Dreptatea, octombrie 1937 (Anul 11, nr. 2961-2986)
1937-10-17 / nr. 2975
Manevrele de toamnă s'au terminat. N’au fost obişnuitele manevre de toamnă, ci o examinare atentă a materialului de răsboiu şi a materialului omenesc. Deşi războiul modern a devenit un războiu tot mai tehnicizat, un războiu al fierului şi al gazelor asfixiante, mânuirea tehnicei depinde în mare măsură de entuziasmul, de fidelitatea şi pregătirea celor chemaţi sub arme. Ţăranul român a dat dovada aptitudinilor sale militare. Tradiţiile de vitejie s-au dovedit vii cu prilejul ultimei conflagraţii la Mărăşti Mărăşeşti şi Oituz. Orice încercare de a trece peste graniţele patriei se va lovi de un zid de piepturi din care va răsuna strigătul din 1917: — Pe-aicea nu se trece! Duşmanii pândesc din umbră cu ochi de lup flămânzi. Pândesc bogăţiile ţării: aurul grâului, aurul negru al petrolului, aurul cerului românesc. Pândesc braţele de muncă, braţele harnice pe care le vor transformate iarăşi în iobagi ai grofilor şi în servitori ai naţiunilor privilegiate. Cei care au tras pe roată pe Horia, Cloşca şi Crişan nu pot vedea cu ochi buni realizarea idealului lui Horia: împărţirea pământurilor la pălmaşi. Cei care au martirizat pe Avram Iancu nu poate accepta libertăţile cucerite şi egalitatea în faţa aceloraşi legi care guvernează astăzi naţiunile Ardealului, fără deosebire dacă sunt majoritari sau minoritari Naţiunile privilegiate de ieri astăzi minorităţi cu drepturi egale cu ale autohtonilor nu pot uita Edenul privilegiilor. Au umplut Europa cu glasul revendicărilor revizioniste, revendicări drapate în ipocrizie şi falsuri. Graniţele României sunt ameninţate de revizionism. Siguranţa teritoriilor noastre se află în forţa Armatei. Nu menţinem o armată puternică pentru a fi o armată a războiului. Avem o armată a păcii. Grija înzestrării acestei armate cu material tehnic şi grija menţinerii spiritului militar se află în mâinile M. S. Regelui Carol II. Monarhia este pavăza comandamentului unic, a comandamentului suprem în momentele de excepţie, a acelui comandament atât de greu de realizat şi absolut indispensabil. In memoriile de răsboiu publicate de prietenii şi adversarii lui Georges Clémenceau — vezi discuţia în biografia lui Suarez — se cunosc dificultăţile realizării comandamentului unic. A trebuit dârzenia acelui «Părinte al Victoriei» pentru a imprima un ritm unitar sforţărilor Utilitare Un monarh unifică partea militară cu viaţa civilă. Un monarh este garanţia solidarităţii naţionale. La manevrele din acest an a participat şi generalul Gamelin, cea mai ilustră figură a armatelor franceze de astăzi. Alianţa dintre România şi Franţa este indestructibilă. La banchetul de la Cercul Militar, M. S. Regele Carol II, adresându-se generalului Gamelin a rostit următoarele: Pentru oştirea Mea şi pentru Mine personal a fost o mare bucurie de a vă avea aci in mijlocul nostru la manevrei© din acest an. Nu voiu vorbi de vechea colaborare şi de legăturile atât de strânse, cari există între armatele noastre, dar voiu fi fericit, ca, reîntorcându-vă în patria Domniei Voaste, să plecaţi cu conştiinţa că aţi văzut aci, nu o armată aliată p© hârtie numai, ci că aţi văzut o armată pe care puteţi conta. Prezenţa generalului Gamelin în mijlocul ostaşilor români a pecetluit din nou solidaritatea de arme franco-română. Avem aceleaşi interese: interesele păcii europene. Avem acelaş ideal: pacea. Avem aceiaş duşmani: agenţii revizionismului. Forţa armatelor este o garanţie a păcii. In faţa unor armate puternice, comentatorii de războaie nu vor îndrăzni să ridice glasul. Sivis pacem, para bellum. Dacă vrei pacea, pregăteşte oştirea. înţeleptul adagiu latin se adevereşte încă odată. Armata română nu este o armată pe hârtie. Este armată pe care se poate conta. Tăria armatelor noastre devine cu atât mai virulentă, cu cât ţelurile sunt pacifice şi de apărare a moşiei străbune. mi XI. NO. 2971 4 pagini Director: KIHill D. RALIU Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. I. Clemenceau,9 . Telefon: Redacţia 30342, Adiţia 51391 Duminică a octombrie tail 2 lei Taxele de francare plătite în numerar conf. aprobării Direcţiune' Generale P. T. T. No. Regele II Urmata Cercetări monografice în satele basarabene turcedi^s^uscanij^^calit^soct^ Opera ntiia Întreprinsa de institutul social român din basarabia Institutul social român din Basarabia a publicat un buletin cuprinzând însemnări asupra primilor trei ani de activitate. D. Pan Halippa, în darea de seamă pe care o semnează, arată că din cercetările întreprinse în comunele Iurceni şi Nişcani, au reieşit realităţile sociale ale satului românesc din Basarabia. Concluzia acestor cercetări este că în satul moldovenesc din Basarabia trăeşte o întreagă lum© de gândire, simţire şi viaţă românească. Satele basarabene îşi au cultura lor proprie, adaptată la nevoile vieţii spirituale. Satul Iurceni Intr-un sat răzăşesc, Iurcenii, s’a găsit un număr excesiv d© mare de analfabeţi. «Şi totuşi», — afirmă d. Halippa — «câtă intensitate de viaţă sufletească la oamenii din acest sat!». Cu toate că o bună parte din populaţia acestui sat trăeşte într’o adevărată sărăcie materială. «Par’că aceşti oameni ar fi vrut să se recompenseze de lipsurile lor materiale cu un prisos de cultură, — conchide d. Halippa. La Iurceni, un locuitor dintr’o veche familie răzăşească, este un bun cetitor şi păstrător de documente vechi, adevărat focar de tradiţii strămoşeşti în viaţa satului. Tot în acest sat, un alt locuitor ar© faima unui adânc cunoscător al fenomenelor naturii şi vieţii omului, după semnele timpului şi glasul zodiacului, îndeletnicirile oamenilor stau în raport direct cu natura solului şi condiţiile casnice. Locuitorii din turceni, pe lângă agricultură, fac şi olărit, deoarece au găsit o argilă bună, prielnică acestui meşteşug. Satul Nişcani In satul Nişcani, cercetării© Institutului au găsit un mare procent de ştiutori de carte şi multe biblioteci gospodăreşti. Satul Nişcani are o cultură cărturărească. Cultura populară este mai redusă. Satul îşi are aristocraţia sa sufletească. Sunt în acest câţiva oameni cu cultură religioasă, căpătată prin lectura cărţilor sfinte, şi de la ei radiază asupra satului întreg îndrumările necesare în viaţa spirituală a locuitorilor. Locuitorii din Nişcani, pe lângă agricultură, fac viticultură şi pomicultură. Izolarea în care trăeşte satul, lipsa complectă de asistenţă sanitară pentru oameni şi vite, i-a îndemnat pe locuitori să întrebuinţeze, în locuirea boalelor, diferite plante. S’a publicat chiar un studiu «Plante medicinale şi medicina populară la Nişcani», din care rezultă în ce mare măsură foloseşte săteanul basarabean elementele naturii în spălarea sănătăţii. O operă utilă în Basarabia Buletinul Institutului social român din Basarabia cuprinde un bogat material monografic asupra celor două sate basarabene. Cercetările realităţilor sociale ale Basarabiei nu se vor opri însă numai la sate. Institutul şi-a propus să se preocupe şi de realităţile sociale ale oraşelor. Deoarece satele moldoveneşti din Basarabia sunt temelia cea mai puternică a naţionalismului românesc, primele cercetări monografice au fost îndreptate la sate. S-a urmărit cunoaşterea satului moldovenesc, pentru ca prin aceste cercetări să se pună la dispoziţia conducerii publice, căreia îi revine sarcina de a ridica nivelul cultural şi economic al satelor întregul material de înformaţiune şi documentare. Institutul social român din Basarabia este stânjenit în activitatea sa de mijloace materiale restrânse pe care le are la dispoziţie. Să nădăjduim că se va remedia şi acest neajuns, pentru că opera utilă pe care o întreprinde Institutul social român în Basarabia nu trebuie să întâmpine piedici de asemenea natură. Puterea marilor anta Nu ştiam cu previziune prin ce anume excelează d. Goga. Eram tentaţi a crede că marele merit al d-lui Goga stă într’o anumită «ştiinţă» a vieţii şi anume, în ştiinţa de a trăi şi a voiaja ca un duce, numai din veniturile legitime ale unor volume de versuri care nu se mai vând, şi dintr’o recentă leafă pentru nişte cursuri de universitate care nu se ţin. Trebue să mărturisim că în această privinţă d. Goga este în adevăr tare, fenomenal de tare. Minunea cu pâini şi cu peşti a rămas o jucărie pe lângă hrănirea copioasă a vieţii unui om cu nimic explicabilă. Dar, tocmai când noi ne fixasem asupra acestei caracterizări care au semnificaţia cuvenită definiţiei d-lui Goga, foaia d-sale ne încurcă, deşi ne confirmă prin paradox, că d. Goga excelează prin puritatea măinelor sale. Aşadar excelează şi prin altceva. O excelare cu un juriu de onoare la pasiv, şi cu zvonul nestins al unei cifre fatidice, — 13, — de care toată lumea se fereşte dar, în sfârşit, o excelare. Totuşi foaia naţional-creştină e imprudentă atunci când elogiază puterea măinelor curate. Ar trebui să evite asemeni expresiuni şi constatări. Să nu supere chiar pe d. Goga. §i ce spune d. Novitzki care are măinele curate afară de vârful degetului arătător plin încă de tuşul cu care i s’au luat amprentele cu ocazia unui mic furt de cai?! Prescripţie în materie de mâini curate nuxistă. IN PAG. IV: Alte scandaluri în organizațiile liberale Consideraţiuni asupra reeditării clasicilor de GEORGE CONSTANT Este un lucru, de toată lumea recunoscut: ne lipsesc cu desăvârşire ediţiuni complete şi ştiinţific alcătuite, din scriitorii noştri clasici. Cercetătorul literar trebue să recurgă astfel la ediţiuni vechi, în majoritate defectuoase, sau — în cazul cel mai obişnuit — la manuscrisele depozite la Academie. Dar, in felul acesta, munca lui este mult îngreunată şi rezultatele ei de multe ori greşite. Un cunoscut profesor de istorie a literaturii, constând acest fapt, învinueşte tot pe cercetătorii literari, cari, fie din lene, fie din convingerea că munca de editor este sub nivelul preocupării prefinnti ce se complac într’o indiferenţă totală. D. profesor de istoria literaturii a reprimat, fără îndoială, un adevăr. Specialiştii noştri în problemele literaturii clasice se mărginesc la o activitate măruntă, concentrată doar în jurul celor două sau trei obiective mai importante: Eminescu, Caragiale, Haşdeu. Ceilalţi scriitori clasici, printre care chiar Ion Creangă, sunt, dacă nu uitaţi, în cel mai fericit caz, lăsaţi în seama editorilor nepregătiţi, cari îi reeditează defectuos, realizând câteodată adevărate ediţii ruşinoase pentru nivelul nostru cultural de astăzi. Dar părerea aceasta se referă la ediţiunile care să se adreseze tot Specialistului, adică acele ediţiuni în care materialul publicat să fie selecţionat după criteriul importanţei lui, ca obiect de studiu; ediţiuni care să redea minuţios şi fidel procesul creaţiei în sine, reproducând tatonările, variantele şi toate notele specifice ale manurilor rămase dela autor; ediţiuni, care să ofere într’un aparat complet toate notele diferenţiale ale ediţiilor anterioare şi care să aibă, în fine, o execuţie technică ireproşabilă, fără greşelile de tipar aşa de frecvente în tipăriturile româneşti. Pe lângă aceste ediţiuni ştiinţifice mai sunt necesare şi altele, care să se adreseze numai publicului cetitor, ediţiuni luminoase în care materialul publicat să fie selecţionat după criteriul interesului cetitorului şi, din care să fie eliminat tot materialul indigest pentru un nespecialist. De exemplu, poeziile lui Eminescu, care s’au bucurat de cele mai multe ediţiuni şi de cele mai îngrijite, publicate într’o ediţiune cu un subsol încărcat de notiţe istorice şi de variantele, inferioare ca artă, care s’au găsit printre manuscrisele sale, produc asupra cetitorului o impresiunesimţitor diminuată, din cauză că atenţiunea îi este tulburată la fiecare pas de întâlnirea semnelor care trimet la consultarea notiţelor de la urmă. Din cele de mai sus reese dar ca orice scriitor clasic are nevoe, pentru popularizarea lui, pe de o parte, şi pentru urmărirea procesului de elaborare artistică sau pentru fixarea caracterului specific al createi sale, pe de alta, de două feluri de edidiţiuni: una care să i se adreseze marelui public şi una care să se adreseze specialistului. Ediţiunea pentru public ar fi un fapt de cultură, cealaltă, unul pur ştiinţific. Ce se întâmplă însă în literatura noastră? De vreo câtăva vreme, aproape toate marile noastre edituri şi-au îndreptat atenţiunea spre literatura clasicilor. „Scrisul Românesc” de la Craiova, a înfiinţat chiar o colecţie, pusă sub direcţiunea d-lui prof. N. Cartojan, „Clasicii români comentaţi”, în care au apărut un număr frumos de volume. Pe de altă parte „Fundaţiile Regale”, acest admirabil aşezământ de editură, „Cultura Naţională", ş. a., şi-au propus să dea ediţiuni integrale şi bine îngrijite, din scriitorii vechi. Nu sunt decât câteva luni, de când editura Fundaţiilor Regale, ne-a dat un impunător Haşdeu, şi nici un an de când au apărut la „Cultura Naţională”, sub îngrijirea d-lui Eyk. „Curentele’ marelui filolog Toate acestea învederează interesul surprinzător al caselor de editură, pentru desmormântarea operilor literaturii mai vechi. Dar cum reeditarea unui scriitor uitat sau a unei opere de mult epuizate nu este un eveniment posibil în fiecare an, cei însărcinaţi cu alcătuirea acestor ediţiuni trebue să ia cât mai în serios munca lor. In primul rând se impune să ţină seamă că munca lor e o muncă anonimă. Scriitorul trebue prezentat cât mai obiectiv posibil în fiecare an, cei însărcinaţi cu alcătuirea acestor ediţiuni trebue să ia cât mai în serios munca lor. In primul rând, se impune să ţină seară că munca lor e o muncă anonimă. Scriitorul trebue prezentat cât mai (Continuare f» pag. ll-a) Barcelona a fost din nou bombardată BARCELONA 16 (Rador). — Corespondentul apentiei Havas transmite: Mai multe avioane naţionaliste au sburat aseară la ora 19, asupra Barcelonei, aruncând numeroase bombe. Sunt 7 morți şi câţiva răniţi. SALAMANCA, 16 (Rador). - Co- respondentul Agenţiei Havas transmite: Comunicatul Marelui Cartier General naţionalist declară că din cauza timpului defavorabil operaţiile din Asturii au fost mult stânjenite. Trupele naţionaliste au ocupat totuşi două cote şi trei sate în sectorul oriental, provocând inamicului pierderi grele. RUSETIH INTERN Spun legionar Intrarea d-lui Manoilescu în legiunea d-lui Codreanu este un fapt împlinit. Respingerile de până acum — două la număr — n’au fost deci decât simple fasoane, prin cari «oamenii noui» încercau să-şi menţină un fals prestigiu în opinia publică. Atunci insă când gangsterul plin de cadouri a început să devină darnic, să verse bani, să pună gazetă la dispoziţie, să «aducă» la cassă şi să-şi facă intrarea în partid, rentabilă, au căzut ultimele bariere, s’au frânt toate rezistenţele şi d. Mişu Cadou a devenit legionar-şef. Nu cunoaştem toate «gradele şi funcţiile» legionare. Bănuim că d. Tigăiţă va fi un fel de comandant legionar al Bunei Primiri (de cadouri), iar ca funcţie, însărcinat cu administrarea cadourilor ce ii sunt rezervate pe urma nouei politici. Intr’un ultim ordin de zi al d-lui Corneliu Codreanu, citim : «Şi nu uita că dacă tu nu vei fi aşa, atunci noi românii vom pierde războiul, iar Legiunea va fi compromisă în ochii lumei, cu toate jertfele făcute până azi». Ceea ce s’a şi întâmplat. D. Corneliu Codreanu a făcut cadou legiunii pe d. Manoilescu. A spârlit din toate partidele pe unde a fost, prins cu mâţa in sacul tuturor compromisurilor, nu s’a găsit nimeni in ţara aceasta ca să reabiliteze pe omul-spert, decât partidul «Totul pentru ţară». Cel dintâi care a «uitat că legiunea se poate compromite cu toate jertfele făcute» a fost chiar d. Corneliu Codreanu. Braţ la braţ cu omul-sperţ, poate trage acum nădejde sâ ajungă să «spânzure pe toţi pungaşii şi hoţii cari au tripotat în politică». Alături de d. Manoilescu, mai are nevoie de altă garanţie morală ! întrevederile d-lui Stoiandinovici la Londra LONDRA, 16 (Rador). — D. Stoiadinovici, primul ministru al Iugoslaviei şi ministru al afacerilor străine, a părăsit aseară capitala Angliei. Agenţia Reuter declară că întrevederile d-lui Stoiadinovici cu bărbaţii de stat britanici au avut un caracter general. D. Stoiadinovici ar fi dat informaţii asupra vizitei sale Paris şi s’ar fi informat despre atitudinea Angliei faţă de situaţia politică generală din Europa. In preajma unor mari hotărîri Retragerea voluntarilor din Spania constitue încă o problemă acută pentru marile puteri din Apus. Comitetul de neintervenţie, ce se va întruni la Londra, va căuta să găsească o modalitate pentru înăbuşirea războiului din peninsula iberică. Se crede, după informaţiile publicate in presa străină, că un acord francobritanic se va stabili, luându-se aceste măsuri: 1. Rechemarea imediată a unui număr determinat de voluntari şi 2. Trimiterea în Spania a unor comisiuni care să organizeze şi să accelereze retragerea acestor voluntari. In legătură, tot cu problema spaniolă, d. Eden, ministrul afacerilor străine ale Angliei, a ţinut un important discurs, din care se desprinde ultima atitudine a Marei Britanii. Reprezentantul autorizat al acestei mari puteri a declarat intre altele• «Una din caracteristicele liniştitoare ale actualei situaţii este întărirea relaţiilor, dintre Anglia şi Franţa, la baza căreia nu este numai comunitatea de interese, ci şi comunitatea de ideologie. Angliei nu-i pasă de forma de guvernământ a altor state şi nu cere ca principiile în care crede ea să fie împărtăşite de toate statele. Această indulgenţă trebue să fie generală. După cum Anglia nu vrea să introducă sistemul democratic in toate statele europene, tot astfel şi celelalte state să nu încerce a introduce fascismul sau comunismul peste tot. Numai pe această bază este posibilă cooperarea dintre naţiuni, făcând abstracţie de guvernământ». Mai departe, d. Edel, a subliniat faptul că se vor lua importante hotărâri la conferinţa celor nouă puteri de la Londra. «Este neîndoelnic că actuala situaţie internaţională este îngrijorătoare», a continuat ministrul englez. «Scăderea prestigiului Societăţii Naţiunilor a fost preludiul marilor incertitudini. Trăim o epocă de furtuni şi de ameninţări» Concluziile : o cooperare în spirit legal a tuturor statelor dornice de pace; orice hotărâre s’ar lua, Anglia îşi va apăra interesele ei în Mediterana, pe căile de comunicaţii către colonii, o unitate de vederi se constată intre politica engleză şi aceea a Statelor Unite, aşa cum a preconizat-o d. Roosevelt de curând. C. N. A. Congresul de la Braşov care cuprinde specialişti emeriţi, care sunt şi oameni politici în acelaş timp, va examina cu atenţie şi va căuta soluţii la actuala situaţie sanitară dezastroasă. Un congres al medicilor in zilele de 16 şi 17 octombrie se va ţine la Braşov un congres al medicilor care fac parte din partidul naţional-ţărănesc. Se va trata despre organizarea generală sanitară a ţării (referent prof. dr. Mezincescu), despre serviciile sanitare rurale (dr. Zolog şi dr. Perhaiţa), despre serviciile urbane (dr. Sturza şi dr. Răzmeriţă), despre asigurările sociale (prof. dr. Kernbach). Marele psihiatru cu o reputaţie mondială prof. C. Parhon va ţine un referat, alături de alţi medici reputaţi ca dr. Comorovschi, Râmneanţu, Căliman, Anton Ionescu, etc., etc. Congresul de la Braşov va stabilii un program de asanare medicală a ţării. Câteva somităţi medicale şi faimoşii specialişti se vor consfătui şi vor pune la punct un program deja elaborat, un program pe care partidul naţional-ţărănesc şi-l va însuşi ca parte integrantă în opera sa de guvernare. Cu toate silinţele d-lui dr. Costinescu, partidul liberal a neglijat latura sanitară în guvernare. Şi — slavă Domnului! — ar fi fost nevoie de mult Fly-Tox pentru o radicală deparazitare în propriile sale rânduri. Dacă deparazitarea ar fi avut loc la începutul guvernării, ţara ar fi fost lipsită de spectacolul unui preşedinte şi vice-preşedinte de Senat (Leonte Moldoveanu şi Tony Iliescu) intraţi în plasa codului penal, de un guvernator al Băncii Naţionale (Dorel Dumitrescu) ajuns până în pragul puşcăriei, de perimetrişti şi de organizaţia de la Botoşani, etc. etc. Partidul liberal şi-a continuat metoda sa de îmbogăţire a partizanilor şi de întărire a sectorului bancar-industrial. In acest timp, ţărănimea FURATA de rodul muncii sale prin sistemul discrepanţei dintre preţurile agricole şi industriale, a fost pauperizată până la ultima limită. Am asistat în aceşti patru ani la o triplă degradare a sectorului agricol: degradarea inventarului agricol viu, degradarea inventarului mort şi degradarea materialului uman. Pauperizarea este regulat insoţită de fenomenele specifice: tuberculoză, sifilis, pelagră, mortalitate infantilă. In fiecare an medicii militari constată cu spaimă la recrutare scăderea generalizată la statistică a perimetrului la torace (deşi perimetriştii s’au lăţit!), scăderea la greutate, la înălţime, la capacitatea de a intra în cazarmă. Ultimile contingente de recruţi par contingentele lui Guliver în ţara piticilor. Sunt o serie de indicii care arată starea dezastroasă sanitară a ţării, în special a plugarilor, a muncitorilor de fabrică şi a funcţionarilor de birouri. Plugarii sunt decimaţi de subalimentare, muncitorii de sifilis şi alcoolism, funcţionarii de tuberculoză. k