Drum Nou, septembrie 1966 (Anul 23, nr. 6738-6763)

1966-09-01 / nr. 6738

Pag. 2 480 de minute, minus cu­ ? 885 pierdute din „start“ Pînă cînd la....Bună dimineaţa tovarăşi întîrziaţi" ? Cum se „cîştigă“ secundele... însoţeam un grup de tineri de la Fabrica de şuruburi din Braşov. La poarta întreprinderii ne-am des­părţit. Aveam să-i întîlnim mai târ­ziu, în secţii, mînuind manetele strungului, sau complicatele agre­gate care la două secunde dau naş­tere unui şurub. Ora 6,30. Sirena anunţă începerea primului schimb al zilei. Mai zăbovim cîteva minu­te. De ce ? „Acum încep să vină întîrziaţii“ ne spun tovarăşii Mir­­cea Cojanu, secretarul organizaţiei de partid, şi Simion Costea, şeful serviciului personal. Intîrziaţilor ne-am propus să le luăm un scurt interviu. Ceea ce la început se părea a fi simplu, s-a dovedit apoi destul de complicat. Timp de 30 de minute, pe poarta uzinei au intrat nu mai puţin de 59(!) întîrziaţi. Am notat totuşi în grabă cîteva răspunsuri : „Nu m-am sculat la timp“ (Florica Moldovea­nul, „Am uitat legitimaţia acasă“ (Mihai Carol), „Eu am venit prea încet pe drum“ (Maria Albu). A­­semenea „motivări“ au mai invocat şi alţi interlocutori. Un calcul sumar, considered nu­mai 15 minute pentru fiecare în­­tîrziat, ne-a dus la următorul re­zultat : 885 de minute pierdute din „startul“ zilei de lucru. în ce fel afectează aceste întîrzieri îndeplini­rea sarcinilor de producţie ? Cu a­­ceastă întrebare ne adresăm mais­trului Ion Popa din secţia a 3-a. — La noi, pe o presă muncesc doi oameni care se completează re­ciproc. Dacă lipseşte unul, celălalt nu poate lucra. Astăzi a întîrziat Constantin Pande şi colegul său de muncă Mihai Ion a fost silit să aş­tepte, deşi trebuiau executate lucrări urgente. Alături de Pande, întîr­zieri repetate mai au şi Alexandru Iosif, Gheorghe Şolcă, Ion Asandei, care ne creează de multe ori greu­tăţi. La sculărie observăm un strung care stă. După două ore a apărut şi strungarul Haralambie Prundaru. Il Întrebăm pe şeful secţiei, tova­răşul Modest Prelipceanu, care este valoarea celor 120 de minute pier­dute. Aşa am aflat că din cauza pieselor ce trebuiau executate în dimineaţa aceea de Prundaru, s-au pierdut alte minute preţioase la sec­ţia „piese“ unde reperele respective erau aşteptate şi foarte necesare. Care au fost motivele ce l-au fă­cut să lipsească ? „Am rămas la poartă să-mi cumpăr ceva de la bu­fet“, s-a scuzat el. O altă „scuză“ cu totul surprin­zătoare a găsit Florica Moldoveanu, de la serviciul tehnico-administrativ. „în fond noi nu suntem­ direct pro­ductivi și cîteva minute nu-i mare lucru“. Credem că este cu totul de prisos a demonstra că ziua de mun­că începe pentru toţi salariaţii la aceeaşi oră şi respectarea disciplinei, a regulamentului de ordine interi­oară, este obligatorie în egală mă­sură pentru toată lumea. Faptul că numai în ziua respectivă din cei 59 de întîrziaţi, 31 lucrează în serviciile tehnico-administrative, demonstrează că îndeosebi aici munca educativă nu are suficientă profunzime şi pu­tere de înrîurire. Verificînd situaţia întîrzierilor pe mai multe luni, nu­mele lui Florica Moldoveanu, Ma­ria Albu, Oltea Moldoveanu, Bica latomir, I. Vasile, le-am întîlnit de multe ori. A devenit o obişnu­inţă ca numele lor, şi al altora, să fie pomenite la staţia de radioam­plificare a uzinei în cadrul emisiu­nii „Bună dimineaţa, tovarăşi în­târziaţi“. Continuînd raidul nostru şi prin celelalte secţii, am constatat că ma­joritatea întîrzierilor şi a absenţe­lor nemotivate se observă în spe­cial la tineri. De altfel, numai în anul acesta conducerea fabricii a fost nevoită să ia măsuri adminis­trative împotriva a 28 de tineri tocmai din cauza repetatelor lipsuri nemotivate. Numai în lunile iulie şi august tineri ca Victor Ionescu, Alexandru Benedek, Andrei Dinu, Mihai Balint, H. Prundaru au adu­nat împreună 21 absenţe nemotiva­te. Cu toate acestea, organizaţia U.T.C. nu a reacţionat cu suficien­tă eficienţă pentru a preîntîmpina şi combate asemenea abateri, mun­ca educativă lăsînd în continuare de dorit. Să nu existe în uzină o experien­ţă pozitivă, care să merite a fi ge­neralizată şi din care colectivele al­tor secţii să aibă de învăţat ? Am găsit-o acolo unde opinia colectivă a reuşit să obţină rezultate bune în întărirea disciplinei muncii. — Mai avem şi noi din cînd în cînd cîte un îr­tîrziat, ne spune zîmbind maistrul Radu Bulgărea de la secţia I-a. Pe ansamblul secţiei însă am reuşit să reducem foarte mult numărul lor. — Şi cum aţi procedat ? — Am început prin a întări, dezvolta opinia colectivă a oa­menilor. Cînd se iveşte un aseme­­nea caz, convocăm imediat grupa sindicală, unde vinovaţii sunt „ju­decaţi“ chiar de tovarăşii lor de muncă. Un sprijin deosebit am pri­mit din partea organizaţiei de par­tid, a comuniştilor mai vîrstnici din secţie. Discutarea intîrziaţilor în şe­dinţele organizaţiei U.T.C. a dat de asemenea bune rezultate. Am căutat la panoul intitulat „Cine sprijină şi cine face greutăţi planului" confirmarea celor spuse de tovarăşul Bulgărea. De acolo l-am cunoscut pe utecistul Octavian Vulcan. Acesta ne-a spus „secretul“ succeselor sale. — Ca să-ţi foloseşti în întregime cele 480 de minute, trebuie luate în prealabil unele măsuri. Eu vin dimineaţa cu 15—20 de minute mai devreme, îmi pregătesc sculele nece­sare, alimentez maşina, verific pie­sele cele mai solicitate şi la 6,30 pornesc în plin. Aşa reuşesc să evit opririle cu care se pierd multe mi­nute. Asta este tot. Intr-adevăr, e simplu. Şi ca el mai sunt zeci şi zeci de tineri la Fa­brica de şuruburi. Răspunderea şi respectul pentru sarcinile care le revin, conştiinţa datoriei împlinite, sunt atributele care îi caracterizează pentru ca toţi tinerii de aici să ju­dece şi să muncească aşa, organi­zaţia U.T.C. are datoria să desfă­şoare o amplă şi susţinută activitate educativă, să dezvolte la toţi tine­rii dragostea faţă de meseria aleasă, respectul pentru prestigiul „mărcii fabricii", un înalt spirit de disci­plină. In acest scop, adunările generale, „foile tineretului“, acţiunile cultu­rale, trebuie să aibă un bogat con­ţinut educativ, iar opinia de masă să reacţioneze cu promptitudine ori de cîte ori se ivesc neajunsuri. Totoda­tă, în faţa tinerilor trebuie să fie invitaţi să vorbească comunişti şi alţi muncitori mai vîrstnici, iar în jurul tinerilor fruntaşi şi eviden­ţiaţi în întrecerea socialistă, a metodelor lor de muncă, să se fa­că o largă publicitate.Nu-i însă mai puţin adevărat că eficienţa muncii educative dusă în masa tinerilor es­te condiţionată în mare măsură de sprijinul şi îndrumarea primită din partea organizaţiei de partid, a co­mitetului orăşenesc U.T.C., ajutor care se acordă încă numai atunci cînd neajunsurile devin evidente... D.­RUJAN RAID-ANCHETĂ CARNET CULTURAL BRAŞOVEAN . După turneul de pe Valea Oltului, ansamblul de cîntece şi dansuri „Salbele Braşovului“ al Consiliului local al sindicatelor Braşov a susţinut ieri seară, în sala Teatrului de stat din Bra­şov, un spectacol care s-a bucu­rat de mult succes. Cu acest spec­tacol, ansamblul „Salbele Braşo­vului“ se va deplasa în săptămâ­nile următoare într-o serie de lo­calităţi ale regiunii printre care Agnita, Taban, Oraşul Victoria, Sf. Gheorghe, precum şi în sta­ţiunea balneo-climaterică Tuşnad. 11 Astăzi, la ora 12, are loc în sala „Arta“ din Braşov vernisajul expoziţiei pictorului Marius Bu­­nescu, organizată sub auspiciile Muzeului de artă al Republicii Socialiste România şi galeriei de artă a Muzeului regional Braşov.­­ Consiliul local al sindicate­lor Braşov, în colaborare cu Comitetul orăşenesc pentru cul­tură şi artă şi Comitetul orăşe­nesc U.T.C. Braşov organizează în ziua de 4 septembrie o duminică cultural-sportivă la Poiana Noua şi Poiana Braşovului. Îşi vor da concursul formaţiile artistice de amatori de la uzinele „Steagul ro­şu“, „Tractorul“ şi alte întreprin­deri braşovene. Expoziţia inovatorilor Consiliul local al sindicatelor Me­diaş a organizat o expoziţie a ino­vatorilor din întreprinderile oraşu­lui. Dispozitivele, machetele de ma­şini, graficele şi panourile expuse oglindesc rodnica activitate a pro­motorilor tehnicii noi pentru creş­terea productivităţii muncii şi îm­bunătăţirea calităţii produselor. în 7 luni din acest an, în între­prinderile medieşene s-au aplicat 267 inovaţii cu o eficienţă econo­mică de 3.353.000 lei. TUDOR POPA, coresp. Aşi Start In a Xll-a ediţie a „Circuitului ciclist al regiunii Braşov“ Incepînd de azi şi pînă duminică, 47 din cei mai buni ciclişti ai ţării se întrec în a Xll-a ediţie a „Cir­cuitului ciclist al regiunii Braşov“ In cele patru etape ale circuitu­lui, alergătorii vor parcurge 584 km„ numai pe şosea asfaltată, cu şase sprinturi şi tot atîtea puncte de căţărare.­­ Iată de altfel şi traseul celor pa­tru etape : ETAPA I — joi, 1 septembrie : Braşov — Sf. Gheorghe — Tg. Se­cuiesc — Braşov : 148 km. ; ETAPA A II-A — vineri, 2 sep­tembrie : Braşov — Rupea — Si­ghişoara — Mediaş : 166 km. ; ETAPA A III-A — sâmbătă, 3 septembrie : Mediaş — Sibiu — Voila — Agnita : 140 km. ; ETAPA A IV-A — duminică, 4 septembrie : Agnita — Făgăraş — Braşov — Poiana Braşov : 130 km. DRUM NOU Cu fiecare nou spectacol, formaţia de dansuri a uzinei „Rulmentul“­măiestrie. Braşov dă dovadă de tot mai multă Foto : GH. BANUŢA Nr. 6738 BIBLIOTECA PERSONALA factor activ de culte şi civilizaţie Nu de mult am fost în vizită la un prieten, tehnician la întreprinderea „Vitrometan“ Mediaş, şi am avut prilejul să admir frumoasa biblio­tecă personală a acestuia : cărţi de specialitate, literatură beletristică, ideologie, albume de ar­tă etc. Şi, asemeni lui am întîlnit mulţi alţii. Comu­nistul Traian Mureşan, secretar al Comitetului executiv a! Sfatului popular Micăsasa, de pildă, e pasionat după proza lui Zaharia Stancu, a citit marile capodopere tolstoiene „Război şi pace“, „Ana Karenina“, „învierea“ şi are cuvînt de lau­dă pentru volumele apărute în colecţia „Biblio­teca pentru toţi“ pe care şi le cumpără cu re­gularitate. In drumurile făcute, am întîlnit undeva, în­­tr-un sătuc pitit după dealurile Tîrnavei, pe bă­­trînul Nicolae Simină, om de 72 de ani, mare admirator al lui Rebreanu şi Goga în a cărui bi­bliotecă stau frumos rînduite volumele : „Odi­seea", „Răscoala", Eminescu — „Poezii", Dicţio­narul limbii române moderne şi altele. Exemple de acest gen găseşti astăzi la tot pasul. Oamenii muncii din fabrici şi lucrătorii o­­goarelor îşi însuşesc astăzi preţiosul tezaur de cunoştinţe adunat în cărţi, păşesc în librărie cu dezinvoltură, se informează, îşi aleg noutăţile cu gesturi sigure şi fireşti, îşi îmbogăţesc biblio­tecile proprii cu conştiinţa deplină­­a actului de cultură săvîrşit. Cartea nu mai este astăzi un apanaj al celor bogaţi ca în trecut. Alături de bibliotecile publice, biblioteca per­sonală a devenit în anii noştri un factor activ de civilizaţie şi cultură. Cartea ocupă un loc de frunte în viaţa fiecărui om al muncii, se inte­grează în universul cotidian al acestuia ca o ne­cesitate spirituală de prim ordin, îi îmbogăţeşte fondul de simţire şi de expresie. Cartea deschide fiecăruia orizonturi largi. De aceea nu pare de mirare pentru nimeni fap­tul că chiar şi în locuinţele cele mai modeste alături de televizor sau aparat de radio, vom găsi un raft, o policioară cu cărţi ... Din fericire, sînt tot mai puţini astăzi cei care cumpără cărţi „ca să fie“, socotindu-le simple elemente de decoraţie interioară ; snobismul — aparţinînd claselor stăpînitoare de odinioară — a dispărut. Astăzi se cumpără cărţi pentru că se citeşte, se citeşte pentru că pretutindeni se simte nevoia autoperfecţionării, autodepăşirii continue. Care sunt criteriile alcătuirii unei biblioteci personale ? Ce fel de cărţi trebuie să achiziţio­năm pentru biblioteca noastră ? De cultură, de specialitate, sau şi din unele şi din celelalte ? Din păcate în această privinţă nu se pot da decît cîteva îndrumări cu caracter general. Totul depinde în bună măsură de orientarea profesională, de înclinaţiile fireşti, de priceperea şi bunul gust al fiecăruia. Socotim că din nici o bibliotecă personală nu trebuie să lipsească în primul rînd lucrările cu caracter social-politic şi ideologic, hotărîrile şi documentele de partid şi de stat, lucrările cla­sicilor marxism-leninismului. Este necesară de asemenea prezenţa în raftu­rile bibliotecii a „Dicţionarului enciclopedic ro­mân“ — lucrare de amploare, cu largi aplicaţii în toate domeniile cunoaşterii şi activităţii umane. Lucrările de specialitate — scrieri la nivel de popularizare, mediu sau superior — vor ocupa o arie destul de întinsă a bibliotecii noastre. Cărţile de specialitate le vom procura pe baza buletinelor de apariţii şi a planurilor editoriale publicate periodic de către forurile şi instituţiile corespunzătoare. Un sector vast al bibliotecii noastre, după cum vaste şi variate sunt preferinţele fiecăruia, este cel al literaturii beletristice. în orice caz, ne vom strădui să ne procurăm în primul rînd o­­perele scriitorilor noştri reprezentativi : Alecsan­­dri, Odobescu, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Slavici, Delavrancea, Vlahuţă, Sadoveanu, Arghezi, Ion Minulescu, Topîrceanu, Labiş etc. în ediţii accesibile cum sînt cele apărute în co­lecţia „Biblioteca pentru toţi“. De asemenea, nu vom neglija scrierile lui Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Tudor Vianu etc. Vom avea grijă să aşezăm în rafturi valorile con­sacrate ale noii noastre literaturi. Din sectorul literaturii universale nu vor lipsi Homer, Dante, Cervantes, Shakespeare, Balzac, Dickens, Goethe, Victor Hugo, Tolstoi, Dostoievski, R. Rolland, Thomas Mann etc. La cele arătate mai sus se adaugă, după prefe­rinţe, monografii din colecţia „Oameni de sea­mă", vieţi romanţate, cărţi din literatura memo­rialistică, literatura de aventuri, literatura spor­tivă, literatura medicală de popularizare, cărţi de îndeletniciri practice, ghiduri turistice, albu­me de artă etc. Ne-am oprit la cîteva îndrumări privind cri­teriile selecţionării cărţilor în vederea alcătuirii unei biblioteci personale. Este bine să se ştie faptul că o asemenea bi­bliotecă nu se formează atît de uşor cum s-ar putea crede, prin achiziţii de cărţi făcute la voia întîmplării, ci prin ani de muncă îndelungată, stăruitoare, continuă, în care acţionează deopo­trivă instrucţia, sensibilitatea şi gustul dirijat al fiecăruia. Prof. MARIUS POP Aprecierea cunoştinţelor elevilor (Urmare din pag. I-a) Altă dată să fii mai stărui­tor ... In sfîrşit... nota şapte“. Asemenea aprecieri reţin atenţia doar prin faptul că într-o formă cît se poate de concentrată arată cum nu trebuie să fie discutate notele. Mi se pare, în schimb, că con­stituie un exemplu pozi­tiv felul în care a discu­tat nota acordată unui elev din clasa a VI-a o profesoară de limba ro­mână. Mai întîi profesoara s-a referit la caietul de teme pentru acasă al ele­vului şi a arătat că este îngrijit, că elevul îşi face temele sistematic. Unele teme le-a făcut greşit, dar întotdeauna a constatat că a muncit singur, stăruitor, că nu a recurs la copiere după alţi colegi. I s-a a­­tras însă atenţia elevului in cauză, că face încă multe greşeli gramaticale şi de ortografie, care pot şi trebuie să fie înlătu­rate. Caietul, avînd gre­şelile subliniate cu roşu, a fost arătat şi clasei. Tre­­cînd apoi la analiza răs­punsului dat de elev, pro­fesoara a subliniat că a­­cesta s-a pregătit con­ştiincios pentru lecţie, că partea teoretică a cunos­cut-o temeinic, a ştiut să dea exemple de diferite forme ale pronumelui per­sonal (lecţia de verificat). S-a insistat însă asupra greutăţilor întîmpinate de elev, atunci cînd a fost pus să se folosească de cunoştinţele însuşite la a­­naliza unui text. Cu des­tulă greutate a recunoscut în text formele pronume­­lor personale învăţate. I s-a dat o temă specială de lucrat acasă pe caietul maculator (o mică com­punere cu titlul : „Cum îmi pregătesc lecţiile") în cadrul căreia s-a indicat să fie folosit cît mai mult pronumele personal sub diferite forme. Profesoara a arătat a­­poi că pentru răspunsul dat elevul merită poate numai nota şase, dar a subliniat că va primi nota şapte, pentru că apreciază şi stăruinţa, conştiinciozi­tatea cu care se pregă­teşte, faptul că datorită muncii sistematice pe care o desfăşoară reuşeşte să obţină rezultate mereu mai mulţumitoare. S-a a­­dresat apoi întregii clase cu îndemnul ca fiecare elev să muncească sistema­tic, conştiincios, aceasta constituind calea sigură pentru obţinerea rezulta­telor dorite şi azi pe băn­cile şcolii şi mîine în viaţă, în ora aceea au fost ve­rificaţi trei elevi. M-am referit însă numai la mo­dul în care au fost pur­tate discuţiile pe marginea răspunsului dat de ultimul dintre ei, pentru că aceste discuţii mi s-au părut mai semnificative. Aş mai a­­dăuga că atunci cînd îm­prejurările oferă posibili­tatea, pornind de la con­statările în legătură cu în­suşirea cunoştinţelor de către elevii verificaţi, se pot face şi aprecieri gene­rale referitoare la modul în care se însuşeşte mate­ria parcursă de către în­treaga clasă. Procedîndu-se sistema­tic în felul acesta sau în­­tr-un mod relativ asemă­nător, nu numai că nota va căpăta o şi mai mare valoare educativă, deve­nind un factor stimulator pentru ridicarea calităţii învăţăturii, dar va fi­­ acelaşi timp înţeleasă pro­fund de către fiecare elev şi va fi astfel înlăturată posibilitatea stîrnirii unor discuţii necorespunzătoare. Am considerat necesar să aduc în discuţie aceste lucruri cu atît mai mult cu cît se cunoaşte că une­ori, în practica şcolară, aşa-numita „criză de timp“ determină unele cadre didactice să treacă cu uşu­rinţă peste acest moment important al lecţiei — a­­precierea şi notarea cu­noştinţelor elevilor. Une­ori, la cîteva minute după ce s-a sunat, se cere car­netul celor 2—3 elevi ve­rificaţi, pentru a fi no­taţi cu cea mai mare grabă. Cînd nici pentru atît nu se mai găseşte timp, elevii verificaţi sînt informaţi în treacăt că vor primi cutare sau cu­tare notă. Folosită cu pricepere, cu iscusinţă metodică, note poate deveni o pir­­ghie importantă în mina profesorului, cu ajutorul căreia se poate contribui eficient la ridicarea cali­tăţii învăţămîntului, la întărirea disciplinei în şcoală. DOUA K. 0. 51 EXPLICAŢIA LOR Pe marginea eşecurilor echipei Steagul roşu la început de campionat După cum se ştie, la sfîrşitul campionatului republican pe anul 1965—1966, echipa Steagul roşu a ocupat locul 5 în clasament, fără a ne scuti, bineînţeles, de emoţii. A fost o perioadă cînd echipa era ameninţată cu retrogra­darea, necesitînd eforturi serioase din partea jucătorilor pentru re­venirea în plutonul fruntaş. Re­ţinem din această perioadă vic­toriile asupra echipelor Steaua, U.T.A., C.S.M.S. şi Crişul, în care echipa a demonstrat că este capa­bilă să desfăşoare un joc tehnic, în viteză şi eficace. Evident, după o asemenea evoluţie în finalul campionatului trecut, ne aşteptam ca jucătorii să continue ascen­denţa de formă şi în noul campio­nat să ne ofere partide la preten­ţiile fotbalului modern. In sprijinul acestui lucru venea şi afirmaţia antrenorului Silviu Ploieşteanu care cu două zile îna­inte de prima etapă, declara în presă că este hotărît, împreună cu „băieţii săi“ să atace primele 3 locuri din clasament. Ne-am zis atunci: „ştie el ce ştie Silviu Plo­ieşteanu dacă ţinteşte vîrful pira­midei !“. Dar un angajament ca să capete valoare, trebuie întărit prin fapte. De altfel şi pronosportiştii, punînd preţ pe o asemenea afir­maţie, n-au mai stat la îndoială şi au mers solo­­ la Petroşeni. Ce ne-a rezervat însă prima etapă a campionatului î­n mare şi ne­aşteptată surpriză. Echipa a fost făcută K.O., fără drept de apel. Cei mai mulţi au taxat a­­ceastă înfrîngere la scor ca un accident. Antrenorul secund Nicolae Pro­­ca solicitat să dea o explicaţie, a încercat o scuză pe teme culinare, pescuind stîngaci motive, de loc plauzibile, într-o nevinovată far­furie cu supă, spunînd că lichidele şi asistenţa medicală sunt de vină şi că dacă n-ar fi fost ele, echipa nu s-ar fi înecat cu „o găluşcă de 7 goluri“. Ne întrebăm : oare pen­tru K. O. de pe teren propriu tot „biata supă este de vină“ ? Se cere mai multă seriozitate şi responsa­bilitate din partea antrenorului se­cund pentru afirmaţiile care le face. In cadrul unei şedinţe după în­­frîngerea de la Petroşeni, unde au participat toţi factorii de răs­pundere ai clubului, am re­ţinut că, pentru noul cam­pionat se va adopta o tactică nouă, constînd în demarcarea ju­cătorilor, în continua mişcare a acestora în teren pentru a evita întîlnirea cu adversarul. Sîntem de acord cu o asemenea tactică, dar să nu te întîlneşti cînd tre­buie cu balonul, sau şi atunci cînd îl ai să nu-l utilizezi eficient, este un lucru de neînţeles şi nici nu intră în maniera modernă de joc. Să adoptăm o tactică nouă de joc, dar ea mai trebuie să-şi dove­dească şi eficacitatea şi cel mai bun criteriu îl constituie numă­rul de goluri marcate în poarta adversarului. Intr-un interviu acordat ziaru­lui nostru, tov. Silviu Ploieşteanu declara: „Consider că noi nu avem public la meciuri, ci spec­tatori. Pentru aceasta ne dăm osteneala să facem spectacol, ceea ce înseamnă calitate, victorie“. Ce fel de spectacol poate să ofere şuturile fără adresă şi execuţiile tehnice greşite ale înaintaşilor, replierea de oldshoy a apărării (Jenei, Ivăncescu, Alecu și Szigeti) ? Sîntem pentru spec­tacol, dar nu de dragul spectaco­lului ci pe goluri, pentru victorie așa cum a demonstrat recentul Campionat Mondial de la Londra. Dintr-o analiză mai atentă a cauzelor care au dus la cele două înfrîngeri, rezultă că echipa n-a fost pregătită corespunzător unui început de campionat. Forma slabă a echipei se datoreşte în principal programului greşit întoc­mit de secţia de fotbal pe pe­rioada de întrerupere între cele două campionate. Trimiterea echipei la mare pen­tru odihnă fără un program de pregătire, s-a repercutat negativ asupra formei jucătorilor. De ase­menea, revenind acasă s-a întîr­ziat cu reluarea antrenamentelor, scurtînd şi mai mult perioada pre­gătitoare. In răstimpul care a mai rămas pînă la începerea campio­natului era puţin probabil că echipa se va putea înscrie pe o linie ascendentă de formă. Dacă se respectau noile metode de pre­gătire care recomandă folosirea perioadei de întrerupere pentru păstrarea formei sportive la ace­laşi nivel, echipa nu ar fi ajuns astăzi cu o zestre de zece goluri primite şi pe ultimul loc în cla­sament ! ! Nu este mai puţin adevărat că nici jucătorii nu respectă indica­ţiile tactice date de antrenori. La meciul cu Farul, antrenorii au dat indicaţii tactice precise de fe­lul cum trebuie anihilate contra­atacurile Farului şi străpunsă apă­rarea supraaglomerată a adversa­rului, totuşi linia de fund şi ex­tremele nu au aplicat nici pe de­parte aceste indicaţii. Rezultatul ! Doar un gol marcat şi trei pri­mite. Fără doar şi poate că situaţia în care se găseşte echipa s-ar fi pu­tut evita dacă atît din partea clu­bului cît şi a Consiliului regional U.C.F.S. ar fi existat un control mai calificat asupra felului cum se traduce în viață planificarea antrenamentelor. Rezumînd controlul, cum de obicei se practică, numai la aspec­tul birocratic, al hîrfirilor, fără un sondaj îndelungat al antrenamen­telor, ajutorul nu are nici o va­loare. Este bine ca asupra acestui lucru, conducerea tehnică a clu­bului şi Consiliul regional U.C.F.S. să reflecteze mai adînc şi să ia măsuri în consecinţă. Comitetul de partid şi conduce­rea uzinei, ar trebui să se ocupe mai mult de imprimarea unui stil colectiv de muncă în cadrul clu­bului, să­­ dezvolte prin membrii de partid critica şi autocritica în şedinţele de lucru, condiţie de bază pentru lichidarea lipsurilor şi obţinerea unor rezultate tot mai valoroase. Ar fi de dorit ca la şe­dinţele de lucru să fie invitaţi de fiecare dată şi reprezentanţii presei pentru a face cunoscute măsurile care se adoptă în scopul ridicării valorii tehnice a echipei, îndeplinind, pe lingă o obligaţie a clubului faţă de presă, şi un dezi­derat al suporterilor care doresc să fie bine informaţi asupra evo­luţiei echipei preferate. In momentul în care încheiem prezentul articol ni se comunică din partea clubului că echipa va pleca în cursul zilei de astăzi (joi) în Italia, la Bologna, unde va par­ticipa la un turneu internaţional alături de binecunoscutele for­maţii Spartak Moscova, Atletico Madrid şi echipa din localitate. Răspunzind încrederii acordate de Federaţia de specialitate, jucă­torii vor trebui să infirme prin­­tr-un joc de calitate eşecurile din ţară, demonstrînd că formează o echipă capabilă de rezultate valo­roase, aşa cum de altfel au dove­dit-o în repetate rînduri şi în alte partide internaţionale. AL. DINCA, D. FUICEA 4

Next