Dimineaţa, aprilie 1926 (Anul 22, nr. 6952-6977)
1926-04-04 / nr. 6955
f Pag. 80 PREPELICARUL Cu toate că nea Fanache Cimpoeru e numai vânător de ocazie totuşi — ca şi profesionistul care se respectă— pretinde că are şi dumnealui mama câinilor de vânătoare. — „Câinele meu de vânătoare” sau c’o vorbă „prepelicarul” sunt cuvinte pe care nea Fanache le pronunţă chiar şi în discuţiile unde nu e locul să se pomenească măcar şi de amicii noştri cu patru labe. Mulţi prepelicari adevăraţi a văziirea Fanache în viaţa lui! Şi de acolo a observat că prepelicarul e un câine de rassu, cu nenumărate pete maro, cu urechi mari sloboase în jos şi cu o coadă dreaptă ca o săgeată. Astăzi, sprijinit pe înfăţişările acestea, nea Fanache pretinde că şi Hector, javra lui, care are pete roşii — în lipsă de maro, — urechi mari blegi şi coada lungă un loc de dreaptă c rassa de prepelicar. Coana Fifiţa — jumătatea dumnealui — însă nu e de acelaş părere. — Fi-ţi-ar pirpilicalul al dracului Fanache! Mânca-i-ai coada, apoi aşa-s câinii de vânătoare la tine, cu coada covrig? Lucrul ăsta îl observase şi nea Fanache. Coada nu e dreaptă ce-i drept, ci puţin puţin cam încovoiată, ba să nu mint uneori e încovoiată mai bine aşa ca un covrig, vorba coanii Fifița. Dar atâtica defect nea Fanache îl trecea cu vederea căci se consola singur: — Eh! Iasă bre că se îndreaptă ca tu timpul. II încredințase doară atuticul care-1 făcuse cadou că e de rassa. Ap ă-sa e drept că nu era chiar de rassä, dar in schimb ta’so, —care printre mulţi alţi pretendenţi la însuratoare se abătuse şi el pe la poarta lor în săptămâna brânzii) — a fost prepelicar sadea. Pe baza asta nea Fanache avea curaj. Toată vara îl dresa cum să facă aport şi câinele se da pe brazdă şi din zi în zi promitea mai mult. — Hi.Ce câine o să fac eu din ăsta, să prindă iepurile din fugă, se lăuda el. Şi abia aştepta toamnă să iasă afară la vânat. — Şi iată că toamna sosit şi într’o Duminică de toamnă nea Fanache, echipat complect se pierdea — cu Hector după el — pe şoseaua care duce câţiva chilometri afară din oraş în făgaşul epuresc. — Scule bune am,, dibaciu sunt, câine bun am, norocul nu-i mai lipsește, se socoti el după cei- ajuns acolo văzu că- i rost de vânat. Și se puse la prindă. Cu pușca insurupată și umăr sta cu un ochiu închis gata să tragă. Alături de el Hector nu prea știa ce va să zică asta, dar bătea din coadă de bucurie. Și deodată, cum steteau ei așa ,de după o tufă sbughi un urechiat. — Iuf! Pe el Hectore! striga nea Fanache și se pregătea să tragă. Hector însă sări deodată în fața lui nea Fanache tâvălindu-se pe jos de bucurie. — Pe el mă, că-l scăpăm. Dar Hector habar n’avea de epure. Din ce striga Fanache, el mai tare se tăvălea. — Las-o dracului de șagă Hectoras! și după el, că scăpăm friptura. Aş! Ţi-ai găsit! Natura! că epurele s’a evaporat. Când se împuște altul, la fel. Javra tot în picioarele lui nea Fanache se băga, de nu putea bietul vânător nici să tragă măcar. Pentru că vremea trecea şi ameninţa să-i prindă seara Fără de nici o izbândă, şi-a pus bietul om gândul ca să tragă în cel dintâi iepure ce i-o mai ieşi în cale. Şi aşa a făcut. Şi-a luat poziţia de ochire, a pus puşca la ochiu şi, cu toate că Hector se tăvălea in faţa lui, a tras. Pe Hector nu l-a împuşcat re-i drept, iar pe epure şi mai puţin l-a durut în coadă, dar s’a întâmplat alta. Hector când a auzit zgomotul armei — neobişnuit — începu sâ se chelălăeascâ şi-o luă la fugă înapoi. Nea Fanache, când văzu una ca asta, îşi uită de toate şi se luă după el. — Hector... Na Hectare, na!... Dar Hector se ducea dracului cu coada la spinare. Nea Fanache nu-l slăbea însă deloc. Să piardă el așa bunătate de câine?... — Na Hector vin aici... Com her!... Hai mă Hectare că nu mai fac... Stăi mă Hectoraș că a fost numai o glumă..., până când la marginea orașului l-a ajuns. Ce bucurie pe nenea Fanache! L-a prins frumușel în brațe l-a mângâiat șî-a Intrat cu el într’un han,*să-i dea ceva de mâncare și de băut că tare era obosit mititelul!... După ce se ospătară, nea Fanache cu capul prins în palme, sta pe gânduri. — Cum să mă prezint eu acasă fără nici un vânat? Am dat-o dracului! O să râdă Fifiţa de mine. Şi nu-i era de el ca de câine. O să zică: — Vezi mă Fanache când îţi spuneam eu că nu-i prepelicar, nu mă credeai. O! Nu asta nu se va întâmpla niciodată. Şi iată tocmai că unde e voinţa e şi izbânda. Când îşi ridică privirile în sus, pe peretele din fața lui ce să vadă? — Un iepure cât toate zilele atârna de o grindă. Pe el prins cu vn ac un bilet scris anunța că-i de vânzare. K.'i mai stat la nici o îndoială, a det bani scumpi pe el, l-a luat la spinare ,î a plecat. Thii Ce fericire pe bietul om! Ins»:zia aceea chiar toată mahalaua ştia că Fanache al Finţii a adus deja trădare un iepure cât un miel. A doua zi dimineaţa pelerinaj la casa omului « «Uzit. Şi ce ar» frumos, era efi toţi cereau să vadă bunătatea de câine care a făcut o aşa ispravă. Nea Fanache le arăta cu mândrie pe Hector şi se lăuda de mama focului. Singură coăica Fifiţa îi mai da peste nas. — Fugi mă că nu cred!... ■ El atunci se oţăra foc: — Ah! Ce ţi-i şi cu femeile astea Domnule. Până n’o văd ele cu ochii nu cred! Şi se umfla în pene ca un curcan, aproape aproape să-i vie şi lui să-şi creadă minciuna. Intâmplându-se că rxloua zi să fie Duminică nea Fanache — să i se ducă vestea — ţinu să facă o masă mare şi a trimis aşa după invitaţi: ba soţii Fon Ioneşti, ba Forfoteşti, ba Sgarie’nbrânzeşti... im! aşa de-o ciorbă... In sufragerie masa era întinsă şi musafirii, hi taifas ca gazdele aşteptau nerăbdători desfăşurarea evenimentului. In bucătărie Hector dormita pe patru labe, sub sobă. Mai încolo, pe-o mescioară, din friptura fierbinte de epure se răspândeau in casă aburii, gădulind cu cel mai mare deliciu, nările tuturor. Nea Fanache simţind efectul şi să le mărească pofta şi mai şi, îi întreţinea cu ţuică şi îi chinuia din când in când cu câte o măslină la scobitoare. Apoi după ce le mai tăie câteva piroane, de isprăvile vânâtoreşti ce le făcuse câinele lui, de rămăseseră ăia cu gurile căscate ascultând, nea Fanache crezu că-i momentul să vie friptura şi trimise pe Fifiţa după ea. La masă se produse pe dată o mişcare nervoasă; farfuriile se aranjau mai aproape, şervetele se şi tindeau pe genunchi, cuţitele se atingeau cu furculiţele iar nerăbdarea ieşise la iveală in ochii mesenilor, aţintiţi spre uşa bucătăriei de unde aşteptau să vie mântuirea. . . I Insă mişcarea lentă deveni sgomot când dela bucătărie, în loc de bucurie, le sosi un ţipăt ascuţit produs de coana Fifiţa. — Aii! Fanache nepur’Te... Nea Fanache sari ars. Mesenii după el. In bucătărie ce să fie? Fifiţa întinsă pe duşumele abia mai articula din când în când maxilarele ca un peşte pc uscat. Iute Nea Fanache puse mâna pe ea, o ridică în sus, îi dădu vre o două palme s’o readucă la real și ca omul, ingrijat peste măsură, ocoli cu ochii bucatana şi pe dată înțelese ca iepurile făcuse picioare. —■ Un hoţ a fost p'aci, se adre- sează el disperat musafirilor şi părăsindu-şi jumătatea iese în curte cui toată droaia de invitaţi după el. Dădu, târcoala incoaci, dădu târcoale în colo şi iată că cercetările îi fură încununate de succes. Jos, lângă un maldăr de gunoiu, sta trântit tacticos şi roadea cu nesaţul din friptura de iepure Hector, prepelicarul dumnealui. Când l-a văzut nea Fanache, a căscat nişte ochi ochi mari ca de bou şi n’a putut să zică decât: — Aooooal... Mosafirii opriţi şi ei un pas mai îndărăt articulară subit acelaş sunet. — Aa... Aaa... AaoaL. j Hectar deranjat dela masă dc oa itul ăsta prelung şi nechemat mârâie odaia la ei arătându-şi colţii ascuţiţi apoi puse gura pe iepure şi plecă cu el mai în fundul curţii... Şi pe când javra îşi căuta un locşor unde liniştea i-ar fi dat răgaz sa ospăteze in tihnă — iar el ii urmăreau din ochi încă cu mutre păcălite de- odată coana Fifiţa alerga de la bucătăria spre Fanache îl luă de guler și sguduindu-l ca un cutremur îi strigă in ureche plină de fericire: — Uite Fanache! Să vezi și să nu crezi?... Hector. Hectoraş al nostru cu iepurile în gură... Săracu Hector... și cu neîncrezâtoarea care țineam morțiş că Hectar nu-i pirpilicaui... ION TEULEA. Câteva definiţii poetice Un poet francez, imitând un joc foarte obişnuit in literatura japoneză a dat, în versuri, câteva definiţii a căror savoare poetică nu e lipsită de originalitate. ŞARPELE. F lung Şi fluer . Ca. unren. PESCĂRUŞ. Pupna spumă Care zboară Diri valuri. BROASCA. O pietricica Ce sare Sub paşi. PEŞTII Fulgere in ,furtuna Torentelor. RACUL DE MARE Hoinăreşte cu paşi de beţiv. Când ajunge pe uscat, se pare c’a băut toată marea! Oare nu s’ar găsi şi__ ia noi cineva ca să imite pe japonezi? AQUARIUMPlouă. Peştii se bucură. Nădiffduâsc oare să înoate pină'n ceri Orchestra liberală La ultimul banchet liberal, d. Ionel Brătianu a comparat fostul guvern cu o orchestră. Zirele Fiind la cârma ţării guvernul liberal Ionel Bratianu însuşi cu mâna lui măiastră. Cânta ca şef de orchestră ades din (caş)-caval De inima roş, galben şi mai ales albastră Când trâmbiţează ,şeful Constantinescu vine Ca mare crai de tobă să bată toba mare; La instrumentu-acesta fusese de rigoare Să fie conu-Alecu—nu poţi să pui p’oricine. Cânta şi don Vintilă cu glas nevinovat Ca. Lohengrin, eroul din opera ştiută in chestii de ’mprumuturi externe şi valuta, Acompaniat de lire: „Să fiu mă’ntrebi vreodată“ La universitate, cu frica lui discretă, înţelegând să facă şi şefului pe plac, Ministrul Anghelescu cânta dintr’o flaşneta: „Sunt eu de vină, mamă, şi ce era să fac“. Şi, Duca, excelenta, cânta dintr’o ghitară Când îl mâna departe imboldul cel păgân in nopţi de primăvară romanţa populară. ..Mai du-te dor, odată, la Geneva în sân. Şi ca melancolia Moşoiu să-şi ascunză Simpaticul ministru găsise el cu cale, Ca în acea orchestră sâ zică el din frunză Din frunzele de vită gătite la sarmale. Şi pan’ acum opt zile orchestra repeta Pe toate tonurile o veche şansonetă Reproducând refrenul intr’una în gazetă: Nici morţi noi nu ne ducem — Non, je ne marche pas ! Se dizolvă orchestra... Si’n desperare mută Acuma fredonează aparte cu durere Soliştii şi-orchestrantii: Tu, care-ai fost perdut In România mare, pe veci acum, Putere!... DUDUIA GRĂDINĂRITĂ * B •L Mă întorc din Budapesta, unde avusei prilejul să văd în închisoare pe prinţul Windischgraetz, celebrul falsificator de bancnote. — Imi acorzi un interview, Alteţă ? — Ce umbli cu alteţe şi... bibiluri, răspunse ai un zâmbet trist prinţul. — îmi dai voie..., mi se pare că eşti prinţ. — îmi dai voie..., mi se pare că sunt prins. Aveam un caracter închis şi acum sunt şi încuiat. — De ce eşti acuzat? — Sunt acuzat că am falsificat bancnote de ale ţărilor cu valută forte. Eu n’am făcut decât să grăbesc ceea ce oamenii politici respectivi săvârşesc cu ceartă, cu chin şi cu declaraţii patriotice. Dovadă ca şi fără mine, francul tot scade. — De ce-ai făcut asta? — Toate ţările au presă de propagandă. Or cea mai bună şi rentabilă presă, e presa de.... bancnote. Cu o bancnotă eşti oriunde bine primit. — Puteaţi să vă strigaţi revendicările..... — Strigi, strigi, dar când n’ai bani răguşeşti repede. In concertul European voiam ţării mele să-i ung aria. — Aţi fost prinşi cu toţii? — Da. Şi suntem foarte supăraţi. Să-l vezi pe bietul Appony cum e. — Cum e. — E pura-Appony-sit de tot. Ceardosi el să scape ai fata cu-' rată. — Va să zică piatra litografică pe care ați scos bancnotele false a fost o..... — Piatră de încercare. — O piatră de... grea încercare. — Contele ungur era graf. — Azi contele e... litograf. — I s’au muiat picioarele.Azi contele e graf... olog. — Ei, cine-i de vină? — Teatrul, muzica, operela vicneza. îmi plăcea prea mult, mai ales Aur şi Argint, Prinţesa Dolarilor şi Regele Liră. — Toate astea te-au adus la Farmecul unui... fals. •— Și la urma urmei la Prinț şi Bandit. Sfârşitul a fost catastrofall, mi-e leharmite. îmi trebuie un caiman. — Dar coroane de ce n’ai falsificat? — Din trei motive. Intâiu din pricini patriotice. Al doilea fiindcă nu renta, costa mai mult daraua decât ocaua. Al treilea, coroana e falsă prin definiţie. — Cum asta? — Păi ,toate coroanele de pe măsele sunt false. — Şi totuşi singurele coroane in valută forte, sunt coroanele de aur din gură. — D’aia noi ungurii facem atâta gură şi suntem cu-o falcă ’n cer şi alta ’n pământ — Spune drept, ce-a simţit când te-au arestat? — Am simţit, că-mi trece un fiorin prin şira spinării. — Lucrul e într’adevăr foarte hellenant! — In urmă am regretat, că n’aveam decât filleri ungureşti şi că nu fabricasem şi vr’uni filler englezesc. — Cum adică ? — S’o fi şters-o englezeşte. Un ...filler à l’anglaise. Nu era să mai fiu închis ca un imbecil la beci in Budapesta. — Era să fiu închis ca un imbecil în beci la Beci (Viena). Am falsificat biştari, dar franţuzilor li s’au suit biştarul la nas. — Ai falsificat, lovele. — Lovele, da. Şi ţi-aş fi trimes din America câte o carte poştală: un lovele-zo lap. — Ce să faci. Faci şi d-ta ca toţi ungurii ce se deşteaptă... dintr’un vis frumos. Acum ce planuri ai? — Am sâ fac pe bolnavii. — Ca s’o iei la... sănătoasa? — Nu dragă, sufer de am gilită pectorală. — Suferi de boanghina suspectorală. — Am greaţă. — Ai prefera să ai graţie. — Adevărat. Numai cu o graţie ai putea prinţului Windischraetz sa-i vindici greţ-man. Cel mai plăcut cadou de sărbători pentru copii şi tineret este cartea apărută Traistar Spiridas Bancnotele false IMINEAȚĂ ®£S?S öcsiae«V IATA VESELĂ ocxx^ögcosodoogccc c*po uc oo oooc occs cxxxxjooooooootoooo oocooooooo ccjcc-opoccîxjoooo „LiR Şl TIBIŞIR“ ' Şapte întâmplări hazlii a doi neastâmpăraţi ştrengari. 100 desene minunate. Preţul Lei 191 Vom ceti iar in jurnale Cronici ocazionale Pe-opt şi douăsprezece coaie. Fe-orice îoae de hârtie Va fi câte-o poezie Că îsus din morţi învie. Şi va fi slăvită iară Minunata primăvară. Pe când o să ningă afară. Şi ne-or îi expediate Optzeci şi trei de ilustrate Deja rude-apropiate. Le-om păstra cum se cuvine, Răspunzând la orişicine: „Sărbătorile cu bine“. Şi la tren fără ’ndoială. Lumea o sâ dea năvala şi va fi iară îmbulzeală. Căci ingări şi pe peroane Şi pe scări şi pe tampoane Vor fi sute de persoane. în vitrine vor fi scoşi Iarăşi iepuri şi cocoşi Peştişori şi ouă roşii. Şi cu ouăle ca macul.. Cu plăcinta, cozonacul. Omu ‘şi strică iar stomacul, Ca apoi către sfârşit, Să exclame necăjit: „Bine că s’a isprăvit!“ E. MARGHITA Apu*»ec$e wolitee Plecarea .Motto. ..Guvernul pleacă foarte mul țumit.." (I. I. C. BRATIANU E ora patru jumătate... Pe lnaca ministerialii Constnatinescu P.' zâmbecte, Viulița face-o socoteală, Arthur se'ncruntă machiavelic, Taberet! visează melancolic, apoi aplaudă, — iar Duca — solemn ca un prelat catolic— •Scrutează prin pince-nez mulţimea înghesuită în tribune... Vorbeşte Ion I. C. Brătianu : O! Câte lucruri mari nu spune?! Majoritatea din picioare admiră stilul lui patetic ,— din când în când dărută semnul şi toţi aplaudă frenetic. — Orleanu-şi mângâe bărbuţa. — Săveanu, lângă Lapedatu, şopteşte trist, ca de plecare : . Aşa bărbaţi sa aibe statu'!!...“ la care vorbă, Chirculescu, dădu din cap un semn c’aprobă... (Moşoiu îşi uitase vocea într'un palton, la garderobă !) „...în patru ani de guvernare, „am fost adeseori loviţi! „Trăiască România-Mare ! ! „Plecăm cu toţii mulţumiţi!....“ Rumoare... Camera rămâne o clipă lungă ca pe gânduri... apoi, amicul nostru Guţă ce-a dovedit m multe rânduri că-i tare priceput în teatru — se reculege, dând semnalul : uralele pornesc furtună, aplauzele curg ca valul. — — Ionel se ’nclină simptomatic şi-apoi repetă fericit : „Va mulţumesc!.. Le revedere!.. „Guvernul pleacă mulţumit...“ ...Poporul pleacă... Deputaţii îşi strâng ca de „adio“ mâna... un ziarist gândind porneşte : „Fii agitată săptămâna ! !...“ Din deal de la Mitropolie trăsuri şi automobile duc „foşti" reprezentanţi ai ţării cu biete zâmbete subtile — doar un ţăran venit ca o jalbă având iţarii rupţi, cârpiţi se uită cum se duc „boerii“ : „Cum sâ mi fie... mulţumiţi?!. ION AL NAIBII @j»gp:£SSffie ® 5^a ifu^fiilea rwprm8"i979 issaasBaASpSMiMTM5HBB9 Zig*zaguri Profesorul. : Tonescule, spume-mi trei animale cari trăesc în Africa. lonescu. — Doi crocodili și un leu. * Tot Mitică e dojenit de un prieten că fumează prea mult. — Am avut, — zice prietenul — mi unchiu care a murit la optzeci de ani, pentru că nu fumase niciodată. — Nu e un motiv, — răspunse Mitică, eu am avut un frate care a murit la doi ani și nici el nu fumase deloc. * Un provincial oprește hi Calea Victoriei ne cineva ca să-l întrebe unde e strada Lipscani. Din nenorocire trecătorul era bâlbâit: — Dadacă minu mă poopreai pope mimine, aacum erai acococolof * într’un compartiment pentru „nefumători” se urcă cineva cu ţigara în gură. — Aici nu e pentru fumători, — intervine un călător. — Eu nu sunt fumător. — Văd totuşi că fumezi. — Din când în când. * Tristan Bernard, umoristul francez, locueste intr’o mahala a Parisului obişnuieşte să se întoarcă acasă noaptea foarte târziu. — Ce-ai face, — îi spune un prieten, — dacă într’o noapte iţi ese cineva înainte, te doboară cu un prumn şi-ţi fură portofelul. * — N’aş vrea să-l mai văd în viaţa mea, — răspunde liniştit umoristul. * Cocoş a plecat în provincie. Tu lipsa lui i s’a îmbolnăvit un frate şi a murit. Madam Cocoş vrea să-i comunice nenorocirea, dar ştiindu-l pe Cocoş bolnav de inimă, se gândeşte că e mai bine să-l ia ai binişorul. De acela îi telegrafiază: „Nicu e puţin bolnav. Poimâine înmormântarea”. •LT .n. 1 O CARTE BUNA ŞI FRUMOASĂL MIHAIL EMINESCU POEZII LIRICE. — Lei 18. POEZII. — Cea mai bună ediţie a poeziilor lui Emînescu, îngrijită de cl. Bogdan Duică prof. universitar. Lei 100. POEZII FILOZOFICE. — Lei 1S DUILIU ZAMFIRESCU VIAŢA LA T&Rft. — Singurul roman românesc, care s’a vândut până azi in 50.000 exemplare. — Lei 50. O MUZA. — Schiţe satirice şi amintiri din diplomaţie. — Lei 50. TANASE SCATIU. — Romanul ruinei clasei boereşti, protretu! precis al parvenitului. — Lei 50. , BfiSBU DELSVRANCEA SULTĂNICĂ. — Cele mai strălucite nimfe ale marelui prozator.—Lei 50. A DOUA CONŞTIINŢA. — Drama sufletului modern. — Lei 50. PARAZIŢII. — Viaţa înaltei societăţi bucureştene, romanul desrădăcinaţilor. — Lei 50. RADU D. ROSETTI SPICUIRI. — Cele mai duioase poezii,cele mai spirituale epigrame, cele mai colorate, pagini de proză ale d-lui Radu, D. Rosetti, întrunite într’o interesantă antologie. — Lei 40. PRIN PRAVOSLAVNICA RUSIE. — Rusia ţaristă şi credincioasă, Rusia dinaintea revoluţiei, văzută de un călător care iubeşte gluma şi pitorescul. — Lei 42. DINCOLO DE HOTARE. — Note de drum, dintr’o călătorie la Londra, instructive şi distractive. — Lei 45. ION MINULESCU ROŞU, GALBEN ŞI ALBASTRU. — Romanul răsboiului, satira crudă a laşităţii „sedentarilor”. — Lei 100. DE VORBA CU MINE INSUMI. — Lei 100. ROMANŢE PENTRU MAI TÂRZIU — Lei 35. Poetul cel mai discutat, cel mai contestat şi cel mai lăudat, întruneşte în aceste două volume definitive opera, care i-a creiat marea faimă de astăzî. I. SLAVICI CEL DIN URMA ASMAŞ. Ultimul roman al marelui nostru scriitor. — Lei 100. AMINTIRI. — Eminescu, Caragiale, Coşbuc, Maiorescu, Creangă, Alecsandri, etc., zugrăviţi de omul care i-a cunoscut de-aproape. — Lei 50. I. A. BASARABESCU MOŞ STAN. — Pagini uneori vesele, alte ori duioase pentru cei mici.— Lei 45. P. ISPÎRESCU BASMELE ROMANILOR. — Culegere din cele mai bune basme ale „unchiaşului sfătos”. — Lei 45. IAGARBICEANU DOUA IUBIRI. Cele mai strălucite pagini ale marelui prozator ardelean. — Lei 60. GH. BSAESCU SCHIŢE VESELE. — Satira vieţii totidiane. — Lei 45. AL. LASCAROV-MOLDOVANU HOTARE şi SINGURĂTĂŢI. Emoţionanta fragmente din viaţa ţărănească. — Lei 45. C. GANE PRÎN VIROAGE ŞI COCLAURI. — Note din răsboiu, scrise cu o sinceritate rară. — Lei 40. CEZAR PETRESCU SCRISORILE UNUI RĂZEȘ. — Lei 45. DRUMUL CU PLOPI. — Lei 50. Cele mai bune nuvele ale scriitorului care a fixat în pagini vibranta sbuciumările sufletului de după răsboiu. RABINDRANATH TAGORE NAȚIONALISMUL. — Expunerea limpede a adevăratului nationalism constructiv. — Lei 45. KARL KRUTSKY DELA DEMOCRAŢIE LA RGS3E DS STAT. — Fruntaşul socialist, polemi’ zând cu Trotzky, pune in lumini marile greşeli ale regimului bo*şevic. — Lei 40. E. VAND£SVELDE SOCIALISMUL ŞI AGRICULTURA.Rostul mişcărilor socialiste in tările agricole. — Lei 40. PAUL ZERIFOPOL VEDENII. — Cele mai puternice nuvele fantastice din litaratura modernă. — Lei 75. H. SPENCER INDIVIDUL ÎMPOTRIVA STATULUI, Lei 90. I & ]. TERRAUD UMBRA CRUCII. — Romanul vieţii evreeşti. — Lei 50. HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU APE ADÂNCI. — Lei 55. ROMANTA PROVINCIALA. - Lei 60 Două volume de proză, în care sufletul femeii este analizat cu o pătrundere, uneori crudă, de o observatoare sinceră și obiectivă CH. DRQUHET VASILE ALECSANDRI Şî SCRIITORI FRANCEZI. - Lei 100. EM. DORIAN DE VORBA CU BĂLANUL MEU.Versuri din răsboiu. — Lei 45. BENJAMIN CONSTANT ADOLF. — Romanul unei iubiri nenorocite. — Lei 42. O CARTE BUNA ŞI FRUMOASĂ E CEL MAI FOLOSITOR DAR DE A PRINDE BINE ORICĂRUI INTESĂRBĂTORI LECTUAL I „CULTURA NAŢIONALĂ editează operele clasice şi lucrările de frunte ale contimporanilor, români şi streini, răspândindu-le pe un preţ accesibil fiecărei pungi. © 0 0 Volumele apărute la „CULTURA NAŢIONALĂ** conţin un material ales, care Interesează îndeaproape pe toţi intelestuali, © ® © Iată câteva din lucrările apărute în ultimul timp, la „CULTURA NAŢIONALĂ” , APARUTE LA „CVLTURA NAŢIONALA” SF. GĂSESC DE VANZARE LA TOATE LIBRĂRIILE DIN ŢARA ŞI LA EDITURA IN BUCUREŞTI, STR PARIS NO 1