ii (: %vtyjló p:n or..il:zínií, Pgitirtöíj n il yio ípstiíjűdií tűk» m?, p?r ,M äÄ fiiiilDi átóiítallO Jll i.jItí a/o;-íljCX>. iiía) ni^iuon^i.iigdi: ij.i »insei fekemei (sÜIsbcíü, d'ia^ .Mraa­­ao da ihm primartrioe £1 CDJtísCCO IÎ gffilÜi iKrdtialj -ttj wk, L^íxi Rhum Höíífúa, úd un 7ó v;:i >tr=: t? feri táút&­ Cl dí Kai CÍÍiúrir^n, ?tj țns. dcÜZL* Oxini ÜDüí. listc li* il rsrjfe 41 Ari«nidí. PkutűTM :<?­­rím futili Țfrdrarko» Cl hiittí«­­iri. dcfR"« us mi é un ÍXicvItí­­rfrcttfrítv >i1 k;n^oa.l?jCK»^h atlx­­rț 4il pls. űcmpiáin, íl pj# c-i-sün- — iji-. 5ti»e seofldfeiun țxs uKitiplF úti ns ilKiißsJtw he «smlseU.diKl]ci'«|^-' tinted&. ()asnin ții fiit» cn&irak! cits cáerü IríAsetrí: i tlkțrsj pru^eltí osiítú­tí ŐL PlK 1TC5Ä, Cl ék rfferi¥C>. ?itpr?ltul­ rnicsra vlsfcw pltíUiai tfwi>­­ralivá diKallfibiéíW ?^U 5rKll£iic/i h tora qtiKítíi c n li.m^^A», vk* Iß prsdlkäace pdr il in»jw wnr hri' tm áiríi TEATRO / «PHAEDRA» DI PURCÂRETE TRA M1TI E MAGIE Spettro di luna I cxtfirfu li. *»£.♦ » .1 «lipi ( li:: j*A£* l>MO l­l­ rv.­tN*ii.*, £-„nv! tu *țsleii.­iy d-«ntftcsii<”; ii 4r.-izv.»:* t­li isr.r* n­­<*Ujwamnili. i::enit­.* il iiunnilii'<ti im pntfWla. ww." <<■ «•­«• ic.*«­« sw» .Sîc.o.ii H râtiiii .mi Jl • ■l*. Îi: Vi «*i...»!h;* j»ncî­|iu.odrib'|ircciyi.iii5iiic un­ikivi V­uiiiKi,Hm jnlSiUț PaN.scK« x­ Mi v •Riníi,y •? Mupel.iliH il mai> vitîn­k» n­ici pdtt&é cjorțcinv.. gpiN«»­?.s M­incc^Mii­i. innieiui’ Taki-í l'irs'ț'giatiKCJc» fvo di Su­ S ir cdiilinuu li«Jií«fi>M £*f»iv, ut^li oppnMi kN­ cnv^uc­ti: _____ h05XH*SA — îl iji Synki."­p'-'N «•cw'llltóK'lu «niM....’­U:i­ilCal Ki" íVrt-AV Vr-Jit­..itv »a-ffithe«­siKitii: p­ii“.tiiji­­th diniquu sa^i^ícro owvw fut Lícvvhnrí >'•* wpny j.1 fiiviío rA-iHiniirCux* tíi .Silviu í' 'aji Spviil A lr#ITA K-Vrlla WWrtdVts. fesíV. .‘•••KwsJSíi? v StinVíi sí« ríauiMiioIiK'.y-i•■‘•»h j*4•• mSJfe’:«; •rr.iv ít» N'v-4’« C «£«>•<. ail A-diS í1r;l ficu?: cpTM |>rci*i»í*»:i ^«1 Avignü­,-i in Üiií-i prew’t.iM .1ii:-riMA^ía>4.'.'ni • TiÄ «UíStoHKa v, <la Kunpldcy lü în -sefciwi äl'Arerw dW Sule dl üúkftpltt «i ítpl*« pn pirvzäod rivitțj sIwíIkiHcí Swift uita luce c v<rditSTni. \\ rx-j^sJa run*W» rmwve I si if itvtKTrC aVl'íiprfiN-s în ^urrfi ptAuudi ‘•1i v'iJ0,,M [V'r11 p.«irt -1 ü’tírí. M tufltyfl' d« ihifcudf « i *?:r < un* in r,v I. «fmb-> jla «ujn Clir i:c'i;!k! I:. mi:< ví>s>)?a* dúlt.» Cíiy'Üia »sijrf v‘** :;”'J *>* ' I.'i .. Asc.^nihMim i„r„!l,..».iel, iliIXi- *'• VÎC*lu «*** *** '•">■ **vp»*> miisnvmmm Marionette per vagaboodaggio esorcfec per ^orrtól a mert I Stas era a Bologna Ü debit tio della cotnpagnia nazionale rumena A;í.í w-m *;.ki5ÄC3 ti rsn-Sc mi­­j-ity>:&i umiliri, p« relit il iJNbB %m~ . lllli l’ctstíir fl C <tc »ÜTSJ» . [,TCÍ»C10 d fcriiimșK, beB>2>ö tcittí»>pfüj­ ' C^udcuiifiisti­­ sr: . SÎO Zt­ZZ# Pfint­­ifra un­isvDíiitf. moíicmliju iíiz. ^nlwiiiiniirie* dűtadíti li vi­­teuma#Lörif­­r I­r- m­p D­ra* , r&at; Premiul ziarului "Cuvîntul Libertății" la Concursul de Poezie "FLOARE DE GER" - Calafat. 1996 DORINA ȘOVRE (Caransebeș) Instructor metodist la Casa de Cultură din zvtrcolire lirică, numai că versurile Dorinei Șovre­nu Caransebeș, colaboratoare la cotidianul “Renașterea se iau la harță cu nimeni. Dimpotrivă, se simt ca Bănățeană” din Timișoara, Dorina Șovre (41 ani) acasă într-o zonă de reflux și meditație (“ultimul cochetează cu motive lirice închise la culoare, de cîntec al lebedei negre”). Chiar și pe acest­ front de parcă autoarei, armator ipotetic, i s-ar fi înecat toate “bătaie în retragere”, printre ciulinii deznădejdii, visele plutitoare. Titlurile poemelor cu care a căutătorul de poezie găsește, deloc conjunctural, participat la concursul de la Calafat par sugestive petale de rouă care înnobilează sensibilitatea. Este prin ele însele: “Adio, secol”, “Eternitate” , și motivul pentru care, dincolo de aura laureaților “...Eroare”, “Lacrima”, “Ultima rugăciune” .Poate de pe “podium”, premiul ziarului “Cuvîntul Liber­tății” îi revine de justețe. (­IRGIL DUMITRESCU)­­?----­" Ultima rugăciune și, în subtext, și ceva revendicativ în toată această Eternitate Alerg desculță Prin urîtul din mine Tălpile-mi sîngerează De pustietate Un corb îmi sfîșie neputința Zboară cu ea către cer Mă mistuie întunericul. Focul îl scuip spre amiază îngenunchez între pietre. Cîntecul din somnul lor îmi aduce pacea. Simt atunci Că ETERNITATEA Este tot mai aproape­ între noi și cer Distanța e doar de o lacrimă . Umblu printre voi Cu mîinile pline de jertfe. Bat la o poartă... ZADARNIC Alta se deschide Și,mă întîmpină în prag MAMA LACRIMILOR. Vine ora ultimei rugăciuni Se aude tot mai aproape Ultimul cîntec Al lebedei negre, Dans păgîn Ritual al durerii, Blîndă trecere De la focul GHEENEI La liniștea piramidelor EGIPTENE Rămîn întrebările, Țipete de pescăruși Înecați în valuri... Lacrima Un obraz • în lașitate, nu frica e procentul cel mare, ci abjec­­------------------------------------------- ț­a • împătimire: și război să fie, numai să aibă ce povesti • De ce stă oare măgăria mai unt unei femei? • Cum s-ar desfășura, la bătrînețe, des­botezarea, spre a păși, anonimi și fără ocrotire divină, în fața Judecății? • Vinul, viața - aceeași evoluție: dulce, aprig, acru • Noima? Noima rămîne în eternitate secretul lui Dumnezeu. Poate El însuși • Inspirația, ca valul mării - te răcorește, te uimește și-ți este - cu ritmicitate și naturalețe - retras • A trăi ca rima tăiată, se înmulțește, dar cap nu-i crește • A fi perfect? Numai prostia e perfectă, nu pierde, nu-și adaugă • Gîndul că-n orice­ copil Dumnezeu se seamănă și din orice bătrîn ar trebui să se culeagă • De ce sînt iubite atîta lucrurile? Poate pentru că nu ne dau de lucru • Dumnezeu - Psihiatrul despre stres, că are, pentru spirit, noima gimnasticii pentru trup (inclusiv rigoarea încărcării) • Deficiența de caracter acționînd ca un magnetism intermitent, lasă să cadă traiectoria oricărei calități • Omul n-ar trebui să aibă năzuința viului? Cum să te bucuri că te-ai oțelit? • Cîntecul - rodul singurătății, escaladarea nevoii de a vorbi singur • Podiumul vieții. Mecanismul lui subiectiv • Omul - singura mașinărie ce se repară luîndu-și un răgaz. CONSTANTA VAICĂR roșu r • Aveți meritul de a fi lansat, anul trecut, Concursul Național de Poezie “AL.­PIRU”, pentru debuturi în volum. Inițiativa, salutară, din toate punctele de vedere, este o operă de mecenat. Cum s-a conturat aceasta în con­diții cînd însăși protecția socială e o problemă, darmite protecția literaturii și artelor? • Ideea îmi aparține și pleacă de la faptul că toată viața mea am fost redactor de carte, editor. Situația după 1989 a redactorului de carte s-a schim­bat. El a devenit din multifunc­­ționar (cenzor, critic, apărător), redactorul din Occident, care trebuie să aibă fler și să cunoască foarte bine piața de carte. Fiind și privatizat, dispune de banii săi. Ideea concursului a derivat din starea de fapt a poeziei noastre actuale, cu puținătatea de volume în librării. Ele apar în tiraje confidențiale, iar difuzarea lasă de dorit, în nici un caz, o carte din Craiova, fără efortul editurii respective, nu va ajunge la Iași sau Timișoara. Această carte, de versuri, va pleca însoțind celălalt tip de carte, vandabilă. Calculul economic pe care mi l-am făcut în 1996 se înțelege că nu va mai bate cu cel din 1997. Va fi, deci, destul de dificilă publicarea celor șapte volume de debut, ultimele două dintre acestea constituind opțiu­nile editorului, determinate de imediata lor situare după manu­scrisele selectate de juriu. Am bucuria că-i pot ajuta pe toți acești șapte poeți (Liviu Florian Jianu - Craiova, Constantin Mirea - Slatina, Virgil Florin Ilie - Craiova, Anton Horvath - Cărei, Vasile Munteanu - Pitești, Radu Stoe­­nescu - Strasbourg, Dan Perșa - Con­stanța), dar, în ceea ce privește Editura “Vlad-Vlad”, nu constituie o nou­tate. Noi dispunem de încă 16 volume publicate deja în același­ regim, pe contul editurii, cu autori din Craiova, București, Slatina etc. • în calita­tea-mi, extrem de onorantă, de a fi făcut parte din juriu, m-a im­presionat echidistanța sau detașarea cu care ați tratat între­gul concurs, cînd ați fi putut deci­de singur, ca om cu experiență, nu prin intermediul celor șapte judecători (obiectivi, îmi place să cred). A fost vorba despre o anumită strategie? • Absolut! Am dorit să fac un lucru care nu știu dacă se face întotdeauna. Să existe un juriu complet indepen­dent de editor. Personal, nu am citit nici un vo­lum în prealabil. Le-am predat, in­tacte, membrilor juriului, care nici aceștia nu s-au cunoscut între ei. A existat doar un secretar care îi știa pe toți șapte, și atît. Surpriza cea mai plăcută a fost și cea finală, cînd s-au desfă­cut plicurile. Statistic, interesant este că membrii juriului, în număr de șapte, deci, s-au exprimat aproa­pe la unison, mai ales în cazul primelor trei volume! Cu o singură excepție pe care o consider problemă de gust. Am de gînd, pe baza acestei experiențe, să păstrez juriul și în perspectiva următoarelor ediții ale concursului. Am să evit preselecția, evitînd în felul acesta și potențiala doză de subiectivism, ce se poate naște din discuții repe­tate. • în cazul de față, știu, totuși, că unele volume nu au mai ajuns la juriu. De ce? • Inițial, am pri­mit exact 98 de manuscrise. 40 dintre acestea nu au respectat condițiile concursului­­ cu motto, cu plic închis etc. Unii autori, în dorința exacerbată de a nu ne încărca memoria, s-au iscălit pe fiecare filă de concurs. I-am îndepărtat, cu părere de rău. Și au rămas 58 de manuscrise. Jumătate dintre acestea au beneficiat de notă de trecere. Cum s-ar spune, au reușit fără loc... • Pînă la urmă, cum veți procura sau din ce veți obține milioanele necesare tipăririi celor șapte volume premiate? • Banii aparțin firmei și se string din beneficiile rezultate de pe urma cărților vandabile, despre care am amintit la început. Nu ne facem nici un fel de iluzie că vom cîștiga ceva purtîndu-ne crucea pînă la capăt, în afară de aderenți la o cauză care merită și acest risc. Oricum, vom organiza lansări de carte în zonele de unde provin autorii, cu excepția celui care ne-a scris din Strasbourg. Important este ca aceste cărți să intre în circuit, ele beneficiind și de niște semne distinctive - banderolă, copertă comună etc. Le vom trimite, de asemenea, tuturor instituțiilor abilitate, acesta fiind și sensul major al concursului. VIRGIL DUMITRESCU “Important este ca aceste cărți să intre în circuit...” Interviul nostru cu scriitorul DAN­ ION VLAD, directorul Editurii “Vlad­ Vlad” Craiova Arta este o lungă sufe­rință, o întrebare pe care ți-o pui tot mereu ție însuți. Trebuie o sută de flori ca să faci o picătură de parfum... Theodor Pallady Că, bă­neică, îi tot da înainte Ilie a lu’ Mandi, pe vremea noastră, a ăstora trecut de zile, măi știa lumea de rușine, care rușine astăzi o caut cu luminarea ca pe cuc, iarna. Măi era bun simț, buna rînduială, bunele moștenite din vremuri străvechi. Că dacă îi venea o noră-n casă îi săruta mina și n-o dureau dinți. Nu umbla nici desculță prin fața părinților sau­ a socrilor. Măi știu de rușine, de bătrîneță. Da ăstea de astăzi parcă sînt venite din lumi viitoare. Păi ce mai noră am avut eu pe asta, pe Tudora lu’ Chelu, că iute, a­m bătrînit și ea. Păi țin minte de cum a intrat în casă, parcă acolo s-a pomenit. Că mă spală, mă gătește de biserică, îmi gătește mîncarea, de parcă eu am făcut-o. Că bă, că mă las de rușine, îmi spală și izmenele. Ce măi fată, o notă a-ntîia, nu pe vorbe, pe brozbe! Da’ zic eu, ăsta e un lucru rar astăz, dacă n-o fi și ultimu’. Da’, îi tot da înainte unchiașul, uită-te la nurorile de astăz, uită-te la ele, ce fire au, ce apucături, că-i vine să-i iei pădurea-n cap. Altă lume,­ asta de astăz, altă vreme. Că nu trecură nici doi ani împliniți de cînd se-nsură și copilu’ ăsta alu’ fiu-meu. Unde-o fi găsit-o, numai el știe! Cu niște aere, bă frate, de te apucă dambrava. Că, zice ea, mă rog, că toată ziua doarme, sau cucăie, dacă nu bea două cafele dimineața. Că, zice tot ea, că a pomenit așa în casa ei, de cînd a scremut-o mumă-sa. Să lipsește și de mîncare și de apă, pentru cafea. Bă lume, bă oameni buni, bă fraților, ce-o vede bă ea-n cafeaua asta, că zile nu-i dă, ba aud că mai mult le ia. Ca și zice tot ea, cafeaua asta nu e primită fără tutun. Că eu cînd am văzut că fumează am zis că e dracu’ gol. Că, bă fată, am zis, cînd i-am văzut luleaua-ntre cește, ce e cu surcelul ăla la tine? Că pe vremea mea fumau numai țîgăncile ? Da’ ea, obraznica, mă luă pe sus: “Vezi că se răciră sarmalele!”. Că bă taică, i-am zis, la noi în casă, de cînd e­ra pe stîlpii și pe bîrnele ei, număi soba a fumat, și asta iarna, da’ tu, dacă tot fumezi, fă și tu ca ea, fumează numai iarna, că vara atragi nădușelile. Da­că, da, s-a-ntors lumea cu crucii-n sus. Dracu’ e pe pămînt, nu aiurea. Că iute, iar nu mă stăpînesc, nora asta a lu’ fiu-meu n-o avea, bă, rușine? Că s-o vezi cum umblă, de rămîi crucii, cu picioarele desculțe, cu capul gol și cu spinarea la fel. Doamne Sfîntule, parcă e vremea din urmă, sfîrșitul lumii. Păi asta își aruncă ochii și la icoană. Unde-o fi găsit-o, dă frate-meu, că parcă e luată din căluși sau de ale sfinte. Că mă taică, i-am zis, tu n-ai toale să pui pe tine? “Asta e moda, zice ea, fugi, că se răciră sarmalele”. I-auzi scroafa, să răciră sarmalele. I-auzi ce vorbă? Ce să mai zici? Păi de-așa vorbă îl îngheață și scuipatu-n gură. Dă Doamne, un potop, care să le înece, să le spele pe toate! I-auzi, ce vorbă, că să răciră sarmalele. Păi a făcut ca sarmale în viața ei vreodată? A, să nu uit, a făcut odată, da’ a făcut sarmaua cu­ dovleacu’, mîncai din ea o săptămînă. Dă, Doamne, un potop! Dă, Doamne, un potop! MIHALACHE TUDORICĂ CARAGIALE... Un nume singular îr­ paradigma numelor de familie românești. Cuvînt compus, din punct de vedere lexical, numele de familie al marelui nostru scriitor înseamnă în traducere­­ “oglindă neagră” (din turcește, gealî - oglin­dă, cara - negru închis). Numele lui Ion Luca Caragiale, devenit un superlativ absolut (ne-am permis un transfer de categorie morfologică), se înscrie într-o familie cultural­­creatoare de cea mai înaltă și mereu activă rezonanță din istoria culturii române. Calendarul gregorian consem­nează în luna ianuarie trei zile faste: în ziua de 15 s-a născut Mihai Emi­­nescu, în cea de 18 -Ioan Slavici, iar 30 ianuarie este ziua de naștere a lui Ion Luca Caragiale. în acest an 1997, aniversăm, așadar, 145 de ani de la nașterea genialului dramaturg și prozator. Cînd se face cunoscut publicului bucureștean ca autor dramatic, comediograf, prin premiera absolută a piesei “O noapte furtunoasă” sau Numărul 9”, la 1 ianuarie 1879, pe scena Teatrului Național din București, Ion Luca Caragiale era asociat unchilor săi paterni Costache și Iorgu Caragiale, foarte populari actori și autori dramatici din deceniile IV-VIII ale secolului trecut. Să nu uităm însă că cel care avea să-și inaugureze, la începutul anului 1879, cariera sa de genial dramaturg, își exersa condeiul ca excelent gazetar - cum se va dovedi CARACIALE apoi pînă la finele vieții - în cîteva publicarii ale epocii. Tot la începutul activității sale creatoare se înre­gistrează și realizarea traducerii tragediei în versuri “Roma învinsă”, de D. Parodi, reprezentată cu mare succes în 1878, pe aceeași scenă a Teatrului Național din Capitală. Să adăugăm și strălucita suită de foiletoane ‘^Cercetare critică asupra teatrului românesc”, foiletoane publicate în ziarul “România liberă” pe parcursul lunilor decembrie 1877 - ianuarie 1878. Este și perioada în care Ion Luca Caragiale se atașează Junimii, în rîndurile căreia s-a bucurat, de la început, de cea mai înaltă și justificată apreciere. Vom mai remarca, tot din acest interval temporal, și faptul că în “Calendarul pentru toți românii” pe anul 1879, scos de N.D. Popescu (Nedea), celebrul autor în epocă de povestiri și romane cu haiduci, se publică piesa muzicală “întoarcerea vic­torioasă”, compusă cu prilejul întoar­cerii ostașilor români în capitală, piesă muzicală însoțită de precizarea “himn vocal și instrumental, poezia de I.L. Caragiale, muzica de El. Bianchi - Editura Gebauer”. Originea familiei Caragiale (numele originar Caragiale) se află, cum se știe, în sudul Peninsulei Balcanice. Nu credem că e cazul să insistăm asupra originii ei etnice. Cei mai avizați cercetători au stabilit faptul că familia Caragiale este de origine aromână. Repre­­zentîndu-ne obiectiv, în toată complexitatea lor, realitățile politico-sociale și culturale din secolele trecute, vom realiza că familia Caragiale se înscrie, pe o perioadă de trei generații, în rîndul făuritorilor de literatură și artă românească. Tatăl marelui scriitor, Luca Caragiale (1812-1870), a scris el însuși, în taină, piese de teatru. Frații săi, Costache Caragiale (1815-1877) și Iorgu Caragiale (1826-1894) s­înt actori și autori dramatici printre cei mai cunoscuți în vremea lor. Ion Luca Caragiale s-a aflat mai mulți ani în preajma lor, ca ucenic în actorie, ca sufleur sau copist. Fiii marelui dramaturg și prozator, Mateiu I. Caragiale (1885-1936) și Luca Ion Caragiale (1892-1921), au creat și ei o operă literară de mare expresivitate și originalitate. ^MIRCEA MOISA 'pcuttilii Cu Ciafizl­­­oteatoevie

Next