Cuvîntul Nou, iunie 1986 (Anul 19, nr. 4459-4483)

1986-06-05 / nr. 4462

ANUL XIX, NR. 4462 50 de ani de la procesul militanţilor comunişti şi antifascişti de la Ura O viaţă de luptă dăruită partidului, poporului, socialismului (Urmare din pag 1) Ceauşescu se vor afirma în e­­tapa imediat următoare, eta­pă cu foarte grele şi com­ple­­xe probleme cînd, ieşind din închisoare, va da o nouă, dar şi mai înaltă dovadă de com­petenţă politică, organizatori­că, de înţelegere profundă a rolului strîngerii rîndurilor forţelor revoluţionare, împre­ună cu un grup restrîns de cadre, din însărcinarea parti­dului va înfăptui, în stilul său caracteristic de muncă devotată, revoluţionară, sarci­na de reorganizare a Uniunii Tineretului Comunist, care a însemnat ridicarea pe o nouă treaptă a rolului şi forţei ei mobilizatoare, a stilului de muncă şi a formelor de luptă politică, a contribuţiei ei re­voluţionare. Activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru a­­părarea intereselor vitale ale ţării, păstrarea integrităţii şi independenţei, împotriva peri­colului fascist şi al războiu­lui, îşi va dovedi din plin e­­ficienţa şi în organizarea, îm­preună cu tovarăşa Elena Ceauşescu (Petrescu), cu alţi militanţi comunişti revoluţio­nari, a marii demonstraţii an­tifasciste şi antirăzboinice de la 1 Mai 1939. Ca unul dintre principalii organizatori ai acestei impre­sionante demonstraţii, tova­răşul Nicolae Ceauşescu evo­ca astfel evenimentul de la 1 Mai 1939: „Marea demon­straţie de la 1 Mai 1939, des­făşurată sub semnul unităţii, a Frontului Unic dintre comu­nişti şi socialişti a evidenţiat cu putere hotărirea eroicei noastre clase muncitoare de a se opune fascismului şi poli­ticii de război, de a apăra in­­ teresele naţionale supreme ale României... Numărîndu-se printre puţinele manifestări din Europa, care au avut loc în condiţiile cînd fascismul e­­ra în ofensivă după München, evenimentele revoluţionare pri­lejuite de sărbătorirea zilei de 1 Mai 1939, reprezintă o dovadă a maturităţii clasei muncitoare, a posibilităţilor de care dispunea atunci po­porul nostru, forţele sale re­voluţionare şi progresiste de a organiza cu succes lupta împotriva războiului şi fascis­mului". Arestările care au urmat au pus şi mai mult în evidenţă personalitatea şi simţul poli­tic ale tînărului comunist Nicolae Ceauşescu. Timpul pe­trecut în închisorile burghe­ziei, departe de a-l demobili­za, i-a sporit dîrzenia şi com­bativitatea, hotărîrea de a ac­ţiona cu toată energia pentru împlinirea dezideratelor fun­damentale ale clasei munci­toare, ale poporului român. Resursele inepuizabilei sale voinţe de luptă le aflăm în devotamentul fără margini faţă de partid, în credinţa de nestrămutat în idealul comu­nist, căruia i-a consacrat în­treaga sa capacitate de mun­că. Corolarul mişcării largi de rezistenţă antihitleristă a po­porului român, organizată şi condusă de partidul comunist, l-a constituit victoria Revolu­ţiei, de Eliberare Naţională, Antifascistă şi Antiimperialis­­tă, eveniment de însemnătate primordială în cadrul istoriei noastre naţionale. în zilele fierbinţi ale verii anului 1944 Partidul Comunist Român a chemat întregul popor la lup­ta pentru eliberarea patriei. * Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, întîiul bărbat al României de astăzi, revoluţionarul plin de cutezanţă, patriotul înflăcărat, s-a aflat atunci în primele rînduri ale luptei poporului român pentru salvarea patri­ei. Odată cu cucerirea libertă­ţii începe o nouă perioadă in dezvoltarea independentă a României, rolul hotărîtor in întregul proces revoluţionar care a început odată cu in­surecţia de la 23 August 1944 avîndu-l Partidul Comunist Român, care a organizat şi condus destinele poporului pe drumul edificării unei noi o­­rînduiri, socialiste. Un moment cardinal în is­toria postbelică a ţârii, care a determinat ridicarea la cote valorice superioare a concep­telor de independenţă şi su­veranitate, a luptei împotriva pericolului unui nou război, împotriva neofascismului, pen­tru o lume mai bună şi mai dreaptă, l-a constituit Congre­sul al IX-lea, cînd în fruntea Partidului Comunist Român a fost ales tovarăşul Nicolae Ceauşescu, fiul cel mai iubit al naţiunii, ctitorul României socialiste, întreaga viaţă şi activitate revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu reprezintă pentru întregul nostru popor o permanentă şi mobilizatoare pildă, prin cutezanţa şi ero­ismul fără seamăn cu care. In anii’ marilor bătălii sociale, organizate şi conduse de par­tid. Cel care astăzi conduce destinul liber al naţiunii so­cialiste a făcut din năzuinţe­le înaintate ale clasei munci­toare, ale poporului român, cauza sa supremă, cu încre­dere nețărmurită în victoria luptei sale. Cînd este stimulat interesul pentru industria unită D­ upă o discuţie cu tova­răşul Kaján Károly, preşedintele C.A.P. Tîr­­gu Secuiesc despre preocupă­rile consiliului de conducere al acesteia pentru dezvoltarea secţiei de industrie mică, am aflat că, pe lîngă brutărie, cantină şi sera floricolă, fiin­ţează aici şi o secţie de con­fecţionat lăzi, al cărei „certi­ficat de naştere" a fost sem­nat prin anul 1972, atunci cînd se căutau noi soluţii şi mij­loace de creştere a veniturilor cooperativei, cînd, la propu­nerea unor cooperatori, con­siliul de conducere a luat ho­tărîrea de a valorifica deşeu­­rile care proveneau de la fa­brica de mobilă din localita­te, încercînd să transpună în viaţă o idee care să le aducă venituri. „Startul" a fost ane­voios. Deşeurile cu pricina în­­tîrziau să le parvină de la fa­brica amintită şi apoi se do­vediseră şi necorespunzătoare pentru ceea ce îşi propusese­ră să facă cooperatorii. Au ur­­mat zile de căutări. La un moment dat se credea că ideea ar fi, chipurile prea puţin realizabilă. Dar n-a fost să fie aşa. Oamenii au început să vină cu soluţii, cu propuneri. Dar iată că una din ele s-a dovedit de data aceasta deo­sebit de valoroasă, dar prea costisitoare. Azi, după ce s-a recurs d o a treia soluţie, în­cercarea de a cumpăra de la I.F.E.T. materia de lemn nece­sară, pregătită, fasonată şi frezată, tuturor li se pare să fi fost atunci o treabă foarte costisitoare. De altfel, ideea a şi fost abandonată foarte repede. — Scopul nostru, îmi zicea preşedintele Kaján Károly, era să obţinem beneficii. Ci­neva a fost de părere să lu­crăm mai mult pe cont pro­priu şi iată că ne-am însuşit sugestia, în sensul că azi cum­părăm, la un preţ convenabil lemnul, respectiv materialul brut, prin ocoalele silvice, îl transportăm cu atelajele şi camioanele noastre, îl faso­năm şi-l dăm la gater. Am făcut tot felul de calcule din care a rezultat că aşa este cel mai avantajos. Şi preşedintele Kajan, mi-a repetat: „Trebuie să gîndeşti eficient, temeinic dacă vrei să obţii venit suplimentar, să alegi calea cea mai simplă, care să te avantajeze, să nu faci o treabă de dragul de a te lăuda că ai făcut ceva, iar în realitate să nu prea ai ce să „culegi“. Cît despre posibilităţile de a se realiza în secţia de in­dustrie mică operaţiile pregă-­ titoare confecţionări, lăzilor,, s-a găsit un om (azi nimeni nu-i mai ştie numele), oricit am insistat să aflu, zice-se că nu ar fi fost de prin partea locului, care a inventat o ma­şină ce efectuează mai multe operaţii, astfel îneît atunci cînd este pusă in funcţiune acţionează 120 de circulare mai mici. Imaginaţi-vă ce ran­dament era şi apoi apreciaţi ce productivitate se realizează ! Cu alte cuvinte, industria mi­­că, la C.A.P. Tîrgu Secuiesc, stimulată efectiv şi eficient, aduce unităţii importante ve­nituri, asigurând totodată lu­cru membrilor cooperatori pensionari, pe toată perioada anului.. Este şi acesta un e­xemplu demn de urmat, pe care, din păcate, nu prea l-am întîlnit în alte unităţi agrico­le de producţie din judeţ. „Să ai satisfacţia că ai folosit toa­te resursele materiale şi uma­ne de care dispui şi în final să obţii 4 milioane lei anual venituri", aşa după cum a ţinut să sublinieze preşedin­tele Kaján în finalul discu­ţiei noastre. AURELIA LOJINSCI ȘI flip â 1V * “3 A &5-.; ; • • e ^ As*,::. IN V.W • '00^•­­v % ) . ■;* % )V A N v Pensionari: Jakabos Pál, în vîrstă de 72 de ani şi Kerezs­ Gyula, într-un­ moment de maximă atenţie pentru lucrul bine făcut Foto: KOVÁCS L­ÁSZLÓ Ecouri In presa vremii iUrinare din pag I­­darităţii revoluţionare impri­mat, în calitatea sa de con­ducător al întregului grup, ti­nerilor militanţi comunişti şi antifascişti: „Ceauşescu.. e un copil cu o inteligenţă de o maturitate surprinzătoare... Vorbeşte limpede, puţin prea repede, parcă voind să spună deodată tot ce ştie... Intrăm în sală, şi găsim pe acuzaţi în bănci... Sînt slăbiţi, cu ur­mele suferinţelor încă vizibile pe feţe. Dar vioi, cu expresii cuminţi şi limpezi, cu priviri treze. Fii de ţărani aproape toţi. Au îndurat destule, dar nu se plîng. O femeie de a­­fară trimite unuia dintre ei un corn. Băiatul îl împarte în patru. Sînt patru inși, care mănîncă acum dintr-un corn, nu fără a-1 privi mai înainte sfioși, cu ochii mari, ca pe o mică minune a pământului". (Nr. 31, 6 iunie 1936, pag. 2). Despre atmosfera în care a fost pregătit procesul şi în ca­re acesta se desfăşura, într-un articol din Adevărul, se scria: „Dl. avocat Radu Olteanu ri­dică un nou incident privitor la lipsa martorilor şi cere ca, pentru stabilirea faptelor să se admită citarea unor mar­tori, cu atît mai mult cu cît, la instrucţia preliminară, fă­cută de jandarmi, inculpaţi­lor li s-au smuls declaraţiile. Primele declaraţii sunt în con­tradicţie cu declaraţiile făcu­te la cabinetul de instrucţie. Teroarea exercitată asupra a­­cuzaţilor a fost atît de gro­zavă încît acuzatul Ionescu a încercat să se sinucidă. Con­siliul intrînd din nou în de­liberare, respinge acest inci­dent“. (30 mai 1936, pag. 6). Ziarul Deşteptarea, care-şi avea reprezentantul în sala procesului consemna: „Aţi văzut procesul verbal fabricat de autorităţi ? Şi poporul s-aşteaptă ca ei să facă drep­tate !“. (6 iunie 1936) Asemenea relatări au apă­rut în numeroase alte publi­caţii ale vremii. La proces, după ce a făcut totul pentru a reduce la tăcere pe acuzaţi şi pe avocaţi, din apărare, co­misarul regal a vădit o ase­menea tentativă şi faţă de presă, în plin proces, comisa­rul regal, căruia i se asociază şi preşedintele consiliului de judecată, acuză presa că nu prezintă corect procesul, folo­sind termenul de „samavol­nic". într-un manifest apărut la Braşov, după proces, edi­tat de Partidul Comunist Ro­mân, se scria: „La Braşov muncitorii petrolişti din Va­lea Prahovei şi judeţul Dîm­boviţa au fost condamnaţi pentru că au luptat pentru pîine şi libertate". Informaţii despre procesul de la Braşov din primăvara anului 1936, au apărut şi în presa din Uniunea Sovietică, Franţa, Elveţia şi din alte ţări. Scriitorul Romain Rol­land îi scria, după proces, preşedintelui Consiliului de Miniştri al guvernului român (Gh. Tătărăscu): „în sprijinul celor mai adevăraţi prieteni din Europa vă rugăm a pune capăt acestor scandaloase a­­buzuri care aduc un prejudi­ciu incalculabil României“. La Paris a fost editată şi o broşură despre luptătorii an­tifascişti din România, broşu­ră în care se relata şi despre procesul de la Braşov. Infor­maţii despre proces au apă­rut şi în ziarele franceze: L'Humanité, La Republicque şi L’Oeuvre. Prin ecourile de care s-a bucurat in întreaga ţară şi peste hotare, procesul de la Braşov din primăvara anului 1936, rămîne ca un moment deosebit de însemnat in lupta antifascistă a poporului ro­mân şi în eroica epopee, de peste o jumătate de veac de luptă revoluţionară pentru cauza poporului, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului. I nsp tu ju urmă­­ cesul h şi antifr mii Poe roului" tinereţi: râsului e­tei sale" tru dr pericoli boiului, naţionali Folosi: foarte c piele dan tele juri relatările respectiv torul eo­­matic sp­re parte plicaţiile ştiinţă a comunist de figure un lider ţului dre ţii şi d­a:­colo de i judecă ci sistem fa rul Nico­­lo de dra la discre fabrică a nu le res VINERI, DE CUL­TELORÎ „P ma, se­m ne, afla punct­­ tensionat' pune în 1 important de tineri căruia Ceauşesci comunist le duioas surorii, ci respect a și a ziari narea și torilor.—'" gînduri luptătorul tat în ca tere senti­tăţii socii­ce. Spectac­rată a lui decorul lianei M. sugestiv î litanţilor rile­lor î lor de a marilor ii şi dreptat Vorbim, teatrului nesc, desi că a aces­tei oamei afirma: „E­ra faptei: ieste în­­­tre îngeri devâr, de mai mult du-ne cu miraţie a ţătoare de­nar, aven mina fapt în lum­i­­ire, abneg comunistă responsab­ila dator ță de pati du-ne voi du-ne ide.

Next