Cuvîntul Libertății, decembrie 1999 (Anul 11, nr. 2974-3000)

1999-12-31 / nr. 3000

Cu speranță, spre MILENIUL TREI Când, cu zece ani în urmă, în preajma neuitatului Crăciun 1989, apărea, în Craiova, primul număr al cotidianului “Cuvântul Li­bertății”, nimeni nu cunoștea dimensiunea aventurii ce va urma. Totul se subsuma, din mers, unei experiențe ce purta în sine semnele unei prefaceri cu totul noi ce cuprinsese pe neașteptate Țara și oamenii ei, nepre­gătiți - nici ea, nici ei - pentru o istorie pe care n-o trăise nimeni decât în vis. Drumul parcurs a fost lung și greu, suprapus identic peste chiar drumul Țării, cu puține suișuri, cu și mai puține satisfacții, dar cu infinite dificultăți care nu dau semn că s-ar fi sfârșit. Cine stă acum să măsoare truda adunată în atâtea nesfârșite ceasuri de veghe, cu instrumentul­ de scris în stare de alarmă? Cine să conta­bilizeze atâtea erori, dar și atâtea momente de satisfac­ție, fie și acea satisfacție minimă pe care ți-o dă credința că, prin servirea adevărului, i-ai fost alături, în clipe de îndoială și teamă, bietului om sub vremi. Și, iată, că, prin acest număr jubiliar 3000, ziarul nostru se pregătește să intre, flancat de cititorii săi constanți, către un nou secol și către un nou mileniu, chiar dacă ele nu vor începe, matematic vorbind, mâine. Vom pătrunde însă - asta e sigur - în anul 2000, nu neapărat mai bucuroși, fiindcă totul în jur pare a desfide orice licăr de fericire, dar poate mai înțelepți și mai plini de speranță. Căci dacă speranță nu e, nimic nu e... Iar ziarul nostru, înscris cu temeritate în vaierul tumefiat al existenței noastre tot mai precare, tocmai speranța vrea să și-o asume ca efigie a existenței sale de mâine. O speranță ivită din convingerea că renașterea - a Țării și a noastră, odată cu ea­­ este încă posibilă. O speranță nutrită din credința că Dumnezeu nu ne-a uitat și că, odată revenit printre noi după peregrinajul de jumătate de veac, nu ne va mai părăsi. O speranță născută din vocația unui neam care i-a dat umanității pe Eminescu, pe Enescu, pe Brâncuși, pe Eugen Ionescu, pe Henri Coandă și care i-a mai dat o “Mioriță” și un “Meșter Manole”, o doina și un căluș, suficiente, în sine, spre a-și merita locul la Tabula de valori a eternității. Dar suntem oare mai buni decât cu zece ani în urmă? Ziarul, dacă este, cum îl definea cu o h­opie greu de camuflat Jean Cocteau, acea știre proastă pe care ne-o aduce poștașul în fiecare dimineață, este așa fiindcă știrea proastă ne-o oferă viața din jur, de la politicienii care-și batjocoresc propriul electorat și până la individul mămnt dintr-un cătun uitat de Dumnezeu care comite cel mai grav dintre delictele cunoscute, acela de a-și înjunghia propria mamă. A omite aceste știri, dintr-un impuls de falsă îngrijorare, ar însemna excamotarea misiu­nii sacre a profesiunii de gazetar. Și, totuși, oricât de greu ne-ar fi, există speranța că, ceva mai uniți, la bine și, mai ales, la rău, vom reuși să devenim ceva mai buni. Iar dacă adevărul, ca și pacea, e o stafie care umblă cu capul spart, ceea ce ne rămâne să facem este de a ne sluji un pic mai mult pe noi înșine, noi, ca jurnaliști și istorici ai clipei care ne scapă, dumneavoastră, iubiți cititori, ca beneficiari ai trudei noastre. Și dacă nu totdeauna reușim, dacă nu de fiecare dată izbutim să vă oferim exact ceea ce doriți, o știm prea bine, iar explicația constă în faptul că, oameni și noi sub vremi, nu suntem totdeauna pe traseul optim. Avem cel puțin o scuză: nu ne-am pus niciodată în simbria răului. Grija de a ne menține la un nivel de urbanitate și de civilitate, de comportament și de limbaj, chiar dacă uneori ne-a costat o parte din tiraj, ne-a păstrat intactă speranța de a avea în cititori niște confidenți de mare calibru. E mult, e puțin? Nu noi suntem cel mai bine plasați să judecăm. La trecerea dintre ani, sub semnul acelei emoții cu adevărat unice a schimbării unei cifre de ordinul miilor, marcăm, prin acest număr jubiliar, 3000, și o etapă nouă în propria noastră devenire: a fi mai aproape de cititorii noștri înseamnă a transforma un deziderat într-un pact pe care vi-l propunem, împreună cu urarea de sănătate și împliniri, mai multă căldură în casă, mai multă pâine pe masă, un NOU AN, mai bun, pace și bucurie, înțelegere și frăție, LA MULȚI ANI! Disocieri Ne-am luat prea mult cu vorba Se schimbă prefixul mileniului, trecem im­punători, semeți, pe soartă stăpîni, în 2000, eveniment buimăcitor pe Mapamond, dar și la noi, la români, care nu scapă Puterii și Opoziției, stîngii și dreptei, celor cripte și celor senini, dar mai ales editorialiștilor și analiștilor politici. La capătul unui an sucit, aruncați nu rareori pe culmile deznădejdii, fiindcă aceasta a dat pagini mai dense în presă decît fericirea românilor, deși Mircea Eliade ne atrăgea atenția, cu vreo 50 de ani în urmă, că, la noi, disperarea nu prinde, fiindcă ea vine din import, rămînem impasibili. Nu-i mai puțin adevărat, însă, că a privi în ochii fericirii - în plină tranziție - e infinit mai greu decît a te uita la un soare puternic. Cum nimeni n-a dat ceva mai seducător și durabil în privința fragilului și vaporosului sentiment al fericirii, ca Ion Luca Caragiale, trebuie să acceptăm că și tranziția fără liman o suportăm tot sub semnul geniului marelui dramaturg. A ieși din Caragiale, fiindcă vrem să fim cineva în lume, lideri regionali, cum consideră Emil Constantinescu, suciți cum sîntem, fundamentaliști de-ai lui Dănuță, ne trezim intrînd metatextual în promisiunile premierului Mugur Isărescu, care dacă nu se realizează, nimic nu se mai înțelege în țara asta. Avem, totuși, se pare, un inegalabil grad de umor și nelipsită inteligență ce ne acordă dreptul să fim enervanți chiar și pentru cei care ne miluiesc cu un sever și concis dialog european, predicînd că ne vor binele, îndoiți de scepticism, indisponibili la miracole chiar micuțe ale binelui, dar niciodată banale, nu putem astăzi, decît împreună, cu inimă ușoară, să acceptăm clișeul despărțirii de 1999 rîzînd și făcînd bîză de el. Fiindcă ne-am luat prea mult cu vorba, aducînd imaginația acolo unde trebuie, aserțiunea care taie în carnea vie a problemei, deloc îndoielnic tranșată de analiști, nu este alta, acum, decît: “De-ie Dumnezeu ca anul care vine să fie mai bun pentru toată lumea”. La mulți ani cu sănătate! MIRCEA CANTĂR 5 “Toți ne mint! Nu este posibil ca o democrație să se bazeze pe minciună!” Nici la sfîrșit de an, profesorii universitari craio­­veni nu au fost scutiți de surprize, primind salariile chiar cu o zi înainte de Anul Nou. “Nu este posibil așa ceva! Sîntem profesori universitari, nu servitori, își bat joc de noi!”, ne-a declarat, indignat, prof. Traian Nica, liderul de sindicat de la Facultatea de Litere și Istorie. Pînă miercuri, 29 decembrie, banii pentru cadrele didactice remunerate cu carduri Banc­Post nu fuseseră virați. Contabilitatea Universității dădea vina pe bancă, Banc Post susținea că Universitatea nu a vizat fondurile: “Cine minte? Pe cine să mai crezi? Cei care își primesc salariile pe stat de plată (a se citi “șefii”) și le-au ridicat încă de luni, 27 decembrie, dar noi, ceilalți, am fost nevoiți să facem zeci de drumuri la Universitate, pentru a vedea dacă, în sfîrșit, ne-au venit banii. Singura persoană de la care am putut obține o vagă informație a fost ... portarul”. Abia ieri s-a rezolvat această disfuncționalitate, cadrele universitare putîndu-și ridica drepturile salariale. Dacă și-au pus speranțele în acești bani pentru a-și face pregătirile de Revelion, slabe speranțe să mai poată face mare lucru în ultima zi. Mai au o șansă­ acasă sau în Piața Prefecturii... SIMONA LICA Prefectul Marian Jean Marinescu speră că anul 2000 va aduce relansarea industriei doljene Domnule prefect, iată, ne mai despart mai puțin de 48 de ore de 2000. Cum caracterizați . ■ : ■', A:; • * la nivelul administrației locale anul care, practic, s-a încheiat?­­ A fost un an greu care a trecut, totuși, fără mari probleme pentru județul nostru. Ca la fiecare bilanț, există realizări și nemulțumiri. Eu consider că eforturile pe care le-am făcut pentru marile societăți comerciale, pentru a rămîne pe linia de plutire, au dat rezultat. De altfel, n-am făcut altceva decît să-mi îndeplinesc responsabilită­țile principale - legalitatea actelor administrative. Sînt însă, oarecum, dezamăgit de faptul că nu am reușit, deși sîntem primul județ din țară în ceea ce privește nivelul aplicării Legii fondului funciar, cu un procent de 84 la sută, să finalizăm problemele le­gate de pămînt. - Ce așteptați de la noul an?­­ Personal, îmi doresc, în primul rînd, sănătate, pentru a realiza ceea ce mi-am propus. Cînd spun asta, mă gîndesc la crearea de locuri de muncă și chiar la îmbunătățirea nivelului de trai al oamenilor. Concret, mi-aș dori­­ un contract pentru “Avioane”, avînd în vedere că există promisiuni de la MApN în acest sens, și aș mai vrea ca Daewoo să mărească producția. - Care este mesajul dum­neavoastră pentru olteni? - Se doresc tuturor să aibă parte de un an mai bun, să fie sănătoși, mai uniți și mai înțelepți. LUMINIȚA TUDOR Talentul nu e scutit de experiența bolii, a suferinței și a morții . Premiera de miercuri seara (29 decembrie) pe scena Naționalului craiovean a constituit-o un spectacol coupée din Cehov - “Ursul”și “Cîntecul lebedei” . Prima secvență i-a avut ca interpreți pe Anca Dinu, Ion Colan, Valeriu Dogaru și Marian Politic. Printr-un joc ele­gant și vioi, amuzant și atrăgător. Trecerea în anul 2000 va fi sărbă­torită cu fast în Craiova, în cadrul manifestărilor organizate de Prefec­tura Dolj, vor avea loc și lansări de parașutiști, demne de “Cartea Recordurilor”. La ora 23,58 a ultimei zile din ’99, patru sportivi ai aerului tînăra actriță Anca Dinu (Elena Ivanovna Popova) a fost o excelentă parteneră pentru mai experimentatul Ion Colan. Ursul - Grigori Stepanovici Smirnov - este un personaj care ne trimite la “Bădăranii” lui Goldoni, ursuz și prost crescut, el susține că detestă femeile, că le cunoaște foarte bine și se laudă că a părăsit 12, dar nouă (doi bărbați și două femei) vor executa salturi de la 1000 m. Aterizarea va avea loc la 0,02 din prima zi a anului 2000, în Piața Prefecturii. în cazul în care nu va fi loc suficient, aceasta va avea loc în fața Primăriei. “Guiness Book” va avea un reprezentant la l-au lăsat ele. Fermecat de nurii tinerei văduve neconsolate, Smirnov se declară, totuși, învins:”Doamne, ce femeie, ce femeie!...” Valeriu Dogaru, în rolul servi­torului Luka, face din nou dovada umorului și eleganței care-1 caracterizează, iar “mortul” Nikolai Mihailovici (Marian Poli­tic) se amuză asistînd de pe un piedestal, pe care i l-a ridicat tînăra-i văduvă, la ceea ce se petrece în jur. A doua secvență a spectacolului - “Cîntecul lebedei”- i-a avut ca protagoniști pe Vasile Cosma (în rolul actorului Vasili Vasilici Svetlovidov) și Lucian Albanezu (Nikita Ivanîci). Actorul, la 68 de ani, este cuprins de o teamă cumplită de moarte, de uitarea care îl paște pe orice artist după ce nu mai este. Sala întunecată, unde ar trebui să se afle spectatorii, devine “o gaură neagră”, care îl înghite. Cuprins de aburii beției, rememorează scene din piesele shakespeariene jucate odată, cu succes, avîndu-l, acum, doar pe blîndul și înțelegătorul Nikita ca asistent și spectator. Disperarea și furtuna din suflet se sting, iar liniștea se așterne. Actorul moare. SIMONA LICA Duminică, 2 ianuarie 2000, ora 18, același spectacol coup ce va fi prezentat pe scena Naționalului din Bănie, constituind prima reprezen­­tanție a TNC din anul 2000. Craiova pentru omologarea recordului. Pentru a putea fi recunoscută, performanța va fi repetată la ora 1:58 (după Meridianul Greenwech). Cu alte cuvinte, va fi un salt care va ține... un an. CRISTI PĂTRU 9 9 Un salt cu parașuta ce va dura... un an 9 ( IMPACT ) Restricțiile în prescrierea medicamentelor compen­sate­­ eliminate De la 1 ianuarie 2000, baremul de 600.000 lei existent în prezent pentru o rețetă medicală și taxele percepute la eliberarea medicamentelor vor fi desființate. Medicii vor continua, însă, să prescrie numai trei medicamente pe o singură rețetă. Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate a hotărît ca, în cazul persoanelor cu afecțiuni cronice, medicii să prescrie oricîte medicamente sunt necesare în schema terapeutică a bolnavului. Tot de anul viitor, compensarea medicamentelor pe bază de rețete va fi făcută pe două categorii: cele care ameliorează starea de sănătate - 50 la sută, iar cele vitale - 90 la sută. MIHAELA CALCIU Miercuri, 29 decembrie a.c., în cursul după­­amiezii, cetățeanul sîrb de origine albaneză Emiusa Mustafa, în vîrstă de 35 de ani, circula la volanul autoturismului său marca Mercedes Benz 201, pe o stradă din Calafat, spre vamă. El se întorcea de la lucru din Germania și se îndrepta către Iugoslavia, pentru a-și petrece Revelionul alături de familie. Încercînd să vireze la stînga, fără a se asigura, Mustafa a intrat în coliziune frontală cu un autoturism marca Oltcit, condus de Antonie Găman, 24 ani, din localitate, care circula din sens opus. Din păcate, neatenția lui Mustafa a avut un efect tragic: moartea Adinei Rotaru, 22 ani, din Calafat, aflată pe scaunul din dreapta șoferului. GEORGE IULIAN George Harrison a fost înjunghiat Fostul membru al grupului Beatles, George Harrison, a fost înjunghiat în piept, la domiciliul său din Henley-on-Thames, în cursul nopții de miercuri spre joi. George Harrison a fost internat de urgență, iar starea sănătății lui este, acum, apreciată drept “stabilă”. Soția lui, Olivia, a fost și ea lovită, dar nu a fost spitalizată. Se pare că George Harrison s-a luptat cu intrusul, pe care a reușit să-l imobilizeze pînă a venit poliția, potrivit unor elemente ale anchetei, care nu au fost confirmate oficial. Agresorul celor doi a fost și el rănit și transportat la spital, unde a primit îngrijiri, ulterior fiind arestat preventiv la un comisariat vecin din Oxford. O cupă de șampanie pedeserista Conducerea și parlamentarii doljeni ai Partidului Democrației Sociale din România au ținut să mulțumească presei locale, într-un cadru festiv, pentru modul obiectiv în care a relatat evenimentele inițiate de organizație, de-a lungul anului 1999. Ieri, închinînd o cupă de șampanie în cinstea anului care vine, atît invitații, cît și amfitrionii au nutrit speranța că acesta va fi mai bun, fiecare cu gîndul la propriile idealuri. Citești "Cuvîntul Libertății" și cîștigi­­ teri a avut loc tragerea la sorți a cîștigătorilor concursurilor organizate de firmele “De ce nu?” și McDonald’s și cotidianul “Cuvîntul Libertății”. Numele norocoșilor sînt: Sorina Staicu - un dejun pentru două persoane la Restaurantul “De ce nu?”; Florina Ghenea, Ioan Dragoș Ionescu, Cristina Brăgaru, Ecaterina Iulia Marin, Iulian Alexandru Neagu, Loredana Ghiță, Dan Lucian Cîmpan, Ștefania Vîrtosu, Ana Rădiță, Gheorghe Alexandrescu - cîte un meniu la McDonald’s. Ei sînt așteptați miercuri, 5 ianuarie, pînă la ora 16, la sediul redacției. Redacția Banca Transilvania­ și-a premiat depunătorii Cu ocazia Anului Nou, Banca Transilvania a acordat premii de fidelitate, prin tragere la sorți, clienților-persoane fizice, care și-au păstrat disponibilitățile în lei, în depozite la termen. Cîștigătorii fac parte dintre persoanele care au depozite de peste cinci milioane și pe care le-au păstrat, cel puțin un an, în bancă. Cele trei premii oferite au fost: premiul I - 50.000.000 lei; premiul II - 35.000.000 lei; premiul III - 15.000.000 lei. SABINA DUMITRU Zi liberă la CCIO Azi, Camera de Comerț și Industrie Oltenia nu va avea program de lucru cu publicul. Același lucru este valabil și pentru Oficiul Registrului de Comerț. Activitatea va fi reluată luni, 3 ianuarie 2000. SABINA DUMITRU ( IMPACT )

Next