Dobrogea Nouă, iunie 1956 (Anul 9, nr. 2446-2471)

1956-06-14 / nr. 2457

2 mm Să dezvoltăm gustul de citit la copii „Copiii sînt florile vieții” — spune ma­­rele scriitor sovietic M. Gorki. Aceste mlă­­dițe tinere sînt rodul de mai tîrziu al gră­dinarilor care nu sîntem deci noi, profe­sori, educatori, părinți. Lectura, care după cum spunea N. C. Krupscaia, joacă un mare rol în viața copiilor, un rol mult mai mare decit în viața celor vîrstnici”. Și intr-adevăr, cărțile citite în copilărie sînt cele care hotărăsc concepțiile asupra lumii, acelea care formează în ei o anumită con­duită, într-un cuvînt oameni de care are nevoie societatea noastră. Pentru aceasta partidul și guvernul nostru se îngrijesc un m­­oct deosebit și­ permanent de copiii țării noastre prin nenumăratele publicații cârti tipărite, prin numărul mereu crescînd și biblioteclor pentru copii. Biblioteca centrală regională Constanța se­cția copii, e vizitată zilnic de numeroși copii care găsesc aici în cea mai mare parte cărțile dorite de ei. Cititori ca pionierul Măzilă Nicolae, Marinescu Vic­­tor, Arsănuț Horia, Nicolae Georgeta, Lă­zar Elena și alții sunt un permanent exem­plu pentru ceilalți cititori, evidențiindu-se prin dragostea lor deosebită pentru citit. De asemenea, cititoarele Bodea Ecaterina Floarea Gherghina, Georgescu Petre care au dat întotdeauna concursul lor biblioteci atunci cînd s-a simțit nevoia pentru du­cerea la bun sfîrșit a vreunei acțiuni. Un rol deosebit de important în această direcție îl au și părinții­ copiilor. Lor le revine sarcina de a se ocupa îndeaproape de lectura copiilor lor, de a le stimula și dezvolta gustul pentru Citit. In familie, pentru copii, cei mai buni pe­dagogi sunt părinții. In afara școlii ei sunt aceia care supraveghează îndeaproape ca tinerele mlădițe să poată deveni mai tîrziu oameni sănătoși, culți cu care să se poată mînu­ri. Grija pentru avutul și bunul ob­ștesc, trezirea sentimentului de responsa­bilitate pentru ceea ce are de făcut fiecare trebuie să constituie una din grijile per­manente ale fiecărui părinte. Cît de im­presionantă e preocuparea părinților micu­ței Teodorescu Georgeta, o frecventă citi­toare a noastră, care nu are mai mult de 5 ani. Părinții ei caută cu grijă să-i dez­volte sentimentul de răspundere față de bunul colectiv explicîn­du-i că aceste cărți trebuie păstrate cu grijă, pentru că ele mai trebuie și altor copii. Sub grija și îndrumarea părinților, pio­nierul Mărito­a Nicoale a restituit întot­deauuna cărțile la timp și nu le-a lăsat sa treacă luni sau chiar cîte un an cum s-a î ntîmplat la alți copii. De asemenea, este de relevat grija ma­mei micuțului Leonte Sandu care se ocupă îndeaproape de el, alegîndu-i cărțile co­respunzătoare vîrstei lui și, în același timp, stimulîndu-i gustul pentru citit. Sunt foarte mulți părinți care conștienți de în­datoririle ce le au, dovedesc o preocupare permanentă pentru educația micuților lor, fiindu-ne și nouă un prețios ajutor în răs­­pîndirea culturii, printre acei care vor de­veni mîine cetățeni cu adevărat folositori societății noastre noi. LIGIA HRISTEA. Biblioteca centrală regională Constan' La H martie a. c. am fost ales pen­tru prima oara deputat în sfatul popular al co­­munei Vireaga. Mandatul primit din par­tea cetățenilor nu a fost așa de simplu cum mi l-am închipuit eu și a constituit pentru mine o mare cinste. De la bun început, am socotit că prin­cipala mea îndatorire este a­­ceea de a cunoaște cît mai bine nevoile și cerințele alegătorilor, propunerile și suges­tiile lor cu privire la îmbunătățirea activi­tății sfatului popular comunal. In acest scop, m-am străduit să întăresc zi de zi legătura cu alegătorii, am stat deseori de vorbă cu ei, la ei acasă sau în consfătuiri. In cadrul consfătuirilor pe care le-am a­­vut, alegătorii din circumscripție au ridi­cat o serie de probleme importante, des­pre buna gospodărire a circumscripției sau chiar a comunei cît și executarea într-un timp scurt a lucrărilor agricole. Totodată, ei și-au luat angajamentul să sprijine orice acțiune a sfatului popular. Pe baza propu­nerilor și a discuțiilor purtate cu tovarășii din comitetul executiv al sfatului popular mi-am­ întocmit un plan de muncă personal. In scopul de a asigura o legătură strînsă cu alegătorii și pentru a-mi putea înde­plini sarcinile, am sprijinit formarea comi­tetului de Cetățeni cu care împreună am stabilit un plan de activitate pe o perioadă de o lună. Cu ajutorul acestuia am putut înfăptui lucruri frumoase. Astfel, alegătorii circumscripției mele au propus terminarea șoselei începute încă de acum cîțiva ani în urmă. Propunerea lor fiind realizabilă s-a și pornit la înfăptuirea ei. Cu concursul lor, e-a transportat pietrișul și s-a întins pe șosea. Lucrarea s-a terminat într-un timp record. De asemenea, tot din masă a venit pro­punerea terminării căminului cultural, care la fel era început de mult, cît și repararea a două fîntîni. Fîntînile au fost imediat re­parate, iar cu sprijinul cetățenilor, s-a trans­portat materialul necesar pentru construi­rea căminului cultural. In momentul de față se lucrează intens pentru terminarea lui în cinstea zilei de 23 August. Alegătorii circumscripției mele electorale sunt fruntași și în alte acțiuni. De pildă, ei și-au achitat cu cinste sumele din autoim­­punere, ceea ce a influențat realizarea auto­­impunerii pe comună în proporție de peste 80 la sută. Printre cei fruntași se pot nu­măra și Medeleanu Mihai, Lungoci I. Ion, Cîlcic Anton și alții. O intensă activitate s-a desfășurat pentru ca toți cetățenii să-și achite cu cinste datoriile patriotice cuvenite statului. Aceasta a contribut la realizarea planului de colectare la carne în procent de 100 la sută și la lapte de vacă în pro­cent de 75 la sută. De asemenea, toți ce­tățenii din circumscripție și-au achitat im­pozitele. Un obiectiv al planului nostru de muncă a fost și atragerea țăranilor muncitori în întovărășire și în gospodăria colectivă. Meto­dele folosite au fost multe, variate și eficace. Cele care au dat rezultate bune au fost vizitele acasă la cetățeni, consfătuirile în­tre alegători și deputați, în cadrul cărora un colectivist se vorbea despre organiza­rea muncii în gospodăria colectivă și re­coltele bogate obținute de ei o intensă activitate au desfășurat alegă­torii pentru a face circumscripția Iot tot mai bine gospodărită, mai frumoasă. Ast­fel, toți cetățenii și-au reparat gardurile, și-au făcut șanțuri în fața curții, și-au a­­menajat grădini de zarza­­r și flori. Alegă­torii Petre Ion, Medeleanu Mihai, Cepeagă Victor, Ioan Crăciunean­u sunt buni gospo­dari și „grădinari”. In perioada care va urma de aci încolo, trebuie să urmăresc cu perseverență reali­zarea propunerilor făcute de cetățeni și, în mod deosebit să ajut comitetul executiv la traducerea în viață a sarcinilor ce-i stau in față în campania agricolă de vară. GIUICIUN ȘTEFAN deputat în circumscripția electorală nr. 7 comuna Viroaga Tribuna deputatului Cum muncesc pentru a-mi îndeplini mandatul dat de alegători Slaba activitate a bibliotecii T. A. P. L. In ceea ce privește munca cu­ cartea la T.A.P.L., lasă foarte mult de dorit; se știe că acei tovarăși care obțin o productivitate mai mare decît alții sunt oamenii care în­vață, citesc și se străduiesc să aprofundeze și să studieze cît mai mult și să aplice cele studiate la locul de muncă. Pentru acești oameni cartea a devenit ceva necesar, un prieten intim, un tovarăș nedespărțit. Biblioteca T. A. P. L. posedă cărți n­oi și­ adecvate specificului de producție, însă, tov. bibliotecară Vîlceanu Maria nefiind ajutată de comitetul de întreprindere, lasă această muncă la voia întîmplării. De asemenea, în adunările generale de producție sau în ședințe de grupe sindicale nu se vorbește absolut de loc despre felul în care se desfășoară munca cu cartea. In acest an, pînă la date de 15 mai a.c. căr­țile din bibliotecă au fost citite numai de un număr de 205 cititori din 1400 de sala­riați cît are T.A.P.L.-ul. Tovarășei bibliotecare Vîlceanu Maria îi revine sarcina să organizeze seri literare, recenzii și lecturi ghicitoare, să popularizeze în adunările generale și pe grupe sindicale cărțile noi apărute și să țină șezători închi­nate scriitorilor noștri clasici ca : Mihail Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, M. Sadoveanu și alții. De asemenea, bibliotecile mobile, standu­rile de cărți și panourile cu coperte alese care lipsesc cu desăvîrșire, trebuie folo­site pentru mărirea numărului de cititori. Să sperăm că tov. președinte al comite­tului de întreprindere, Bogdan Gheorghe, în ultimele luni ale anului, se va ocupa mai mult de bibliotecă pentru a se îmbu­nătăți munca cu cartea în T.A.P.L. GH. ȘERBAN, cores?. - •---­ Știri din gospodăria „Drum Nou“ Mangalia Ca în toate gospodăriile agricole colective din regiunea noastră și in gospodăria colec­tivă „Drum Nou“ Mangalia se duce o muncă susținută. Colectiviștii de aci mun­cesc cu multă dragoste pentru a termina la timp și în bune condițiuni prășitul și între­ținerea culturilor. Pînă în prezent, ei au reușit să efectueze prașila a II-a pe suprafața de 20 hectare floarea-soarelui, 10 hectare făsole, 35 hec­tare porumb etc. Totodată, ei s-au ocupat și de plivitul cul­turilor pe suprafețe mari de grîu și orz de toamnă. Anul acesta s-a observat o mai bu­nă or­ganizare în munca echipelor, situîndu-se fruntașă echipa a II-a, condusă de comu­nistul Florea Cucu, care a executat lucrări de bună calitate. Tot Membrii gospodăriei agricole colective „Drum Nou“ din Mangalia și-au achitat co­tele de lapte ce se datorau statului, predînd astfel cantitatea de 550 1. lapte de vacă, precum și 760 1. lapte de oaie, cotă cuvenită pe anul 1956. Ei au mai contractat cu centrul de lapte de aci și 1.000 kg. brînză, 1.000 1. lapte de vacă, cantitate ce se află în curs de predare. DELMAN IOAN, coresp. Prin cooperativă Pionierii de la școala de 7 ani din co­muna Rasova au strîns recent cantitatea de 1.000 kg, fier vechi (deșeuri) pe care l-a valorificat prin cooperativă. Din fierul va­lorificat, s-a adunat suma de 300 lei pe care o vor folosi în cadrul taberei de vară. Cele mai însemnate cantități de fier au Ovezea Gheorghe, Cantaragiu Gheorghe și alții. OrfiZEA HRISTACHE, coresp. ". La 14 iunie a.c., se împlinesc 70 de ani de la moartea lui A­lexandr Nicolaevici Os­trovschi, unul dintre cei mai de seamă cla­sici ruși, acela care a pus bazele teatrului național rus. Alexandr Nicolaevici Ostrov­­schi, fiul consilierului juridic Nicolai Fio­­dorovici Ostrovschi, s-a născut la Mosco­va, la 12 aprilie 1823. Copilăria, adolescen­ța și începutul tinereții, viitorul dramaturg și le petrece în Zamoscvorecie, unul dintre cele mai ciudate cartiere ale vechii Mosco­­ve. Aici dăinuiau din vremuri străvechi da­tini și obiceiuri sălbatice și crude, înteme­iate pe superstiții mistico-religioase, pe or­ganizarea „patriarhală“ a familiei și a re­lațiilor sociale, pe exploatarea celor slabi de către cei tari, pe tradiția vicleșugului și a înșelătoriei în negustorie. Ostrovschi care a trăit mulți aici în acest mediu și-a în­tipărit în memoria sa creatoare particulari­tățile vieții negustorilor, a micilor burghezi, a funcționarilor. In 1843, după ce părăsește facultatea de drept a universității din Moscova, urmînd sfatul tatăului său, Ostrovschi intră ca funcționar la „Sovestnîi sud“ (Tribunalul de conștiință) din Moscova, iar după 2 ani trecu la Tribunalul comercial unde rămase pînă în anul 1851. Fiind pus însă sub ob­servațiile poliției, în legătură cu apariția primei lui comedii „Intre rubedenii“ în re­vista „Moscvitianin“, Ostrovschi fu nevoit să-și părăsească slujba. In acești ani el a cunoscut oameni din cele mai diferite ca­tegorii sociale și cu cele mai variate situa­ții materiale ; a pătruns și înțeles tot felul de chestiuni și probleme ale vieții de toate zilele, care dezvăluiau în toată urîțenia ei sărăcia morală a negustorilor mari și miei, a sperțarilor și delapidatorilor — oameni cu sufletul ros de putreziciune — precum și variate aspecte ale adevăratei suferințe omenești, ale întunericului și înjosirii în care erau cufundați oamenii mărunți din mica burghezie. Activitatea desfășurată de Alexandr Ni­­colaevici Ostrovschi pe tărîmul dramatur­giei ruse a îmbrățișat și oglindit o întrea­gă epocă istorică. In 1847 el a publicat în ziarul „Moskovskii gorodskoi listok“ două scene din comedia „Un rău platnic“, iar în 1885 s-a prezentat pe scena Teatrului A­­lexandrischi ultima sa dramă „De pe altă lume“. In cei 40 de ani de activitate în domeniul literaturii dramatice și al teatru­lui A. N. Ostrovschi a publicat și a prezen­tat pe scenă aproximativ 50 de opere ori­ginale. In viața pe care a oglindit-o Ostrovschi în opera sa dramatică, el a observat mo­rți­­ile înspăimîntătoare, barbare, lăcomia și spiritul mercantil, despotismul și asupri­rea personalității umane, camuflate sub masca pietății, cinismul realațiilor de fa­milie burgheze, ignoranța și mărginirea ce domneau în această lume. Dramaturgul a pătruns esența relațiilor din familia bur­­gh­ezo-capitalistă, esența căsătoriei burghe­ze. El a înțeles puterea înspăimîntătoare a banului asupra vieții omului și a știut să facă din aceasta tema centrală în carac­terizarea artistică a societății timpului său. In același timp, el a căutat să analizeze și să oglindească în dramaturgia sa forțe­le pozitive care luptau împotriva „împără­ției întunericului"1 ce domnea în societatea rusă. Ostrovschi căuta principiul etic, înalt și just, al vieții în idealurile democratice, în inima „fierbinte“, vie, a oamenilor, în rezistența dîrză față de legile și rîndui­elile societății în care domnea întunericul. Edu­cat de articolele critice ale lui Belinschi și situîndu-se pe poziții democratice, Ostrov­schi nu putea să nu intre în conflict ascu­țit cu Rusia oficială din epoca sa. In tim ce dramaturgul, declara : „Noi vrem sf. striem pentru întregul popor“, acei care se temeau de popor, defineau creația mare­lui dramaturg ca pe o expresie „a protes­tului direct“ împotriva regimului politic ?­ social existent. A. N. Ostrovschi a fost contemporan cu unele evenimente istorice dintre cele mai importante pentru viața Rusiei. El a înce­put să scrie în anii descompunerii orîndu­­irii feudale, în anii unei crude reacțiuni politice. Drumul vieții și creației sale s-a închegat în anii în care, pe de o parte, înflorea puternic capitalismul rus și, pe de altă parte, aveau loc primele manifestări revoluționare, organizate, ale proletariatu­lui rus. Piesa „Furtuna“ apărută în 1859, atît de multă apreciată de Dobroliubov în renumi­tele sale articole „Împărăția întunericului” și „O rază de lumină în­ împărăția întu­nericului“ este mărturia cea mai puternică a orientării juste în activitatea literară a dramaturgului. Aruncînd o privire asupra a tot ce a creat scriitorul pînă la „Furtuna“, Dobroliubov l-a caracterizat pe Ostrovschi ca pe un pictor fără de pereche al vieții din „împărăția în­tunericului“, înțelegînd prin aceasta nu nu­mai barbaria și tirania vieții patriarhale, negustorești, ci întreaga realitate a Rusiei feudal-autocrate. Paralel cu crearea comediilor inspirate din viața contemporană, Ostrovschi face o incursiune importantă în domeniul dra­mei istorice. Din 1862 pînă în 1868, dra­maturgul dă la iveală o serie de piese in­spirate din istoria Rusiei, care pot servi ca model de interpretare democratică a is­toriei poporului rus. Această incursiune însă în trecutul istoric al Rusiei n-a însemnat renunțarea la tematica vieții contemporane. Zguduitoarea dramă „Vinovați fără vină” apărută în 1884, răspunzînd acutei probleme a puterii legii moarte și nemiloase asupra sentimentelor oamenilor vii, oropsiți de so­cietatea burgheză, a fost înscrisă de pe atunci în repertoriul teatrelor. Paralel cu creația originală, Os­trovschi acordă multă atenție activității sale de traducător, căreia îi consacră o parte­ însemnată a forțelor salee Traducerile și­­ lucrările de opere din dramaturgia italiană (Machiavelli, Goldoni etc.), traducerile din Shakespeare („Femeia îndărătnică“, „Antoniu și Cleopatra“), do­vedesc marea măiestrie de traducător a scriitorului rus. Reprezentanții lumii întunericului în tea­trul lui Ostrovschi sunt întotdeauna perso­naje definite și concretizate din punct de vedere social. Ele sunt tipice pentru rea­litatea rusă dinaintea reformei și apar în împrejurări tipice. Galeria de eroi care ca­racterizează tema fo­rțelor întunericului este realizată în dramaturgia lui Ostrovschi prin înfățișarea tuturor trăsăturilor de bază ale sistemului iobăgist. Meritul marelui drama­turg constă în faptul că, zugrăvind un ta­blou al vieții sociale a negustorimr ruse, a descris prin mijloace artistice fizionomia morală a burgheziei care, după cum spunea Marx și Engels, „nu a lăsat altă legătură între om și om decît interesul gol, decît neîndurătoarea „plată cu bani peșin“. Iner­ția normelor morale ale acestui „interes gol“, ignoranța și mărginirea în concepții, respectarea oarbă a unor forme despotice de trai constituie codicele moral al „împără­ției întunericului“. Kulîghin — eroul­ îna­intat al „Furtunii“ caracterizează acest co­dice prin cuvintele : „Crude moravuri, dom­nule, în orașul nostru, crude!“. Aceste mo­ravuri crude sînt caracteristice atît vechiu­lui sistem iobăgist cît și noilor relații ca­pitaliste ce se dezvoltau în condițiile orîn­­duirii feudalo-absolutiste. Incepînd cu sfîrșitul epocii 1860—1870, în dramaturgia lui Ostrovschi apare o temă nouă, determinată de prefacerile ce au loc în viața socială și politică a țării, tema agresiunii tîlhărești a capitalismului, tema „milionului“. Această temă este deosebit de viguros înfățișată în piesele „Fata fără zestre“, „Talente și admiratori“ etc. Aici se oglindește pe deplin și în proporții cu adevărat tragice situația creată de domina­ția moralei burgheze a hanului. Concomitent cu tema milionului, Ostrov­schi se ocupă de problema omului mărunt,­ neînsemnat, din mediul căruia scoate la iveală cazuri de protest direct împotriva ignoranței. Și purtătorii acestui protest apar în piesele sale reprezentanții intelectualită­ții rasnocinte în diferitele și numeroasele variante ale tipurilor lor. Marele dramaturg rus Alexandr Nicolae­­vici Ostrovschi a făcut din opera sa o ve­ridică oglindă a vieții ruse din secolul tre­cut, reflectînd în ea toată bezna exploa­tării ce domnea în societatea timpului său. Dar, în timpul vieții sale, Ostrovschi nu s-a bucurat de prodigioasa sa creație dra­matică. La 14 iunie 1886, la moșia sa din Șcelîcovo, dramaturgul moare subit. Abia pe scena sovietică, dramaturgia lui Ostrovschi a căpătat locul pe care l-a visat autorul ei. Numărul pieselor lui Ostrovschi reprezentate pe scenele teatrelor multina­ționale ale patriei socialiste, precum și în­scrierea unei întregi serii din operele sale în repertoriul permanent al teatrelor din ță­rile cu democrație populară dovedesc pe deplin că dramaturgia lui A. N. Ostrovschi a intrat în patrimoniul literaturii clasice universale. D. M. BUCUR A. N. OSTROVSCHI dramaturg Pentru sănătatea celor ce muncesc pe ogoare La punctul sanitar din cadrul gospodă­riei agricole de stat Moșneni, responsabil este oficiantul sanitar Lepădatu Vasile. Deși venit numai de cîteva luni, a reușit să facă din acest punct, un punct sanitar model de curățenie și ordine. Pentru a răspunde ne­voilor sanitare ale muncitorilor, și-a făcut un plan după care-și desfășoară activita­tea. Astfel, munca lui nu se limitează nu­mai în jurul acestui punct, ci dă sprijinul necesar și celorlalte cinci secții ale gos­podăriei. Pentru a da o mai bună asistență sanitară la locul de muncă, se deplasează cu brigăzile și pe teren. Tov. Lepădatu urmărește în permanență starea sănătății întregului colectiv de mun­citori, tehnicieni, ingineri și funcționari. Prin grija sa aproape toți salurații au primit vaccinarea T.A.B. Acest harnic oficiant sanitar, nu a neglijat nici munca de Cruce roșie și educație sanitară, în care a obținut rezultate bune, reușind să-și creeze un pu­ternic activ sanitar de masă. BALANESCU V., coresp. Unele probleme ale normării tehnice a muncii în industria noastră Asigurînd cointeresarea materială per­sonală a fiecărui lucrător în rezultatele muncii sale, repartiția după muncă este un puternic motor al dezvoltării producției. Stimulînd creșterea productivității muncii, repartiția după muncă contribuie totodată la ridicarea bunăstării celor ce muncesc. In acest fel se asigură o legătură directă, indisolubilă, între interesele personale ale fiecărui lucrător și cele generale ale în­­tregii societăți. Cerințele legii economice a repartiției după muncă, care acționează în sectorul so­cialist al economiei noastre, pot fi înfăptu­ite numai prin normarea științifică a mun­cii și organizarea retribuirii în așa fel, în­­cât să fie asigurată retribuția după can­titatea și calitatea muncii depuse. După cum se știe, normarea muncii con­stă în stabilirea timpului necesar pentru efectuarea unei anumite lucrări (normă de timp), sau în stabilirea cantității de pro­duse ce trebuie efectuate într-o unitate de timp — schimb, oră, minut (normă de pro­ducție­) . Normele de muncă, îmbinate cu sistemul 'arifar, sunt necesare în vederea aplicării salarizării în acord, care reprezintă prin­cipala formă de salarizare din economia noastră și care corespunde cel mai bine ce­rințelor legii economice a repartiției după muncă. In economia socialistă, normarea mun­cii trebuie să asigure în primul rînd folo­sirea cea mai economică și rațională muncii sociale în folosul societății prin de­a­terminarea timpului de muncă necesar pen­tru producerea fiecărei unități de produs. In al doilea rînd, normarea muncii trebuie să stabilească măsura în care fiecare mun­citor participă la munca colectivă, fixîn­­du-se, pe această bază, partea ce i se cu­vine din produsul social, în conformitate cu de PAUL COPPELOVICI director în Comitetul de Stat al Planificării cerințele legii economice a repartiției după muncă. Deoarece acordul este forma de sa­larizare a repartiției după muncă, iar ma­rea majoritate a muncitorilor din sectorul socialist al economiei noastre lucrează în acord pe bază de norme, este limpede că normarea muncii pe baze științifice are o importanță deosebită pentru asigurarea unei repartiții cît mai juste a părții din produ­sul social destinată de statul democrat­­popular pentru retribuirea muncitorilor. Normarea tehnică nu este numai o ope­rație de stabilire a timpului necesar pentru efectuarea unei anumite lucrări, ci este in­separabil legată de organizarea producției. Ea presupune studierea și pregătirea prea­labilă, în cele mai mici amănunte, a fie­cărui proces de producție, cu precizarea tu­turor operațiunilor care trebuie efectuate, a succesiunii lor, a regimului de lucru al mașinilor, utilajelor sau instalațiilor, a scu­lelor sau dispozitivelor, a calificării minime a executanților, a componenței echipei sau brigăzii, în cazul lucrului în colectiv etc. Din punct de vedere al metodelor de cal­cul, norma de timp poate fi împărțită în timpul mecanic, adică timpul cînd o anu­mită operație se execută direct de mașină, sub supravegherea muncitorului, și timpul manual, adică timpul cînd operația se exe­cută exclusiv de muncitor, acționînd fie a­­supra obiectelor muncii, fie asupra mași­nii. In anumite cazuri, timpul poate fi me­­canic­ manual, cum ar fi de exemplu strun­­jirea la strunguri cu avans manual al cu­țitului, cusutul cu mașina de cusut etc. Pe măsura dezvoltării tehnicii, greutatea spe­cifică a timpului manual și mecanic ma­nual în cadrul normei de timp scade, cres­cînd greutatea specifică a timpului meca­nic, înt așa fel încît la procesele de pro­ducție automatizate, norma de timp se com­pune aproape exclusiv din timp mecanic. Trebuie subliniat că timpul necesar pentru executarea unui anumit produs, adică nor­ma de timp, scade necontenit pe măsura dezvoltării producției și tehnicii, a crește­rii calificării muncitorilor și a îmbunătățirii organizării muncii. Rolul normării tehnice este tocmai de a pune în valoare aceste posibilități, contribuind astfel la avîntul economic general. La stabilirea normei tehnice pentru tim­pul mecanic trebuie folosită metoda ana­litică de calcul, bazată atît pe caracteristi­cile tehnice ale mașinii — putere, turație, capacitate etc. — cît și pe cele ale ma­terialului prelucrat — duritate, densitate etc. La stabilirea normei tehnice pentru tim­pul manual trebuie folosită metoda obser­vației, bazată pe cronometrări. Gradul de rigurozitate și precizie, al calculului de sta­bilire a normelor trebuie să fie foarte mare pentru producția de serie mare și de masă, putînd fi ceva mai redus la producția de serie mică sau unicală. In cadrul normării tehnice se stabilește atît norma de timp sau de producție, cît și frontul de lucru care revine unui mun­citor, adică norma de deservire (atunci cînd un muncitor lucrează la mai multe agregate) sau norma de personal (atunci cînd la un agregat lucrează mai mulți mun­citori). In practica normării tehnice există două faze distincte: elaborarea normativelor de calcul și stabilirea concretă a normelor teh­nice pentru o anumită producție. Prin normativele de calcul se stabilesc datele de bază necesare pentru calcularea normelor, atît pentru timpul mecanic, cît și pentru cel manual. De regulă, normati­vele trebuie să fie elaborate pe procese teh­nologice și trebuie să cuprindă atît datele de bază necesare pentru stabilirea regimu­rilor optime de funcționare a utilajelor în vederea realizării unei anumite producții, cît și timpii de bază necesari pentru sta­bilirea duratei mînuirilor și mișcărilor mun­citorilor care realizează producția respec­tivă. Nivelul normativelor nu trebuie să depindă de condițiile concrete de produc­ție dintr-o anumită întreprindere, ci de tim­pul și caracteristicile utilajului și proprie­tățile materiei prime ce se prelucrează. Nor­mativele trebuie să presupună existența unor muncitori care posedă calificarea mi­nimă cerută de operația respectivă și care sa poată asimila metodele avansate de muncă. Pentru a se asigura normativelor un carac­ter științific, este necesar ca acestea să fie elaborate de institutele de cercetări știin­țifice. De asemenea, normativele care se a­­plică într-o anumită ramură trebuie să fie unificate pe acea ramură și — în cazul unor lucrări care se execută în mai multe ramuri industriale —­ ele trebuie să fie republicane, întocmirea acestor normative nu este o sar­cină ușoară, ea trebuie să se sprijine pe o temeinică muncă de cercetare științifică, ba­zată pe studii aprofundate, care trebuie să fie efectuate atît în întreprinderi cît și în condiții de laborator, precum și pe rezul­tatele obținute în acest domeniu în U.R.S.S. și țările de democrație populară. Normarea concretă, operativă, trebuie deci concretizată în cadrul serviciilor teh­nice (tehnologice) din întreprinderi, ea ne­­putînd fi despărțită de organizarea și pro­iectarea procesului de producție însuși. De­sigur că, în raport cu condițiile concrete din diferitele ramuri de producție, este po­sibil să fie mai rațional ca elaborarea o­­perativă a normelor să fie făcută de un alt organ al întreprinderii; principiul de bază, respectiv unitatea între elaborarea procesului tehnologic și a normelor, rămîne însă valabil. Normele de muncă cu motivare tehnică trebuie să reflecte posibilitățile de extinde­re a experienței în producție a muncitorilor fruntași. Deoarece extinderea metodelor de muncă ale muncitorilor fruntași nu se face spontan, este necesară o temeinică muncă de organizare în această direcție. Inițiati­va grupei sindicale nr. 19 de la întreprin­derea „21 Decembrie“-București de a tran­smite muncitorilor rămași în urmă experien­ța fruntașilor constituie un bun exemplu în această direcție. Totuși, problema găsirii metodelor celor mai eficace de transmitere a experienței înaintate a fruntașilor în pro­ducție nu este încă rezolvată în întregime. O contribuție însemnată în această direcție o constituie metoda inginerului sovietic F. L. Kovaliov, care constă în studiul atent, prin observare și cronometrare, a unei sin­gure operații executate de muncitori dife­riți. Pe baza studiului efectuat se aleg de la fiecare muncitor mișcările și mînuirile cele mai raționale, adică a celor executate fără mișcări și timpi de prisos și fără o încordare mai mare decît este necesară și se proiectează o nouă structură a opera­ției, compusă numai din mișcările și mî­nuirile cele mai avantajoase. Se organizea­ză apoi instruirea tuturor muncitorilor în vederea însușirii noului mod de executare a operației respective. Normele de muncă cu motivare tehnică trebuie să fie progresive și realizabile de majoritatea muncitorilor. Avînd în vedere că normele tehnice se bazează pe o teh­nică și o tehnologie înaintată și pe cele mai bune metode de organizare a muncii, rezultă că nivelul lor va trebui să fie mai ridicat decît realizările medii obținute în trecut pe baza normelor statistico-experi­­mentale, situîndu-se între medie și realiză­rile fruntașilor în producție. Aceasta nu înseamnă că normele tehnice nu vor putea fi realizate și depășite de­ majoritatea mun­citorilor, deoarece căile de realizare și de­pășire a normelor vor fi indicate tocmai de motivarea lor tehnică. Faptul că nivelul normelor tehnice se va găsi peste cel realizat anterior în medie, indică tocmai progresivitatea normelor și arată cu claritate că aplicarea normelor cu motivare tehnică va duce la un salt în creș­terea productivității muncii. Avînd în vedere că nivelul normelor teh­nice se va găsi peste cel realizat anterior în medie, numărul muncitorilor rămași sub normă ar trebui să crească — la început — față de cel actual, care, la nivelul norme­lor empirice de astăzi, este foarte mic și trece aproape neobservat. Prin măsurile teh­­nico-organizatorice însă, cerute de motiva­rea tehnică a noilor norme, numărul mun­citorilor rămași sub normă va putea fi de la început mult redus. De asemenea, cu ocazia introducerii normelor tehnice se va dezvolta și lupta împotriva rămînerii sub normă, ceea ce va constitui un puternic factor mobilizator pentru însușirea unei ca­lificări mai ridicate și a metodelor avansate în muncă, îndeosebi de către muncitorii începători, contribuind de asemenea la sal­tul în creșterea productivității muncii. Deoarece normarea muncii duce la o fo­losire mai productivă a muncii sociale, este de dorit ca ea să fie extinsă asupra unui număr cît mai mare de lucrări. Această extindere este însă limitată de existența unor lucrări auxiliare, care nu-și au echiva­lentul în produs. Astfel este cazul lucră­rilor de întreținere a mașinilor, a rețelei și aparatajului electric etc. Astfel de lu­crări sînt cu atît mai bine făcute cu cît, de pildă, lăcătușul de întreținere va lucra mai puțin la mașinile deservite, întreru­­pîndu-le funcționarea. In astfel de cazuri, activitate de normare tehnică se va limita la stabilirea frontului de lucru, adică a nor­mei de deservire. (Urmare în numărul viitor)

Next