Drum Nou, septembrie 1966 (Anul 23, nr. 6738-6763)
1966-09-01 / nr. 6738
Pag. 2 480 de minute, minus cu ? 885 pierdute din „start“ Pînă cînd la....Bună dimineaţa tovarăşi întîrziaţi" ? Cum se „cîştigă“ secundele... însoţeam un grup de tineri de la Fabrica de şuruburi din Braşov. La poarta întreprinderii ne-am despărţit. Aveam să-i întîlnim mai târziu, în secţii, mînuind manetele strungului, sau complicatele agregate care la două secunde dau naştere unui şurub. Ora 6,30. Sirena anunţă începerea primului schimb al zilei. Mai zăbovim cîteva minute. De ce ? „Acum încep să vină întîrziaţii“ ne spun tovarăşii Mircea Cojanu, secretarul organizaţiei de partid, şi Simion Costea, şeful serviciului personal. Intîrziaţilor ne-am propus să le luăm un scurt interviu. Ceea ce la început se părea a fi simplu, s-a dovedit apoi destul de complicat. Timp de 30 de minute, pe poarta uzinei au intrat nu mai puţin de 59(!) întîrziaţi. Am notat totuşi în grabă cîteva răspunsuri : „Nu m-am sculat la timp“ (Florica Moldoveanul, „Am uitat legitimaţia acasă“ (Mihai Carol), „Eu am venit prea încet pe drum“ (Maria Albu). Asemenea „motivări“ au mai invocat şi alţi interlocutori. Un calcul sumar, considered numai 15 minute pentru fiecare întîrziat, ne-a dus la următorul rezultat : 885 de minute pierdute din „startul“ zilei de lucru. în ce fel afectează aceste întîrzieri îndeplinirea sarcinilor de producţie ? Cu această întrebare ne adresăm maistrului Ion Popa din secţia a 3-a. — La noi, pe o presă muncesc doi oameni care se completează reciproc. Dacă lipseşte unul, celălalt nu poate lucra. Astăzi a întîrziat Constantin Pande şi colegul său de muncă Mihai Ion a fost silit să aştepte, deşi trebuiau executate lucrări urgente. Alături de Pande, întîrzieri repetate mai au şi Alexandru Iosif, Gheorghe Şolcă, Ion Asandei, care ne creează de multe ori greutăţi. La sculărie observăm un strung care stă. După două ore a apărut şi strungarul Haralambie Prundaru. Il Întrebăm pe şeful secţiei, tovarăşul Modest Prelipceanu, care este valoarea celor 120 de minute pierdute. Aşa am aflat că din cauza pieselor ce trebuiau executate în dimineaţa aceea de Prundaru, s-au pierdut alte minute preţioase la secţia „piese“ unde reperele respective erau aşteptate şi foarte necesare. Care au fost motivele ce l-au făcut să lipsească ? „Am rămas la poartă să-mi cumpăr ceva de la bufet“, s-a scuzat el. O altă „scuză“ cu totul surprinzătoare a găsit Florica Moldoveanu, de la serviciul tehnico-administrativ. „în fond noi nu suntem direct productivi și cîteva minute nu-i mare lucru“. Credem că este cu totul de prisos a demonstra că ziua de muncă începe pentru toţi salariaţii la aceeaşi oră şi respectarea disciplinei, a regulamentului de ordine interioară, este obligatorie în egală măsură pentru toată lumea. Faptul că numai în ziua respectivă din cei 59 de întîrziaţi, 31 lucrează în serviciile tehnico-administrative, demonstrează că îndeosebi aici munca educativă nu are suficientă profunzime şi putere de înrîurire. Verificînd situaţia întîrzierilor pe mai multe luni, numele lui Florica Moldoveanu, Maria Albu, Oltea Moldoveanu, Bica latomir, I. Vasile, le-am întîlnit de multe ori. A devenit o obişnuinţă ca numele lor, şi al altora, să fie pomenite la staţia de radioamplificare a uzinei în cadrul emisiunii „Bună dimineaţa, tovarăşi întârziaţi“. Continuînd raidul nostru şi prin celelalte secţii, am constatat că majoritatea întîrzierilor şi a absenţelor nemotivate se observă în special la tineri. De altfel, numai în anul acesta conducerea fabricii a fost nevoită să ia măsuri administrative împotriva a 28 de tineri tocmai din cauza repetatelor lipsuri nemotivate. Numai în lunile iulie şi august tineri ca Victor Ionescu, Alexandru Benedek, Andrei Dinu, Mihai Balint, H. Prundaru au adunat împreună 21 absenţe nemotivate. Cu toate acestea, organizaţia U.T.C. nu a reacţionat cu suficientă eficienţă pentru a preîntîmpina şi combate asemenea abateri, munca educativă lăsînd în continuare de dorit. Să nu existe în uzină o experienţă pozitivă, care să merite a fi generalizată şi din care colectivele altor secţii să aibă de învăţat ? Am găsit-o acolo unde opinia colectivă a reuşit să obţină rezultate bune în întărirea disciplinei muncii. — Mai avem şi noi din cînd în cînd cîte un îrtîrziat, ne spune zîmbind maistrul Radu Bulgărea de la secţia I-a. Pe ansamblul secţiei însă am reuşit să reducem foarte mult numărul lor. — Şi cum aţi procedat ? — Am început prin a întări, dezvolta opinia colectivă a oamenilor. Cînd se iveşte un asemenea caz, convocăm imediat grupa sindicală, unde vinovaţii sunt „judecaţi“ chiar de tovarăşii lor de muncă. Un sprijin deosebit am primit din partea organizaţiei de partid, a comuniştilor mai vîrstnici din secţie. Discutarea intîrziaţilor în şedinţele organizaţiei U.T.C. a dat de asemenea bune rezultate. Am căutat la panoul intitulat „Cine sprijină şi cine face greutăţi planului" confirmarea celor spuse de tovarăşul Bulgărea. De acolo l-am cunoscut pe utecistul Octavian Vulcan. Acesta ne-a spus „secretul“ succeselor sale. — Ca să-ţi foloseşti în întregime cele 480 de minute, trebuie luate în prealabil unele măsuri. Eu vin dimineaţa cu 15—20 de minute mai devreme, îmi pregătesc sculele necesare, alimentez maşina, verific piesele cele mai solicitate şi la 6,30 pornesc în plin. Aşa reuşesc să evit opririle cu care se pierd multe minute. Asta este tot. Intr-adevăr, e simplu. Şi ca el mai sunt zeci şi zeci de tineri la Fabrica de şuruburi. Răspunderea şi respectul pentru sarcinile care le revin, conştiinţa datoriei împlinite, sunt atributele care îi caracterizează pentru ca toţi tinerii de aici să judece şi să muncească aşa, organizaţia U.T.C. are datoria să desfăşoare o amplă şi susţinută activitate educativă, să dezvolte la toţi tinerii dragostea faţă de meseria aleasă, respectul pentru prestigiul „mărcii fabricii", un înalt spirit de disciplină. In acest scop, adunările generale, „foile tineretului“, acţiunile culturale, trebuie să aibă un bogat conţinut educativ, iar opinia de masă să reacţioneze cu promptitudine ori de cîte ori se ivesc neajunsuri. Totodată, în faţa tinerilor trebuie să fie invitaţi să vorbească comunişti şi alţi muncitori mai vîrstnici, iar în jurul tinerilor fruntaşi şi evidenţiaţi în întrecerea socialistă, a metodelor lor de muncă, să se facă o largă publicitate.Nu-i însă mai puţin adevărat că eficienţa muncii educative dusă în masa tinerilor este condiţionată în mare măsură de sprijinul şi îndrumarea primită din partea organizaţiei de partid, a comitetului orăşenesc U.T.C., ajutor care se acordă încă numai atunci cînd neajunsurile devin evidente... D.RUJAN RAID-ANCHETĂ CARNET CULTURAL BRAŞOVEAN . După turneul de pe Valea Oltului, ansamblul de cîntece şi dansuri „Salbele Braşovului“ al Consiliului local al sindicatelor Braşov a susţinut ieri seară, în sala Teatrului de stat din Braşov, un spectacol care s-a bucurat de mult succes. Cu acest spectacol, ansamblul „Salbele Braşovului“ se va deplasa în săptămânile următoare într-o serie de localităţi ale regiunii printre care Agnita, Taban, Oraşul Victoria, Sf. Gheorghe, precum şi în staţiunea balneo-climaterică Tuşnad. 11 Astăzi, la ora 12, are loc în sala „Arta“ din Braşov vernisajul expoziţiei pictorului Marius Bunescu, organizată sub auspiciile Muzeului de artă al Republicii Socialiste România şi galeriei de artă a Muzeului regional Braşov. Consiliul local al sindicatelor Braşov, în colaborare cu Comitetul orăşenesc pentru cultură şi artă şi Comitetul orăşenesc U.T.C. Braşov organizează în ziua de 4 septembrie o duminică cultural-sportivă la Poiana Noua şi Poiana Braşovului. Îşi vor da concursul formaţiile artistice de amatori de la uzinele „Steagul roşu“, „Tractorul“ şi alte întreprinderi braşovene. Expoziţia inovatorilor Consiliul local al sindicatelor Mediaş a organizat o expoziţie a inovatorilor din întreprinderile oraşului. Dispozitivele, machetele de maşini, graficele şi panourile expuse oglindesc rodnica activitate a promotorilor tehnicii noi pentru creşterea productivităţii muncii şi îmbunătăţirea calităţii produselor. în 7 luni din acest an, în întreprinderile medieşene s-au aplicat 267 inovaţii cu o eficienţă economică de 3.353.000 lei. TUDOR POPA, coresp. Aşi Start In a Xll-a ediţie a „Circuitului ciclist al regiunii Braşov“ Incepînd de azi şi pînă duminică, 47 din cei mai buni ciclişti ai ţării se întrec în a Xll-a ediţie a „Circuitului ciclist al regiunii Braşov“ In cele patru etape ale circuitului, alergătorii vor parcurge 584 km„ numai pe şosea asfaltată, cu şase sprinturi şi tot atîtea puncte de căţărare. Iată de altfel şi traseul celor patru etape : ETAPA I — joi, 1 septembrie : Braşov — Sf. Gheorghe — Tg. Secuiesc — Braşov : 148 km. ; ETAPA A II-A — vineri, 2 septembrie : Braşov — Rupea — Sighişoara — Mediaş : 166 km. ; ETAPA A III-A — sâmbătă, 3 septembrie : Mediaş — Sibiu — Voila — Agnita : 140 km. ; ETAPA A IV-A — duminică, 4 septembrie : Agnita — Făgăraş — Braşov — Poiana Braşov : 130 km. DRUM NOU Cu fiecare nou spectacol, formaţia de dansuri a uzinei „Rulmentul“măiestrie. Braşov dă dovadă de tot mai multă Foto : GH. BANUŢA Nr. 6738 BIBLIOTECA PERSONALA factor activ de culte şi civilizaţie Nu de mult am fost în vizită la un prieten, tehnician la întreprinderea „Vitrometan“ Mediaş, şi am avut prilejul să admir frumoasa bibliotecă personală a acestuia : cărţi de specialitate, literatură beletristică, ideologie, albume de artă etc. Şi, asemeni lui am întîlnit mulţi alţii. Comunistul Traian Mureşan, secretar al Comitetului executiv a! Sfatului popular Micăsasa, de pildă, e pasionat după proza lui Zaharia Stancu, a citit marile capodopere tolstoiene „Război şi pace“, „Ana Karenina“, „învierea“ şi are cuvînt de laudă pentru volumele apărute în colecţia „Biblioteca pentru toţi“ pe care şi le cumpără cu regularitate. In drumurile făcute, am întîlnit undeva, într-un sătuc pitit după dealurile Tîrnavei, pe bătrînul Nicolae Simină, om de 72 de ani, mare admirator al lui Rebreanu şi Goga în a cărui bibliotecă stau frumos rînduite volumele : „Odiseea", „Răscoala", Eminescu — „Poezii", Dicţionarul limbii române moderne şi altele. Exemple de acest gen găseşti astăzi la tot pasul. Oamenii muncii din fabrici şi lucrătorii ogoarelor îşi însuşesc astăzi preţiosul tezaur de cunoştinţe adunat în cărţi, păşesc în librărie cu dezinvoltură, se informează, îşi aleg noutăţile cu gesturi sigure şi fireşti, îşi îmbogăţesc bibliotecile proprii cu conştiinţa deplinăa actului de cultură săvîrşit. Cartea nu mai este astăzi un apanaj al celor bogaţi ca în trecut. Alături de bibliotecile publice, biblioteca personală a devenit în anii noştri un factor activ de civilizaţie şi cultură. Cartea ocupă un loc de frunte în viaţa fiecărui om al muncii, se integrează în universul cotidian al acestuia ca o necesitate spirituală de prim ordin, îi îmbogăţeşte fondul de simţire şi de expresie. Cartea deschide fiecăruia orizonturi largi. De aceea nu pare de mirare pentru nimeni faptul că chiar şi în locuinţele cele mai modeste alături de televizor sau aparat de radio, vom găsi un raft, o policioară cu cărţi ... Din fericire, sînt tot mai puţini astăzi cei care cumpără cărţi „ca să fie“, socotindu-le simple elemente de decoraţie interioară ; snobismul — aparţinînd claselor stăpînitoare de odinioară — a dispărut. Astăzi se cumpără cărţi pentru că se citeşte, se citeşte pentru că pretutindeni se simte nevoia autoperfecţionării, autodepăşirii continue. Care sunt criteriile alcătuirii unei biblioteci personale ? Ce fel de cărţi trebuie să achiziţionăm pentru biblioteca noastră ? De cultură, de specialitate, sau şi din unele şi din celelalte ? Din păcate în această privinţă nu se pot da decît cîteva îndrumări cu caracter general. Totul depinde în bună măsură de orientarea profesională, de înclinaţiile fireşti, de priceperea şi bunul gust al fiecăruia. Socotim că din nici o bibliotecă personală nu trebuie să lipsească în primul rînd lucrările cu caracter social-politic şi ideologic, hotărîrile şi documentele de partid şi de stat, lucrările clasicilor marxism-leninismului. Este necesară de asemenea prezenţa în rafturile bibliotecii a „Dicţionarului enciclopedic român“ — lucrare de amploare, cu largi aplicaţii în toate domeniile cunoaşterii şi activităţii umane. Lucrările de specialitate — scrieri la nivel de popularizare, mediu sau superior — vor ocupa o arie destul de întinsă a bibliotecii noastre. Cărţile de specialitate le vom procura pe baza buletinelor de apariţii şi a planurilor editoriale publicate periodic de către forurile şi instituţiile corespunzătoare. Un sector vast al bibliotecii noastre, după cum vaste şi variate sunt preferinţele fiecăruia, este cel al literaturii beletristice. în orice caz, ne vom strădui să ne procurăm în primul rînd operele scriitorilor noştri reprezentativi : Alecsandri, Odobescu, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Slavici, Delavrancea, Vlahuţă, Sadoveanu, Arghezi, Ion Minulescu, Topîrceanu, Labiş etc. în ediţii accesibile cum sînt cele apărute în colecţia „Biblioteca pentru toţi“. De asemenea, nu vom neglija scrierile lui Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Tudor Vianu etc. Vom avea grijă să aşezăm în rafturi valorile consacrate ale noii noastre literaturi. Din sectorul literaturii universale nu vor lipsi Homer, Dante, Cervantes, Shakespeare, Balzac, Dickens, Goethe, Victor Hugo, Tolstoi, Dostoievski, R. Rolland, Thomas Mann etc. La cele arătate mai sus se adaugă, după preferinţe, monografii din colecţia „Oameni de seamă", vieţi romanţate, cărţi din literatura memorialistică, literatura de aventuri, literatura sportivă, literatura medicală de popularizare, cărţi de îndeletniciri practice, ghiduri turistice, albume de artă etc. Ne-am oprit la cîteva îndrumări privind criteriile selecţionării cărţilor în vederea alcătuirii unei biblioteci personale. Este bine să se ştie faptul că o asemenea bibliotecă nu se formează atît de uşor cum s-ar putea crede, prin achiziţii de cărţi făcute la voia întîmplării, ci prin ani de muncă îndelungată, stăruitoare, continuă, în care acţionează deopotrivă instrucţia, sensibilitatea şi gustul dirijat al fiecăruia. Prof. MARIUS POP Aprecierea cunoştinţelor elevilor (Urmare din pag. I-a) Altă dată să fii mai stăruitor ... In sfîrşit... nota şapte“. Asemenea aprecieri reţin atenţia doar prin faptul că într-o formă cît se poate de concentrată arată cum nu trebuie să fie discutate notele. Mi se pare, în schimb, că constituie un exemplu pozitiv felul în care a discutat nota acordată unui elev din clasa a VI-a o profesoară de limba română. Mai întîi profesoara s-a referit la caietul de teme pentru acasă al elevului şi a arătat că este îngrijit, că elevul îşi face temele sistematic. Unele teme le-a făcut greşit, dar întotdeauna a constatat că a muncit singur, stăruitor, că nu a recurs la copiere după alţi colegi. I s-a atras însă atenţia elevului in cauză, că face încă multe greşeli gramaticale şi de ortografie, care pot şi trebuie să fie înlăturate. Caietul, avînd greşelile subliniate cu roşu, a fost arătat şi clasei. Trecînd apoi la analiza răspunsului dat de elev, profesoara a subliniat că acesta s-a pregătit conştiincios pentru lecţie, că partea teoretică a cunoscut-o temeinic, a ştiut să dea exemple de diferite forme ale pronumelui personal (lecţia de verificat). S-a insistat însă asupra greutăţilor întîmpinate de elev, atunci cînd a fost pus să se folosească de cunoştinţele însuşite la analiza unui text. Cu destulă greutate a recunoscut în text formele pronumelor personale învăţate. I s-a dat o temă specială de lucrat acasă pe caietul maculator (o mică compunere cu titlul : „Cum îmi pregătesc lecţiile") în cadrul căreia s-a indicat să fie folosit cît mai mult pronumele personal sub diferite forme. Profesoara a arătat apoi că pentru răspunsul dat elevul merită poate numai nota şase, dar a subliniat că va primi nota şapte, pentru că apreciază şi stăruinţa, conştiinciozitatea cu care se pregăteşte, faptul că datorită muncii sistematice pe care o desfăşoară reuşeşte să obţină rezultate mereu mai mulţumitoare. S-a adresat apoi întregii clase cu îndemnul ca fiecare elev să muncească sistematic, conştiincios, aceasta constituind calea sigură pentru obţinerea rezultatelor dorite şi azi pe băncile şcolii şi mîine în viaţă, în ora aceea au fost verificaţi trei elevi. M-am referit însă numai la modul în care au fost purtate discuţiile pe marginea răspunsului dat de ultimul dintre ei, pentru că aceste discuţii mi s-au părut mai semnificative. Aş mai adăuga că atunci cînd împrejurările oferă posibilitatea, pornind de la constatările în legătură cu însuşirea cunoştinţelor de către elevii verificaţi, se pot face şi aprecieri generale referitoare la modul în care se însuşeşte materia parcursă de către întreaga clasă. Procedîndu-se sistematic în felul acesta sau într-un mod relativ asemănător, nu numai că nota va căpăta o şi mai mare valoare educativă, devenind un factor stimulator pentru ridicarea calităţii învăţăturii, dar va fi acelaşi timp înţeleasă profund de către fiecare elev şi va fi astfel înlăturată posibilitatea stîrnirii unor discuţii necorespunzătoare. Am considerat necesar să aduc în discuţie aceste lucruri cu atît mai mult cu cît se cunoaşte că uneori, în practica şcolară, aşa-numita „criză de timp“ determină unele cadre didactice să treacă cu uşurinţă peste acest moment important al lecţiei — aprecierea şi notarea cunoştinţelor elevilor. Uneori, la cîteva minute după ce s-a sunat, se cere carnetul celor 2—3 elevi verificaţi, pentru a fi notaţi cu cea mai mare grabă. Cînd nici pentru atît nu se mai găseşte timp, elevii verificaţi sînt informaţi în treacăt că vor primi cutare sau cutare notă. Folosită cu pricepere, cu iscusinţă metodică, note poate deveni o pirghie importantă în mina profesorului, cu ajutorul căreia se poate contribui eficient la ridicarea calităţii învăţămîntului, la întărirea disciplinei în şcoală. DOUA K. 0. 51 EXPLICAŢIA LOR Pe marginea eşecurilor echipei Steagul roşu la început de campionat După cum se ştie, la sfîrşitul campionatului republican pe anul 1965—1966, echipa Steagul roşu a ocupat locul 5 în clasament, fără a ne scuti, bineînţeles, de emoţii. A fost o perioadă cînd echipa era ameninţată cu retrogradarea, necesitînd eforturi serioase din partea jucătorilor pentru revenirea în plutonul fruntaş. Reţinem din această perioadă victoriile asupra echipelor Steaua, U.T.A., C.S.M.S. şi Crişul, în care echipa a demonstrat că este capabilă să desfăşoare un joc tehnic, în viteză şi eficace. Evident, după o asemenea evoluţie în finalul campionatului trecut, ne aşteptam ca jucătorii să continue ascendenţa de formă şi în noul campionat să ne ofere partide la pretenţiile fotbalului modern. In sprijinul acestui lucru venea şi afirmaţia antrenorului Silviu Ploieşteanu care cu două zile înainte de prima etapă, declara în presă că este hotărît, împreună cu „băieţii săi“ să atace primele 3 locuri din clasament. Ne-am zis atunci: „ştie el ce ştie Silviu Ploieşteanu dacă ţinteşte vîrful piramidei !“. Dar un angajament ca să capete valoare, trebuie întărit prin fapte. De altfel şi pronosportiştii, punînd preţ pe o asemenea afirmaţie, n-au mai stat la îndoială şi au mers solo la Petroşeni. Ce ne-a rezervat însă prima etapă a campionatului în mare şi neaşteptată surpriză. Echipa a fost făcută K.O., fără drept de apel. Cei mai mulţi au taxat această înfrîngere la scor ca un accident. Antrenorul secund Nicolae Proca solicitat să dea o explicaţie, a încercat o scuză pe teme culinare, pescuind stîngaci motive, de loc plauzibile, într-o nevinovată farfurie cu supă, spunînd că lichidele şi asistenţa medicală sunt de vină şi că dacă n-ar fi fost ele, echipa nu s-ar fi înecat cu „o găluşcă de 7 goluri“. Ne întrebăm : oare pentru K. O. de pe teren propriu tot „biata supă este de vină“ ? Se cere mai multă seriozitate şi responsabilitate din partea antrenorului secund pentru afirmaţiile care le face. In cadrul unei şedinţe după înfrîngerea de la Petroşeni, unde au participat toţi factorii de răspundere ai clubului, am reţinut că, pentru noul campionat se va adopta o tactică nouă, constînd în demarcarea jucătorilor, în continua mişcare a acestora în teren pentru a evita întîlnirea cu adversarul. Sîntem de acord cu o asemenea tactică, dar să nu te întîlneşti cînd trebuie cu balonul, sau şi atunci cînd îl ai să nu-l utilizezi eficient, este un lucru de neînţeles şi nici nu intră în maniera modernă de joc. Să adoptăm o tactică nouă de joc, dar ea mai trebuie să-şi dovedească şi eficacitatea şi cel mai bun criteriu îl constituie numărul de goluri marcate în poarta adversarului. Intr-un interviu acordat ziarului nostru, tov. Silviu Ploieşteanu declara: „Consider că noi nu avem public la meciuri, ci spectatori. Pentru aceasta ne dăm osteneala să facem spectacol, ceea ce înseamnă calitate, victorie“. Ce fel de spectacol poate să ofere şuturile fără adresă şi execuţiile tehnice greşite ale înaintaşilor, replierea de oldshoy a apărării (Jenei, Ivăncescu, Alecu și Szigeti) ? Sîntem pentru spectacol, dar nu de dragul spectacolului ci pe goluri, pentru victorie așa cum a demonstrat recentul Campionat Mondial de la Londra. Dintr-o analiză mai atentă a cauzelor care au dus la cele două înfrîngeri, rezultă că echipa n-a fost pregătită corespunzător unui început de campionat. Forma slabă a echipei se datoreşte în principal programului greşit întocmit de secţia de fotbal pe perioada de întrerupere între cele două campionate. Trimiterea echipei la mare pentru odihnă fără un program de pregătire, s-a repercutat negativ asupra formei jucătorilor. De asemenea, revenind acasă s-a întîrziat cu reluarea antrenamentelor, scurtînd şi mai mult perioada pregătitoare. In răstimpul care a mai rămas pînă la începerea campionatului era puţin probabil că echipa se va putea înscrie pe o linie ascendentă de formă. Dacă se respectau noile metode de pregătire care recomandă folosirea perioadei de întrerupere pentru păstrarea formei sportive la acelaşi nivel, echipa nu ar fi ajuns astăzi cu o zestre de zece goluri primite şi pe ultimul loc în clasament ! ! Nu este mai puţin adevărat că nici jucătorii nu respectă indicaţiile tactice date de antrenori. La meciul cu Farul, antrenorii au dat indicaţii tactice precise de felul cum trebuie anihilate contraatacurile Farului şi străpunsă apărarea supraaglomerată a adversarului, totuşi linia de fund şi extremele nu au aplicat nici pe departe aceste indicaţii. Rezultatul ! Doar un gol marcat şi trei primite. Fără doar şi poate că situaţia în care se găseşte echipa s-ar fi putut evita dacă atît din partea clubului cît şi a Consiliului regional U.C.F.S. ar fi existat un control mai calificat asupra felului cum se traduce în viață planificarea antrenamentelor. Rezumînd controlul, cum de obicei se practică, numai la aspectul birocratic, al hîrfirilor, fără un sondaj îndelungat al antrenamentelor, ajutorul nu are nici o valoare. Este bine ca asupra acestui lucru, conducerea tehnică a clubului şi Consiliul regional U.C.F.S. să reflecteze mai adînc şi să ia măsuri în consecinţă. Comitetul de partid şi conducerea uzinei, ar trebui să se ocupe mai mult de imprimarea unui stil colectiv de muncă în cadrul clubului, să dezvolte prin membrii de partid critica şi autocritica în şedinţele de lucru, condiţie de bază pentru lichidarea lipsurilor şi obţinerea unor rezultate tot mai valoroase. Ar fi de dorit ca la şedinţele de lucru să fie invitaţi de fiecare dată şi reprezentanţii presei pentru a face cunoscute măsurile care se adoptă în scopul ridicării valorii tehnice a echipei, îndeplinind, pe lingă o obligaţie a clubului faţă de presă, şi un deziderat al suporterilor care doresc să fie bine informaţi asupra evoluţiei echipei preferate. In momentul în care încheiem prezentul articol ni se comunică din partea clubului că echipa va pleca în cursul zilei de astăzi (joi) în Italia, la Bologna, unde va participa la un turneu internaţional alături de binecunoscutele formaţii Spartak Moscova, Atletico Madrid şi echipa din localitate. Răspunzind încrederii acordate de Federaţia de specialitate, jucătorii vor trebui să infirme printr-un joc de calitate eşecurile din ţară, demonstrînd că formează o echipă capabilă de rezultate valoroase, aşa cum de altfel au dovedit-o în repetate rînduri şi în alte partide internaţionale. AL. DINCA, D. FUICEA 4