Drapelul Roşu, august 1971 (Anul 27, nr. 8257-8282)

1971-08-29 / nr. 8281

4 • SENSUL ARTEI PORNEȘTE DE LA DĂRUIREA INTEGRALĂ SPRE Literatura mi se pare o acțiune in care creatorul este acela care se cheltuiește integral ca sentiment, cunoaștere, știință a lumii, pentru a face o lucrare trebuincioasă semenilor și numai cînd lucrarea intră în patrimoniul spiritual al societății sale, numai cînd ea ajunge a fi necesară, se pare că va avea șansa să-și primească răsplata meritată. Fără această acceptare socială ce să primească? Fiindcă, dacă vorbim de o răsplată materială, fără o recompensă mai subtilă, mai nobilă, a spiritelor din jur, ce sens a avut scrierea la care nu a țintit scopul final al artei de totdeauna? Scriitorul poate să fabrice mierea literaturii pentru ca ea să servească, adevărat, la edificiul lumii și al societății sale. Pionierii literaturii moderne românești, Eminescu, Creangă, Caragiale, sau, mai încoace, Sadoveanu, Rebreanu, Arghezi, Camil Petrescu, Blaga, Goga, Călinescu demonstrează cu fervoare că sensul artei lor a pornit întotdeauna de la o dăruire integrală spre semeni, spre temele istoriei lor, spre ideile epocii lor, iar, prin reflexe, ei au primit iubirea și stima contemporanilor lor, ca o răscumpărare adusă creației trudnice și autenticității artei lor. Cred că literatura de aici, din această parte de țară, nu a intrat îndeajuns în spiritualitatea nouă fiindcă nu a țintit îndeajuns de departe în a zugrăvi omul total și meandrele sale. Poate că spunem „Lume fără cer", a lui Virgil Birou sau „Anotimpul pierdut“ al Anișoarei Odeanu sau alte cîteva romane și volume de povestiri, sau ceva volume antologice de poezii, ale lui Franz Liebhard, V. Ciocov, A. Dumbrăveanu, Endre Karoly dar cu asta nu spunem mult, și nu aliniem cărți capitale. Desigur, o literatură nu se constituie numai din cărți mari, după o teorie a geniului. Dar se constituie, in schimb, din cărți autentice și necesare. Există aici la noi oarecare efervescență, există scriitori de talent, tineri de talent, dar adeseori ei nu tind, se vede treaba, spre cărți care să întîmpine pe contemporan forînd în fîntî tribuna ideilor nu lor umană. Cărțile pe care noi le-am scris n-au zguduit opinia publică și nu au incendiat conștiințele, nu au primit îndeajuns de multă generozitate înapoi fiindcă, probabil, am fost prea săraci noi în generozitate. Nu poți cere ceea ce nu ai dat. A fi călduț in lucruri, niciodată incandescent, e o formulă de trăit acceptabilă, firească, omenească și ea, dar niciodată puternic bulversantă pentru conștiințe, niciodată capabilă să acționeze în spirite ca forță înnoitoare. Tezele din Expunerea secretarului general al partidului nostru ating, în privința literaturii, acele zone cu adevărat sensibile, deoarece literatura nu s-a ridicat la înălțimea cerințelor epocii, indiferent că o recunoaștem sau nu, și a rămas inexplicabil și trist în afara problematicii intime a contemporanilor. In ciuda a nenumărate formule înnoitoare, unele de împrumut, a multor încercări de experiment, necesare și ele, firești pentru evoluția unei literaturi, a unor cărți originale ca scriitură, lucrările cu adevărat bune se pare că au apărut sporadic și fără mare vogă în ultimii ani. Eu reproșez literaturii de aici și i-am reproșat și în urmă cu cîțiva ani lipsa unei viziuni eroic-patetice. Ajungem oare să fim foarte moderni uitînd că în literatura aceasta tînără trebuie să fim și tribuni ? Subtilitatea unei literaturi trebuie să înainteze în pas cu cerințele și puterea de cunoaștere a ctitorului contemporan, să nu existe cărți împotriva puterii sale de înțelegere sau cărți care să-i anuleze bucuriile creației prin lectură. Am face o literatură inutilă, dacă am face o literatură pentru o mie de ochi. Și unii o mai practică. Dar e vreun sens în asta ? Nu fiindcă ar trebui să rămînem la clasici merită să scriem o literatură cu lungimi în timp și istoria noastră, așa cum au ințeles-o ei s-o facă, ci fiindcă nu există altă rațiune de a nu fi împinși afară din cetate de nepăsarea cititorilor, care nu ne vor crede pe cuvînt. Nu fiindcă trebuie să avem o limbă ca „un fagure de miere" vom tinde spre limpezime și un stil frumos, propriu limbii noastre, ci fiindcă ea este cel mai nobil mijloc de comunicare ne cere acest lucru în mod imperios. Cred că numai păstrînd ce avem mai bun azi în arta scrisului și cîutînd să fim sinceri cu noi înșine în a căuta cuvîntul ce exprimă adevărul și sensurile lui multiple, vom ajunge cu adevărat necesari istoriei românești, care se scrie sub ochii noștri și, implicit, spiritelor care ne caută în cărțile scrise. ION ARIEȘANU SEMENI VERNISAJUL EXPOZIȚIEI PERSONALE A FLORICA ORAVIȚAN. PICTORIȚEI Deschisă la galeriile de artă ale Fondului plastic, expoziția însumează 20 de tablouri în ulei, compoziții, portrete, peisaje, cea mai mare neprezentare încă publicului. parte Artista, care este membră a cenaclului de creație din Lugoj U.A.P., se află la prima sa „peralională". La vernisaj a vorbit pictorul Aurel Breileanu. Au asistat artiști și alți oameni de cultură, un numeros public. AMINTIRILE UNEI CINTAREȚE. Casa județeană a creației populare a tipărit în frumoase condiții grafice, sub titlul „O viață de cîntec“, amintirile cîntăreței Ana Blaj, cunoscută solistă a corului „Ion Vidu", veterană a formației corale din Lugoj. Textul este redactat de Ion Crișan, iar volumului i s-au adăugat numeroase documente în facsimil, îndeosebi fotografii dintr-o carieră artistică de o jumătate de veac și mai bine. SE REPETA PE SCENELE TIMIȘORENE. Noua stagiune a Teatrului Național va fi inaugurată cu drama lui Vasile Alecsandri, „Despot Vodă". Regia: Emil Reus, scenografia: Virgil Miloia. In rolul titular : Vladimir Jurăscu. Paralel se repetă comedia lui Aurel Baranga, „Interesul general". Montarea este încredințată tînărului regizor Sergiu Savin care și-a ales drept colaborator pe scenografa Doina Almășan-Popa. Protagonistă : Florina Cercel. In sălile de repetiții ale Teatrului german de stat, regizorul Dan Radu Ionescu pregătește două spectacole : „Tango la Nisa" de Mircea Radu Iacoban, în decorurile lui Francisc Kovács și „înstrăinata mea nevastă" de Horst Ulrich Wendler. La Teatrul Maghiar de stat Cseresznyĕs Gyula pregătește „Croitorii cei mari din Valahia" de Alexandru Popescu, in decorurile lui Virgil Miloia, noul scenograf al teatrului. Pe aceeași scenă se află în pregătire piesa lui Calderon de la Barca, „între două, nu te plouă" ; direcția de scenă, Sinka Karoly și Kora Ilona ; decoruri, Al. Y Winterfeld. NOUTĂȚI IN PRAGUL ANULUI ȘCOLAR Peste citeva săptămîni, clopoțelul va anunța începerea cursurilor în noul an școlar. Debutând după auspiciile luminoase ale măsurilor propuse de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, acest an înseamnă o intensificare a eforturilor depuse de toți slujitorii școlii în vederea ridicării pe noi trepte a nivelului lor politico-ideologic, a îmbunătățirii procesului de educație a tinerelor generații în spiritul dragostei față de patrie și partid, față de înfăptuirile oamenilor muncii din patria noastră, al respectului pentru cuceririle revoluționare ale poporului, nostru, pentru muncă. Discutând cu prof. Petru Radu, inspector general al Inspectoratului școlar județean, am reținut citeva din inițiativele luate pentru transpunerea in viață a indicațiilor partidului nostru. Astfel, în zilele de 7—8 septembrie, va avea loc la Timișoara o dezbatere cu toți directorii de școli din județ, axată pe măsurile propuse de tovarășul Nicolae Ceaușescu pentru întărirea muncii de educație a tineretului școlar. Cu acest prilej, Inspectoratul școlar, in colaborare cu Comitetul județean U.T.C. și Consiliul județean al pionierilor va prezenta un plan comun de acțiuni, plan ce va fi supus dezbaterii tuturor educatorilor timișeni. Totodată, se va acorda o atenție sporită desfășurării invățâmintului ideologic al cadrelor didactice, vor fi propuse forme noi, atractive, de educare a elevilor în spiritul învățăturii marxist-leniniste, pentru o integrare conștientă in efortul general al constructorilor societății socialiste. Anul școlar 1971/1972, a adăugat interlocutorul nostru, propune noi elemente in structura invățămintului timișean. Amintim dintre acestea lărgirea numărului de clase speciale in cadrul liceelor de cultură generală și, in același timp, repartizarea lor mai judicioasă. Este cunoscut faptul că la Liceul „C. Diaconovici-Loga“ vor funcționa clasele speciale de matematică și fizică, la Liceul „C. Brediceanu“ din Lugoj, o clasă de matematică, la Liceul nr. 10 din Timișoara, clase de chimie, fizică și biologie, la Liceul din Sînnicolaul Mare, de fizică, iar la Liceul din Jimbolia, de biologie. De asemenea, la Liceul cu limba de predare germană „Nikolaus Lenau“ va intra în funcțiune din acest an o clasă de fizică și chimie. Este necesar să precizăm că în asemenea clase se pot înscrie toți elevii din județ, iar în cazul în care la liceele din județele limitrofe nu există clase speciale cu asemenea profil, elevii de aici pot cere să fie încadrați la liceele noastre. O altă noutate o constituie formarea de licee de cultură generală, experimentale, cu program aplicativ la : Ciacova, de mecanizatori agricoli, Buziaș și Recaș — de viticultori, la Jimbolia — de ceramică, iar la Deta de Lucrări In lemn. Profilul acestor licee legat de specificul economic este al localității respective și al celor învecinate. Aceste unități își păstrează caracterul de licee de cultură generală, suferind o transformare doar în privința practicii productive. Totodată, s-au înființat patru licee-internat : „Coriolan Brediceanu" din Lugoj, Liceul din Făget, liceele din Sînnicolaul Mare și Gătaia — despre a căror importanță și program de funcționare am vorbit și cu alte prilejuri. • Pe baza hotărîrilor Secretariatului C.C. al P.C.R., pînă la sfîrșitul anului 1972, toate unitățile școlare vor trebui să aibă ateliereșcoală proprii, profilate pe cerințele economiei noastre, cu accent deosebit, în mediul rural, pe loturile școlare — sere, ce vor fi create cu sprijinul unităților socialiste din agricultură. Practica in producție capătă astfel nu numai un caracter educativ, ci ea trebuie să ducă la un anume grad de profesionalizare a elevilor. Această acțiune, deosebit de importantă, a și început sub directa Îndrumare a Biroului Comitetului județean de partid. S-a organizat o Intîlnire între directorii de întreprinderi, din unități agricole și directorii de școli, stabilindu-se profilele atelierelor, termenele pentru amenajarea lor. Unitățile școlare vor fi patronate de acum de către întreprinderi industriale, unități agricole, măsură deosebit de utilă nu numai din punctul de vedere al dotării și amenajării atelierelor, ci și pentru strângerea legăturilor dintre tineretul muncitor și cel școlar. Importantă este și ponderea pe care o acordă lucrărilor de tehnică productivă noile planuri de învățămint. In noul an școlar, elevii din clasele V—VI vor executa asemenea lucrări de 2 ore pe săptămînă, cei din clasele VII__VIII, 4 ore, cei din clasele IX—X de la școala generală, precum și de la liceele de cultură generală, o zi pe săptămînă. Desigur, pină la începerea noului an școlar vor trebui depuse eforturi sporite, pentru ca atunci cind vor păși ln clase, educatorii tinerei generații, să-și poată desfășura activitatea la nivelul cerințelor, al sarcinilor puse în fața lor de către conducerea partidului și statului nostru. ION MARIN ALMAJAN Corul Casei de cultură din Buziaș. Concursul coral „Cîntare patriei" la a doua etapă S-a încheiat prima etapă a Concursului coral interjudețean al artiștilor amatori „Cîntare patriei", organizat în cinstea semicentenarului Partidului Comunist Român de Radioteleviziunea română, în colaborare cu Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România și Uniunea Compozitorilor. Sâmbătă, cu prilejul unei consfătuiri, la care au luat parte, alături de organizatori, președinți ai comitetelor județene pentru cultură și artă, directori ai caselor de creație județene, precum și un mare număr muzicieni, au fost dezbătute de serie de probleme privind despfășurarea următoarelor etape ale concursului. Astfel, s-a subliniat necesitatea promovării pe scară și mai largă a cântecului de masă, patriotic, muncitoresc și revoluționar, de muncă, mobilizator, care să reflecte figura muncitorului, avântul constructiv al maselor, ideile păcii și prieteniei între popoare, cîntece care să cultive idealurile înaintate ale socialismului și comunismului. ducația patriotică (Urmare din pag. 1) formează în procesul educației. Astfel, cunoștințele despre patrie și mai ales sentimentele patriotice pot să devină resorturi ale conduitei patriotice dacă în procesul educației profesorul subliniază și demonstrează necesitatea patriotismului. Această necesitate însă are o natură socială deosebită de celelalte necesități. Numai în măsura în care elevul este ajutat să înțeleagă valoarea socială a acestui sentiment, acesta devine pentru el necesitate și acționează ca un energizant al conduitei patriotice, stimulîndu-i la fapte și acțiuni utile patriei. Deci sentimentul patriotic devine motiv al conduitei patriotice în măsura în care elevul înțelege semnificația socială a acestei trăiri. Atitudinea patriotică, scop al educației patriotice, se exprimă crei la fapte de conduită patriotică. Această conduită este luminată de cunoștințele dobîndite de elev despre patrie și popor și este, in același timp, încălzită de sentimentele patriotice. Acestea constituie combustia internă a patriotismului. Dezvoltarea sentimentului patriotic are caracter concentric , evoluția este de la dragostea de cei apropiați sufletește și geograficește spre cei îndepărtați în spațiu și timp, pînă la hotarele țării și ale istoriei. Această evoluție nu se produce spontan și ea implică un proces formativ, proces în care rol hotărîtor au educatorul și educația. Nu se poate spune că în educație pedagogii au aplicat totdeauna normele științifice, adică au ținut seama de principalele coordonate, și scopul și particularitățile de viață ale elevilor. In procesul instructiv-educativ formarea conștiinței patriotice a elevului, adică înarmarea lui cu un sistem de cunoștințe despre patria noastră și formarea pe baza acestor cunoștințe a sentimentului patriotic și apoi a unei conduite patriotice, s-a procedat adesea sumar absolutizîndu-se de pildă o latură a lui. Se consideră că excursia rezolvă totul, uitînduse că important e traseul, adică ce anume vede, observă copilul cu acest prilej. De asemenea, este greșită ideea pauzelor educaționale, după care vacanța implică o renunțare a acțiunii formative a școlii. Vara este, dimpotrivă, un anotimp educațional activ, care oferă celor ce efectuează educația patriotică a elevilor modalități infinite, de care alte perioade ale anului, în speță cele de școlarizare, sunt în bună măsură lipsite. Este un îndemn deci ca să intensificăm acțiunea educativă, făcând-o mai amplă, mai eficientă, mai conformă cu programul de acțiune ideologică și cultural-educativă trasat de partid. DRAPELUL ROȘU-8.281 ClND SE „VACANȚA“ ÎNCHEIE CULTURALĂ? Cunosc de mult tradiția culturală a comunei Sînmihaiul Român. Zilele acestea m-am deplasat în localitate, propunîndu-mi să reliefez activitatea instituției culturale pe timpul verii. Dar după ce am stat de vorbă cu factorii de conducere din comună, cu tinerii de aici, după ce am consultat agendele de lucru ale directorului căminului cultural, ale bibliotecii, am reținut o serie de aspecte negative față de care conducerea căminului, ceilalți factori de răspundere vor trebui să ia măsuri grabnice de îndreptare. Deși ne găsim către sfîrșitul lunii august, tov. Gheorghe Ivan, directorul căminului cultural, n-a putut să prezinte nici un plan de activitate pe luna în curs. Nici cele de pe lunile iunie și iulie nu le-am putut vedea întrucît acestea „se găseau“ la bibliotecara Aurelia Baia, plecată la un curs de specializare. Se pare că odată cu luna mai și cu manifestările închinate semicentenarului partidului, activitatea căminului cultural „a înghețat", in timp ce în comună își petrec vacanța numeroși tineri, elevi și studenți, iar în fiecare seară, autobuzele și trenurile aduc înapoi spre casă alți zeci de tineri care muncesc în întreprinderile timișorene. Ne mai vorbind de cei ce muncesc in comună. Pe aceștia îi întîlnești, seară de seară, plimbîndu-se fără nici o țintă, sau rezemînd parapetul podului de peste Bega. Doar in zilele cînd se prezintă filme, satul se umple de melodiile transmise prin stația de amplificare a cinematografului. Este singura manifestare la care pot lua parte. E drept că la cămin există o masă de ping-pong, jocuri de șah, table etc., că localul ar fi deschis zilnic între orele 8 și 10 dimineața și seara pînă la ora 21. Am văzut, de asemenea, în fața sediului C.A.P. un teren de volei. Dar n-am văzut niciodată pe cineva să le folosească. Tinerii spun că de cînd s-a încheiat campionatul nu se mai joacă. Desigur ar fi și acestea cîteva mijloace prin care tinerii să fie atrași la activitatea căminului, dar se pare că nici ele nu sunt folosite. Singurul loc unde se mai adună tinerii este biblioteca. Cu toate acestea activitatea propriu-zisă bibliotecarei se desfășoară oarecum la întîmplare. Planul de muncă trimestrial prevede, ce-i drept, unele acțiuni, dar acestea au rămas în marea lor majoritate doar... pe hîrtie. Despre seri distractive, cu caracter educativ nu poate fi vorba, încercările celor de aici, fiindcă au existat asemenea Intenții, au fost timide, insuficient pregătite, pentru ca pînă la urmă să se lase păgubași. Este, de altfel, greu să organizezi asemenea acțiuni după ce luni de zile nu s-a făcut nimic. In schimb dacă treci, să zicem, simbătă seara prin comună vezi în cite o curte bine luminată grupuri de tineri, băieți și fete și nu puțini la număr, jucind de ți-i mai mare dragul străbunele hore și înviruite, în sunetele melodiilor înregistrate pe discuri. Tineretul simte nevoia Comoditatea și birocratismul arestează munca educativă la Sînmihaiul Român să se distreze, să se cunoască. Asta-i de cînd lumea. Numai tovarășii de la căminul cultural se pare că au cam uitat-o. Argumentele pe care au încercat să mi le aducă atit tovarășul Gh. Ivan cit și tovarășa Baia, revenită in localitate, că nu există formație orchestrală în localitate, că tinerii nu participă sau cînd eventual aceștia doresc, sala căminului este ocupată etc. au avut pînă la urmă menirea să evidențieze și mai mult lipsa de preocupare și mai ales insuficienta conlucrare cu organizația de tineret. Și în alte domenii ale educației tineretului s-au manifestat in comună unele lipsuri. Astfel, în urmă cu cîțiva ani, a început construcția unui nou cămin cultural. Din discuțiile purtate cu tov. Nicolae Rada, primarul comunei, ca și cu alți tovarăși a reieșit slaba participare a tineretului la ridicarea acestui lăcaș de care vor beneficia în primul rînd ei. Nici gazeta de perete, pe care am descoperit-o intr-un colț din incinta sediului cooperativei agricole de producție, nu și-a adus o contribuție substanțială avînd o existență mai mult formală, cu multe generalități. Intr-unul din materiale, semnat de Valer Crețu, secretarul Comitetului comunal al U.T.C. citesc : „Avem neajunsuri în ce privește participarea tinerelor fete la muncă în cadrul cooperativei agricole. Sunt unele fete care au terminat 8 clase și nu au plecat la altă școală dar nu participă de fel la muncă, motivând că lucrează părinții și ele sunt casnice". Tratate astfel, la modul general, lucrurile nu se vor îndrepta. Artiștii căminului cultural, brigada de agitație (ce s-ar putea ușor forma chiar de către elevii și studenții sosiți în vacanță) n-ar trebui să desprindă de aici și să dezbată cu simț satiric această importantă temă educativă ? Deși comuna este situată la numai cîțiva kilometri de Timișoara, ea a păstrat o frumoasă tradiție culturală. Printre formațiile ce și-au desfășurat activitatea cu multe rezultate bune se numără corul mixt care a fost mereu împrospătat cu elemente tinere și care sub conducerea dirijorului Adrian Beldi de la Filarmonica timișoreană a obținut rezultate lăudabile. De asemenea, echipa bărbătească de jocuri populare din Utvin și-a marcat prezența în cîteva faze superioare ale concursului de amatori. Reanimarea acestor formații ca și formarea unor brigăzi artistice de agitație, a unui cerc de teatru, intr-un cuvint valorificarea tradițiilor locale și prezentarea lor in cadrul unor acțiuni educative, ar contribui într-o măsură mult mai mare înviorarea activității cultural-edula cative din comună. De un real folos, și aceasta se impune cu stringență pe viitor, este aportul intelectualilor comunei la aceste acțiuni. Or, cu excepția cîtorva cadre didactice ca prof. Hortensia Ivanici, a învățătoarelor Cornelia Rotaru, Livia Baia, și a educatoarei Aurica Popa, aportul celorlalți intelectuali la viața culturală a comunei este îngrijorător de slab. „Am cerut sprijinul școlii, arată tov. Gh. Ivan, pentru realizarea unor panouri agitatorice ; după lungi tergiversări, prof. Iancu Dascălu, ne-a făcut unul și acela pe jumătate". De fapt l-am văzut și eu așezat la umbra unui brad, aproape neobservat. Așa cum reiese din cele constatate mai sus, la căminul cultural din Sînmihaiul Român continuă să domnească formalismul birocratic, comoditatea, lipsa de operativitate în a se trece la o activitate substanțială. Directorilor de așezăminte culturale le-a fost încredințată importanta sarcină a educării comuniste a maselor, sarcină puternic reliefată de documentele de partid adoptate de Comitetul Executiv C.C. al P.C.R. Indicațiile din expunderea secretarului general al partidului arată drumul ce trebuie să-l urmeze activiștii culturali cu întreaga putere a personalității lor. NICOLAE MUNTEAN,U Un nou obiectiv muzeistic: SECȚIA ETNOGRAFICĂ GERMANĂ O veche dorință a populației germane din Banat a fost realizată secția etnografică Lenauheim șvăbească din a Muzeului Banatului. Rod al contribuției a sute de cetățeni din numeroasele localități ale șesului bănățean, rezultat al unei munci asidue a multor colecționari profesioniști și amatori, acest autentic glindește viața muzeulși munca din satele bănățene cu populație șvăbească. Realizarea a devenit posibilă numai astăzi, cînd in România socialistă problema națională a fost rezolvată definitiv și irevocabil. Egalitatea în drepturi a tuturor naționalităților care trăiesc și muncesc împreună pe aceste plaiuri a făcut posibilă o privire retrospectivă și modului de viață asupra și creației artistice a popualației germane. Fiecare obiect expus în acest muzeu rural, fiecare încăpere exprimă intr-un fel sau altul dragostea de patrie, legămintul locuitorilor cu aceste locuri, datinile și obiceiurile lor, iubirea față de pămîntul natal, convingerea că nici un loc de pe pămînt nu este comparabil cu această patrie unită. România socialistă. La apelul Consiliului județean Timiș al oamenilor muncii de naționalitate germană, de a contribui la crearea muzeului etnografic au răspuns sute de cetățeni din toate colțurile Banatului. S-a adunat un material bogat și valoros. Sălile muzeului se găsesc într-o clădire memorabilă , casa de naștere a atât de îndrăgitului și apreciatului poet revoluționar Nikolaus Lenau. Cele opt încăperi destinate noului lăcaș etnografic au fost amenajate în mare parte prin contribuția voluntară a locuitorilor din Lenauheim. Secretarul Comitetului comunal de partid, Ilie Gîrdan, primarul comunei, Alfred Mühlroth, au fost neobosiți promotori ai creării noului edificiu muzeistic. Contribuția directorului căminului cultural, Nikolaus Michels, a președintelui cooperativei agricole de producție, Viorel Uibaru, a inginerului Walter Meiferth, a profesorilor Mathias Messmer, Hans Speck, a muzeografei Annemarie Podlypni-Hehn a fost substanțială și determinantă în deschiderea acestui lăcaș de cultură. Impresionant pentru vizitatori este șirul lung al celor 36 de perechi de păpuși în port popular șvăbesc caracteristic tuturor localităților bănățene cu populație germană. Dar nu numai aceste păpuși vor trezi interesul viitorilor vizitatori ai secției muzeale, încăperile care reprezintă o locuință șvăbească așa cum arăta ea cu un secol in urmă va atrage publicul în egală măsură. „Soba bună" (camera de sărbătoare), camera de locuit, bucătăria, cămara, debaraua cu zeci de unelte gospodărești, oglindesc viața săteanului de odinioară. Sunt expuse și numeroase obiecte de uz casnic ca : mașina de spălat, mașina de călcat rufe cu role, albume cu fotografii, fotomontaje etc. Pe lângă obiectele de uz practic moderne aceste obiecte ne par primitive și învechite ; ele exprimă însă cum nu se poate mai bine, spiritul inventiv al omului, străduința lui de a-și ușura munca, de a-și înfrumuseța viața. Deschiderea noii secții etnografice de la Lenauheim este întîmpinată cu satisfacție de populația de naționalitate germană din Banat; ea constituie expresia vie a împlinirii unor năzuințe de cultură și de valorificare a tradițiilor etnografice ale tuturor locuitorilor patriei noastre indiferent de naționalitate. Muzeul este totodată o expresie a faptului că toate bunurile materiale și spirituale create pe pămîntul țării noastre sînt rezultatul conviețuirii și a muncii desfășurate laolaltă de români și de naționalitățile conlocuitoare, este rezultatul întrepătrunderii influențelor reciproce ale acestora. Contribuția largă a cetățenilor la înființarea secției muzeale este cea mai grăitoare dovadă a patriotismului socialist de care este pătrunsă populația de naționalitate germană din patria noastră. N. BERWANGER Vitrina cu popul, veritabili paradia portului popular șvăbesc (Foto : G. FANTEA)