Dimineaţa, iulie 1920 (Anul 17, nr. 5022-5049)

1920-07-18 / nr. 5038

Audiențele miniștrilor ce 8. Tafrali, profesor universitar O chestiune, care interesează publicul și care merită binevoi­toarea atențiune a d-nor miniș­tri, este cea a audiențelor, pe care le acorda d-loir fie la mi­nister, fie acasă. Și acum, ca și în trecut, au­diențele acestea nu sunt supuse nici unei reguli. Din potrivă, nicieri nu iese mai în evidență dezordinea­ și nedreptatea, decât atunci când d. ministru prime­ște. Cei ce doresc să-l vadă, tre­­bue să se înarmeze cu răbdarea lui Iov, să aștepte ceasuri în­tregi, pe scaunui sau în picioare, să vadă cu adâncă mâhnire că egalitatea muri decât o vorbă în statul, care pretinde că a­ dat-o tuturor cetățenilor săi. Persoanele se primesc, nu după ordinea sosirii lor, nu după însemnătatea chestiunii, pe care an de expus ministrului, ci după însemnătatea obrazului, după gradul de prietenie, de rudenie, de coreligiozitate politică, fie ca ministrul însuși, fie ca șeful său de cabinet. Și astfel se săvârșește în Ro­mânia democratică o nedrepta­te, demnă de cea mai caracteri­zată oligarhie.­­ Lipsa de o regulă în acordarea audiențelor, atinge, nu numai interesele celor ce au de vorbit cu minitrii, ci adesea și cele ale statului. In adevăr, sunt două cate­gorii de persoane, cari cer au­diențe. Unii au de tratat o afa­cere particulară, alții una, de interes generali și public. Prin­tre aceștia din urmă sunt și șefii unor servicii adminstrati­­ve, școlare sau judiciare, veniți din provincie să rezolve o ches­tiune urgentă. Ei sunt tratați la fel cu toată lumea­. In biroul d-lui ministru se perindează toți și adesea cei ce au afaceri neînsemnate, pe care le-ar putea rezolva chiar om șef de birou al ministerului, au­ întâietatea și răpesc minis­trului un timp prețios, pe când ceilalți așteaptă răbdători să le vină rândul. Iar când, în sfârșit sunt introduși pe lângă minis­tru, acesta obosit le atrage aten­ți­^ că mai sunt vre-o 50 de inși, cari așteaptă, și-i roagă să vor­bească limpede și cât se poate de scurt. Aceasta încurcă mult pe cel ce și-a pus toată nădejdea în audiența cerută, în care tre­buia să­ i se îngăduie câteva mi­nute, ca să-și expună argumen­tația și să convingă pe șeful de­partamentului său de a lua o măsură necesară. Ministrul o­­bosit de complimente, de între­­bări indiscrete, de cereri absur­de, ascultă­ distrat, adesea indis­pus, și incapabil de a înțelege, și respinge propuneri drepte și salutare. Mulți însă așteaptă nu o zi,­ cu două, ci o săptămână, ca să fie primiți să expună chestiuni, de la a căror aplicare grabnică, atârnă bunul mers al adminis­trației, propășirea școalei, îm­piedicarea producerii unor pă­gubi statului. Pentru cei­ cari stau în Capi­tală, așteptarea aceasta, deși ne­plăcută, este totuși suportabilă. Pentru cei ce vin însă din pro­vincie ea este dezastruoasă. Să obligi pe o persoană, as­tăzi când cheltuelile sunt enor­me, când camerile nu se găsesc decât prin poliție, să stea în București zile și săptămâni în­tregi, pentru a da ochii ca un ministru, adesea într'o afacere urgentă de interes public, și a­­ceasta numai pentru că audien­țele nu sunt supuse nici unei re­guli ci se acordă după capriciu, este o nedreptate strigătoare la cer, în contra căreia toată lumea protestează energic. Audiențele ministeriale au ne­­voe să fie rânduite astfel, încât publicul să aibă impresia că ne mai apropiem de occident Ele trebuesc supuse unor reguli stricte: 1. Miniștrii să acorde audiențe mai des. 2. Să fie cel puțin două zile pe săptămână, rezervate celor veniți din provincie, cu exclu­derea totală pentru aceste zile, a celor ce locuesc în Capitală. 3. Să se respecte ordinea pre­zentării fiecăruia la audiență. 4. Să se împartă în două ca­tegorii persoanele : cele venite în numele unei autorități publi­ce, într’o afacere publică și cele ce doresc să vorbească cu mi­niștrii într’o chestiune de inte­res particular. 5. Șeful­ de cabinet să întrebe discret pe fiecare în ce chestiu­ne vrea să întreb­e pe d. minis­tru. El va putea adesea îndruma une­­e persoane la alți șefi din minister, cari le-ar putea rezol­va chestiunea, fără a fi nevoe de intervenția ministrului. 6. Ministrul să primească pe fiecare persoană singură, înde­părtând pe celelalte, care s’ar fi aflând în cabinetul său. Prin a­­ceasta ar­­ comite un act de poli­teță și un act de discrețiune, care merită să fie luat în seam­­ă, ca să nu se atingă interesele nimănui. Supunând audiențele minis­teriale acestor reguli, se va a­­duce un real serviciu și celor cari se cer și celor cari le acor­dă. Miniștrii vor săvârși astfel un act de dreptate, pe lângă că vor înlocui anarhia d­e astăzi cu ordinea. |In țara lui Hübsch J ■ ~ | Există un car imens, care se nu­mește carul statului. Toată lumea îi ,­unge osiile“ ca să nu scârtie, dar nimeni nu se du­­cumentează s­ă’l miște din loc. • Sau numit câteva comisiuni care să verifice scriptele celor de la in­tendență. După ce verificarea va fi făcută, se vor numi de­sigur alte comi­siuni care să verifice pe verifica­tori * înainte de război tara lui Hibsch era cunoscută ca tara cea mai reacționară. Azi nu mai găsești un reacționar în toată tara. Toți sunt democrați și faptul e explica­bil. In tara lui Hibsch se schimba si ideile odată cu­ moda. MISTER WALK Greva dela Poștă Parlamentarii veniți alaltă ori să vadă modalitățile de aplanare a grevei, au căutat să facă­ posibile tratative între guvern și greviști. O delegațiune a greviștilor a fost chemată la Cameră unde a arătat d-lui ministr­u Tran­cu-Iași dolean­țele lor. Rămăsese ca d. Trancu- Iași să vin­eri după amiază la sin­dicatul greviștilor spre a­­ soluționa împreună cu deputații mediatori și cu conducătorii greviștilor, aplana­rea grevei, punându-se ca primă condițiune reluarea lucrului. D. ministru Trancu-Iași fiind îm­piedecat ,să vină după amiază la sindicat, întrevederea, aceasta a fost amânată pentru azi. E­e au fost trimiși spre a lucra la Poștă 100 de cercetași, cari au fost destinați pentru distrubuirea telegramelor și cartarea scrisori­lor. Persoanele cari au cerut posturi la Poștă, vor fi înștiințate în cu­rând să se prezinte la vizita me­dicală. • * în jurul d­ecmpsrei de la clubul socialist Comitetele tuturor organizațiilor sindicale din Capitală intrunindu­­se pentru a-și spune cuvântul in chestiunea descoperirilor siguranței, a votat o moțiune in care declară în rezumat, in numele organizațiilor pe cari le reprezintă, că ideile cari au călăuzit pe unii din acei implicați în ultima descindere, sunt aceleași cari călăuzesc pe toți­­ cei ce râvnesc schimbarea actualei organizațuuni so­ciale. Cu mișcarea de masă, nu se pot so­lidariza cu mijloacele țu1 acțiunea se­cretă întrebuințată de ei, cu atât mai mult cu cât în aceste acțiuni se stre­coară agenți provocatori. **-------- A nmnwm ■ I I ii IscîBlfin in Lucrător cismar, ales pentru a doua oară în parlament de muncitorimea Prahovei Al. Oujioreanu Sineîantegjrat automobil Pentru luminarea satelor Pir­imen! Nimeni nu poate contesta popu­la­­ritatea cinematografului și interesul pe care Il are pentru toate straturile sociale. In cinematograf nu trebue să ve­dem numai partea pur mercantilă sau abuzul ce se face de cei interesați, tocmai in vedere că „cinema"-ul a intrat in gustul publicului, proectăind filme „senzaționale", din care tine­retul își recoltează toate fanteziile detectivilor și crimelor „extraordi­nare“. Cinematograful mai este un mijloc salutar de educație,, atunci când pe pânza cinematografică se rulează su­biecte din scrierile autorilor celebri, vederi și priveliști frumoase, fabrici și industrii, sau fapte eroice din via­ța popoarelor. Cu totul educativ este cinematogra­ful pentru școli, uzine, fabrici, șan­tiere și cazărmi, unde școlarii, mun­citorii și soldații pot cunoaște toate manifestările vieței omenești. Pornind de la această ultimă idee, secretariatul general al „Ligei cultu­rale“, secția Galiția, a propus în con­gresul Ligei înființarea unui servi­ciu de cinematograf-automobil, care să colinde satele și să proiecteze impre­siile luminoase, deșteptând masele pen­tru tot ce e adevăr, frumos și util. Cu modul acesta inițiatorul între­zărește în activitatea Ligei, propagan­da la sate pentru : iubire de țară, res­pect pentru monumentele istorice, pentru biserică, cunoașterea pămân­tului românesc Întregit, și institu­țiile noastre, a artelor, vieței și mora­vurilor diferitelor populațiuni, cari locuesc întinsul ținuturilor româ­nești, apoi momentele, faptele și chi­­­purile mari din istoria Românilor. Dar cinematograful ambulant ar mai fi cel mai practic mijloc pentru propaganda sanitară și un auxiliar minunat al medicului, în combaterea al­coolismului, tuberculozei, sifilisu­lui și alte boli care decimează popu­lația de la țară. Odată cu proiecțiunile cinemato­grafice preoții, învățătorii, medicii, moașele, agenții sanitari și alți frun­tași ai satelor ar putea ține prele­geri educative, iar „Liga culturală", sprijinită fiind și de inițiativa Statu­lui ar putea trimite odată cu autom­obi­­lul-cinematograf scriitori sau artiști cari să citească din operile lor, sau din lucrările autorilor români, tăl­măcind astfel scrisul lui Creangă, Anton Pan, Eminescu, Caragiale, Vla­­huță — ca să cităm în treacăt numai pe câțiva dintre marii noștri poeți și prozatori. V. Se. Munci măruntă pentru o cauză mare CONVORBIRE CU PROFESORUL DR. ALEXANDRU BORZEA CLUJ, Iulie.­­ In orașul acesta este de câteva zile o mare afluență de în­vățători, preoți, învățătoare, profe­sori, veniți din toate părțile Ardealului și Banatului. Aceștia alcătuiau și pu­blicul cel mai entuziast în acele șase reprezentații de gală ce le-a dat zilele acestea trupa Teatrului National din București la Teatrul National din Cluj. Ei au aruncat cele mai frumoase flori de recunoștință maeștrilor Nottara și Demetriade în „Oedip Rege“ și „Vlai­­cu-Vodă, prefăcând aceste reprezen­tații în serbări ale artei și cultură ro­mâne. întâlnind pe profesorul univer­sitar dr. Alexandru Borzea, acesta în calitate de director al cursurilor pen­tru pregătirea de profesori mi-a dat ur­mătoarele lămuriri despre rostul aces­tor cursuri de vară. — „Sunt peste 540 de profesori prac­ticanți, preoți și învățători din toate ți­nuturile Ardealului care au venit aicea să ia parte la cursurile continuative sau cum se numesc în termen oficial: Cur­suri pentru pregătirea de profesori pen­tru școalel­e civile, licee, gimnazii. .„Aceștia iau parte la cursuri de tot felul, începând cu caligrafia, sfârșind cu complicata algebra. Nu num­ai pro­fesori de la Universitatea din Cluj dar și profesori din Iași ș­i București au venit aci ca să complecteze cunoștin­țele acestor viitori profesori din Ar­deal. Așa cursurile de istorie le predă profesorii universitari din Cluj Alexan­dru Lepădat și loan Lupaș, cursul de limba română , D. Paul, de mineralogie d. Stanciu de fiziologie, d. Călugărea­­nu, iar de chimie d-nii profesori Spa­­cu și Rădulescu. .Aceste cursuri se predau și în sălile universității din Cluj și la licee, la școala de arte și meserii, la toate laboratoriile și semi­­narii. Profesorii sunt găzduiți la cămi­nul studențesc, și se bucură de toate : ■ "Irite te"L­­’ri, având prânzul și ci­na la popotă. Și pentru îmbogățirea cunoștințelor de limbi străine, ale vii­torilor profesori din Ardeal s’a adus șase profesori francezi, doi profesori englezi, și doi profesori germani. Precum vedeți este aceasta o mun­că sârguitoare de albină, ce se depu­ne acum aci la Cluj cu toate căldurile acestea de vară. Este o muncă mărun­tă și rodnică pentru cauza mare a cul­turei române în Ardeal, pentru care trebuesc pregătite elementele valo­roase, cari s’au înrolat în învățămân­tul secundar în Ardeal și Banat. LEONARD PAUKEROW Omagiul Satelor­ Unit pentru morții franceze Washington, 16­ (Radio). Secre­tarul de stat Baker a scris amba­sadorului Franței că cu prilejul zi­lei de 14 iulie, va vizita mormin­tele soldaților francezi morți pen­tru independența Statelor­ Unite. Statul iespoate Sfatul e sărac, statul are nevoie de bani și încă de mulți — țara s’a desbrăcat ca să îmbrace mii de sam­sari, de interpuși, de cei cu pro­tecția fustelor sau de galantele, că­rora toate ușile se deschid larg pre­tutindeni, unde e vorba de­ afaceri, permise, aprovizionări, autorizațiuni și tot ce se pretează la­­ bacșiș și mită. După taxele de timbru, cari des­­pane mulțimea nevoiașă, punându-i un bir, ce nu există atăt de Împovă­rător in nici o țară din lume, guver­nul a venit cu noui modificări in re­gulamentul pentru serviciul portărei­lor și pentru taxele actelor de pro­cedură și executare. O nouă spociațiune pentru masa cea mare a populațiunei, care in ac­tualele vremuri, de proprietari cârcotași, cari caută nod in populfi, sunt siliți să vie înaintea Judecăței. Nu vezi decât taxe, taxe și iarăși taxe doborâtor de apăsătoare pen­tru cei săraci și pentru clasa mijlo­cie de muncitori, mici comercianți și funcționari. E val de acei ce vor trebui să cea­ră oficiile portăreilor — taxele acte­lor de procedură și cele de executare îi vor scoate ultimul ban: e un jaf pe care statul il face cu o cruzime de neînțeles, în timp ce lumea luptă în zadar pentru iertenirea și ușura­rea traiului. Și in timp ce banul săracului și munca nevoiașului e stoarsă de stat — milioanele de răsboi, strânse din câștiguri ce nu pot înfrunta rigorile codului penal, de­cât ioșind, sunt lă­sate să se bucure de desfrâu și chel­­tueli nebunești, fără a fi impuse de nici o taxă. E revoltător. DACIAN OGLINDA Z1L £ 1 la tribunal Meseria D-tate? Grevist, ca toată lumea. Pácra usf «im­i — Știrile noastre particulare — România favorabilă Făcei Un ziar a anunțat că prim­ul­­ministru ar fi convocat un con­siliu de miniștri pentru a­ se ho­tărî asupra păcei dintre Româ­nia și Republica Sovietelor. Vestea dată sub această for­mă este inexactă. Consiliul de miniștri de asal­tăeri era hotărât încă din ajun și nici de­cum pentru chestia păcei cu Rusia. Chestia încheierei unei păci intre România și Rusia datează încă din timpul guvernului Vaida.. Singura chestie care s’a exa­minat asaltăeri, în urma comu­nicărilor făcute de ministrul de externe, a fost numai dacă, in eventualitatea că Moscova ar primi propunerea Angliei de a medeia imediat um armistițiu cu Polonia cu condiția ca trupele roșii să se oprească la o distanță de 50 km. la est de frontiera Poloniei așa cum a tras-o Consi­liul Suprem și in acelaș timp să intre în negocieri de pace la Lon­dra cu Polonia, Lituania, Lat­via și Finlanda, România ar fi dispusă sau nu să negocieze și dânsa în acelaș timp. Pentru o asemene a­ e­­ventualitate, căci nu se știe încă­ dacă Republica Sovietelor, va primi sau nu propunerea Angliei România a emis o părere favorabilă. Nota Angliei e co* mina* orie Lloyd George propunând Republicei Sovietelor ar­mistițiul și o conferință de pace a adăugat că dacă Moscova nu primește pro­punerile Angliei, Anglia va da Poloniei­ un sprijin efectiv. Nu se cunoaște încă re­zultatul comunicarea lui Lloyd George. Nemulțumiri polo­neze Știri din Varșovia semnalea­ză și un curent în opinia publică poloneză defavorabil condițiilor de pace fixate la Spa. Există temeri ca guvernul să nu fie mivoit a, el retrage—ceea ce ar complica situațiunea. Ultimatum lussier In condițiile armistițiului fi­­ica pe care s-ar retrage îru­­tele poloneze ar lăsa Vilna J­uanienilor, apoi ar trece la pus de Urodno prin Brest­­towsk, de-a lungul Bugului până la Galiția orientală. Consiliul de apărare na­țională polonez a accep­tat condițiile hotărâte la Spa. Republica Sovietelor a­­re vreme până Duminecă să răspundă dacă acceptă Volfla Se confirmă că Aliații au comunicat Sovietelor că dacă nu acceptă­ ei vor i­eni in ajutorul Poloniei, condițiile sovietiste ' Cum în toate tragediile există și un intermezzo vesel, o tele­gramă din Berlin anunță cari­ear fi condițiile Păcei pe care Re­publica Sovietelor le-ar cere Po­loniei, condiții pe cari d-rul Ria­­covschi le-a telegrafist ziarului „Comunist“ lau­ă-le: 1. Polonia cedează Vilna, Grodno, și districtul Colin. 2. Soarta popoarelor dintre Polonia și Rusia va fi hotărâtă, de republica Sovietelor din Mos­cova. 3. Polonia cedează Rusiei tot armamentul și se obligă pe vii­tor să nu aibă de­cât o miliție. 4. Polonia dă Rusiei mașini din fabricile ei și produse in­dustriale. 5. Un plebiscit la un an după încheierea păcei, va determina forma de guvern a Poloniei. Până atunci Rusia va institui un guvern popular. 6. Republica Sovietelor va ține garnizoane în Polonia vre­me de 5 ani. 7. Minele de cărbuni și de sare ale Poloniei vor sta în po­sesia Rusiei până ce Polonia va fi plodit despăgubirea de r­ăzboi.

Next