Dimineaţa, aprilie 1926 (Anul 22, nr. 6952-6977)

1926-04-04 / nr. 6955

f Pag. 80 PREPELICARUL Cu toate că nea Fanache Cimpoeru e numai vânător de ocazie totuşi — ca şi profesionistul care se respectă— pretinde că are şi dumnealui mam­a câinilor de vânătoare. — „Câinele meu de vânătoare” sau c’o vorbă „prepelicarul” sunt cuvinte pe care nea Fanache le pronunţă chiar şi în discuţiile unde nu e locul să se pomenească măcar şi de amicii no­ştri cu patru labe. Mulţi prepelicari adevăraţi a văzi­i­rea Fanache în viaţa lui! Şi de acolo a observat că prepelicarul e un câine de rassu, cu nenumărate pete maro, cu urechi mari sloboase în jos şi cu o coadă dreaptă ca o săgeată. Astăzi, sprijinit pe înfăţişările acestea, nea Fanache pretinde că şi Hector, javra lui, care are pete roşii — în lipsă de maro, — urechi mari blegi şi coada lungă un loc de dreaptă c rassa de prepelicar. Coana Fifiţa — jumătatea dumnea­lui — însă nu e de acelaş părere. — Fi-ţi-ar pirpilicalul al dracului Fanache! Mânca-i-ai coada, apoi aşa-s câinii de vânătoare la tine, cu coada covrig? Lucrul ăsta îl observase şi nea Fa­nache. Coada nu­ e dreaptă ce-i drept, ci puţin­ puţin cam încovoiată, ba să nu mint uneori e încovoiată mai bine aşa ca un covrig, vorba coanii Fifița. Dar atâtica defect nea Fanache îl trecea cu vederea căci se consola sin­gur: — Eh! Iasă bre că se îndreaptă ca tu timpul. II încredințase doară atuticul care­­-1 făcuse cadou că e de rassa. Ap ă-sa e drept că nu era chiar de rassä, dar in schimb ta’so, —­­care printre mulţi alţi pretendenţi la însuratoare se a­­bătuse şi el pe la poarta lor în săp­tămâna brânzii) — a fost prepelicar sadea. Pe baza asta nea Fanache avea cu­raj. Toată vara îl dresa cum să facă aport şi câinele se da pe brazdă şi din zi în zi promitea mai mult. — Hi.Ce câine o să fac eu din ăsta, să prindă iepurile din fugă, se lăuda el. Şi abia aştepta toamnă să iasă a­­fară la vânat. — Şi iată că toamna sosit şi într’o Duminică de toamnă nea Fanache, e­­chipat complect se pierdea — cu Hec­tor după el — pe şoseaua care duce câţiva chilometri afară din oraş în făgaşul epuresc. — Scule bune am,, dibaciu sunt, câine bun am, norocul nu­-i mai lipsește, se socoti el după cei- ajuns acolo văzu că- i rost de vânat. Și se puse la prindă. Cu pușca insurupată și umăr sta cu un ochiu închis gata să tragă. Alături de el Hector nu prea știa ce va să zică asta, dar bătea din coadă de bucurie. Și deodată, cum steteau ei așa ,de după o tufă sbughi un u­­rechiat. — Iuf! Pe el Hectore! striga nea Fanache și se pregătea să tragă. Hec­tor însă sări deodată în fața lui nea Fanache tâvălindu-se pe jos de bu­curie. — Pe el mă, că-l scăpăm. Dar Hect­­or habar n’avea de epure. Din ce striga Fanache, el mai tare se tă­vălea. — Las-o dracului de șagă Hectoras! și după el, că scăpăm friptura. Aş! Ţi-ai găsit! Natura! că epurele s’a evaporat. Când se împuște altul, la fel. Javra tot în picioarele lui nea Fanache se băga, de nu putea bietul vânător nici să tragă măcar. Pentru că vremea tre­cea şi ameninţa să-i prindă seara Fără de nici o izbândă, şi-a pus bie­tul om gândul ca să tragă în cel din­tâi iepure ce i-o mai ieşi în cale. Şi aşa a făcut. Şi-a luat poziţia de o­­chire, a pus puşca la ochiu şi, cu toate că Hector se tăvălea in faţa lui, a tras. Pe Hector nu l-a împuşcat re-i drept, iar pe epure şi mai puţin l-a durut în coadă, dar s’a întâmplat alta. Hector când a auzit zgomotul armei — neobişnuit — începu sâ se chelălăeascâ şi-o luă la fugă înapoi. Nea Fanache, când văzu una ca asta, îşi uită de toate şi se luă după el. — Hector... Na Hectare, na!... Dar Hector se ducea dracului cu coada la spinare. Nea Fanache n­u-l slăbea însă deloc. Să piardă el așa bunătate de câine?... — Na Hector vin aici... Com her!... Hai mă Hectare că nu mai fac... Stăi mă Hectoraș că a fost numai o glu­mă..., până când la marginea orașului l-a a­juns. Ce bucurie pe nenea Fa­nache! L-a prins frumușel în brațe l-a mângâiat șî-a Intrat cu el într’un han,*să-i dea ceva de mâncare și de băut că tare era obosit mititelul!... După ce se ospătară, nea Fana­che cu capul prins în palme, sta pe gânduri. — Cum să mă prezint eu acasă fără nici un vânat? Am dat-o dracului! O să râdă Fifiţa de mine. Şi nu-i era de el ca de câine. O să zică: — Vezi mă Fanache când îţi spuneam eu că nu-i prepelicar, nu mă credeai. O! Nu asta nu se va întâmpla nici­odată. Şi iată tocmai că unde e vo­inţa e şi izbânda. Când îşi ridică pri­virile în sus, pe peretele din fața lui ce să vadă? — Un iepure cât toate zilele atârna de o grindă. Pe el prins cu vn ac un bilet scris anunța că-i de vânzare. K.'i mai stat la nici o îndo­ială, a det bani scumpi pe el, l-a luat la spinare ,î a plecat. Thii­ Ce feri­cire pe bietul om! Ins»:zia aceea chiar­ toată mahalaua ştia că Fanache al Fin­­ţii a adus deja trădare un iepure cât un miel. A doua zi dimineaţa pelerinaj la casa omului «­ «Uzit. Şi ce ar» frumos, era efi toţi cereau să vadă bunătatea de câine care a făcut o aşa ispravă. Nea Fa­nache le arăta cu mândrie pe Hector şi se lăuda de mama focului. Singură coăica Fifiţa îi mai da peste nas. — Fugi mă că nu cred!... ■ El atunci se oţăra foc: — Ah! Ce ţi-i şi cu femeile astea Domnule. Până n’o văd ele cu ochii nu cred! Şi se umfla în pene ca un curcan, aproape­ aproape să-i vie şi lui să-şi creadă minciuna. Intâmplându-s­e că rxloua zi să fie Duminică nea Fanache — să i se ducă vestea — ţinu să facă o masă mare şi a trimis aşa după invitaţi: ba soţii Fon­ Ioneşti, ba Forfoteşti, ba Sgarie’n­­brânzeşti... im! aşa de-o ciorbă... In sufragerie masa era întinsă şi musafirii, hi taifas ca gazdele aştep­tau nerăbdători desfăşurarea eveni­mentului. In bucătărie Hector dormita pe pa­tru labe, sub sobă. Mai­ încolo, pe-o mescioară, din friptura fierbinte de e­­pure se răspândeau in casă aburii, gădulind cu cel mai mare deliciu, nă­rile tuturor. Nea Fanache simţind efectul şi să le mărească pofta şi mai şi, îi în­treţinea cu ţuică şi îi chinuia din când in când cu câte o­ măslină la scobi­toare. Apoi după ce le mai tăie câteva piroane, de isprăvile vânâtoreşti ce le făcuse câinele lui, de rămăseseră ăia cu gurile căscate ascultând, nea Fa­nache crezu că-i momentul să vie frip­tura şi trimise pe Fifiţa după ea. La masă se produse pe dată o miş­care nervoasă; farfuriile se aranjau mai aproape, şervetele se şi tindeau pe genunchi, cuţitele se atingeau cu furculiţele iar nerăbdarea ieşise la i­­veală in ochii mesenilor, aţintiţi spre uşa bucătăriei de unde aşteptau să vie mântuirea. . . I Insă mişcarea lentă deveni sgomot când dela bucătărie, în loc de bucurie, le sosi un ţipăt ascuţit produs de coana Fifiţa. — Aii! Fanache n­epur’Te... Nea Fanache sari ars. Mesenii după el. In bucătărie ce să fie? Fifiţa în­tinsă pe duşumele abia mai articula din când în când maxilarele ca un peşte pc uscat. Iute Nea Fanache puse mâna pe ea, o ridică în sus, îi dădu vre­ o două palme s’o readucă la real și ca omul, ingrijat peste măsură, ocoli cu ochii bucatana şi pe dată înțelese ca iepurile făcuse picioare. —■ Un hoţ a fost p'aci, se adre-­ sează el disperat musafirilor şi pă­­răsindu-şi jumătatea iese în curte cui toată droaia de invitaţi după el. Dădu, târcoala incoaci, dădu târcoale în colo şi iată că cercetările îi fură încununate de succes.­ Jos, lângă un maldăr de gunoiu, sta trântit tacticos şi roadea cu ne­saţul din­ friptura de iepure Hector, prepelicarul dumnealui. Când l-a­­ vă­zut nea Fanache, a căscat nişte ochi ochi mari ca de bou şi n’a putut să zică decât: — Aooooal... Mosafirii opriţi şi ei un pas mai în­dărăt articulară subit acelaş sunet. — Aa... Aaa... AaoaL. j Hectar deranjat dela masă dc oa­ itul ăsta prelung şi nechemat mârâie odaia la ei arătându-şi colţii ascu­ţiţi apoi puse gura pe iepure şi plecă cu el mai în fundul curţii... Şi pe când javra îşi căuta un locşor unde liniştea i-ar fi dat răgaz sa ospăteze in tihnă — iar el ii urmăreau­­ din ochi încă cu mutre păcălite de-­­ odată coana Fifiţa alerga de la bucă­tăria spre Fanache îl luă de guler și sguduindu-l ca un cutremur îi stri­gă in ureche plină de fericire: — Uite Fanache! Să vezi și să nu crezi?... Hector. Hectoraş al nostru cu iepurile în­ gură... Săracu Hector... și cu neîncrezâtoarea care țineam morțiş că Hectar nu-i pirpilicaui... ION TEULEA. Câteva definiţii poetice Un poet francez, imitând un joc foarte obişnuit in literatura japoneză a dat, în versuri, câteva definiţii a căror savoare poetică nu e lipsită de originalitate. ŞARPELE. F lung Şi fluer . Ca. un­­ren. PESCĂRUŞ. Pupna spumă Care zboară Diri valuri. BROASCA. O pietricica Ce sare Sub paşi. PEŞTII Fulgere in ,furtuna Torentelor. RACUL DE MARE Hoinăreşte cu paşi de beţiv. Când ajunge pe uscat,­­ se pare c’a băut toată marea! Oare nu s’ar găsi şi__ ia noi cineva ca să imite pe japonezi? AQUARIUM­Plouă. Peştii se bucură. Nădiffduâsc oare să înoate pină'n ceri Orchestra liberală La ultimul banchet liberal, d. Io­nel Brătianu a comparat fostul gu­vern cu o orchestră. Zi­­rele Fiind la cârma ţării guvernul liberal Ionel Bratia­nu însuşi cu mâna lui măiastră. Cânta ca şef de­ orchestră ades din (caş)-caval De inima roş, galben şi mai ales albastră Când trâmbiţează ,şeful Constantinescu vine Ca mare crai de tobă să bată toba mare; La instrumentu-acesta fusese de rigoare Să fie conu-Alecu—nu poţi să pui p’oricine. Cânta şi don Vintilă cu glas nevinovat Ca. Lohengrin, eroul din opera ştiută in chestii de ’mprumuturi externe şi valuta, Acompaniat de lire: „Să fiu mă’ntrebi vreodată“ La universitate, cu frica lui discretă, înţelegând să facă şi şefului pe plac, Ministrul Anghelescu cânta dintr’o flaşneta: „Sunt eu de vină, mamă, şi ce era să fac“. Şi, Duca, excelenta, cânta dintr’o ghitară Când îl mâna departe imboldul cel păgân in nopţi de primăvară romanţa populară. ..Mai du-te dor, odată, la Geneva în sân. Şi ca­ melancolia Moşoiu să-şi ascunză Simpaticul ministru găsise el cu cale, Ca în acea orchestră sâ zică el din frunză Din frunzele de vită gătite la sarmale. Şi pan’ acum opt zile orchestra repeta Pe toate tonurile o veche şansonetă Reproducând refrenul intr’una în gazetă: Nici morţi noi nu ne ducem — Non, je ne mar­che pas ! Se dizolvă orchestra... Si’n desperare mută Acuma fredonează aparte cu durere Soliştii şi-orchestrantii: Tu, care-ai fost perdut In România mare, pe veci acum, Putere!... DUDUIA GRĂDINĂRITĂ * B •L Mă întorc din Budapesta, unde avusei prilejul să văd în închi­soare pe prinţul Windischgraetz, celebrul falsificator de bancnote. — Im­i acorzi un interview, Al­teţă ? — Ce umbli cu alteţe şi... bi­­biluri, răspunse ai un zâmbet trist prinţul. — îmi dai voie..., mi se pare că eşti prinţ. — îmi dai voie..­., mi se pare că sunt prins. Aveam un caracter­ închis şi acum sunt şi încuiat. — De ce eşti acuzat? — Sunt acuzat că am falsificat bancnote de­ ale ţărilor cu valută forte. Eu n’am făcut decât să gră­besc ceea ce oamenii politici res­pectivi săvârşesc cu ceartă, cu chin şi cu declaraţii patriotice. Dovadă ca şi fără mine, francul tot scade. — De ce-ai făcut asta? — Toate ţările au presă de pro­pagandă. Or cea mai bună şi ren­tabilă presă, e presa de.... banc­note. Cu o bancnotă eşti oriunde bine primit. — Puteaţi să vă strigaţi reven­dicările..... — Strigi, strigi, dar când n’ai bani răguşeşti repede. In concer­tul European voiam ţării mele să-i ung aria. — Aţi fost prinşi cu toţii? — Da. Şi suntem foarte supă­raţi. Să-l­ vezi pe bietul Appony cum e. — Cum e. — E pura-Appony-sit de tot. Ceardos­i el să scape ai fata cu-' rată. — Va să zică piatra litografică pe care ați scos bancnotele false a fost o..... — Piatră de încercare. — O piatră de... grea încercare. — Contele ungur era graf. — Azi contele e... litograf. — I s’au muiat picioarele.­­Azi contele e graf... olog. — Ei, cine-i de vină? — Teatrul, muzica, operela vic­­neza. îmi plăcea prea mult, mai ales Aur şi Argint, Prinţesa Do­larilor şi Regele Liră. — Toate astea te-au adus la Farmecul unui... fals. •— Și la urma urmei la Prinț şi Bandit. Sfârşitul a fost catastro­­fall, mi-e lehar­mite. îmi trebuie un caiman­­. — Dar coroane de ce n’ai fal­sificat? — Din trei motive. Intâiu din pricini patriotice. Al doilea fiind­că nu renta, costa mai mult da­­raua decât ocaua. Al treilea, co­roana e falsă prin definiţie. — Cum asta? — Păi ,toate­­ coroanele de pe măsele sunt false. — Şi totuşi singurele coroane in valută forte, sunt coroanele de aur din gură. — D’aia noi ungurii facem a­­tâta gură şi suntem cu-o falcă ’n cer şi alta ’n pământ — Spune drept, ce-a simţit când te-au arestat? — Am simţit, că-mi trece un fior­in prin şira spinării. — Lucrul e într’adevăr foarte hellen­ant! — In urmă am regretat, că n’a­­veam decât filleri ungureşti şi că nu fabricasem şi vr’uni filler en­glezesc. — Cum adică ? — S’o fi şters-o englezeşte. Un ...filler à l’anglaise. Nu era să mai fiu închis ca­ un imbecil la beci in Budapesta. — Era să fiu închis ca un im­becil în beci la Beci (Viena). Am falsificat biştari, dar fran­ţuzilor li s’au suit biştarul la nas. — Ai falsi­ficat, lovele. — Lovele, da. Şi ţi-aş fi trimes din America câte o carte poştală: un lovele-zo lap. — Ce să faci. Faci şi d-ta ca toţi ungurii ce se deşteaptă... din­­tr’un vis frumos. Acum ce pla­nuri ai? — Am sâ fac pe bolnavii. — Ca s’o iei la... sănătoasa? — Nu dragă, sufer de am g­ilită pectorală. — Suferi de bo­anghina sus­pect­orală. — Am greaţă. — Ai prefera să ai graţie. — Adevărat. Numai cu o graţie ai putea prinţului Windischraetz sa-i vindici greţ-man. Cel mai plăcut cadou de sărbători pentru copii şi tineret este cartea apă­rută Traista­r Spiridas Bancnotele false IMINEAȚĂ ®£S?S öcsiae«­V IATA VESELĂ ocxx^ögcosodoogccc c*po uc oo oooc occs cxxxxjooooooootoooo oocooooooo ccjcc-opoccîxjoooo „LiR Şl TIBIŞIR“ ' Şapte întâmplări haz­lii a doi neastâmpăraţi ştrengari. 100 desene minunate.­­ Preţul Lei 191 Vom ceti iar in jurnale Cronici ocazionale Pe-opt şi douăsprezece coaie. Fe-orice îoae de hârtie Va fi câte-o poezie Că îsus din morţi învie. Şi va fi slăvită iară Minunata primăvară. Pe când o să ningă afară. Şi ne-or îi expediate Optzeci şi trei de ilustrate Deja rude-apropiate. Le-om păstra cum se cuvine, Răspunzând la orişicine: „Sărbătorile cu bine“. Şi la tren fără ’ndoială. Lumea o sâ dea năvala şi va fi iară îmbulzeală. Căci in­gări şi pe peroane Şi pe scări şi pe tampoane Vor fi sute de persoane. în vitrine vor fi scoşi Iarăşi iepuri şi cocoşi Peştişori şi ouă roşii. Şi cu ouăle ca macul.. Cu plăcinta, cozonacul. Omu ‘şi strică iar stomacul, Ca apoi­ către sfârşit, Să exclame necăjit: „Bine că s’a isprăvit!“ E. MARGHITA Apu*»ec$e wolit­ee Plecarea .Motto. ..Guvernul pleacă foarte mul țum­it.." (I. I. C. BR­ATI­ANU E ora patru jumătate... Pe lnaca ministerialii Constnatinescu P.' zâmbecte, Viulița face-o socoteală, Arthur se'ncruntă machiavelic, Tab­eret! visează melancolic, apoi aplaudă, — iar Duca — solemn ca un prelat catolic— •Scrutează prin pince-nez mul­ţimea înghesuită în tribune... Vorbeşte Ion I. C. Brătianu : O! Câte lucruri mari nu spune?! Majoritatea d­in picioare admiră stilul lui patetic ,— din când în când dă­rută semnul şi toţi aplaudă frenetic. — Orleanu-şi mângâe bărbuţa. — Săveanu, lângă Lapedatu, şopteşte trist, ca de plecare : . Aşa bărbaţi sa aibe statu'!!...“ la care vorbă, Chirculescu, dădu din cap un semn c’aprobă... (Moşoiu îşi uitase vocea într'un palton, la garderobă !) „...în patru ani de guvernare, „am fost adeseori loviţi! „Trăiască Rom­ân­ia-Mare ! ! „Plecăm cu toţii mulţumiţi!....“ Rumoare... Camera rămâne o clipă lungă ca pe gânduri... apoi, amicul nostru Guţă ce-a dovedit m multe rânduri că-i tare priceput în teatru — se reculege, dând semnalul : uralele pornesc furtună, aplauzele curg ca valul. — — Ionel se ’nclină simptomatic şi-apoi repetă fericit : „Va mulţumesc!.. Le revedere!.. „Guvernul pleacă mulţumit...“ ...Poporul pleacă... Deputaţii îşi strâng ca de „adio“ mâna... un ziarist gândind porneşte : „Fii agitată săptămâna ! !...“ Din deal de la Mitropolie trăsuri şi automobile duc „foşti" reprezentanţi ai ţării­­ cu biete zâmbete subtile — doar un ţăran venit ca o jalbă având iţarii rupţi, cârpiţi se uită cum se duc „boerii“ : „Cum sâ mi fie... mulţumiţi?!.­­ ION AL NAIBII @j»gp:£SSffie ® 5^a ifu^fiilea rwprm8"i979 i­ssaasBaASpSMiMTM5HBB9 Zig*zaguri Profesorul. : Tonescule, spume-mi trei animale cari trăesc în Africa. lonescu. — Doi crocodili și un leu. * Tot Mitică e dojenit de un prieten că fumează prea mult. — Am avut, — zice prietenul — mi unchiu care a murit la optzeci de ani, pentru că nu fumase niciodată. — Nu e un motiv, — răspunse Mi­tică, eu am avut un frate care a murit la doi ani și nici el nu fumase deloc. * Un provincial oprește hi Calea Vic­toriei ne cineva ca să-l întrebe unde e strada Lipscani. Din nenorocire tre­cătorul era bâlbâit: — Dadacă minu mă poopreai pope mimine, aacum erai acococolof * într’un compartiment pentru „nefu­mători” se urcă cineva cu ţigara în gură. — Aici nu e pentru fumători, — in­tervine un călător. — Eu nu sunt fumător. — Văd totuşi că fumezi. — Din când în când. * Tristan Bernard, umoristul francez, locueste intr’o mahala a Parisului obişnuieşte să se întoarcă acasă noap­tea foarte târziu. — Ce-ai face, — îi spune un prie­ten, — dacă într’o noapte iţi ese ci­neva înainte, te doboară cu un prumn şi-ţi fură portofelul. * — N’aş vrea să-l mai văd în viaţa mea, — răspunde liniştit umoristul. * Cocoş a plecat în provincie. Tu lip­sa lui i s’a îmbolnăvit un frate şi a murit. Madam Cocoş vrea să-i comu­nice nenorocirea, dar ştiindu-l pe Co­coş bolnav de inimă, se gândeşte că e mai bine să-l ia ai binişorul. De acela îi telegrafiază: „Nicu e puţin bolnav. Poimâine în­mormântarea”. •LT .n. 1 O CARTE BUNA ŞI FRUMOASĂL MIHAIL EMINESCU POEZII LIRICE. —­ Lei 18. POEZII. — Cea mai bună ediţie a poeziilor lui Emînescu, îngrijită de cl. Bogdan­ Duică prof. universitar. Lei 100. POEZII FILOZOFICE. — Lei 1S DUILIU ZAMFIRESCU VIAŢA LA T&Rft. — Singurul roman românesc, care s’a vândut până azi in 50.000 exemplare. — Lei 50. O MUZA. — Schiţe satirice şi amintiri din diplomaţie. — Lei 50. TAN­ASE SCATIU. — Romanul rui­nei clasei boereşti, protretu! precis al parvenitului. — Lei 50. , BfiSBU DELSVRANCEA SULTĂNICĂ. — Cele mai strălucite nimfe ale marelui prozator.—Lei 50. A DOUA CONŞTIINŢA. — Drama su­fletului modern. — Lei 50. PARAZIŢII. — Viaţa înaltei societăţi bucureştene, romanul desrădăcinaţi­­lor. — Lei 50. RADU D. ROSETTI SPICUIRI. — Cele mai duioase poe­zii,­­cele mai spirituale epigrame, cele mai colorate, pagini de proză ale d-lui Radu, D. Rosetti, întru­nite într’o interesantă antologie. — Lei 40. PRIN PRAVOSLAVNICA RUSIE. — Rusia ţaristă şi credincioasă, Rusia dinaintea revoluţiei, văzută de un călător care iubeşte gluma şi pi­torescul. — Lei 42. DINCOLO DE HOTARE. — Note de drum, dintr’o călătorie la Londra, instructive şi distractive. — Lei 45. ION MINULESCU ROŞU, GALBEN ŞI ALBASTRU. — Romanul răsboiului, satira crudă a laşităţii „sedentarilor”. — Lei 100. DE VORBA CU MINE INSU­MI. — Lei 100. ROMANŢE PENTRU MAI TÂRZIU — Lei 35. Poetul cel mai discutat, cel mai contestat şi cel mai lăudat, întru­neşte în aceste două volume defi­nitive opera, care i-a creiat marea faimă de astăzî. I. SLAVICI CEL DIN URMA ASMAŞ.­­ Ultimul roman al marelui nostru scriitor. — Lei 100. AMINTIRI. — Eminescu, Caragiale, Coşbuc, Maiorescu, Creangă, Alec­­sandri, etc., zugrăviţi de omul care i-a cunoscut de-aproape. — Lei 50. I. A. BAS­AR­ABESCU MOŞ STAN. — Pagini uneori vesele, alte ori duioase pentru cei mici.— Lei 45. P. ISPÎRESCU BASMELE ROMANILOR. — Culegere din cele mai bune basme ale „un­­chiaşului sfătos”. — Lei 45. I­­AGARBICEANU DOUA IUBIRI.­­ Cele mai strălucite pagini ale marelui prozator arde­lean. — Lei 60. GH. BSAESCU SCHIŢE VESELE. — Satira vieţii to­­tidiane. — Lei 45. AL. LASCAROV-MOLDOVANU HOTARE şi SINGURĂTĂŢI. Emo­ţionanta fragmente din viaţa ţără­nească. — Lei 45. C. GANE PRÎN VIROAGE ŞI COCLAURI. — Note din răsbo­iu, scrise cu o sin­ceritate rară. — Lei 40. CEZAR PETRESCU SCRISORILE UNUI RĂZEȘ. — Lei 45. DRUMUL CU PLOPI. — Lei 50. Cele mai bune nuvele ale scriitorului care a fixat în pagini vibranta sbuciumările sufletului de după răs­­boiu. RABINDRANATH TAGORE NAȚIONALISMUL. — Expunerea lim­pede a adevăratului nationalism con­structiv. — Lei 45. KARL KRUTSKY DELA DEMOCRAŢIE LA RGS3E DS STAT. — Fruntaşul socialist, polem­i’ zând cu Trotzky, pune in lumini marile greşeli ale regimului bo­*­şevic. — Lei 40. E. VAND£SVELDE SOCIALISMUL ŞI AGRICULTURA.­­Rostul mişcărilor socialiste in tă­­rile agricole. — Lei 40. PAUL ZERIFOPOL VEDENII. — Cele mai puternice nu­vele fantastice din litaratura mo­dernă. — Lei 75.­­ H. SPENCER INDIVIDUL ÎMPOTRIVA STATULUI, Lei 90. I & ]. TERRAUD UMBRA CRUCII. — Romanul vieţii evreeşti. — Lei 50. HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU APE ADÂNCI. — Lei 55. ROMANTA PROVINCIALA. - Lei 60 Două volume de proză, în care su­fletul femeii este analizat cu o pă­trundere, uneori crudă, de o ob­servatoare sinceră și obiectivă CH. DRQUHET VASILE ALECSANDRI Şî SCRIITORI FRANCEZI. - Lei 100. EM. DORIAN DE VORBA CU BĂLANUL MEU.­­Versuri d­in răsboiu. — Lei 45. BENJAMIN CONSTANT ADOLF. — Romanul unei iubiri ne­­norocite. — Lei 42. O CARTE BUNA ŞI FRUMOASĂ E CEL MAI FOLOSITOR DAR DE A PRINDE BINE ORICĂRUI INTE­SĂRBĂTORI LECTUAL­ I „CULTURA NAŢIONALĂ editează operele clasice şi lucrările de frunte ale contimporanilor, români şi streini, răspân­­dindu-le pe un preţ accesibil fiecărei pungi. © 0 0 Volumele apărute la „CULTURA NAŢIONALĂ** conţin un material ales, care Interesează îndeaproape pe toţi intelestual­i, © ® © Iată câteva din lucrările apărute în ultimul timp, la „CULTURA NAŢIONALĂ” , APARUTE LA „CVLTURA NAŢIONALA” SF. GĂSESC DE VANZARE LA TOATE LIBRĂRIILE DIN ŢARA ŞI LA EDITURA IN BUCUREŞTI, STR PARIS NO 1

Next