Dobrogea Nouă, iunie 1956 (Anul 9, nr. 2446-2471)
1956-06-14 / nr. 2457
2 mm Să dezvoltăm gustul de citit la copii „Copiii sînt florile vieții” — spune marele scriitor sovietic M. Gorki. Aceste mlădițe tinere sînt rodul de mai tîrziu al grădinarilor care nu sîntem deci noi, profesori, educatori, părinți. Lectura, care după cum spunea N. C. Krupscaia, joacă un mare rol în viața copiilor, un rol mult mai mare decit în viața celor vîrstnici”. Și intr-adevăr, cărțile citite în copilărie sînt cele care hotărăsc concepțiile asupra lumii, acelea care formează în ei o anumită conduită, într-un cuvînt oameni de care are nevoie societatea noastră. Pentru aceasta partidul și guvernul nostru se îngrijesc un moct deosebit și permanent de copiii țării noastre prin nenumăratele publicații cârti tipărite, prin numărul mereu crescînd și biblioteclor pentru copii. Biblioteca centrală regională Constanța secția copii, e vizitată zilnic de numeroși copii care găsesc aici în cea mai mare parte cărțile dorite de ei. Cititori ca pionierul Măzilă Nicolae, Marinescu Victor, Arsănuț Horia, Nicolae Georgeta, Lăzar Elena și alții sunt un permanent exemplu pentru ceilalți cititori, evidențiindu-se prin dragostea lor deosebită pentru citit. De asemenea, cititoarele Bodea Ecaterina Floarea Gherghina, Georgescu Petre care au dat întotdeauna concursul lor biblioteci atunci cînd s-a simțit nevoia pentru ducerea la bun sfîrșit a vreunei acțiuni. Un rol deosebit de important în această direcție îl au și părinții copiilor. Lor le revine sarcina de a se ocupa îndeaproape de lectura copiilor lor, de a le stimula și dezvolta gustul pentru Citit. In familie, pentru copii, cei mai buni pedagogi sunt părinții. In afara școlii ei sunt aceia care supraveghează îndeaproape ca tinerele mlădițe să poată deveni mai tîrziu oameni sănătoși, culți cu care să se poată mînuri. Grija pentru avutul și bunul obștesc, trezirea sentimentului de responsabilitate pentru ceea ce are de făcut fiecare trebuie să constituie una din grijile permanente ale fiecărui părinte. Cît de impresionantă e preocuparea părinților micuței Teodorescu Georgeta, o frecventă cititoare a noastră, care nu are mai mult de 5 ani. Părinții ei caută cu grijă să-i dezvolte sentimentul de răspundere față de bunul colectiv explicîndu-i că aceste cărți trebuie păstrate cu grijă, pentru că ele mai trebuie și altor copii. Sub grija și îndrumarea părinților, pionierul Măritoa Nicoale a restituit întotdeauuna cărțile la timp și nu le-a lăsat sa treacă luni sau chiar cîte un an cum s-a î ntîmplat la alți copii. De asemenea, este de relevat grija mamei micuțului Leonte Sandu care se ocupă îndeaproape de el, alegîndu-i cărțile corespunzătoare vîrstei lui și, în același timp, stimulîndu-i gustul pentru citit. Sunt foarte mulți părinți care conștienți de îndatoririle ce le au, dovedesc o preocupare permanentă pentru educația micuților lor, fiindu-ne și nouă un prețios ajutor în răspîndirea culturii, printre acei care vor deveni mîine cetățeni cu adevărat folositori societății noastre noi. LIGIA HRISTEA. Biblioteca centrală regională Constan' La H martie a. c. am fost ales pentru prima oara deputat în sfatul popular al comunei Vireaga. Mandatul primit din partea cetățenilor nu a fost așa de simplu cum mi l-am închipuit eu și a constituit pentru mine o mare cinste. De la bun început, am socotit că principala mea îndatorire este aceea de a cunoaște cît mai bine nevoile și cerințele alegătorilor, propunerile și sugestiile lor cu privire la îmbunătățirea activității sfatului popular comunal. In acest scop, m-am străduit să întăresc zi de zi legătura cu alegătorii, am stat deseori de vorbă cu ei, la ei acasă sau în consfătuiri. In cadrul consfătuirilor pe care le-am avut, alegătorii din circumscripție au ridicat o serie de probleme importante, despre buna gospodărire a circumscripției sau chiar a comunei cît și executarea într-un timp scurt a lucrărilor agricole. Totodată, ei și-au luat angajamentul să sprijine orice acțiune a sfatului popular. Pe baza propunerilor și a discuțiilor purtate cu tovarășii din comitetul executiv al sfatului popular mi-am întocmit un plan de muncă personal. In scopul de a asigura o legătură strînsă cu alegătorii și pentru a-mi putea îndeplini sarcinile, am sprijinit formarea comitetului de Cetățeni cu care împreună am stabilit un plan de activitate pe o perioadă de o lună. Cu ajutorul acestuia am putut înfăptui lucruri frumoase. Astfel, alegătorii circumscripției mele au propus terminarea șoselei începute încă de acum cîțiva ani în urmă. Propunerea lor fiind realizabilă s-a și pornit la înfăptuirea ei. Cu concursul lor, e-a transportat pietrișul și s-a întins pe șosea. Lucrarea s-a terminat într-un timp record. De asemenea, tot din masă a venit propunerea terminării căminului cultural, care la fel era început de mult, cît și repararea a două fîntîni. Fîntînile au fost imediat reparate, iar cu sprijinul cetățenilor, s-a transportat materialul necesar pentru construirea căminului cultural. In momentul de față se lucrează intens pentru terminarea lui în cinstea zilei de 23 August. Alegătorii circumscripției mele electorale sunt fruntași și în alte acțiuni. De pildă, ei și-au achitat cu cinste sumele din autoimpunere, ceea ce a influențat realizarea autoimpunerii pe comună în proporție de peste 80 la sută. Printre cei fruntași se pot număra și Medeleanu Mihai, Lungoci I. Ion, Cîlcic Anton și alții. O intensă activitate s-a desfășurat pentru ca toți cetățenii să-și achite cu cinste datoriile patriotice cuvenite statului. Aceasta a contribut la realizarea planului de colectare la carne în procent de 100 la sută și la lapte de vacă în procent de 75 la sută. De asemenea, toți cetățenii din circumscripție și-au achitat impozitele. Un obiectiv al planului nostru de muncă a fost și atragerea țăranilor muncitori în întovărășire și în gospodăria colectivă. Metodele folosite au fost multe, variate și eficace. Cele care au dat rezultate bune au fost vizitele acasă la cetățeni, consfătuirile între alegători și deputați, în cadrul cărora un colectivist se vorbea despre organizarea muncii în gospodăria colectivă și recoltele bogate obținute de ei o intensă activitate au desfășurat alegătorii pentru a face circumscripția Iot tot mai bine gospodărită, mai frumoasă. Astfel, toți cetățenii și-au reparat gardurile, și-au făcut șanțuri în fața curții, și-au amenajat grădini de zarzar și flori. Alegătorii Petre Ion, Medeleanu Mihai, Cepeagă Victor, Ioan Crăciuneanu sunt buni gospodari și „grădinari”. In perioada care va urma de aci încolo, trebuie să urmăresc cu perseverență realizarea propunerilor făcute de cetățeni și, în mod deosebit să ajut comitetul executiv la traducerea în viață a sarcinilor ce-i stau in față în campania agricolă de vară. GIUICIUN ȘTEFAN deputat în circumscripția electorală nr. 7 comuna Viroaga Tribuna deputatului Cum muncesc pentru a-mi îndeplini mandatul dat de alegători Slaba activitate a bibliotecii T. A. P. L. In ceea ce privește munca cu cartea la T.A.P.L., lasă foarte mult de dorit; se știe că acei tovarăși care obțin o productivitate mai mare decît alții sunt oamenii care învață, citesc și se străduiesc să aprofundeze și să studieze cît mai mult și să aplice cele studiate la locul de muncă. Pentru acești oameni cartea a devenit ceva necesar, un prieten intim, un tovarăș nedespărțit. Biblioteca T. A. P. L. posedă cărți noi și adecvate specificului de producție, însă, tov. bibliotecară Vîlceanu Maria nefiind ajutată de comitetul de întreprindere, lasă această muncă la voia întîmplării. De asemenea, în adunările generale de producție sau în ședințe de grupe sindicale nu se vorbește absolut de loc despre felul în care se desfășoară munca cu cartea. In acest an, pînă la date de 15 mai a.c. cărțile din bibliotecă au fost citite numai de un număr de 205 cititori din 1400 de salariați cît are T.A.P.L.-ul. Tovarășei bibliotecare Vîlceanu Maria îi revine sarcina să organizeze seri literare, recenzii și lecturi ghicitoare, să popularizeze în adunările generale și pe grupe sindicale cărțile noi apărute și să țină șezători închinate scriitorilor noștri clasici ca : Mihail Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, M. Sadoveanu și alții. De asemenea, bibliotecile mobile, standurile de cărți și panourile cu coperte alese care lipsesc cu desăvîrșire, trebuie folosite pentru mărirea numărului de cititori. Să sperăm că tov. președinte al comitetului de întreprindere, Bogdan Gheorghe, în ultimele luni ale anului, se va ocupa mai mult de bibliotecă pentru a se îmbunătăți munca cu cartea în T.A.P.L. GH. ȘERBAN, cores?. - •--- Știri din gospodăria „Drum Nou“ Mangalia Ca în toate gospodăriile agricole colective din regiunea noastră și in gospodăria colectivă „Drum Nou“ Mangalia se duce o muncă susținută. Colectiviștii de aci muncesc cu multă dragoste pentru a termina la timp și în bune condițiuni prășitul și întreținerea culturilor. Pînă în prezent, ei au reușit să efectueze prașila a II-a pe suprafața de 20 hectare floarea-soarelui, 10 hectare făsole, 35 hectare porumb etc. Totodată, ei s-au ocupat și de plivitul culturilor pe suprafețe mari de grîu și orz de toamnă. Anul acesta s-a observat o mai bună organizare în munca echipelor, situîndu-se fruntașă echipa a II-a, condusă de comunistul Florea Cucu, care a executat lucrări de bună calitate. Tot Membrii gospodăriei agricole colective „Drum Nou“ din Mangalia și-au achitat cotele de lapte ce se datorau statului, predînd astfel cantitatea de 550 1. lapte de vacă, precum și 760 1. lapte de oaie, cotă cuvenită pe anul 1956. Ei au mai contractat cu centrul de lapte de aci și 1.000 kg. brînză, 1.000 1. lapte de vacă, cantitate ce se află în curs de predare. DELMAN IOAN, coresp. Prin cooperativă Pionierii de la școala de 7 ani din comuna Rasova au strîns recent cantitatea de 1.000 kg, fier vechi (deșeuri) pe care l-a valorificat prin cooperativă. Din fierul valorificat, s-a adunat suma de 300 lei pe care o vor folosi în cadrul taberei de vară. Cele mai însemnate cantități de fier au Ovezea Gheorghe, Cantaragiu Gheorghe și alții. OrfiZEA HRISTACHE, coresp. ". La 14 iunie a.c., se împlinesc 70 de ani de la moartea lui Alexandr Nicolaevici Ostrovschi, unul dintre cei mai de seamă clasici ruși, acela care a pus bazele teatrului național rus. Alexandr Nicolaevici Ostrovschi, fiul consilierului juridic Nicolai Fiodorovici Ostrovschi, s-a născut la Moscova, la 12 aprilie 1823. Copilăria, adolescența și începutul tinereții, viitorul dramaturg și le petrece în Zamoscvorecie, unul dintre cele mai ciudate cartiere ale vechii Moscove. Aici dăinuiau din vremuri străvechi datini și obiceiuri sălbatice și crude, întemeiate pe superstiții mistico-religioase, pe organizarea „patriarhală“ a familiei și a relațiilor sociale, pe exploatarea celor slabi de către cei tari, pe tradiția vicleșugului și a înșelătoriei în negustorie. Ostrovschi care a trăit mulți aici în acest mediu și-a întipărit în memoria sa creatoare particularitățile vieții negustorilor, a micilor burghezi, a funcționarilor. In 1843, după ce părăsește facultatea de drept a universității din Moscova, urmînd sfatul tatăului său, Ostrovschi intră ca funcționar la „Sovestnîi sud“ (Tribunalul de conștiință) din Moscova, iar după 2 ani trecu la Tribunalul comercial unde rămase pînă în anul 1851. Fiind pus însă sub observațiile poliției, în legătură cu apariția primei lui comedii „Intre rubedenii“ în revista „Moscvitianin“, Ostrovschi fu nevoit să-și părăsească slujba. In acești ani el a cunoscut oameni din cele mai diferite categorii sociale și cu cele mai variate situații materiale ; a pătruns și înțeles tot felul de chestiuni și probleme ale vieții de toate zilele, care dezvăluiau în toată urîțenia ei sărăcia morală a negustorilor mari și miei, a sperțarilor și delapidatorilor — oameni cu sufletul ros de putreziciune — precum și variate aspecte ale adevăratei suferințe omenești, ale întunericului și înjosirii în care erau cufundați oamenii mărunți din mica burghezie. Activitatea desfășurată de Alexandr Nicolaevici Ostrovschi pe tărîmul dramaturgiei ruse a îmbrățișat și oglindit o întreagă epocă istorică. In 1847 el a publicat în ziarul „Moskovskii gorodskoi listok“ două scene din comedia „Un rău platnic“, iar în 1885 s-a prezentat pe scena Teatrului Alexandrischi ultima sa dramă „De pe altă lume“. In cei 40 de ani de activitate în domeniul literaturii dramatice și al teatrului A. N. Ostrovschi a publicat și a prezentat pe scenă aproximativ 50 de opere originale. In viața pe care a oglindit-o Ostrovschi în opera sa dramatică, el a observat morțiile înspăimîntătoare, barbare, lăcomia și spiritul mercantil, despotismul și asuprirea personalității umane, camuflate sub masca pietății, cinismul realațiilor de familie burgheze, ignoranța și mărginirea ce domneau în această lume. Dramaturgul a pătruns esența relațiilor din familia burghezo-capitalistă, esența căsătoriei burgheze. El a înțeles puterea înspăimîntătoare a banului asupra vieții omului și a știut să facă din aceasta tema centrală în caracterizarea artistică a societății timpului său. In același timp, el a căutat să analizeze și să oglindească în dramaturgia sa forțele pozitive care luptau împotriva „împărăției întunericului"1 ce domnea în societatea rusă. Ostrovschi căuta principiul etic, înalt și just, al vieții în idealurile democratice, în inima „fierbinte“, vie, a oamenilor, în rezistența dîrză față de legile și rînduielile societății în care domnea întunericul. Educat de articolele critice ale lui Belinschi și situîndu-se pe poziții democratice, Ostrovschi nu putea să nu intre în conflict ascuțit cu Rusia oficială din epoca sa. In tim ce dramaturgul, declara : „Noi vrem sf. striem pentru întregul popor“, acei care se temeau de popor, defineau creația marelui dramaturg ca pe o expresie „a protestului direct“ împotriva regimului politic ? social existent. A. N. Ostrovschi a fost contemporan cu unele evenimente istorice dintre cele mai importante pentru viața Rusiei. El a început să scrie în anii descompunerii orînduirii feudale, în anii unei crude reacțiuni politice. Drumul vieții și creației sale s-a închegat în anii în care, pe de o parte, înflorea puternic capitalismul rus și, pe de altă parte, aveau loc primele manifestări revoluționare, organizate, ale proletariatului rus. Piesa „Furtuna“ apărută în 1859, atît de multă apreciată de Dobroliubov în renumitele sale articole „Împărăția întunericului” și „O rază de lumină în împărăția întunericului“ este mărturia cea mai puternică a orientării juste în activitatea literară a dramaturgului. Aruncînd o privire asupra a tot ce a creat scriitorul pînă la „Furtuna“, Dobroliubov l-a caracterizat pe Ostrovschi ca pe un pictor fără de pereche al vieții din „împărăția întunericului“, înțelegînd prin aceasta nu numai barbaria și tirania vieții patriarhale, negustorești, ci întreaga realitate a Rusiei feudal-autocrate. Paralel cu crearea comediilor inspirate din viața contemporană, Ostrovschi face o incursiune importantă în domeniul dramei istorice. Din 1862 pînă în 1868, dramaturgul dă la iveală o serie de piese inspirate din istoria Rusiei, care pot servi ca model de interpretare democratică a istoriei poporului rus. Această incursiune însă în trecutul istoric al Rusiei n-a însemnat renunțarea la tematica vieții contemporane. Zguduitoarea dramă „Vinovați fără vină” apărută în 1884, răspunzînd acutei probleme a puterii legii moarte și nemiloase asupra sentimentelor oamenilor vii, oropsiți de societatea burgheză, a fost înscrisă de pe atunci în repertoriul teatrelor. Paralel cu creația originală, Ostrovschi acordă multă atenție activității sale de traducător, căreia îi consacră o parte însemnată a forțelor salee Traducerile și lucrările de opere din dramaturgia italiană (Machiavelli, Goldoni etc.), traducerile din Shakespeare („Femeia îndărătnică“, „Antoniu și Cleopatra“), dovedesc marea măiestrie de traducător a scriitorului rus. Reprezentanții lumii întunericului în teatrul lui Ostrovschi sunt întotdeauna personaje definite și concretizate din punct de vedere social. Ele sunt tipice pentru realitatea rusă dinaintea reformei și apar în împrejurări tipice. Galeria de eroi care caracterizează tema forțelor întunericului este realizată în dramaturgia lui Ostrovschi prin înfățișarea tuturor trăsăturilor de bază ale sistemului iobăgist. Meritul marelui dramaturg constă în faptul că, zugrăvind un tablou al vieții sociale a negustorimr ruse, a descris prin mijloace artistice fizionomia morală a burgheziei care, după cum spunea Marx și Engels, „nu a lăsat altă legătură între om și om decît interesul gol, decît neîndurătoarea „plată cu bani peșin“. Inerția normelor morale ale acestui „interes gol“, ignoranța și mărginirea în concepții, respectarea oarbă a unor forme despotice de trai constituie codicele moral al „împărăției întunericului“. Kulîghin — eroul înaintat al „Furtunii“ caracterizează acest codice prin cuvintele : „Crude moravuri, domnule, în orașul nostru, crude!“. Aceste moravuri crude sînt caracteristice atît vechiului sistem iobăgist cît și noilor relații capitaliste ce se dezvoltau în condițiile orînduirii feudalo-absolutiste. Incepînd cu sfîrșitul epocii 1860—1870, în dramaturgia lui Ostrovschi apare o temă nouă, determinată de prefacerile ce au loc în viața socială și politică a țării, tema agresiunii tîlhărești a capitalismului, tema „milionului“. Această temă este deosebit de viguros înfățișată în piesele „Fata fără zestre“, „Talente și admiratori“ etc. Aici se oglindește pe deplin și în proporții cu adevărat tragice situația creată de dominația moralei burgheze a hanului. Concomitent cu tema milionului, Ostrovschi se ocupă de problema omului mărunt, neînsemnat, din mediul căruia scoate la iveală cazuri de protest direct împotriva ignoranței. Și purtătorii acestui protest apar în piesele sale reprezentanții intelectualității rasnocinte în diferitele și numeroasele variante ale tipurilor lor. Marele dramaturg rus Alexandr Nicolaevici Ostrovschi a făcut din opera sa o veridică oglindă a vieții ruse din secolul trecut, reflectînd în ea toată bezna exploatării ce domnea în societatea timpului său. Dar, în timpul vieții sale, Ostrovschi nu s-a bucurat de prodigioasa sa creație dramatică. La 14 iunie 1886, la moșia sa din Șcelîcovo, dramaturgul moare subit. Abia pe scena sovietică, dramaturgia lui Ostrovschi a căpătat locul pe care l-a visat autorul ei. Numărul pieselor lui Ostrovschi reprezentate pe scenele teatrelor multinaționale ale patriei socialiste, precum și înscrierea unei întregi serii din operele sale în repertoriul permanent al teatrelor din țările cu democrație populară dovedesc pe deplin că dramaturgia lui A. N. Ostrovschi a intrat în patrimoniul literaturii clasice universale. D. M. BUCUR A. N. OSTROVSCHI dramaturg Pentru sănătatea celor ce muncesc pe ogoare La punctul sanitar din cadrul gospodăriei agricole de stat Moșneni, responsabil este oficiantul sanitar Lepădatu Vasile. Deși venit numai de cîteva luni, a reușit să facă din acest punct, un punct sanitar model de curățenie și ordine. Pentru a răspunde nevoilor sanitare ale muncitorilor, și-a făcut un plan după care-și desfășoară activitatea. Astfel, munca lui nu se limitează numai în jurul acestui punct, ci dă sprijinul necesar și celorlalte cinci secții ale gospodăriei. Pentru a da o mai bună asistență sanitară la locul de muncă, se deplasează cu brigăzile și pe teren. Tov. Lepădatu urmărește în permanență starea sănătății întregului colectiv de muncitori, tehnicieni, ingineri și funcționari. Prin grija sa aproape toți salurații au primit vaccinarea T.A.B. Acest harnic oficiant sanitar, nu a neglijat nici munca de Cruce roșie și educație sanitară, în care a obținut rezultate bune, reușind să-și creeze un puternic activ sanitar de masă. BALANESCU V., coresp. Unele probleme ale normării tehnice a muncii în industria noastră Asigurînd cointeresarea materială personală a fiecărui lucrător în rezultatele muncii sale, repartiția după muncă este un puternic motor al dezvoltării producției. Stimulînd creșterea productivității muncii, repartiția după muncă contribuie totodată la ridicarea bunăstării celor ce muncesc. In acest fel se asigură o legătură directă, indisolubilă, între interesele personale ale fiecărui lucrător și cele generale ale întregii societăți. Cerințele legii economice a repartiției după muncă, care acționează în sectorul socialist al economiei noastre, pot fi înfăptuite numai prin normarea științifică a muncii și organizarea retribuirii în așa fel, încât să fie asigurată retribuția după cantitatea și calitatea muncii depuse. După cum se știe, normarea muncii constă în stabilirea timpului necesar pentru efectuarea unei anumite lucrări (normă de timp), sau în stabilirea cantității de produse ce trebuie efectuate într-o unitate de timp — schimb, oră, minut (normă de producție) . Normele de muncă, îmbinate cu sistemul 'arifar, sunt necesare în vederea aplicării salarizării în acord, care reprezintă principala formă de salarizare din economia noastră și care corespunde cel mai bine cerințelor legii economice a repartiției după muncă. In economia socialistă, normarea muncii trebuie să asigure în primul rînd folosirea cea mai economică și rațională muncii sociale în folosul societății prin deaterminarea timpului de muncă necesar pentru producerea fiecărei unități de produs. In al doilea rînd, normarea muncii trebuie să stabilească măsura în care fiecare muncitor participă la munca colectivă, fixîndu-se, pe această bază, partea ce i se cuvine din produsul social, în conformitate cu de PAUL COPPELOVICI director în Comitetul de Stat al Planificării cerințele legii economice a repartiției după muncă. Deoarece acordul este forma de salarizare a repartiției după muncă, iar marea majoritate a muncitorilor din sectorul socialist al economiei noastre lucrează în acord pe bază de norme, este limpede că normarea muncii pe baze științifice are o importanță deosebită pentru asigurarea unei repartiții cît mai juste a părții din produsul social destinată de statul democratpopular pentru retribuirea muncitorilor. Normarea tehnică nu este numai o operație de stabilire a timpului necesar pentru efectuarea unei anumite lucrări, ci este inseparabil legată de organizarea producției. Ea presupune studierea și pregătirea prealabilă, în cele mai mici amănunte, a fiecărui proces de producție, cu precizarea tuturor operațiunilor care trebuie efectuate, a succesiunii lor, a regimului de lucru al mașinilor, utilajelor sau instalațiilor, a sculelor sau dispozitivelor, a calificării minime a executanților, a componenței echipei sau brigăzii, în cazul lucrului în colectiv etc. Din punct de vedere al metodelor de calcul, norma de timp poate fi împărțită în timpul mecanic, adică timpul cînd o anumită operație se execută direct de mașină, sub supravegherea muncitorului, și timpul manual, adică timpul cînd operația se execută exclusiv de muncitor, acționînd fie asupra obiectelor muncii, fie asupra mașinii. In anumite cazuri, timpul poate fi mecanic manual, cum ar fi de exemplu strunjirea la strunguri cu avans manual al cuțitului, cusutul cu mașina de cusut etc. Pe măsura dezvoltării tehnicii, greutatea specifică a timpului manual și mecanic manual în cadrul normei de timp scade, crescînd greutatea specifică a timpului mecanic, înt așa fel încît la procesele de producție automatizate, norma de timp se compune aproape exclusiv din timp mecanic. Trebuie subliniat că timpul necesar pentru executarea unui anumit produs, adică norma de timp, scade necontenit pe măsura dezvoltării producției și tehnicii, a creșterii calificării muncitorilor și a îmbunătățirii organizării muncii. Rolul normării tehnice este tocmai de a pune în valoare aceste posibilități, contribuind astfel la avîntul economic general. La stabilirea normei tehnice pentru timpul mecanic trebuie folosită metoda analitică de calcul, bazată atît pe caracteristicile tehnice ale mașinii — putere, turație, capacitate etc. — cît și pe cele ale materialului prelucrat — duritate, densitate etc. La stabilirea normei tehnice pentru timpul manual trebuie folosită metoda observației, bazată pe cronometrări. Gradul de rigurozitate și precizie, al calculului de stabilire a normelor trebuie să fie foarte mare pentru producția de serie mare și de masă, putînd fi ceva mai redus la producția de serie mică sau unicală. In cadrul normării tehnice se stabilește atît norma de timp sau de producție, cît și frontul de lucru care revine unui muncitor, adică norma de deservire (atunci cînd un muncitor lucrează la mai multe agregate) sau norma de personal (atunci cînd la un agregat lucrează mai mulți muncitori). In practica normării tehnice există două faze distincte: elaborarea normativelor de calcul și stabilirea concretă a normelor tehnice pentru o anumită producție. Prin normativele de calcul se stabilesc datele de bază necesare pentru calcularea normelor, atît pentru timpul mecanic, cît și pentru cel manual. De regulă, normativele trebuie să fie elaborate pe procese tehnologice și trebuie să cuprindă atît datele de bază necesare pentru stabilirea regimurilor optime de funcționare a utilajelor în vederea realizării unei anumite producții, cît și timpii de bază necesari pentru stabilirea duratei mînuirilor și mișcărilor muncitorilor care realizează producția respectivă. Nivelul normativelor nu trebuie să depindă de condițiile concrete de producție dintr-o anumită întreprindere, ci de timpul și caracteristicile utilajului și proprietățile materiei prime ce se prelucrează. Normativele trebuie să presupună existența unor muncitori care posedă calificarea minimă cerută de operația respectivă și care sa poată asimila metodele avansate de muncă. Pentru a se asigura normativelor un caracter științific, este necesar ca acestea să fie elaborate de institutele de cercetări științifice. De asemenea, normativele care se aplică într-o anumită ramură trebuie să fie unificate pe acea ramură și — în cazul unor lucrări care se execută în mai multe ramuri industriale — ele trebuie să fie republicane, întocmirea acestor normative nu este o sarcină ușoară, ea trebuie să se sprijine pe o temeinică muncă de cercetare științifică, bazată pe studii aprofundate, care trebuie să fie efectuate atît în întreprinderi cît și în condiții de laborator, precum și pe rezultatele obținute în acest domeniu în U.R.S.S. și țările de democrație populară. Normarea concretă, operativă, trebuie deci concretizată în cadrul serviciilor tehnice (tehnologice) din întreprinderi, ea neputînd fi despărțită de organizarea și proiectarea procesului de producție însuși. Desigur că, în raport cu condițiile concrete din diferitele ramuri de producție, este posibil să fie mai rațional ca elaborarea operativă a normelor să fie făcută de un alt organ al întreprinderii; principiul de bază, respectiv unitatea între elaborarea procesului tehnologic și a normelor, rămîne însă valabil. Normele de muncă cu motivare tehnică trebuie să reflecte posibilitățile de extindere a experienței în producție a muncitorilor fruntași. Deoarece extinderea metodelor de muncă ale muncitorilor fruntași nu se face spontan, este necesară o temeinică muncă de organizare în această direcție. Inițiativa grupei sindicale nr. 19 de la întreprinderea „21 Decembrie“-București de a transmite muncitorilor rămași în urmă experiența fruntașilor constituie un bun exemplu în această direcție. Totuși, problema găsirii metodelor celor mai eficace de transmitere a experienței înaintate a fruntașilor în producție nu este încă rezolvată în întregime. O contribuție însemnată în această direcție o constituie metoda inginerului sovietic F. L. Kovaliov, care constă în studiul atent, prin observare și cronometrare, a unei singure operații executate de muncitori diferiți. Pe baza studiului efectuat se aleg de la fiecare muncitor mișcările și mînuirile cele mai raționale, adică a celor executate fără mișcări și timpi de prisos și fără o încordare mai mare decît este necesară și se proiectează o nouă structură a operației, compusă numai din mișcările și mînuirile cele mai avantajoase. Se organizează apoi instruirea tuturor muncitorilor în vederea însușirii noului mod de executare a operației respective. Normele de muncă cu motivare tehnică trebuie să fie progresive și realizabile de majoritatea muncitorilor. Avînd în vedere că normele tehnice se bazează pe o tehnică și o tehnologie înaintată și pe cele mai bune metode de organizare a muncii, rezultă că nivelul lor va trebui să fie mai ridicat decît realizările medii obținute în trecut pe baza normelor statistico-experimentale, situîndu-se între medie și realizările fruntașilor în producție. Aceasta nu înseamnă că normele tehnice nu vor putea fi realizate și depășite de majoritatea muncitorilor, deoarece căile de realizare și depășire a normelor vor fi indicate tocmai de motivarea lor tehnică. Faptul că nivelul normelor tehnice se va găsi peste cel realizat anterior în medie, indică tocmai progresivitatea normelor și arată cu claritate că aplicarea normelor cu motivare tehnică va duce la un salt în creșterea productivității muncii. Avînd în vedere că nivelul normelor tehnice se va găsi peste cel realizat anterior în medie, numărul muncitorilor rămași sub normă ar trebui să crească — la început — față de cel actual, care, la nivelul normelor empirice de astăzi, este foarte mic și trece aproape neobservat. Prin măsurile tehnico-organizatorice însă, cerute de motivarea tehnică a noilor norme, numărul muncitorilor rămași sub normă va putea fi de la început mult redus. De asemenea, cu ocazia introducerii normelor tehnice se va dezvolta și lupta împotriva rămînerii sub normă, ceea ce va constitui un puternic factor mobilizator pentru însușirea unei calificări mai ridicate și a metodelor avansate în muncă, îndeosebi de către muncitorii începători, contribuind de asemenea la saltul în creșterea productivității muncii. Deoarece normarea muncii duce la o folosire mai productivă a muncii sociale, este de dorit ca ea să fie extinsă asupra unui număr cît mai mare de lucrări. Această extindere este însă limitată de existența unor lucrări auxiliare, care nu-și au echivalentul în produs. Astfel este cazul lucrărilor de întreținere a mașinilor, a rețelei și aparatajului electric etc. Astfel de lucrări sînt cu atît mai bine făcute cu cît, de pildă, lăcătușul de întreținere va lucra mai puțin la mașinile deservite, întrerupîndu-le funcționarea. In astfel de cazuri, activitate de normare tehnică se va limita la stabilirea frontului de lucru, adică a normei de deservire. (Urmare în numărul viitor)