Cuvântul Nou, ianuarie 2000 (Anul 11, nr. 2665-2688)

2000-01-14 / nr. 2674

Anul XI Nr. 2674 Mihai Eminescu şi Ardealul în rândurile ce urmează vom avea în vedere cartea profesorului bucovinean Graţian Jucan “M. Eminescu şi Ardealul”, apărută în urmă cu doi ani la Câmpulung Moldovenesc. Complex­i­ta­te­a legăturilor cu Transilvania ale poetului duc la concluzia că Eminescu nu poate fi înţeles fără Transilvania, că “nici una din cele trei m­ari provincii româneşti nu este reprezentată istoric, atât numeric, cât şi pasionant, în opera lui M.Eminescu, ca bătrâna noastră Transilvanie”. Astfel în opera lui Eminescu (poezie, proză, teatru, publicistică), Transilvania este o temă esenţială. Dascălul său iubit de la Cernăuţi, căruia îi închină prima poezie, Aron Pumnul, fusese dascăl al Blajului. Debutul poetic şi publicistic are loc în reviste ardelene (“Familia” şi “Federaţiunea”), iar redactorul “Familiei”, Iosif Vulcan, îi va schimba numele în Eminescu. Veronica , Miete, marea dragoste a poetului, era ardeleancă din Năsăud. Criticul, care-l va impune posterităţii cu memorabilul portret literar din “Eminescu şi poeziile lui”, Titu Maiorescu, era fiul revoluţionarului paşoptist ardelean Ioan Maiorescu din Bucerdea Grânoaasă, de lângă Blaj. Toată viaţa M.Eminescu s-a bucurat de prietenia ardelenilor; la Blaj se împrieteneşte cu Ştefan Cacoveanu, Filimon Ilea, Elie Damian Domşa, ş.a. la Viena cu Ioan Slavici, Aurel Mureşianu, Nicolae Teclu, la Iaşi cu Miron Pompiliu şi Ioniţă Scipione Bădescu. Anumite episoade din romanul neterminat “Geniu pustiu” i-au fost povestite lui Eminescu de către Ioniţă Scipione Bădescu, iar Toma Nour, eroul principal al cărţii, reţine câteva din trăsăturile prietenului său ardelean. în publicistică, M.Eminescu face referiri la doi mari cărturari ardeleni, Timotei Cipariu şi August Treboniu-Laurian, de asemenea la însemnătatea Răscoalei din 1784, a lui Horea, Cloşca şi Crişan. Prima poezie despre Horea a fost scrisă de Mihai Eminescu. Preţuirea Ardealului şi a ardelenilor explică şi activitatea lui M.Eminescu în cadrul Societăţii “Carpaţii”, înfiinţată în 1882, care avea ca scop realizarea unităţii naţionale a românilor. Acestui ideal Eminescu i s-a dăruit cu pasiune, aşa cum mărturiseşte I.Slavici în “Amintiri”: “n-a fost între contemporanii lui nici unul care să se fi pătruns deopotrivă cu el de ideea naţională română; n-am cunoscut om stăpânit ca dânsul de gândul unităţii naţionale”. Luminiţa CORNEA Eminescu omagiat şi peste hotare Ziua de 15 ianuarie înseamnă pentru orice român, dar şi pentru toţi iubitorii de poezie, de filosofie şi cultură din lume o dată semnificativă, care în aceste zile capătă o semnificaţie aparte: împlinirea unui secol şi jumătate de la naşterea Luceafărului literelor româneşti, MIHAI EMINESCU. Din suita de manifestări omagiale, ne vom opri la una mai aparte. Ea se referă la amplele manifestări ce vor avea loc peste hotare, deja primind veşti în acest sens de la Centrele culturale din New York şi Paris, unde se vor organia felurite acţiuni de anvergură, poetul nostru naţional devenind o ofertă pentru universalitate. Şi alte centre, ambasade, consulate româneşti de peste hotare şi-au propus asemenea demersuri, data de 15 ianuarie constituind un reper luminos în cultura naţională şi universală. C. FOCŞĂNEANU Noutăţi în librării "Poveste de nea" de Arina Avram Editura ION CREANGĂ ni­­ Deşi, toată suflarea­ scriitoricească, dar şi iubitorii de literatură din România sunt în aceste zile conectaţi la marea sărbătoare a spiritualităţii naţionale, graţie sărbătoririi a 150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, în cadrul acestei rubrici de noutăţi editoriale dorim să facem loc semnalării unei cărţi pentru cei mici, segment de lectori asupra căruia ne-am oprit destul de rar. Este vorba de “Poveste de nea”, un dar oferit la început de an celor mici de către Editura bucureşteană “Ion Creangă”, volumaş semnat de jurnalista Arina Avram, cea care a debutat în urmă cu patru ani cu romanul “A alerga după o stea”. De data aceasta autoarea a încercat să facă ceva nou, atrasă probabil de splendoarea anotimpului alb, dar şi de amintirile inefabile ale copilăriei. Şi se pare că a izbutit, ecourile în presă fiind favorabile. Cum în ziua de azi este tot mai greu să oferi cadouri semnificative celor mici - inclusiv celor...mari - o asemenea carte îi va bucura cu siguranţă pe cititorii aflaţi la vârsta pantalonilor scurţi. Ca şi pe părinţii ce ţin să facă daruri mai speciale. F. CHRISS CUVÂNTUL NOU Aniversarea a 150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu constituie “un inoemnt de referinţă pentru cultura română”, cum decla­ra de curând Ion Caramitru, Ministrul Culturii. Anul 2000 este Anul Eminescu, poetul nostru fiind sărbătorit în cadrul UNESCO. Manifestările consacrate acestei importante aniversări vor debuta în 15 - 16 ianuarie la Botoşani şi Ipoteşti, dar peste tot în ţară se anunţă diverse activităţi cultural-artistice dedicate lui Mihai Eminescu. Filiala Covasna a Societăţii de Ştiinţe Filologice a iniţiat un proiect EMINESCU cu tema generală “Mesageri ai lui Eminescu”, scopul fiind sărbătorirea a 150 de ani de la naşterea Poetului pe parcursul întregului an 2000. Participanţi sunt membrii Societăţii de Ştiinţe Filologice, Filiala Covasna - în speţă profesorii de limba şi literatura română (dar nu numai), elevii acestora, precum şi reprezentanţi ai altor filiale judeţene şi specialişti de marcă în studiul operei eminesciene. Patronul spiritual al manifestărilor din cadrul acestui proiect este academician Alexandru Surdu din Bucureşti. Dintre obiectivele fixate enumerăm câteva: atragerea membrilor filialei în desfăşurarea proiectului pentru cunoaşterea şi aprofundarea vieţii, activităţii şi operei poetului sărbătorit; implicarea membrilor Societăţii de Ştiinţe Filologice, Filiala Covasna, în derularea proiectului Eminescu, în toate stadiile preconizate; stimularea membrilor în calitate de participanţi prin acordarea unor facilităţi de ordin material şi spiritual; alcătuirea şi tipărirea unui program cu activităţile incluse în proiect; stimularea de către profesori a interesului elevilor privind cunoaşterea şi aprofundarea vieţii şi activităţii lui Eminescu; valorificarea de către elevi şi profesori a creaţiei eminesciene în diverse arte; posibilitatea implicării afective a participanţilor în organizarea şi desfăşurarea aplicaţiei documentare pe urmele lui Eminescu în Moldova; cooptarea unor personalităţi ale vieţii cultural-literare, specializate în studiul operei eminesciene, pentru organizarea sesiunii de comunicări ştiinţifice cu titlul “Eminescu, viaţa şi activitatea - noi tehnici de receptare a operei”; acordarea de premii celor mai reuşite comunicări; implicarea profesorilor în stimularea colectivelor de redacţie ale revistelor şcolare din judeţ pentru editarea unor numere consacrate lui M.Eminescu; selectarea participanţilor la proiect din rândul celor care s-au evidenţiat prin premii acordate la manifestările anterioare pentru participarea la aplicaţia documentară din afara ţării; valorificarea informaţiilor obţinute în aplicaţiile documentare prin înregistrări audio-vizuale; alcătuirea şi editarea unui volum care să cuprindă evaluarea întregului proiect: texte, materiale ilustrative, înregistrări, imagini etc.; iniţierea şi organizarea unei expoziţii de filatelie (editarea unui plic “prima zi”) şi a alteia de fotografii realizate în timpul derulării proiectului, în special, cele obţinute pe parcursul aplicaţiilor documentare. Impactul scontat de organizatori are în vedere sensibilizarea publicului participant la program faţă de reactualizarea mitului eminescian în spirit intercultural, atragerea tinerilor spre realitatea eminesciană, intuirea perenităţii operei poetului în spirit nonconvenţional, precum şi studiul biografiei şi operei eminesciene în echipe mixte de elevi şi profesori. Intenţia organizatorilor este de a iniţia, în spirit trandiţional, permanentizarea sărbătoririi eminesciene. Menţionăm că acest program va fi parţial finanţat de Ministerul Culturii, de aceea rugăm membrii Societăţii de Ştiinţe Filologice, care iniţiază manifestări, dedicate aniversării a 150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, în cadrul şcolilor, să anunţe conducerea Filialei Covasna a S.S.F. pentru a fi trecuţi în programul EMINESCU. Proiectul nostru va debuta astăzi 14 ianuarie la două şcoli: Liceul Teoretic “Mihai Viteazul” şi Şcoala Generală “Varadi Józsefi’ din Sf.Gheorghe. La ambele şcoli va avea loc câte un concurs “Cel mai bun echipaj câştigă” pe tema “Eminescu - viaţa şi activitatea”­. Echipajele câştigătoare de la cele două şcoli se vor înfrunta în etapa a doua miercuri 19 ianuarie, în cadrul Liceului “Mihai Viteazul”, profesoarele Teodora Frăţilă, Ligia Ghinea, Cristina Macrinici, Mihaela­ Vulpe şi Alina Iancu au pregătit elevii în şase echipaje: cl. a VII-a A: Anca Profiroiu, Andrada Bărbulescu, Pakucs Kinga, Oana Sâniuc, Cristina Vieru; cl.­­a VII B: Sonia Bălţătescu, Alina Negoiţă, Andreea Râpan, Daniela Ţaglă, Alexandra Udrea, Mafia Moldovan; cl.a VII-a C: Dana Marin, Daniela Gafton, Ioana Ciobanu, Sanda Feldioreanu, Alina Crăciun; cl.a VIII-a A: Alexandra Gheorghincă, Anca Ciorăşteanu, Ingrid Deaconu, Anca Ingineru, Cristina Băluţ; cl.a VIII-a B: Mihaela Nistor, Oana Aioanei, Alina Popa, Diana Olar, Andreea Gavriliu; cl.a VIII-a C: Alina Sandu, Cristina Dabu, Andreea David, Deea Mihălţan, Iulia Hanu, înaintea desfăşurării concursului între aceste echipaje va fi lansat nr.9 al revistei şcolare “Ecou”, în cadrul Şcolii Generale “Varadi József’ profesoarele Marinela Brezeanu - Újvárosi şi Carmen Vlad au pregătit elevii: Renata Gall, Ana-Elena Cătană, Cristina Scridon, Vanda Benedic, Anna Ciucu, Jako Zsuzsanna, Ujvarosi- Brezeanu Gabriela, Mihaela Stan, Ioana Boriceanu, Ana-Maria Luca, Vajda Andreea, Bedo Palma, Incze Melinda, Ungvári Ágota, Janó Rajmond, Hlavati Zsófia toţi din clasele a VII-a şi a VIII-a. Menţionăm că la toate clasele din această şcoală se vor face evocări şi vor fi organizate momente poetice M.Eminescu, iar clasa a VI-a Waldorf va prezenta un program­ literar-muzical inspirat din creaţia eminesciană. Vom reveni în paginile acestui ziar cu prezentarea manifestărilor din programul EMINESCU descris mai sus. Luminiţa CORNEA MIHAI E M­­I IM­ES CU SOCIETATEA Ui: STÎÎivrt SM.OI IK.U t Fi U A U COVA­SN A EJYKI l%fJSS c? tu Tm*­ M8SAGIUU Ai Mil gMINESCU HKMSÎCT UNESCO - Amt MW anul gmmaj u‘n»' **­! Astăzi, ora 15, la Prefectura judeţului “De ziua ta, bădie Mihai” Actori ai Teatrului “Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe susţin astăzi, ora 15, la Prefectura judeţului Covasna un recital de poezie intitulat “De ziua ta, bădie Mihai”. (D.M.) Erată In articolul “O valoroasă apariţie editorială: Angustia, 4/1999” publicat în data de 7 ianuarie a.c, în ziarul nostru s-au strecurat, din cauza unei corecturi superficiale, greşeii care au dus din nefericire şi la schimbarea sensului frazei ( amar în loc de anuar, ministerul în loc de ministrul etc) și pentru care cerem scuze deopotrivă autorului și cititorilor. Disponibilităţile spre burlesc ale megastarului Robert De Miro “Analyze this”, o comedie de un fel aparte Poate că dacă nu avea propria companie înfiinţată în anul 1988 şi intitulată “Tribeca Productions”, iar mai apoi “Tribeca Film Center” în asociere cu Jane Rosenthal, marele actor Robert De Niro nu ar fi aprăut în filmul (oarecum de duzină) “Analyze this”, tradus în româneşte “Cu naşu’ la psihiatru”! Iniţial fusese vorba de un spectacol de divertisment creat de Kenneth Lonergan, care a căpătat apoi o tranpunere cinematografică, ideea părindu-li-se amuzantă şi originală realizatorilor, iar distribuirea lui De Niro şi a lui Billy Crystal în rolurile principale a asigurat imediat succesul peliculei. Critica de specialitate a comentat acest gest ieşit din comun al profesionistului Robert De Niro, iar spectatorii au dat năvală să vadă ce a ieşit. Cum însă despre marele actor, câştigătorul atâtor premii importante, inclusiv a două Statuete de Aur, am scris pe larg nu de mult, ne vom axa acum mai mult asupra personalităţii celuilalt actor, Billy Crystal. Este instersant de adăugat doar faptul că partiturile comice nu-i sunt câtuşi de puţin la îndemână marelui De Niro, fapt recunoscut chiar de el: “într-un fel am debutat în noua ipostază de comediant şi m-am înţeles foarte bine cu Billy”. Să vedem ce spune şi jovialul Crystal despre colaborarea cu megastarul amintit:” în primele scene am fost foarte nervos. Aveam în faţă unul dintre cei mai mari actori contemporani şi asta mă emoţiona, ca pe noi toţi, ceilalţi, însă profesionalismul şi simţul răspunderii lui ne-au copleşit imediat. Bob (Robert De Niro) este un actor care nu greşeşte niciodată, ceea ce ne-a stimulat să facem la fel. Scenele mai interesante şi solicitante le-au reprezentat cele de terapie, în care am riscat amândoi foarte mult. Ne simţeam de parcă eram doi­ trapezişti care zboară prin aer şi trebuie să se înţeleagă din priviri ca să se prindă unul pe celălalt. Modul acesta de lucru era ceva nou pentru mine şi m-a făcut să devin un actor mai bun”... in România Billy Crystal este, din păcate, mai puţin cunoscut. Mulţi au auzit despre el abia după ce a turnat filmul “Uriaşul meu”, care îl are protagonist pe celebrul baschetbalist Ghiţă Mureşan, alintat “Big Ghitza”, datorită celor 2,23 de metri ai săi, unul dintre idolii puştilor de peste Ocean. Dar numele lui Crystal se leagă şi de alte creaţii, majoritatea vesele, ironice, uşor de “digerat”, precum “Arunc-o pe mama din tren”, “Un tată în plus” sau “Comoara lui Curty”. Pe lângă faptul că apare în postura de intepret, Billy Crys­tal este scenarist, regizor, dar şi prezentator de succes, cea mai cunoscută prestaţia a sa în această ultimă postură fiind cu ocazia decernării premiilor Oscar. De altfel, şi în această primăvară vom avea plăcerea să-l admirăm pe scundul, dar simpaticul artist, împărţind între două replici spumoase Statuetele cele mai râvnite din lume... C. FOCȘĂNEANU :. ..­­ 111 r. " 11 Din corespondenţa românilor din Secuime cu Nicolae Iorga - anul 1919 “Pe aici românul cărturar are durerea să întâmpine atâţia din neamul cari nu ştiu româneşte nici cât trebuie pentru a spune ce spun totuşi, cu mândrie, în ungureşte: Sânt român! Preotul le face liturghia în limba străbunilor, dar predica trebuie sâu ţie în acea limbă pe care oamenii o pot înţelege... Românii şchioa­pătă vorbind limba lor, sfânta limbă de omenie a moşilor şi strămoşilor lor, limba care numeşte seminţia lor, portul lor frumos, datinile minunate pe care le-au păstrat”. Aşa descria Nicolae Iorga, la început de secol XX, drama românilor din Secuime, maghiarizaţi cu brutalitate de către statul ungar. Aceeaşi realitate s-a păstrat şi în momentul Unirii Transilvaniei cu România, în 1918, realitate zugrăvită şi în scrisorile pe care marele istoric le primea din Covasna în 1919 - 1920 şi în articolele pe care cunoscătorii acesteia le publicau în ziarul istoricului, “Neamul Românesc”. Lucrând la volumul VI din seria “Scrisori către Nicolae Iorga” am găsit şi aceste materiale în corespondenţa păstrată la Academia Română; ele merită să vadă lumina tiparului. Trebuie menţionat şi faptul că, în perioada de după 1918, deseori Nicolae Iorga s-a aplecat cu atenţie asupra situaţiei românilor din judeţele de azi Covasna şi Harghita. Iată materialele pe care le-a publicat pe această temă: 1. Secuii “duşmanii” noştrii, în “Neamul Românesc” din 30 ianuarie 1919; 2. Secuimea vorbeşte, idem, din 26 februarie 1920; 3. în Ardealul anului încoronării, Bucureşti, 1923; 4. Secui şi Români, în “Neamul Românesc” din 13 decembrie 1926; 5. O expoziţie de artă secuiască, idem, din 15 noiembrie 1934; 6. începuturile şi motivele desnaţionalizării în Secuime, şedinţa Academiei Române din 19 iulie 1935, Bucureşti, 1936; 7. Drumuri prin Secuime, în “Neamul Românesc” din 12 iulie 1936, conferinţă la Radio din 10 iulie 1936; 8. Consideraţii noi asupra rostului secuilor, conferinţă radio, în “Neamul Românesc” dinn 18 februarie 1939 şi broşură, Bucureşti, 1939; 9. Pages sur le droits des Roumains dans Ies provinces danubiens depths 1918 au territoire de fanden royaume, Bucureşti, 1940. Citind scrisorile din Secuime către Nicolae Iorga din 1919-1920 ne putem întreba dacă după 80 de ani de îndreptăţită stăpânire românească asupra aceste zone s­­a schimbat ceva. Răspunsul este afirmativ: s-a schimbat, dar în rău pentru români. Procesul de maghiarizare a continuat, ducând chiar la dispariţia unor întregi comunităţi. La fel ca în­ 1919, mulţi români nu-şi cunosc limba maternă, sau le este frică să vorbească. La fel ca în 1919, autorităţile româneşti îi favorizează pe reprezentanţii maghiarilor şi aplică strâmb legea, în defavoarea românilor. IOAN RAFIROIU Parohia Bisericei “Sfinţii Arhangheli” Comuna Poiana Sărată, Judeţul Treiscaune (1920) Domnule director, Cu onoare viu a vă cere concursul dv, rugându-vă să binevoiţi a publica în ziarul de sub conducerea dvs., Apelul alăturat, mulţumindu-vă din inimă pentru sprijinul dat comunei mele. Pentru eventualele spese administrative, spese de publicare şi înserare a colectei ce vă rugăm să întreprindeţi pentru noi, veţi retrage din sumele colectate sau ne veţi anunţa pentru plătirea lor. Primiţi, în numele enoriaşilor mei, consideraţiunea deosebitei su­me ce vă păstrăm! Preot paroh, Rafiroiu Ioan Domniei-sale, Domnului director al ziarului cotidian “Neamul Românesc”, Bucureşti. R.A.R. Corespondenţa N.Iorga vol.282, f.213. Pagina 3 Vestigii arheologice la complexul de fortificaţii timpurii din Pădurea Rica - comuna Vârghiş în cursul campaniilor din anii 1998 - 99, întreprinse de un colectiv de specialişti din cadrul Muzeului Naţional Secuiesc, la complexul de fortificaţii din Pădurea Rica situat la 6 km sud-vest de Vârghiş, s-a avut în vedere delimitarea informaţiilor cunoscute din legende şi anumite observaţii anterioare făcute de unii cercetători, de situaţia reală aflată în teren. Cunoscute încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, fortificaţiile de aici au fost considerate rând pe rând de origine hunică, turn de observaţie roman ori mai nou cetate feudală. Cunoscându-se părerile diferite privitoare la acest complex au fost necesare cercetări sistematice cu atât mai mult cu cât acest obiectiv a fost răvăşit de aşa numiţii “căutători de comori”. Cercetările de teren efectuate în preambulul săpăturilor propriu-zise au evidenţiat existenţa alături de turnul cunoscut anterior a unui sistem de fortificaţii compus din două turnuri de piatră şi trei valuri de pământ situate pe coama dealului aflat între albiile pârâurilor Rica şi Nadeş. Turnul aflat în partea estică a complexului - acesta fiind cel cunoscut anterior - a fost demolat aproape în întregime încă din vechime, păstrându-se doar groapa fundaţiei răvăşită la rândul ei de căutătorii de comori. Spre est, în faţa acestui obiectiv se află un val dublu, care înconjoară parţial promontoriul construcţiei. Unul dintre valuri coboară pe o lungime de cca. 350 m spre sud, în direcţia pârâului Nadeş, blocând astfel accesul spre creastă. La cca 450 spre vest de aceste obiective se găsesc ruinele unui turn masiv aflat chiar pe creastă, în spatele acestuia, tot spre vest la cca. 150 m se află un al treilea val, care de data aceasta are direcţia nord coborând spre pârâul Rica. Datorită lipsei de fonduri săpăturile arheologice efectuate în ultimii doi ani s­­au axat în special pe cercetarea turnului vestic descoperit abia în timpul cercetărilor de teren. Lucrările au evidenţiat existenţa în acest loc a unei construcţii din piatră de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite având lungimea de 21, respectiv lăţimea de 15 m. Zidurile groase de 2,4 m au fost construite din blocuri de andezit nefasonate, legate cu var nestins, aşezate direct pe stâncă. Zidăria a fost executată neglijent, având în multe locuri suprafaţa bombată. Pe latura sudică, zidul a fost îngroşat cu 0,8 m, prin adăugarea lângă cel iniţial a două rânduri de blocuri de andezit de mari dimensiuni, adosare a cărei funcţie este deocamdată nelămurită.Pe latura de­ sud-v­est- a­ fost dezvelită intrarea in turn, aflată la 1,6 m deasupra nivelului de călcare medieval. Intrarea având lăţimea de 2,4 m a fost realizată din blocuri de mai mici dimm­ensiuni aşezate îngrijiţi cu părţile plate spre exterior.­Suprafaţa de călcare a fost realizată din pietre plate de mici dimensiuni legate cu mortar. Pe această suprafaţă, aproape de marginea exterioară au­ fost descoperite urmele carbonizate a unei grinzi, care susţinea partea superioară a intrării. Pe nivelul că călcare medieval, acoperit de un strat compact de cenuşă, gros de 3-5 cm, au fost descoperite un număr impresionant de fragmente ceramice. Majoritatea aparţin unor oale borcan, lucrate la roata înceată, având buza evazată sau trasă în afară pe orizontală. Decorul constă din benzi late incizate, ciupituri făcute cu unghia şi împunsături succesive. Cele mai multe fragmente ceramice prezintă urme de arsură secundară. Tot aici, trebuie menţionate mai multe fragmente aparţinând unor căldăruşe de lut, dintre care una este întregibilă,­ fiind expusă în expoziţia­ de arheologie a instituţiei. Pe baza analogiilor, materialul ceramic se încadrează în sec. Al XILlea. Alături de ceramică au mai apărut: trei fragmente de cuţite, trei vârfuri de săgeţi, o daltă pentru fălţuire, toate din fier şi o cataramă din os. La sud de turn, a fost secţionat un drum medieval, care conform stratigrafiei prezintă 5 etape de refacere, pe al cărui nivel inferior au fost descoperite fragmente ceramice de aceeaşi factură cu cele din turn. în faza,actuală a cercetărilor se poate afirma, că avem de-a face cu un turn de piatră, folosit în cursul sec. Al Xll-lea, care a fost distrus de un puternic incendiu, după care a fost abandonat. Prezenţa în imediata apropiere a unui drum, poate indica o funcţie de pază şi control a turnului. Relaţiile sale cu restul fortificaţiilor, urmează a fi stabilite în campaniile de cercetări ulterioare. Prof. Bordi Zs. Lor­and - arheolog

Next