Cuvîntul Nou, iunie 1989 (Anul 22, nr. 5389-5414)
1989-06-15 / nr. 5401
PAG. 2 Oin aip u* JÍíI^U^IcIJÜlLílL ţLO EícLEl Csutak Levente: „EMINESCU“. TlemutUat Eminescu este însăşi fiinţa noastră in tot ce are ea mai curat şi mai bun. Atîta vreme cit noi sîntem, el este; atîta vreme cit el este, noi nu putem crede că am putea muri vreodată. Nu trece zi, nu trece noapte in care, firesc cum respirăm, să nu-i rostim numele ca pe ceva sigur al tuturora şi sigur fiecăruia dintre noi. Eminescu este istoria fiinţei noastre naţionale. Versul său — nemuritor zbor de păsări peste plaiurile Mioriţei — are melosul unei orgi tulburătoare. De freamăt de codru şi şoapte de izvoare. De piscuri astrale şi suflet zbuciumat. De tainică iubire şi vis iimiresmat de tei, are jalea buciumelor şi lună cit să umple mările şi nopţile lumii. Toate înmănuncheate în cărţi-tezaur de pană măiastră neegalată, cu suflet românesc. Eminescu este universal. Ca un fulger neîntrerupt a durat o trainică punte astrală pe care păţeşte omul cu tot ce are mai de preţ în inimă şi cuget. El va străluci etern pe bolta spirituală a umanităţii, consfinţind perenitatea operei sale, integrarea ei in patrimoniul culturii şi civilizaţiei universale. Odată cu Eminescu ne-am dăruit ceea ce basmele visau: tinereţe fără bătrineţe şi viaţă fără de moarte. Acum, in miez de cireşar, ca in fiecare an, floare albastră se adaugă Luceafărului. Semn de adîncă recunoştinţă celui care a dat aur şi granit poeziei româneşti. Ioan NEGULICI Se aduc tot mai multe indicii şi opinii la Braşov şi la Sibiu în legătură cu prezenţa lui Mihai Eminescu în Transilvania, în 1864, însoţind trupa teatrală condusă de Fanny Tardini, aflată într-un turneu la Braşov. Documentele indică faptul că această trupă a trecut Carpaţii prin Pasul Buzăului, venind de la Cernăuţi prin Adjud. Mihai Eminescu a trecut astfel pe la Crasna, Zăbrătău, Sita Buzăului şi Intorsura Buzăului. în popasul său la Braşov din 1868, Eminescu a devenit prieten cu mulţi tineri din diferite părţi ale Transilvaniei aflaţi la studii în acest oraş. Printre aceştia se afla şi un ■tînăr de la Covasna pe nume Octavian Sorescu. Mărturiile despre acest episod din biografia poetului au rămas în arhiva familiei, fiind comunicate peste mulţi ani de un profesor de la Braşov, dar rămase mai apoi uitate şi necunoscute biografilor lui Eminescu. Octavian Sorescu s-a născut la Covasna, la 30 iulie 1843 şi a urmat cursurile liceului din Braşov, care poartă numele lui Andrei Şaguna. Eminescu i-a conturat un portret temperamental: „Eşti ca cremenea care varsă scîntei, fără să se macine şi ca stînca de granit care înfruntă fulgerele fără să se clatine.“ Absolvind mai apoi cursurile Academiei de Drept de la Sibiu, Octavian Sorescu a revenit la Braşov. Prin întreaga sa activitate, avocatul Octavian Sorescu a confirmat pe deplin caracterizarea făcută de Eminescu. în casa sa s-au ţinut o parte din conferinţele salonului literar al femeilor. Tot aici au avut loc întîlniri ale fruntaşilor vieţii politice româneşti în perioada mişcării memorandiste. Poeziile lui Mihai Eminescu au fost cunoscute de timpuriu şi în aşezările din Arcul Carpatic prin tinerii care studiau la Braşov, prin intelectualii reîntorşi de la şcoli şi universităţi, prin învăţătorii abonaţi la revistele şi ziarele timpului, prin activitatea Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, care-şi avea agenturi la Vîlcele, Breţcu, Intorsura Buzăului şi în alte localităţi. Din ultimul deceniu al veacului trecut, opera lui Eminescu a fost recepţionată aici şi prin traducerile în limba maghiară publicate în reviste şi antologii. La şezătorile organizate la Vîlcele şi în alte localităţi decătre societatea literară a studenţilor de la Braşov şi la manifestările iniţiate de către Asociaţiune se înscriau în programe şi poezii de Eminescu, iar mai apoi şi piese muzicale create pe versurile sale de Gheorghe Dima şi de alţi compozitori. Cu 50 de ani în urmă aveau loc şi în aşezările din Arcul Carpatic ample manifestări prilejuite de semicentenarul morţii lui Eminescu. Cu acest prilej se publică un interesant studiu într-o revistă din Sfîntu Gheorghe BULETINUL SOCIETĂŢII CULTURALE ASTRA, semnat de istoricul literar Gh. Cardaş, intitulat: Comemorarea marelui Eminescu cu prilejul semicentenarului morţii sale (III, nr. 4, 5, 6, pe aprilie, mai, iunie 1939, pag. 2—4). Acest studiu reliefează permanenta recepţionare a operei eminesciene şi în această parte a ţării, prezintă stadiul cercetării şi editării operei eminesciene şi cuprinde o caracterizare a acesteia. Pe bolta înstelată Luceafărul pare mai strălucitor în aceste seri de iunie, amintind tuturor de nemurirea celui mai mare poet al românilor. Mihai Eminescu şi Covasna CUVtNTUL NOU Anul XXII Nr. 5401 Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie ! ! 7 (Fragment) Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor ? Braţele nervoase, arma de tărie. La trecutu-ţi mare, mare viitor ! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tînără mireasă, mamă cu amor ! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mîndrie. Dulce Românie, asta ţi-o doresc ! Revedere — Codrule, codruţule, Ce mai faci, drăguţule, De cînd de sub ale tale poate Ţi-a plecat, cîntînd la vale Prinţul trist şi visător Ce-a doinit, doinit de dor. — De un veac de cînd s-a dus, îl privesc cum trece sus, Peste-a mea împărăţie Din care-a plecat solie, Iar cărările din lume Luminates cu-al lui nume . .. Eminescu Primul arbore al acestui pămînt, din ale cărui frunze a cîntat poporul român a fost Eminescu. Alina CISMARU, cl. a VIII-a Cenaclul ,,Licurici“ al Casei pionierilor şi şoimilor patriei Tîrgu Secuiesc POLARĂ STEA Ţie-ţi scriu, Boltită Frunte, peste timp şi peste cronici Ţie peregrin al vieţii şi urmaş al unor vornici Ce-ntr-o clipă de vecie Te-ai născut pentru vecii, Bătind căile gindini, fulgerind între stihii!... Ai vibrat cu o Planetă-n cugetarea omenească ; Şi-ai strigat cu glas de aur: — Cei robiţi să se trezească! Ai născut prin verbu-Ţi magic, doruri — faguri de nectar, Ce se duc de pe la praguri şi revin din lume, iar!... Ne eşti Steaua cea Polară, din puzderia de stele, Sfîntă Fire, revărsată peste osul ţării mele ; Rază-a cugetului amplu, gind de foc prefigurat, Treaz intr-un ocean de veacuri, peste slove — împărat Iţi sărut genunchii tineri, roşi de piatra mistuirii, Neamul, Urma Ţi-o cinsteşte pe răbojul moştenirii. Versul clasic — înţeleptul, Ţi-l păzim aici, sub cer, Chiar de-ar fi să se prefacă universu-n ochi de ger !... Ţie-ţi scriu aceste rînduri la lumini strălucitoare Şi văd umbra Ta, poete, capătul de luminare — Tremurînd într-o odaie cu podelele de lut, In a căreia unghere mintea cosmică-a-ncăput! ■. ■ Două lespezi învechite, dar cu iz primăvăratic, Una-n Bellu străjuieşte, alta-n criptă la Văratic, împăcaţi de geniul morţii şi de-a frunzelor şoptiră, El în glorie eternă, Ea-ntr-o veşnic-amintire !... Ion BURCA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu despre poetul nostru naţional (Urmare din pagirile lui Bolintineanu, capodoperele lirice ale lui Eminescu, bogata şi vibranta poezie a lui Coşbuc, Vlahuţă, Haşdeu şi a atîtor alţi poeţi ce au îmbinat profunzimea şi măiestria neîntrecută a artei populare cu ideile avansate ale veacului lor, cu aspiraţiile maselor populare in mijlocul cărora trăiau, spre libertate, dreptate şi neatimare, demonstrând astfel prin operele lor că literatura, arta trebuie întotdeauna să servească poporul, să fie scrise pentru popor". In Cuvîntarea rostită la marea adunare populară consacrată zilei de 1 Mai 1979, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia actualitatea mesajului revoluţionar din poezia lui Eminescu: „Masele largi populare, forţele progresiste de pretutindeni pot şi trebuie să-şi facă tot mai puternic auzit glasul, să determine trecerea la măsuri care să ducă la izbăvirea omenirii de coşmarul războiului, la asigurarea unei păci durabile in întreaga lume. Aş putea spune că sînt foarte actuale cunoscutele versuri ale lui Eminescu: „De ce uitaţi că-n voi e număr şi putere ? / Cînd vreţi, puteţi prea lesne, pămîntul să-mpărţiţi". Cu prilejul primei vizite de lucru efectuate din Moldova de nord, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a poposit şi în satul copilăriei marelui nostru poet, la Ipoteşti. La 22 mai 1966, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, nota în Cartea de aur a Casei memoriale Mihai Eminescu: „Aici, la Ipoteşti, unde s-a înălţat in strălucire universală Luceafărul geniului poetic naţional, cinstim cu emoţie memoria nepieritoare a celui mai iubit poet al neamului nostru — Mihai Eminescu. Visul lui de dreptate, de libertate şi înălţare a României, cvitat invers de aur îşi află împlinire în strălucirea vremurilor noastre, cînd întregul nostru popor, deplin stăpîn pe propria-i soartă, construieşte o viaţă nouă — socialismul