Dimineaţa, noiembrie 1935 (Anul 31, nr. 10364-10393)

1935-11-10 / nr. 10373

Aspecte de toamnă ih: ASTĂZI „Tinerimea Română“ şi revista ei ~Am primit la redacţie ultimul nu- sufletele lor tinere sentimentul de u măr al revistei societăţii „Tineri- opţiunii pentru patrie şi tron. Vedeam _- - ei in oo o/f o i ri o ncr/i rrr-r* mnofi mea Română”. E organul unei insti­tuţii care şi-a câştigat de mult stima mea, pe când eram încă pe băncile şcoalei. Atunci, ca şi azi, in preajma zilei de 10 Mai, elevii cei mai valo­roşi din provincie erau aduşi de „Tinerimea Română” in Capitală, ca să concureze la teme asupra limbei şi istoriei româneşti, să participe la jocuri naţionale, perpetuând fru­moasele tradiţii populare; să se cu­noască şi­ să se înfrăţească copiii din toate colţurile ţârii; să defileze prin faţa regelui şi să sădească in în această operă din iniţiativă parti­culară, încurajată de stat, frumuse­ţea gândului de cimentare sirfleteas­că românească, prin stimularea no­bilelor virtuţi ale muncii, învăţătu­rii, cunoaşterei, adorării trecutului, legării colegialităţii şi prieteniilor, încurajării sentimentului de omenie toleranţei, armonizării sforţărilor tu­turora în folosul patriei. Aveam impresia — o mai păstrez încă, deşi umbra unei amărăciuni s’a aşternut peste ea — ca „Tineri­mea Română” îşi îndeplineşte nobi­la misiune ce şi-a luat, de a îndruma tineretul pe drumurile de pace, iu­bire şi muncă constructivă. Impresia mea era întărită şi de faptul că in comitetul de conducere al societăţii se găsesc personalităţi cunoscute ca d-nii: Nae S. Dumitrescu, prof. D. Pompeiu, prof. G. G. Antonescu, gen. V. Rădulescu, Gr. Tăuşanu, Ce­sar Th. Pascu, pictorul Costin Pe­­trescu, G. Muma, general Tanţi Du­mitrescu ş. a. Pr­in ultimul număr al revistei soc. „Tinerimea Română” revistă ce se adresează—împrumutând şi din prestigiul conducătorilor numiţi mai sus — profesorilor, învăţătorilor şi tineretului, găsesc imprimat un articol, intitulat „Naţionalismul în şcoală”, care, folosind o serie de i­­nexactităţi, aţâţă populaţia majori­tară împotriva minoritarilor şi in deosebi a evreilor. In acelaş articol ponegrită Societatea Naţiunilor, fiindcă a recomandat tuturor ţărilor, ca lecţiile­ de istorie in şcoli să nu fie portativul pe care să se înscrie melodiile de ură şi de răzbunare in­tre naţiuni. Societatea Naţiunilor e astfel molestată, fiindcă se strădu­­eşte să instaureze pacea între po­poare, asigurând dreptatea fiecăruia fără foc şi sânge, garantând hotarele fireşti ale României întregite. Vreau să sper că articolul de mai sus a apărut in revista soc. „Tineri­mea Română” fără controlul direc­ţiunii. Căci ar fi dureros şi dezespe­­rant ca o instituţie cu prestigiul „Ti­nerimii Române” pe tărâmul educa­­ţiei naţionale conştiente şi construc­tive, să alunece pe panta huliganis­mului aţâţător şi desim­eliv. A. Munte Năvoadele întinse? pentru pescuit Piw­n's 3 10 1933 ^ Răpire in avion Proprietarul unei avionete cu care se pot face escursii pe continent e bine înţeles un mosafir simpatizat în familiile londoneze. Dar d. Albert Sims îşi imagina că deosebita ama­bilitate cu care era primit de către Missis Helen, Looteman, soţia unui industriaş, nu se datora numai avio­nului său cochet, ci şi farmecului său viril de cuceritor de inimi. In orice caz d. Sims, care nu mai e in prima tinereţe, se Îndrăgosti de frumoasa femeie, încredinţat că ea nu va putea rezista multa vreme a­­tenţiilor sale: flori, bomboane, biju­terii, invitaţi la zbor. Dar d. Sims nu-şi închipuia că există şi femei fi­dele şi că d-na Helen nu se gândea câtuşi de­­puţin să-şi înşele soţul, care se afla intr’un voiaj de afaceri de câteva luni în Indii. Ea se lăsa curtată de proprietarul avionului, fi­ind foarte amabilă cu el, dar atâta tot. Atunci d. Sims a dat o lovitură de teatru, un fel de cocktail de dragoste romantică şi triumf­al tehnice! A hotărât să-şi răpească iubita în a­­vion. Dar pe când altădată primise cu plăcere invitaţiile lui de week-end spre Scoţia sau Franţa, de un timp doamna le refuza mereu. Aviatorul o invită atunci cu deosebită stăruinţă pentru o foarte scurtă plimbare in avion deasupra Londrei. D-na Helen consimţi, dar mica plimbare se schimbă intr’un adevărat voiaj ae­rian, căci avionul ateriză într’o lo­calitate de pe coasta­ Portugaliei. D-na Looteman s’a adresat autori­tăţilor de acolo şi a înştiinţat tele­fonic prietenii şi rudele din Londra. Această aventură in aeroplan va a­­vea urmări neplăcute pentru răpitor, insă zadarnice, i se puse în vedere să părăsească imediat. Anglia, fiind ameninţată cu deportarea. Actriţa a hotărit­ să plece pentru o zi la Pa­ris cu avionul și să revie în Anglia ca turistă, astfel va putea să se căsăto­rească cu alesul inimii sale. Birocraţie O simpatică americană, Shirley Gray, venise la Londra spre a turna un film. Dar o idilă luă naştere in­tre ea şi partenerul ei, Margetson, şi îndrăgostita hotărî să se căsă­torească. Dar autorizaţia de muncă a d-rei Gray fiind perimată, func­ţionarul oficiului stării civile refuză să facă actele de căsătorie. Artista a­ protestat, arătând că odată măritată devine prin lege supusă engleză şi astfel prevederile legii imigraţiei nu o mai ating. Protestele ei rămaseră Douăzeci şi şapte de cuvinte gravate pe un fir de orez Din Sidney vine ştirea că guver­natorul din New­ Southwales, (o pro­vincie din Australia), a căpătat un dar foarte original cu ocazia jubi­leului său. Muzeul din New-Delhi i-a dăruit un bob de orez, pe care un artist a gravat 27 de cuvinte cu cer­neală roşie şi neagră. Cuvintele ex­primă­ o urare, care poate fi citită uşor cu o lupă foarte puternică. Soţiile legitime pot fi vândute pe piaţă? D-na Fordron din San Antonio (Texas, U. S. A.) a dat în­ judecată pe soţul ei, pentru că acesta voia să o dea unui prieten anume James Spencer, în schimbul unui automo­bil. Iosef Fordron avea de mult dorin­ţa să aibă un automobil, spre a pu­tea face excursii. Dar dorința lui nu avea sorţi să devie realitate. Priete­nul lui, James Spencer, avea un au­tomobil, e drept că nu prea elegant, dar în tot cazul destul de bun ca să trezească invidia lui Fordron. Spen­cer, cunoscând dorința prietenului, se declară gata să-i dea maşina, da­că in schimb prietenul ii va da soţia. La Început Fordron a cam stat la îndoială, dar in cele din urmă se în­voi. Fordron înştiinţa pe soţia sa că a cumpărat maşina, bineînţeles că femeia a fost foarte mulţumită. Când insă a aflat în ce condiţii s’a făcut cumpărarea, mânia ei n’a mai cu­noscut margini şi fără să stea mult pe gânduri a intentat acţiune. Automobilul a fost examinat de un expert, care a stabilit că nu face mai mult de zece dolari. Judecătorul a dat câştig de cauză d-nei Fordron şi l-a silit pe soţ să dea înapoi ma­şina şi să-şi reia soţia. Un ceasornic cu 95 de cadrane In muzeul orașului Ivanof, nu de­parte de Moscova, se află expus un ceas care are 95 de cadrane. Ceasor­nicul a fost descoperit din întâmpla­re pe pardoseala muzeului, sub o grămadă de lucruri vechi. Din des­crierea care s’a găsit odată cu cea­sornicul se vede că a fost construit la Paris în anul 1874 şi că apoi a fost expus la Londra, Bruxelles, Vie­­na, Budapesta, Praga, Varşovia, Pe­tersburg, Moscova şi alte oraşe mari. Ceasornicul arată timpul tuturor oraşelor mari ale Europei, Asiei, A­­fricei şi Australiei. Este o minune de preciziune mecanică, singura operă în aces gen. Din nenorocire nu mer­ge decât mecanismul central al cea-,­sornicu­lui, aşa că acum numai 36 de cadrane sunt in acţiune. Nici la Mos­cova şi nici la Leningrad nu s’a pu­tut găsi un ceasornicar ca să repare ceasornicul şi să puie în mişcare şi celelalte mecanisme. Nu se ştie în ce mod a ajuns acest ceasornic rar la Ivanof. Colecţionarii americani, care-şi au reprezentanţi la Moscova, au oferit preţuri enorme muzeului ca să le cedeze ceasornicul. Dar muzeul nu s’a învoit. Ceasornicul va fi trimes zilele acestea unui muzeu mare din Moscova. • D­I­MI NE ATM Oase mâncate de termite Locuinţa lui Napoleon din insula Sfânta Elena este ameninţată de că­tre termite, acele furnici albe care trăesc şi se înmulţesc în mare număr in ţările calde. Insectele acestea au găurit cu totul fundamentul de lem­n al casei. De curând a pornit din Franţa vasul-şcoală al marinei fran­ceze „Jeanne d’Arc“, care duce la­ Sfânta Elena material lemnos spe­cial de construcţie ,şi un preparat nou, care să păzească lemnul de ata­cul furnicilor. Soarta clădirilor locuite pe vremuri de Napoleon şi suita lui, ar fi pecet­luită, dacă ştiinţa nu le-ar veni în ajutor și n’ar putea să lupte cu suc­ces împotriva termitelor care nimi­cesc lemnul, doborând astfel totul în calea lor. Ce face Carpesitier? A fost o vreme când Georges Car­pentier era unul din cei mai celebri oameni din lume. In anul 1919 când a căpătat titlul de campion mondial de box, învingând pe Lewinski, iar in anul următor doborind pe uriașul american Dempsey, care a voit să-i smulgă titlul, nu mai exista nici un zîrr din cele două parţi ale oceanului care să nu fi scris articole mari des­pre isprăvile lui glorioase. In Fran­ţa a fost sărbătorit ca erou naţio­nal. Triumfătorul s’a întors din Ame­rica cu o sumă imensă în dolari şi s’a gândit şi el să urmeze moda de după război şi să-şi vâre capitalul in industria mare, dar un bun bo­­xeur nu e totdeauna şi un bun in­dustriaş. Fabrica de vase de alumi­nium a lui Carpentier a ajuns repede pe pragul falimentului. Iar boxeurul, ne mai având ce face, şi-a luat pro­fesia de barman. Fostul campion de box al lumii conduce azi un mic local în apropie­re de Câmpiile Elysée unde in fiecare ■seară, îşi dau întâlnire, la un păhă­rel de cocktail, celebrităţile filmului şi teatrului parizian. Iar manile lui Carpentier, de care pe vremuri se te­meau cei mai puternici boxeuri ai celor două emisfere, ţin acum cu ele­ganţă păhărelele cu­ toate băuturile divers colorate, pe cari cele mai cu­noscute pariziene le beau cu plăce­re tocmai pentru că sunt pregătite de Carpentier. IN IADUL DE LA ADUA marele reportaj al luptei dintre ita­lieni şi abisinieni, scris de unul care a luat parte activă la luptă, in ul­timul număr al excelentei reviste Realitatea Ilustrată ...ŞI NI MERGI VESTEA, CÄ AVEM VÂNZĂTORI BUNI. COLABORATORII NOŞTRI AU AMBIŢIA * SA CÂŞTIGE UM CLIENT FIDEL, HU NUHAI SÂ COMPLECTELE UN BON. DE ACEIA NICI UN CLIENT, NU VA PLECA DIN MAGAZINGLI NOASTRE MAI ÎNAINTE DI A FI PE DEPLIN SATISFĂCUT CĂCI NOI CONTĂM IN MOD SIGUR CĂ VA REVENI ŞI ALTĂDATĂ PENTRU O NOUĂ CUMPĂRĂTURĂ CEHOSLOVACĂ CUCUREŞTI , STR. BERZEI, 100*102 • BUL. E­USABETA , 8*10 CAL. G­RIV­IŢEI, 159 • STR. ŞELARI, 13 PLOI­ŞTI "GALAŢI "CRAIOVA "BRAŞOV • TIMIŞOARA GENŢI MODERNE modele fanteziste, originale, ca- IJtafî fine la preţuri convenabile găsiţi la magazinul DJABOUROV considerat de lumea bună ar­­bitrul eleganţei feminine. In vitrină nu expunem decât o mică parte din asortimentul nostru. Veniţi şi vedeți modelele din magazin. I Băuturi cu zaharina Se ştie că siropul, limonada si in general orice băutura preparată cu zaharină, nu numai că nu constitue ult aliment sănătos si energetic, dar dăunează chiar sănătăţii consuma­torilor. De multe ori, am dori să ştim dacă o asemenea băutură este pre­­parată sau nu cu zaharină. Mijlocul pentru a ne edifica, este extrem de simplu, în special in timpul verii. Vărsăm câteva picături din lichi­dul cu pricina, pe masă sau pe o farfurioară şi observăm muştele ce se apropie de el. Dacă ele rămân şi mănâncă din sirop, este dovada că un conţinut se află zahăr, căci muş­telor nu le place zaharina. Citiţî „Cuvântul Liber“ CASSA AUTONOMĂ A MONOPOLURILOR RE­GATULUI ROMÂNIEI Direcţiunea Comercială Serviciul Vânzărilor Publicaţiune Cassa Autonomă a Mo­­noficierilor Regatului Ro­­mâniei, aduce la cunoştinin­ța generală, că pe data de 11 Noembrîe 1938, va pu­­ne în vânzare, prin debi­tele din ţară, o nouă ţiga­retă, cu tutun denicotini­­zat, denumită , AVIATOR** la preţul de lei 1,20 S?u» ©ata« ’ ^ v Doriţi o prezicere serioasă şi o caracterizare precisă? Consultaţi cu încredere pe d-na BETTY Astrologă, care este renu­mită prin forţa ştiinţelor ce posedă. Consultaţia lei 60. Provincia nece­sar numele, pronumele şi data naş­­terei, lei 120 prin mandat poştal, stir. Precupeţii Vechi 46. Tramvai 1-15-17. Pagina S-a

Next