Dimineaţa, ianuarie 1936 (Anul 32, nr. 10423-10453)
1936-01-17 / nr. 10439
In vizită la un bătrân numismat... Medalii cari amintesc de fapte măreţe din trecutul ţării N’am ajuns încă, la vârsta când se spune că omul este pornit să laude trecutul, găsind numai, cusururi prezentului. Totuşi, să recunoaştem, insă, că prezentul — prezentul imediat — nu se înfăţişează astăzi, pentru un om care nu poate să rămână nesimţitor la ceea ce vede câteodată în jurul lui, sub cele mai fericite aspecte. O reculegere în trecut constituie astăzi un adevărat... întăritor sufletesc. Şi fericiţi cei cari au putinţa ca, din când în când, să răsfoiască paginile trecutului mai mult sau mai puţin îndepărtat. Mărturisesc că, atunci când prezentul mă sufocă, dau o raită pe la un om care a trecut de mult de vârstapsalmistului, care a văzut multe şi mărunte şi care — ce mirare! -1- şi-a făcut o filozofie a lui, hrănită din îndelunga experienţă a vieţii. Omul acesta — despre care am mai avut prilejul să vorbesc aci, arătându-l ca primul editor al lui Caragiale — este bătrânul librar şi numismat, Elias Şaraga, fondatorul librăriei Fraţii Şaraga din Iaşi, care, timp de cincizeci de ani, neîntrerupt, a activat pentru cultura românească — punând în mâna cetitorilor cărţi româneşti, — Eminescu, Creangă, Caragiale, Vlahuţa, Iorga, Xenopol, Traian Demetrescu ş. a.— culegând documente, bătând medalii cari au marcat întâmplările de seamă din trecutul ţării noastre. Prin aceasta n’a făcut nici un fel de negustorie, căci editura românească, acum cincizeci de ani şi mai bine, numai producătoare de câştiguri nu era. Bătrânul Elias Şaraga, care a împlinit zilele trecute 77 de ani, mi-a arătat foarte interesanta colecţie de medalii, pe care le-a bătut din iniţiativa sa, rareori ajutat de oameni înţelegători şi pe care le-a împodobit cu inscripţii şi desene: bucăţele de argint, bronz sau plumb, pe care bătrânul le arată cu mâna tremurândă şi '••ari constituie simboluri ale unor fapte ce se leagă de istoria României. O SCRISOARE A LUI HAJDEU Astfel, la 1887, la sfinţirea în Iaşi a mitropoliei Moldovei, Fraţii Şaraga au bătut o medalie comemorativă, având pe avers efigia Catedralei şi pe revers cuvintele: „începută la 1833 de Mitropolitul Veniamin Costache, Inaugurată la 23 Aprilie 1887 de Mitropolitul Iosif Naniescu, în Domnia Regelui Carol I”. La 1891, au bătut medalia „Jubileului de 25 ani de Domnie a Regelui Carol I” pentru care au fost felicitaţi de Academia Română. Preşedintele ei Hajdeu şi secretarul D. A. Sturdza, au subliniat că „această frumoasă medalie, printr’o nemerită dispoziţiune a anilor şi a inscripţiunilor de pe dânsa reaminteşte toate evenimentele mari cari s’au îndeplinit în ţară dela 1866 până astăzi: Constituţiunea dela 1866, Rezbelul şi Independenţa dela 1877 şi Regatul dela 1881”. „URICARUL ” La moartea ilustrului cronicar Theodor Codrescu din Iaşi, rămânând „22 volume gata tipărite şi 3 volume, în manuscris”. Fraţii Şaraga le editează şi bat „o medalie comemorativă în onoarea ilustrului bărbat, care şi-a jertfit toată viaţa sa pentru această folositoare operă”. In acelaş timp îndeamnă pe toţi cei ce „ţin a cunoaşte Istoria neamului românesc, de la obârşie şi până azi” să cerceteze „marele monument istoric „Uricarul“, op. complect in 25 volume, cuprinzând documente istorice, tractate din cele mai vechi, inscripţii, zapise, acte diplomatice, acte privind organizarea armatei, justiţiei, şcoalelor, legilor, agriculturii, breslelor „din timpurile cele mai vechi şi până la 1894“. De notat că ultimele 3 volume au fost publicate prin îngrijirea d-lui profesor ev. Iih Venescu. De la 1904, Elias Şaraga, de astă dată singur va edita o întreagă serie de alte medalii comemorative. La 1904 el bate medalia pomenirii celor patru sute de ani dela moartea lui ştefan cel Mare, astfel concepută, pe avers, capul lui ştefan după Evanghelia dela Humor, şi pe revers — stema Moldovei după o monedă autentică din timpul domniei Voevodului. Liga Culturală, sub auspiciile căreia s’a editat, declară această medalie ca „cea mai bine reuşită şi veridică — după documente din epoca lui Ştefan“. IN AMINTIREA LUI ALECSANDRI La 1905 şi 1906 bate 3 diverse medalii în amintirea desvelirii statuii lui Vasile Alecsandri, din care una cu chipul bardului de la Mirceşti şi pe avers cu un cuvânt al regineipoete Elisaveta: ,în cupa lui de aur, dea numai lumină", a doua cu efigia statuii înălţate, şi a treia tot cu chipul poetului, iar pe avers o harfă. La 1906 editează medalia oficială în amintirea primei Expoziţii generale române din Bucureşti, care a coincis cu 40 ani de domnie a regelui Carol, cu 25 de ani de viaţă a regatului. Această medalie prezintă pe avers un arcaş, un dorobanţ şi un muncitor industrial — şi sub ei, cuvintele: „Am fost, sunt— şi voiu fi!“ El mai bate şi o medalie populară, a comunei Iaşi, în pomenirea aceluiaşi Jubileu. In acelaşi an, Şaraga bate medalia abdicării lui Cuza Vodă (40 de ani dela acest fapt istoric, 1866— 1906), purtând pe avers chipul lui Cuza — şi pe revers inscripţiunea: „Sub a sa domnie s’au săvârşit Unirea Principatelor 1859. Secularizarea averilor mănăstireşti 1863, împroprietărirea Ţăranilor 1864“. In comitetul de patronaj figurau Grigore Ghica Deleni, A. D. Xenopol, col. Langa, A. C. Cuza, Grig. Buicliu, Grig. Buţureanu, Manolescu-Mladian, col. Lipan, A. D. Helban, etc. O MEDALIE CU RĂSUNET La 1907 ia iniţiativa baterii unei medalii comemorative de 30 de ani de la luarea Griviţei şi eliberarea Bulgariei“, sub patronajul unui comitet de istorici şi veterani în frunte cu A. D. Xenopol. Această medalie, prin publicitatea miilor de circulări difuzate în Rusia, Bulgaria şi România, provoacă neaşteptate manifestări de ordin extern — şi o largă discuţie de presă. Marele Duce Vladimir, în 1907, din Bulgaria, unde reprezenta pe Ţar la serbările comemorative ale independenţei bulgare şi Marele Duce Nicolai Mihailovici, în 1912, cu ocazia vizitei f acute în ţară pentru a preda Hegeli Carol I bastonul de mareşal al rmatei ruseşti — elogiază medalia, a acest fel se rupe pentru prima oră cu tradiţia oficială ţaristă, care In manualele istorice şi şcolare, trecea sub tăcere rolul României in eliberarea Bulgariei. Ministerul Şcoalelor din Petersburg, recomandă şcolilor această medalie de Înalt efect politic extern. Din Rusia s’au comandat câteva mii de medalii din Bulgaria câteva. Medalia prezintă pe avers chipurile Ţarului Alexandru I şi al Regelui Carol I — şi pe revers, inscripţiunea in limbile rusă, română şi bulgară: „In amintirea luării Griviţei şi a eliberării Bulgariei“. La 1909 bate medalia Unirii Principatelor, în amintirea celei de a 50-a aniversări a Unirii, cu chipul lui Vodă Cuza înconjurat de lauri. Medalia este patronată de un comitet în care figurează câţiva din foştii ofiţeri ai lui Cuza. PENTRU EMINESCU Tot la 1909, împlinindu-se „20 de ani de la moartea celui mai mare poet al ţării noastre, Mihail Eminescu“ — şi sub patronajul unui Comitet din care fac parte Corneliu Botez, (Jean Bart), prof. Gr. Forţu, C. Hamangiu. Gr. Trancu-Iaşi, bate o medalie comemorativă având pe avers chipul poetului, iar pe revers o ramură de lauri şi o harfă, cu următoarea strofă din poezia la steaua“: „Icoana stelei ce-a murit, încet pe cer se suie; era pe când nu s-a zărit, azi o vedem şi nu e“; — aluzie la soarta tragică a genialului poet, care în viaţă a avut parte numai de amar. La 1911 sub patronajul unui Comitet în frunte cu Pimen, Mitropolitul Moldovei, bate medalia Jubileului de 75 de ani de la fundarea Academiei Mihăilene şi 50 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Iaşi şi medalia Dezvelirii monumentelor lui Cuza-Vodă şi Mihail Kogălniceanu. Prima poartă pe avers chipurile lui Miahi Sturdza Vodă, Cuza Vodă şi Vodă Carol I, şi pe revers Palatul Universităţii. A doua, efigiile lui Cuza-Vodă şi Mihail Cogălniceanu, iar pe revers cuvintele Regelui Carol I ,t Popoarele se onorează pe ele însăşi când păstrează şi înconjoară cu dragoste memoria marilor lor patrioţi". La 1911, bate medalia marilor ,,Manevre Regale", care au fost „un eveniment în istoria armatei române". La 1913, pentru simbolizarea dreptului istoric al României, asupra Dobrogii lui Mircea cel Mare, pierdută la Turci şi apoi la Ruşi, şi sub patronajul unui comitet în care figurau: Konon, mitropolitul primat, academicianul Nicolai Gane, istoricul A. D. Xenopol, Dr. A. Stern, preşedintele „Uniunii Evreilor Români“, Al. Davila, directorul teatrelor etc., Şaraga bate medalia „Dreptul nostru“. La reîntoarcerea trupelor române din campania din Bulgaria, in 1914, scoate o nouă ediţiune a „întoarcerii armatei române în Balcani". Ambele medalii poartă pe verso chipurile lui Mircea cel Mare şi al Regelui Carol I, cu datele istorice 1386-1418, 1913; şi pe revers, figuri simbolice. In acelaş an editează decoraţiunea oficială ,Juvântul Ţării“ — purtată de toţi ostaşii ţării — care reprezintă pe revers un desen alegoric aproape identic cu cel al medaliei populare a „întoarcerii armatei“. Când Elias Şaraga a prezentat Regelui Carol I primele zece exemplare ale decoraţiei acesteia, defunctul rege şi-a prins una în piept şi a decorat pe loc, în acelaş fel, pe generalul Hârjeu, ministrul de Războiu, de faţă, şi pe Şaraga. O ediţie de 100 exemplare, având aproximativ aceiaşi factură ca a decoraţiei, a fost scoasă, tot atunci. La 1918, după încheerea păcii, Şaraga urma să fie editor al ordinului militar al Crucii comemorative a răsboiului din 1916-1918. De la Marele Cartier din Bicaz, el primeşte, chiar, înştiinţarea oficială că regele Ferdinand a aprobat modificările ce Ie-a propus a se face modelului proectat. Medalia s-a bătut de către guvern. Două exemplare, proect, forjate la Iaşi, au fost purtate de către defunctul Rege Ferdinand I şi prinţul moştenitor Carol. Pregătindu-se reîntoarcerea glorioasă a familiei regale în Bucureşti, aghiotantul regal Stârcea a chemat la Palat pe Şaraga, pentru a-i mai procura câteva exemplare, în special pentru generalul Berthelot. Nefiind posibil, actualul Rege a cedat pentru generalul francez, medalia sa. Din multe din medaliile editate şi iniţiate de Şaraga au fost trase, în afară de ediţiile populare, splendide ediţii mărite, pentru muzee şi colecţiuni, unele din ele turnate chiar în metale preţioase — precum bronz, argint şi aur. Şi Samuel Şaraga, seniorul firmei „Fraţii Şaraga“ , decedat la 1906 — a bătut o serie de medalii — şi anume: la 1904, pentru restaurarea bisericilor Sf. Nicolae şi Trei Erarchite( efigiile domnitorilor Ştefan cel Mare, V. Lupu şi Carol I); pentru 400 ani de la moartea lui Ştefan cel Mare; la 1905, pentru dezvelirea statuii lui Alexandri, in 2 ediţii, din care una reproduce pe revers prima strofă a Horei Unirii, la 1906, pentru 40 ani de domnie a Regelui Carol I, din care una cu efigia Domnitorului la 1866 şi pe revers a Regelui la 1906; alta cu efigia lui Traian: 106 şi a Regelui Carol: 1906; a treia cu efigia lui Vodă Cuza şi a Regelui Carol. Şi astfel bucăţelele de metal se înşirau, mângâiate de bătrân. Elias Şaraga e mândru de aceste medalii, pentru că ele amintesc toate evenimentele din istoria ţării — şi în special a Moldovei. Şi Şaraga e mândru, că e vechiu moldovean... IOAN MASSOFF Sângeroasă incăerare in jud. Durostor 1 mort şi 9 răniţi SILISTRA, 15. — O Incăerare sângeroase cu urmări grave s’a întâmplat zilele trecute in com. Păndăcii. Sătenii Dumitru Al. Gâţă, Florea şi Costantin Gângiu, se aflau la o petrecere, în sat, împreună cu alţi prieteni. In toiul petrecerii, au început să se ia la ceartă. Primul, fiind ameţit de băutură, a dat mai multe lovituri de lopeţi In cap, tovarăşilor săi.. înfuriat Gângiu a scos atunci un cuţit pe care l-a înfipt de câteva ori în abdomenul lui Dumitru Al. Gătă, care a murit pe loc. Florea, cu alţi şeapte ţărani au fost grav răniţi. Ei au fost transportaţi la spitalul Silistra. Cazul a produs o vie impresie în regiune. Criminalul Const. Gângiu, este uşor rănit; el a fost arestat şi depus în arestul preventiv. Cercetările continuă. Un grup de vedete plecând de la Hollywood Fratele lui Hitler, patronul unei taverne Intr’un cartier al Berlinului, există o tavernă condusă de un oarecare Alois Hitler, acesta e fratele vitreg al „Fuehrerului“, mai mare cu 7 ani decât Adolf. Tatăl cancelarului s’a căsătorit de trei ori: Alois şi Adolf s‘au născut din a doua şi a treia căsătorie . Fără a se lăsa impresionat de gloria de care se bucură astăzi numele său de familie, d. Alois Hitler continuă să se ocupe, în mod activ, de bunul mers al tavernei sale. Singura libertate ce și-o îngăduie este aceea de a povesti din când in când diferite amănunte din copilăria Fuehrerului. — A ştiut întotdauna ce vrea, spune el. Şi ceea ce doria dobândia numaidecât. Tot dela fratele său vitreg, s-a aflat că Adolf pe la 15 ani, în marea lui admiraţie pentru Schiller, a scris o dramă în versuri. Dar a abandonat repede poezia pentru pictură. In sfârşit, d. Alois Hitler a declarat că numele său de familie se scria altă dată Hietler. Intr’o zi, într’un act eliberat de primărie, s’a omis primul e. Bătrânul Hitler a aadoptat această nouă ortografie, găsind că e mai simplă. Dar şi astăzi sunt în Austria mulţi Hietler, rude cu cancelarul german, se găsesc decât patru ofiţeri britanici. Unul este Russell Paşa, celălalt ajutorul său Lucas Bey, care a fost grav rănit în încăerările de acum două săptămâni. Ei portă titlurile egiptene de „Lewa“ (mareşal) şi „Miralay” (colonel). Forţele poliţieneşti in tot Egiptul depind de departamentul siguranței publice din ministerul de interne care e condus de un egiptean. Din anul 1922 a fost organizat și un departament european, condus de doi funcționari englezi. Poliţia in Egipt S’a vorbit în ultimul timp de marile forţe ale poliţiei engleze la Cairo. Totuşi, adevărul este că din cei 6350 de ofiţeri şi agenţi de poliţie, care veghiază asupra ordinei în capitala Egiptului, numai 124 sunt englezi. Aproape 100 din ei sunt simpli, sergenţi, iar in poliţia superioară nu un aparat de oxigen. ———— m- 9 —— Cuvinte pe’nţeles Boicotul îşi are originea într’un în Anglia, şi de atunci boycott a înnume propriu. In 1880, un proprie- ceput să însemne ,refuz de relaţii“. Iar irlandez, căpitanul Boycott, a De aici s'a derivat apoi verbul a fost pus la index de vecinii săi, adi- i boicota, cunoscut în mai toate fimcă aceștia au refuzat să mai aibă de I bile civilizate a face cu el. Cazul a fost cunoscut I GH. REVIGA Misiunea femeii moderne Cancelarul Schuschnigg, care a avut durerea, anul trecut, să-şi piardă soţia într-un tragic accident de automobil, este din totdeauna un feminist convins. Zilele acestea, el a publicat un senzaţional articol asupra „Misiunii femeii moderne”. Cancelarul Austriei revendică stabilirea unui statut al femeii, însă nu pe baza egalităţii, căci el susţine că există o serie de atribuţiuni pe care sexul slab nu le poate îndeplini. Femei pilote Directorul aeronauticei din Moscova, Gorhovski, a angajat de curând câteva sute de femei ca piloţi pentru avioanele sovietice. D. Gorhovski susţine că pe viitor cariera de aviator va fi rezervată aproape în mod exclusiv femeilor. Se pare că sexul pretins slab rezistă mai bine decât bărbaţii la marile înălţimi. O femeie poate urca cu 1500 metri mai sus de Hotel de lux la Moscova La Moscova s’a inaugurat, acum câteva zile, un luxos hotel a cărui faţadă a fost lucrată în marmoră albă şi granit roşu. Interiorul reprezintă cel mai mare confort, care s’a realizat în Rusia dela revoluţie. Fiecare cameră are o sală elegantă de baie. Preţul camerelor este de 15 până la 45 ruble pe zi, adică 500 până la 1500 de lei. Se închiriază şi apartamente de lux, ale căror preţuri variază intre 70 şi 110 ruble, aproximativ 2000 până la 3.500 lei pe zi. Hotelul acesta a fost construit spre a corespunde nevoilor şi mijloacelor numeroşilor turişti străini. Intre santinele, un condamnat aştepta sosirea trenului pentru care avea loc reţinut, fără tichet, în vagonul penitenciar. Nu ştiu ce osândă cât"mi"bărbat,‘fârVa avea nevoie'deI .fe„AAf TM nn anarat, de nxitren. I preţul libertăţii condamnatul loan ASTĂZI O tragedie mare, într’o gară mică Luth după amiază în gara Adjud, Zatz. Dar după cum glăsueşte rebeel a preferat moartea, încăs'a întâmplat o tragedie", pe care evenimentele ce se îmbulzesc, au primit-o în rubrica faptelor diverse: grama, tuşării. Când trenul intra în staţie, deţinutul s'a smuls din cercul sentinelelor şi s'a aruncat sub roţile locomotivei. O clipă de uluială, următor căreia gardianul Munteanu Traian s'a repezit să salveze pe acel care îmbrăţişa de bună voie moartea şi de a cărui viaţă era răspunzător. Dar, peste gestul de antică frumuseţe, roţile locomotivei moderne au trecut nepăsătoare şi trufaşe. Munteanu Traian oribil mutilat, şi-a amestecat carnea sfârtecată cu aceia a osânditului, ceavalma cu pietrişul şi păcura terasamentului. O tragedie mare, într-o gară mică, veţi exlama dv. Şi veţi pune punct întâmplării. Actul gardianului însă, merită dincolo de punctul dv. un comentar. I-aş putea împleti cunună din vorbe încărcate de elogii, căci, in adevăr, el a fost un erou. A murit făcăndu-şi datoria. O viaţă jertfită pentru viaţa unui criminal, sau poate mai simplu, numai pentru îndeplinirea unui consemn. Şi pentru aceasta, Munteanu are dreptul la mai mult decât o frumoasă, cinstire postumă. Pe urma lui poate au rămas soţie văduvă, copii mici, mamă bătrână, sau tată ce nu mai e în stare să muncească. Autorităţile trebue să se intereseze şi să vie în sprijinul acestora. Nu numai din solidaritate socială, ci și ca un imbold pentru fapte similare, simple, dar cu atât mai impresionante. A. MUNTE ■ • Un afdisînian examinează mitralierele capturate de la italieni Bunătatea oamenilor graşi Numeroşi oameni de ştiinţă s-au ocupat în diferite rânduri despre fizionomia plăcută şi temperamentul sănătos al oamenilor graşi. După ei, oamenii slabi sunt ipohondriei şi răutăcioşi. Un celebru avocat american, în curent cu aceste constatări medicale, având să apere o cauză foarte grea, s-a gândit să aleagă juraţii cei mai graşi cu putinţă. Cel cu silueta cea mai delicată cântărea 90 de kilograme. Juraţii bursuci, arătându-se indulgenţi, l-au condamnat pe criminal la o pedeapsă minimă. Umbrele pierdute Prefectura poliţiei din Paris a publicat zilele acesta o statistică foarte interesantă. Anume ea arată câte umbrele s’au pierdut în cursul anului 1935 numai în Paris. E vorba de o cifră record — 33.000. Din acestea numai 4000 de umbrele au fost reclamate. Serviciile prefecturei poliţiei pariziene nu sunt singurele care trebue să aibă grijă de aceste obiecte buclucaşe. Bisericile sunt pline de umbrele pierdute, iar păgubaşii de cele mai multe ori uită să vină să le ceară. Aceasta spre bucuria negustorilor de lucruri vechi, aceştia pândesc săptămâni întregi licitaţiile publice de umbrele, pe care le pot cumpăra cu preţuri neînsemnate. întrebuinţarea usturoiului în vechime In revista „Deutsche Medizinische Wochenschrift“ un medic islandez d-rul Skuli Gudhgurson, publică ui interesant articol asupra usturoiului ca aliment. Gudgurson arată că vechii germani consumau cu pasiune acest aliment. In vechile cronici se găsesc numeroase menţiuni care precizează că vechi germani mâncau usturoiu in cantităţi atât de mari, încât mirosul lăsat de acest aliment se simţea de la 100 de metri. Mirosul era purtat de vânt şi de multe ori ii intimida pe duşmani. Nu e vorba de o glumă. Medicul islandez tratează această chestiune în cea mai serioasă revistă medicală germană. El arată că usturoiul şi ceapa erau foarte mult preţuite şi de Vikingi (eroii legendari ai Norvegiei) şi islandezi. Soldaţii răniţi în lupte erau trataţi cu ceapă, care se aplica peste rănile sângerânde. Mai mult decât atât, Legendele menționează că vechile eroine ale mitologiei erau împodobite cu coroane de usturoiu. Portugalia redevine regat? Se pare că exemplul Greciei a produs un reviriment in câteva state europene care şi-au pierdut regimul regalităţii. Astfel se afirmă că portughezii se gândesc cu mult interes la restaurarea casei de Braganza pe tronul pe care l-a ocupat de la Jean. IV (1640) până la abdicarea regelui Manuel II, la 6 octombrie 1910. Revoluția de acum 26 de ani a fost cât se poate de rapidă. O scurtă canonadă a fost deajuns pentru ca Lisabona să devie dintr’odată republică. Cu toate acestea, tânărul suveran care se suise pe tronul Însângerat prin asasinarea tatălui său, era foarte simpatic, iar mama lui, regina Amalia, inspira tuturor respect. Manuel II a murit la Paris în iulie 1932. Actualmente e vorba de alt pretendent, şi anume de vărul său, Don Duarto de Braganza. Se afirmă că acesta se bucură de sprijinul discret al Angliei, unde-şi are reşedinţa. Arta pe baricade SCRISORILE LUI ERNST TOLLER din ÎNCHISOARE Aşa se intitulează portretul primului scriitor german, din seria celor anunţaţi de F. Aderca, — pe care-l publică, in ultimul său număr „Curmatul Mber«