Dobrogea Nouă, decembrie 1956 (Anul 9, nr. 2600-2627)
1956-12-21 / nr. 2618
Munca culturală în comuna Beilic După ce s-au analizat și s-au scos în evidență cauzele care au dus la inactivitatea căminului cultural, sfatul popular al comunei Beilic, de comun acord cu conducerea căminului cultural, a luat hotărîrea de a înjgheba o formație artistică care să prezinte săptămînal programe. Pînă acum, cu ajutorul cadrelor didactice se pregătește piesa „Ciorbă și friptură", la care-și dau concursul tovarășii Hernest Victor, Trăspea Nicolae, Pompei Petcu și alții, care doresc ca și căminul cultural din această comună să devină un focar de cultură. Pe lingă acești sprijinitori ai căminului cultural mai sînt însă unele cadre didactice, ca Sburlan Viorica, care refuză să sprijine orice fel de activitate culturală. Nu numai că nu e frumos din partea ei, dar sfatul popular, și în special secția de învățămînt, raională au datoria să o determine să-și schimbe atitudinea. MARINESCU VIRGIL, coresp. ?) I Parcul ,Maxim Gorki" din orașșul Constanța a început de pe acum încă să-și îmbrace haina de sărbătoare. Se pregătește să intîmpine pe noul an 1957, căci filele calendarului se rup și în curînd vom ajunge la prima zi a noului an. De aceea sfatul popular al orașului Constanța, cerînd concursul întreprinderii „Decorativa", al O.C.L. Industrial textile, Alimentara, Centrului de librării și al Aprozarului, se preocupă din timp de problema bucuriilor ce le-ar putea oferi copiilor oamenilor muncii, creîndu-le posibilitatea de a petrece cît mai plăcut vacanța de iarnă. Un nou oraș, „Orașul copiilor", al jucăriilor și veseliei se va înălța în mijlocul orașului nostru. Frămîntarea din parcul „Maxim Gorki", ca și graba cu care meșterii se îngrijesc să ridice noul oraș impresionează chiar și pe cel mai grăbit trecător. Și fără să vrei pașii ți se răresc și rămîi și tu locului, " privind alături de numeroșii băiețași ai căror ochi sclipesc de bucurie, dornici să cuprindă totul, dornici să întrezărească mai din timp „noul" ce-i va entuziasma. Încă de pe acum, deși schematic puse, întrezărești orașul ce se va ridica. Iată toba ! E o tobă mare, în care, desigur, destui ștrengari vor fi tentați să tragă cu pumnii, fiindcă nu se poate ca o astfel de tobă să nu-i dea ghes unei inimi micuțe să facă și ghidușii... De astă dată însă toba va avea un supraveghetor ai cărui ochi numai la rele nu te vor îndruma! De aceea, atenție copii ! Anul acesta va trebui să fiți cuminți ! Iată și ghiozdanul ! Un ghiozdan uriaș, dar asemănător atîtor mii și mii de ghiozdănașe atîrnate pe spatele școlarilor noștri. El stă deocamdată închis, dar în curînd din cuprinsul lui vor ieși zeci de jucării ce vor trece în mîinile cumpărătorilor. Ciuperca cu cei doi pui ai ei, în curînd roșie și frumoasă, își așteaptă de pe acum cu nerăbdare pe micii ei consumatori, cărora să le servească un sirop, bomboane sau biscuiți... Dar iată, de pe aleea cealaltă „Cozonacul" îmi surîde îmbietor. II văd sub ochii mei cum crește, cum aluatul e gata să iasă din formă. S-ar datora aceasta oare îndemînării cu care meșterul Berescu Nicolae vrea să facă din el cel mai frumos cozonac rivnit de gospodine ? Să nu încercați să-l gustați! ”> Bateți mai bine la fereastră. ! Înăuntru veți găsi mult mai multe bunătăți... In față, atîrnînd de crengile unui copac, o barză nou ieșită din atelier, așteaptă cuminte să-și reia locul din cuibul său, ce va fi statornicit pe acoperișul unei case țărănești. Frumos sculptată, căsuța privește spre locul în care se va înălța impunătorul brad, ale cărui numeroase bogății au fost și vor fi întotdeauna Unduite de copii. In prezent meșterii Stoicescu Nicolae și Mihail Caludi din secția de tîmplărie a întreprinderii „Decorativa" se strădauiesc să dea o formă cit mai frumoasă ,,Cărții" în ale cărei file se vor găsi ghișete, de unde cetățenii constănțeni își vor putea procura obiecte pentru cadourile de noul an. ” In apropiere, „Radioul" și „Casa de păpuși" vor preventa pe scenele lor piese, pe care noul nostru Teatru de păpuși din Constanța le-a pregătit din timp pentru cei mici. Dar și „Vagonetul" — prima încercare de construcție a unui tren pentru copii — va fi îndeajuns de apreciat de cei ce vor avea norocul să călătorească cu el. Celor mari „Căsuța C.E.C.", „Mingea-Pronosport" ca și re re numitul „Butoi" le sunt rezervate ca puncte de atracție... Deasupra tuturor acestor realizări se va înălța, ca o permanentă chemare, un Moș Gerilă uriaș, împovărat de ani și de traista-i plină. Către el și către bradul luminos se vor îndrepta pașii celor 8 oameni de zăpadă postați la fiecare poartă. Totul va fi frumos . Baloane, artificii și jocuri de lumini, iepurașii, vulpile și piticii îmbrăcați multicolor vor da un aspect de sărbătoare „Orașului copiilor". ★ ff Părăsești emoționat parcul „Maxim Gorki" duios impresionat de seriozitatea cu care oamenii maturi din întreprinderi caută să înfrumusețeze „Orașul copiilor" — dar mai ales impresionat de grija pe Ía care statul nostru democrat 1/( popular și partidul nostru o) poartă oamenilor viitorului. PAULA IGNAT. » Cu gîndul la cei mici ORAȘUL COPIILOR » DOBROGEA NOUA" Nr. 26 ff DECADA CĂRȚII Astăzi, în regiunea noastră se deschide „Decada cărții“. Asemenea decade au devenit o tradiție o plină de semnificație, au devenit sărbătoare a culturii înfloritoare. In slujba pentru înfăptuirea revoluției culturale în patria noastră, cartea are un rol important, ea a devenit prietenul drag și sfătuitorul neprețuit al muncitorului, țăranului muncitor, tehnicianului și funcționarului, care vrea să devină fruntaș și care își pune talentul și sorța lui în slujba propășirii patriei. Cultura noastră nouă nu a luat ființă pe loc gol. Ea continuă și dezvoltă cele mai bune tradiții culturale, progresiste ale poporului nostru. O sarcină importantă a revoluției culturale, este valorificarea moștenirii culturale a trecutului. Mari savanți ca Victor Babeș, Gheorghe Marinescu și alții, scriitori și poeți ca Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Sahia, pictori ca Grigorescu, Andreescu, Băncilă, Negulici, Iscoveanu, Rosenthal, compozitori ca Enescu, Ciprian Porumbescu etc., ale căror opere au fost ascunse sau interpretate de burghezie în mod deformat, tocmai datorită caracterului lor progresist, sînt azi înfățișați poporului în adevărata lor lumină și operele lor — elemente de seamă ale tezaurului culturii noastre naționale — sînt larg răspîndite și apreciate de către oamenii muncii din țara noastră. Operele clasicilor literaturii noastre, redate acum poporului, au fost editate în numai cîțiva ani în tiraje care n-au fost atinse în zeci de ani în timpul stăpînirii burgheze. Astfel, în cursul anilor 1953—1955 operele diferiților scriitori clasici, editate de Editura de stat pentru literatură și artă și Editura tineretului, au apărut într-un tiraj total de peste un milion de exemplare. Numai în cadrul primului nostru plan cincinal au apărut 14.400 titluri în 222.228.000 exemplare. Avîntul pe care l-a luat literatura noastră este oglindit din plin de numărul mare al laureaților Premiului de Stat. In anii puterii populare, au apărut în literatura noastră nume noi de tineri scriitori — prozatori, poeți, dramaturgi, critici — ieșiți din rîndurile clasei muncitoare, țărănimii muncitoare, intelectualității. Marea majoritate a scriitorilor noștri, scriitori aparținînd diferitelor generații, iau parte activă prin creațiile lor la opera de educare a oamenilor muncii în spiritul frăției între popoare și apărării păcii. In tot mai în vizita Țăranii muncitori din Satu Nou, comuna Canlia, au primit vizita formației artistice a complexului C.F.R. Fetești. Aceasta ne-a prezentat un program bogat de cîntece și dansuri, cît și de teatru. Cel mai mult s-a bucurat de succes programul brigăzii artistice de agitație care prinsese unele aspecte din gospodăria colectivă „Tractorul’’ din Satu Nou. De asemenea, și-au mai dat concursul diferiți soliști vocali care au interpretat cîntece populare romînești, legate de problema cooperativizării agriculturii. DOBRE ȘTEFAN, coresp, numeroase opere ale scriitorilor noștri se oglindesc diferite aspecte ale procesului de transformare revoluționară a societății: eroica luptă a clasei muncitoare, procesul complex de trecere a țărănimii muncitoare pe căile agriculturii socialiste, lupta acerbă între vechi și nou în toate domenile vieții sociale, făurirea omului nou, purtător al unei noi concepții despre viață. Oamenii zugrăviți de scriitorii noștri în operele lor sunt eroii pozitivi ai vremurilor noastre, purtătorii ideilor înaintate. Alături de operele literare originale ale scriitorilor din țara noastră, în anii regimului de democrație populară au fost și sunt editate numeroase opere din literatura clasică rusă și literatura sovietică. Editura de stat pentru literatură politică a tipărit o bogată literatură ideologică. Operele lui Marx, Engels și Lenin, cărți și broșuri, oglindind cele mai importante etape ale construirii socialismului și comunismului în U.R.S.S. au ajuns la muncitorii din uzinele noastre. Urmare din pag. Ia tele lor îmbătrînite din vreme. Și ziua aceea a deschis poarta spre prefaceri mari în bătrînul sat din Bărăgan. Cum arată astăzi ... S-au schimbat multe. In sat și-n marginile lui au apărut noi case. Nu le cunosc. Cineva îmi spunea că-s ale celor din colectivă. Ei construiesc de zor, că au cu ce. Casele sunt mari și frumoase. Unele sînt roșii — sînt din cărămidă, altele sînt neterminate, dar frumoase și promit a rivaliza cu cele ale foștilor bogătani din mijlocul satului. Intîlnesc oameni. Ne cunoaștem, ne strîngem mîinile și povestim cîte ceva. Vin și alții. De-o parte și de alta a străzii două clădiri mari. Intr-una magazinul universal, în alta căminul cultural. Frumos cămin. Are sală mare de spectacole cu peste 300 de locuri. Acolo rulează și film de 2—3 ori pa săptămînă. Căminul are și bibliotecă Sătească, și sală de lectură, și club unde feciorii vin seară de seară. Se așază de o parte și de alta a șase mese, doi cite doi. Se joacă șah. Cînd unul pierde, ceilalți fac haz de el. Nu-i nimic, mîine va cîștiga el. Cite nu au apărut în anii aceștia —■ în anii Republicii ? Și toate în binele sudițenilor. In comună există un dispensar cu staționar de 10 locuri. Țăranul nu se mai descîntă la nu știu ce „doftoroaie". Merge la dispensar. Medicul de circumscripție consultă gratis. Gratis primește medicamentele și îngrijirea pe care o dau medicul, felcera, surorile sau moașa, oficiantul sanitar. Locul băcăniilor și cîrciumilor l-a luat cooperativa. Oamenii au format-o cu capitalul lor și e a lor. Pe lingă magazinul universal, cooperativa are trei secții cu vînzare și două prăvălioare sătești în colțurile mai îndepărtate ale satului. In comună există o școală de 7 ani care a cuprins pe toți de vîrstă școlară și care are două localuri. Pentru cei de vîrstă preșcolară există și o grădiniță, iar pentru copiii colectiviștilor a luat ființă de mai bine de doi ani un cămin de zi de 150—200 locuri, unde copiii primesc cîte 3 mese pe zi. Din rîndurile fiilor de colectiviști și celorlalți țărani muncitori din sat s-au ridicat — avînd posibilitatea în anii aceștia ai puterii populare să urmeze cursuri medii și superioare — medici, ingineri, actori, profesori, ofițeri etc. Anul acesta, peste 80 de fii ai sudițenilor urmează cursurile școlilor medii, iar 15 sînt studenți la diferite institute de învățămînt superior. O mare prefacere a produs-o în sat formarea gospodăriei agricole colective. Țăranii muncitori și-au unit pămînturile în marea gospodărie socialistă. In anul 1950 un grup de familii din cele mai hotărite au format colectiva. De atunci, an de an, s-au alăturat alții și alții. Astăzi, în goospodăria colectivă sînt peste 700 de familii — mai mult de jumătate din sat. Numai în toamna aceasta au venit pînă acum încă 51 de familii. In ultima zi își dăduseră cererile și Gheorghe Rădulescu, și Nicolae Iosif și alții. Cu numărul colectiviștilor a crescut și avutul obștesc. Treipatru magazii, tot pe atîtea grajduri în care sînt cele 360 de vite mari. O sala imensă în care sînt îngrijite cele 2.000 de oi ale colectivei. Ateliere, remize, garaj. Garajul era necesar. Colectiva are de acum 3 camioane. Sudițenii au încredere în colectivă. Ea le-a schimbat viața, le-a făcut-o mai îndestulată. M-am despărțit cu greu de sudițeni. Aveam multe de văzut și ei aveau multe de povestit. M. Gheorghe m-a invitat acasă. Are casă nouă, și-a cumpărat aparat de radio. Aparate de radio au și alții. Au peste 40 de inși. Și Sudiții n-a făcut decit primul pas pe drumul marilor prefaceri. Acum — după cîțiva ani — nu fac decît un popas sărbătoresc în drum spre bunăstare. Sărbătoresc popasul 1 PETRE Z. PETRE / înfăptuiri în acii Republicii I A OTINE N SAT - Munca culturală în S.M.T.-uri poate și trebuie să fie îmbunătățită Perioada de iarnă strânge pe tractoriști în stațiune și le dă de lucru pe loc. Ca atare acest timp este cel mai prielnic pentru a se desfășura în cadrul stațiunii o intensă activitate culturală ținând cont că în majoritatea S.M.T.-urillor condiții sînt: Aproape că nu vom găsi stațiune în regiune care să fiu aibă club, bibliotecă, materiale sportive etc. Normal ar fi ca nu numai iarna să se facă muncă culturală ci și vara, atunci cînd tractoriștii dispun de timp liber. Cît de folositor și-au petrecut timpul liber în campanie tractoriștii de la S.M.T. Hagieni, raionul Fetești, care ,au avut la fiecare brigadă o bibliotecă ! Exemplul lor ar putea fi urmat de toate stațiunile din regiune. Dar să revenim la problema noastră. Cine nu a fost la S.M.T. Băneas.a și nu a privit cu admirație clubul. O construcție modernă care din păcate nu este folosită pentru că tovarășul Obîrșanu V., președintele comitetului de întreprindere, nu se îngrijește cîtuși de puțin de acest lucru. Caima și aceleași ape se scaldă și cei de la S.M.T. Adamclisi al cărei director . (tov. Cursaru)ne-a întîmplnat cu fraza: „Intrebați-mă orice numai de munca culturală mi“(?). Și avea dreptate să spună așa, deoarece, chiar dacă l-am fi întrebat, tot nu ar fi avut ce ne spune. De ce acest luam? Nu sunt condiții? Ba sunt destule, numai interes nu există din partea tovarășilor Dinu Nicolae, președintele comitetului de întreprindere, și Cristea P., organizatorul de partid. La aceste exemple negative se mai pot adăuga S.M.T.urile Ostrov, Fetești, Cobadin etc. In afară de acestea avem însă și example bune ca S.M.T. Dăeni, Ga- Simcea, Horia sau Topraisar. La Topraisar, tractoriștii, în afară de activitatea culturală din cadrul stațiunii, mai participă și la căminul cultural. La M, în comuna Dăeni, tractoriștii participă la activitatea culturală din comună. Aici se mai poate adăuga și SM.T. Floria. Ce nu se face însă aproape la nici un SM.T. ? In primul rînd este vorba de formații artistice proprii bine pregătite, de folosirea la maximum a cluburilor, a bibliotecii etc. In fiecare club, de pildă, ar putea să existe un colț tehnic în care să fie expuse inovațiile, un edhil al fruntașilor, vitrină cu cele mai noi cărți și multe altele. Ei bine, în nici un SM.T. nu există asemenea lucruri, deși nu le-ar cere decit puțină osteneală celor care răspund. Ei trebuie să țină cont că statul nostru urmărește să aibă nu numai muncitori inarnici, ci și culți, pentru că numai în felul acesta SMT.-urile din regiune își vor putea îndeplini cu adevărat rolul lor. Conducătorii stațiunilor nu trebuie să uite că tractoriștii fac parte din nucleul muncitoresc de la sate. Pot oare cei răspunzători să afirme că nu există interes din partea tractoriștilor ? Nicidecum. Acolo unde li s-au creat toate posibilitățile s-a văzut că tractoriștii sunt dornici de a trăi o viață culturală intensă. Iată, de pildă, la SM.T. Hagieni, tinerii au format o brigadă artistică, iar biblioteca ce numără aproape 1.000 de volume are un număr apreciabil de cititori, printre care se găsesc tractoriști fruntași ca Fota Ion. Dar chiar acolo unde nu există activitate culturală tinerii cer să fie. La SM.T. Băneasa tractoristul fruntaș pe stațiune Voicu Vasile se exprimă cu regret că în stațiune, deși dispun de posibilități, nu pot să se cultive pentru că tov. Cbîrșan Vasile, președintele comitetului de întreprindere, neglijează problema muncii culturale. Nu este oare spărcat ca un club atît de frumos să stea închis ? Ce părere are în această privință tovarășul Niculescu Gh., directorul stațiunii ? De ce uită dânsul că statul a investit bani pentru culturalizarea muncitorilor din SMT.-uri ? Dacă așa stau lucrurile, atunci hai să se mai facă și treabă. Ar fi și timpul. Cogealia. Așa se numea înainte străvechea așezare pe care o cunoaștem cu toții astăzi sub numele de comuna Valea Neagră. Valea Neagră își trage denumirea de la pîrjolul focului care a mistuit de mai multe ori această așezare omenească și care de fiecare dată rămînea cu adevărat așa cum o arată numele. Se spune că pe aceste locuri din apropierea lacului Siutghiol, străjuite de dealul dinspre Năvodari, de Movila închinată și Movila de Alamă, locuri apărate bine de vînturi și cu posibilități naturale prielnice pentru organizarea uinei autoapărări, a poposit în jurul anului 1600 un grup de tătari de prin preajma lacului Baical condus de An cel Mare, care s-au stabilit aci. Și așezarea s-a mărit cu timpul devenind pînă la urmă o comună în toată puterea cuvîntului locuită de romîni și tătari. Popas în trecut In timpul rînduielilor burghezo-moșierești cînd în țara noastră domnea tirania fabricanților și moșierilor, despre comuna Valea Neagră nu se auzise mai departe de ulițele Medgidiei. Aci, totul era străin de ceea ce răspunde la noțiunea de civilizație. Trăind în bordeie, sau în case mici, insalubre, acoperite cu stuf și avînd o singură cameră, majoritatea familiilor din Valea Neagră duceau o viață de mizerie. Rodul pămîntului era în cea mai mare parte dijmuit de stăpînii satului. Și ca să-Și mai umple sacul cu mălai pentru a înfrunta vitregia iernii o bună parte din săteni răscoleau măruntaiele dealurilor din împrejurimi scoțînd piatră pentru nesățioșii exploatatori pe un preț de nimica. Foametea era vizitatorul cel mai frecvent care poposea mai totdeauna în bordeiele și căsuțele sărăcăcioase din apropierea lacului Siutghiol. La acest decor se mai adăuga sumedeniile de molime care secerau fără cruțare viața copiilor și chiar a oamenilor în toată firea din lipsa oricărui fel de asistență medicală; analfabetismul de asemenea cuprindea mai bine de 300 de inși din cele aproape 500 de familii ale comunei. Cu un cuvînt în Valea Neagră burghezo-moșierimea ne-a lăsat drept moștenire o găoace în care-și trăiau zilele de azi pe mîine oameni secătuiți de vlagă care nu veniseră decit în mică parte în contact cu semnele civilizației. Iată o mărturie care nu poate fi tăgăduită. Nu este departe timpul de cînd cetățenii din Valea Neagră au simțit pe propria lor piele „binefacerile" regimului burghezo-moșieresc întorzonat cu firma regelui la adăpostul căreia se făceau cele mai mari excrocherii pe spinarea poporului muncitor. Astăzi, în preajma Siutghiolului Adinei prefaceri au avut loc în viața satelor noastre de la instaurarea regimului democratpopular, de cînd poporul muncitor este stăpîn în țara sa. Comparînd trecutul cu prezentul, în comuna Valea Neagră se impresionează noul aspect al acestei așezări omenești străvechi, viața îmbelșugată de azi a sătenilor. In 1945 țăranii muncitori fără pămînt și cu pămînt puțin au fost împroprietăriți devenind astfel stăpînii ogoarelor. Perdelele de protecție fac acum mai rodnică peste 60 la sută din suprafața arabilă a comunei. S.M.T. Sibioara efectuează mecanizat lucrări pe mai bine de 70 la sută din pămîntul țăranilor muncitori din comuna Valea Neagră. Ca urmare a sprijinului acordat de regimul nostru democrat-popular țărănimii muncitoare și în Valea Neagră a sporit an de an producția la hectar, ajungînd în ultimii ani să se obțină 1.500 — 2.000 kg. grîu la hectar și 2.500 — 3.000 kg. porumb la hectar. In Valea Neagră s-a înființat o gospodărie colectivă și o întovărășire, întreaga comună fiind cooperativizată. Viața îmbelșugată a pătruns cu temei în viața sătenilor de aci. Și cîte lucruri nu stau mărturie acestei afirmații . Numai în ultimii 3 ani au fost construite peste 250 case noi, spațioase, acoperite cu țiglă și comuna s-a mai mărit cu încă 7 ulițe. Lumina electrică a pătruns aproape în toate casele, sa început canalizarea comunei pînă în prezent trăgîndu-se apă pe două străzi principale. S-a mărit cu încă două clase construcția școlii, 106 familii de colectiviști și întovărășiți au aparate de radio. Și de unde înainte n-a plecat nici un copil din sat la vreo școală medie sau superioară, în anii regimului democrat-popular pleacă în fiecare an cca. 15 tineri la școlile medii și superioare. Din cei peste 150 tineri care in anii regimului nostru au plecat la școli medii și superioare 13 sunt învățători și profesori, 18 tehnicieni, 7 ofițeri, 4 maiștri agricoli, unul inginer, unul farmacist etc. Viața de azi a sătenilor din Valea Neagră este o viață îmbelșugată, civilizată, care prinde tot mai mult rădăcini în fosta așezare de bordeie. Bunăstarea alungă sărăcia Anul 1954 îl țin minte sătenii din Valea Neagră ca pe un eveniment deosebit. Și pentru cei de aci avea într-adevăr o adîncă semnificație. Se prăbușea ultimul vestigiu care amintea de condițiile de mizerie, de traiul din timpul burghezo-moșierimii al țărănilor muncitori din Valea Neagră. Ultimul bordel, în care locuia familia lui Gheorghe Cozma, s-a năruit- In locul acestuia s-a ridicat o mîndrețe de casă, spațioasă și învelită cu țiglă. Bunăstarea alungase sărăcia. Dovezi de netăgăduit ale bunăstării nu sînt numai cele arătate pînă acum. In orice ogradă de colectivist sau întovărășit ai intra ai să vezi acum vaci cu lapte, oi, porci, păsări etc. Pe masa oropsitului de ieri unde-și făcea loc boțul de mămăligă și ceapa spartă, astăzi mama fringe cu zîmbetul pe buze pîinea albă, mare și rumenită șiservește o mîncare gustoasă și hrănitoare copiilor. Gospodarii comunei sînt astăzi aleși ai poporului, cei mai buni din sat. Ei apără și slujesc interesele poporului muncitor. In Valea Neagră, de pildă, conducătorii de azi ai comunei se gîndesc la viitoarea construcție a căminului cultural, la localul nou pentru școala tătară, la extinderea conductei de apă, la electrificarea completă a comunei, la pietruirea străzilor. Iată cum pe marginea lacului Siutghiol, în vechea așezare unde a poposit acum cîteva sute de ani un grup de tătari de prin preajma lacului Baical, în comuna unde pe timpul burghezo-moșierimii încă nu pătrunseseră primele semne ale civilizației, astăzi, în anii regimului nostru, se întrezărește un viitor oraș în toată puterea cuvîntului, A. NISTORESCU. Comparînd trecutul cu prezentul Din istoria nescrisă a unui viitor oraș AU APĂRUT : „Ghidul arhitectului" vol. XIV Placarea clădirilor cu piatră naturală pag. 254 (traducere din limba rusă), lei 8,10. „Ghidul arhitectului” vol. XIV prezintă problema placării clădirilor cu piatră naturală, din punct de vedere al realizării tehnice și artistice. De asemenea sunt studiate analitic diverse sorturi de pietre de placaj, din punct de vedere al durității, rezistenței și calității decorative. . In lucrare sunt prezentate diversele metode de tăiere și punere în operă a pietrei precum și utilajul necesar. Un capitol însemnat este destinat întreținerii și restaurării placajelor. și Lucrarea cuprinde opt capitole este însoțită de numeroase schițe și desene explicative. ★cearcă un nesăbuit complot pentru zădărnicirea semnării capitulării. „Marea mută“, ostașii de rînd, care executaseră orbește ordinele pînă atunci și în care ura mocnise ascuns, împiedică această ultimă crimă a acelei părți din ofițerime legată prea strîns de cercurile de afaceriști și de oficialitate, și capitularea este semnată. Urmează zile chinuitoare, zile în care, datorită propagandei fasciste care-i intoxicase pînă atunci, unii ofițeri sînt sfîșiați de îndoieli pentru ce Ie va oferi viitorul. Omenia și tactul sovieticilor, contactul cu realitatea sovietică rup această rețea de prejudecăți și ofițerii semnează apelul lansat către trupele rămase pe front, apel inițiat de un grup de ostași. . Romanul este un puternic act demascator al claselor asupritoare, care au împins Romînia pe marginea prăpastiei, fiind conceput în spiritul păcii și al înțelegerii între popoare. „EROICA" vol. I de Laurențiu Fulga Prima parte a trilogiei „Eroica“ intitulată „Oameni fără glorie” — publicată de Editura Tineretului cu prilejul „Decadei cărții“, oglindește marea tragedie a poporului și a Armatei române, împinse în criminalul război antisovietic de către clasele conducătoare de atunci. Undeva, la cotul Donului, la sfîrșitul lui noiembrie 1942, la numai cîteva zile de la declanșarea ofensivei sovietice, o armată română de 80.000 de oameni este prinsă într-un puternic clește de foc. Orice încercare de spargere a cercului este sortită eșecului, continuarea luptei înseamnă prelungire a unei dureroase agoonii. Și totuși, în rîndurile ofițerilor se găsesc unii care — temîndu-se din cauza fărădelegilor comise pe teritoriul cotropit — în BULETIN METEOROLOGIC Observatorul meteo-maritim Constanța comunică timpul probabil pentru regiunea Dobrogii și vestul Mării Negre valabil pînă la data de 22 decembrie orele 8 dimineața a.c.. Vremea puțin schimbătoare cu cerul variabil, mai mult acoperit. Vînt slab din sectorul nordic cu 5-15 km/oră. Temperatura ușor variabilă oscilînd ziua între plus 2 și plus 4 grade, iar noaptea* între minus 3 și minus grad. Marea slab ondulata. Pîclă 1 și pe alocuri ceață. Pentru următoarele trei zile : 22, 23 și 24 decembrie a- c.: Vremea se răcește ușor, iar cerul devine variabil cu însemnări temporare. Vîntul va predomina din est și nord-est cu 10-25 km/oră .Temperatura în ușoară scădere Pîcă dimineața. Traisfel Alimentației Publice De instanța anunță publicul consumator organizarea revelionului cu ocazia Anului Nou 1957 la următoarele restaurante ! TRANSILVANIA c. l-a PĂLTINIȘ d. DOBROGEA d. l-a NAREA NEAGRA cl. Il-a PESCARUL c. l-a MUNCITORUL cl. Ill-a NAREA NEAGRA - MANGALIA ci. Ill-a Se vor servi meniuri bogate și variate la prețuri convenabile. Vinuri alese de regiune și Odobești. In tot timpul revelionului se va dansa, publicul fiind delectat de muzică ușoară, de dans și populară Tombola cu toate numerele cîștigătoare și diferite surprize. Serviciul ireproșabil,.