Cuvîntul Nou, iunie 1989 (Anul 22, nr. 5389-5414)

1989-06-15 / nr. 5401

PAG. 2 Oin aip u* JÍíI^U^IcIJÜlLílL ţLO EícLEl Csutak Levente: „EMINESCU“. TlemutUat Eminescu este însăşi fiinţa noastră in tot ce are ea mai curat şi mai bun. Atîta vre­me cit noi sîntem, el este; atîta vreme cit el este, noi nu putem crede că am pu­tea muri vreodată. Nu tre­ce zi, nu trece noapte in care, firesc cum respirăm, să nu-i rostim numele ca pe ceva sigur al tuturora şi sigur fiecăruia dintre noi. Eminescu este istoria fiin­ţei noastre naţionale. Ver­sul său — nemuritor zbor de păsări peste plaiurile Mioriţei — are melosul unei orgi tulburătoare. De frea­măt de codru şi şoapte de izvoare. De piscuri astrale şi­ suflet zbuciumat. De tai­nică iubire şi vis i­im­ires­­mat de tei, are jalea bu­ciumelor şi lună cit să um­ple mările şi nopţile lumii. Toate înmănuncheate în cărţi-tezaur de pană măia­stră neegalată, cu suflet românesc. Eminescu este universal. Ca un fulger neîntrerupt a durat o trainică punte as­trală pe care păţeşte omul cu tot ce are mai de preţ în inimă şi cuget. El va străluci etern pe bolta spi­rituală a umanităţii, con­sfinţind perenitatea operei sale, integrarea ei in patri­moniul culturii şi civilizaţiei universale. Odată cu Eminescu ne-am dăruit ceea ce basmele vi­sau: tinereţe fără bătrineţe şi viaţă fără de moarte. Acum, in miez de cireşar, ca in fiecare an, floare al­bastră se adaugă Luceafă­rului. Semn de adîncă re­cunoştinţă celui care a dat aur şi g­ran­it poeziei româ­neşti. Ioan NEGULICI Se aduc tot mai multe in­dicii şi opinii la Braşov şi la Sibiu în legătură cu prezenţa lui Mihai Eminescu în Tran­silvania, în 1864, însoţind tru­pa teatrală condusă de Fanny Tardini, aflată într-un turneu la Braşov. Documentele indi­că faptul că această trupă a trecut Carpaţii prin Pasul Bu­zăului, venind de la Cernăuţi prin Adjud. Mihai Eminescu a trecut astfel pe la Crasna, Zăbrătău, Sita Buzăului şi Intorsura Buzăului. în popasul său la Braşov din 1868, Eminescu a devenit prieten cu mulţi tineri din di­ferite părţi ale Transilvaniei aflaţi la studii în acest oraş. Printre aceştia se afla şi un ■tînăr de la Covasna pe nume Octavian Sorescu. Mărturiile despre acest episod din bio­grafia poetului au rămas în arhiva familiei, fiind comuni­cate peste mulţi ani de un profesor de la Braşov, dar rămase mai apoi uitate şi ne­cunoscute biografilor lui Emi­­nescu. Octavian Sorescu s-a născut la Covasna, la 30 iulie 1843 şi a urmat cursurile­­ liceului din Braşov, care poartă nu­mele lui Andrei Şaguna. Emi­­nescu i-a conturat un portret temperamental: „Eşti ca cre­menea care varsă scîntei, fă­ră să se macine şi ca stînca de granit care înfruntă ful­gerele fără să se clatine.“ Absolvind mai apoi cursuri­le Academiei de Drept de la Sibiu, Octavian Sorescu a re­venit la Braşov. Prin întreaga sa activitate, avocatul Octa­vian Sorescu a confirmat pe deplin caracterizarea făcută de Eminescu. în casa sa s-au ţi­nut o parte din conferinţele salonului literar al femeilor. Tot aici au avut loc întîlniri ale fruntaşilor vieţii politice româneşti în perioada mişcă­rii memorandiste. Poeziile lui Mihai Eminescu au fost cunoscute de timpuriu şi în aşezările din Arcul Car­patic prin tinerii care studiau la Braşov, prin intelectualii reîntorşi de la şcoli şi uni­versităţi, prin învăţătorii a­­bonaţi la revistele şi ziarele timpului, prin activitatea A­­sociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, care-şi avea agenturi la Vîlcele, Breţcu, Intorsura Buzăului şi în alte localităţi. Din ultimul deceniu al vea­cului trecut, opera lui Emi­­nescu a fost recepţionată aici şi prin traducerile în limba maghiară publicate în reviste şi antologii. La şezătorile or­ganizate la Vîlcele şi în alte localităţi de­­către societatea literară a studenţilor de la Braşov şi la manifestările ini­ţiate de către Asociaţiune se înscriau în­ programe şi poe­zii de Eminescu, iar mai apoi şi piese muzicale create pe versurile sale de Gheorghe Dima şi de alţi compozitori. Cu 50 de ani în urmă a­veau loc şi în aşezările din Arcul Carpatic ample mani­festări prilejuite de semicen­tenarul morţii lui Eminescu. Cu acest prilej se publică un interesant studiu într-o re­vistă din Sfîntu Gheorghe BULETINUL SOCIETĂŢII CULTURALE ASTRA, sem­nat de istoricul literar Gh. Cardaş, intitulat: Comemora­rea marelui Eminescu cu pri­lejul semicentenarului morţii sale (III, nr. 4, 5, 6, pe apri­lie, mai, iunie 1939, pag. 2—4). Acest studiu reliefează per­manenta recepţionare a operei eminesciene şi în această par­te a ţării, prezintă stadiul cercetării şi editării operei e­­minesciene şi cuprinde­­ o ca­racterizare a acesteia. Pe bolta înstelată Luceafă­rul pare mai strălucitor în aceste seri de iunie, amintind tuturor de nemurirea celui mai mare poet al românilor. Mihai Eminescu şi Covasna CUVtNTUL NOU Anul XXII Nr. 5401 Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie ! ! 7 (Fragment) Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor ? Braţele nervoase, arma de tărie. La trecutu-ţi mare, mare viitor ! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tînără mireasă, mamă cu amor ! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mîndrie. Dulce Românie, asta ţi-o doresc ! Revedere — Codrule, codruţule, Ce mai faci, drăguţule, De cînd de sub ale tale poate Ţi-a plecat, cîntînd la vale Prinţul trist şi visător Ce-a doinit, doinit de dor. — De un veac de cînd s-a dus, îl privesc cum trece sus, Peste-a mea împărăţie Din care-a plecat solie, Iar cărările din lume Luminate­s cu-al lui nume . .. Eminescu Primul arbore al acestui pămînt, din ale cărui frunze a cîntat poporul român a fost Eminescu. Alina CISMARU, cl. a VIII-a Cenaclul ,,Licurici“ al Casei pionierilor şi şoimilor patriei Tîrgu Secuiesc POLARĂ STEA Ţie-ţi scriu, Boltită Frunte, peste timp şi peste cronici Ţie peregrin al vieţii şi urmaş al unor vornici Ce-ntr-o clipă de vecie Te-ai născut pentru vecii, Băt­ind căile gindini, fulgerind între stihii!... Ai vibrat cu­ o Planetă-n cugetarea omenească ; Şi-ai strigat cu glas de aur: — Cei robiţi să se trezească! Ai născut prin verbu-Ţi magic, doruri — faguri de nectar, Ce se duc de pe la praguri şi revin din lume, iar!... Ne eşti Steaua cea Polară, din puzderia de stele, Sfîntă Fire, revărsată peste osul ţării mele ; Rază-a cugetului amplu, gind de foc prefigurat, Treaz intr-un ocean de veacuri, peste slove — împărat Iţi sărut genunchii tineri, roşi de piatra mistuirii, Neamul, Urma Ţi-o cinsteşte pe răbojul moştenirii. Versul clasic — înţeleptul, Ţi-l păzim aici, sub cer, Chiar de-ar fi să se prefacă universu-n ochi de ger !... Ţie-ţi scriu aceste rînduri la lumini strălucitoare Şi văd umbra Ta, poete, capătul de luminare — Tremurînd într-o odaie cu podelele de lut, In a căreia unghere mintea cosmică-a-ncăput! ■. ■ Două lespezi învechite, dar cu iz primăvăratic, Una-n Bellu străjuieşte, alta-n criptă la Văratic, împăcaţi de geniul morţii şi de-a frunzelor şoptiră, El în glorie eternă, Ea-ntr-o veşnic-amintire !... Ion BURCA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu despre poetul nostru naţional (Urmare din pag­i­­rile lui Bolintineanu, capo­doperele lirice ale lui Emi­nescu, bogata şi vibranta poezie a lui Coşbuc, Vlahu­­ţă, Haşdeu şi a atîtor alţi poeţi ce au îmbinat profun­zimea şi măiestria neîntre­cută a artei populare cu ideile avansate ale veacului lor, cu aspiraţiile maselor populare in mijlocul cărora trăiau, spre libertate, drep­tate şi neatimare, demon­strând astfel prin operele lor că literatura, arta tre­buie întotdeauna să serveas­că poporul, să fie scrise pentru popor". In Cuvîntarea rostită la marea adunare populară con­sacrată zilei de 1 Mai 1979, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia actualitatea me­sajului revoluţionar din poezia lui Eminescu: „Ma­sele largi populare, forţele progresiste de pretutindeni pot şi trebuie să-şi facă tot mai puternic auzit glasul, să determine trecerea la măsuri care să ducă la iz­băvirea omenirii de coşma­rul războiului, la asigurarea unei păci durabile in în­treaga lume. Aş putea spu­ne că sînt foarte actuale cunoscutele versuri ale lui Eminescu: „De ce uitaţi că-n voi e număr şi pu­tere ? / Cînd vreţi, puteţi prea lesne, pămîntul să-m­­părţiţi". Cu prilejul primei vizite de lucru efectuate din Mol­dova de nord, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a poposit şi în satul copilăriei mare­lui nostru poet, la Ipoteşti. La 22 mai 1966, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secreta­rul general al partidului, nota în Cartea de aur a Casei memoriale Mihai E­­minescu: „Aici, la Ipoteşti, unde s-a înălţat in strălu­cire universală Luceafărul geniului poetic naţional, cinstim cu emoţie memoria nepieritoare a celui mai iubit poet al neamului nos­tru — Mihai Eminescu. Vi­sul lui de dreptate, de li­bertate şi înălţare a Româ­niei, cvitat in­vers de aur îşi află împlinire în strălu­cirea vremurilor noastre, cînd întregul nostru popor, deplin stăpîn pe propria-i soartă, construieşte o viaţă nouă — socialismul

Next