Drum Nou, iulie 1967 (Anul 24, nr. 6997-7022)

1967-07-18 / nr. 7011

vum nou ORGflNI DL COmiTElUlUI REGIONAL BRASOV U P.C.R. $1 Al SFATULUI POPULAR REfilON­Al ANUL XXIV Nr. 7011 MARTI 18 IULIE 1967 4 pagini 25 bani Noi siluete moderne în peisajul orașelor noastre. Proletari din toate ţările, uniţi-vi! In cuprinsul ziarului In pagina a 2-a In pagina a 3-a Drum nou vă informează... n VIZITA TOVARĂŞULUI ION GHEORGHE MAURER IN OLANDA PLECAREA DIN BUCUREŞTI Preşedintele Consiliului de Miniş­tri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a părăsit luni dimineaţa Capitala, plecînd cu avio­nul spre Haga, unde va face o vi­zită oficială la invitaţia guvernului olandez. In vizita sa în Olanda, premierul român este însoţit de Corneliu Mă­nescu, ministrul afacerilor externe, Angelo Miculescu, prim-vicepreşedin­­te al Consiliului Superior al Agri­culturii, George Elian, ambasadorul României la Haga, de consilieri şi experţi. La plecare, pe aeroportul Bănea­­sa, erau prezenţi tovarăşii : Alexan­dru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Ilie Verdeţ, Iosif Banc, Petre Blajovici, Grigore Geamănu, secretarul Consi­liului de Stat, membri ai guvernu­lui. Au fost de faţă D. H. Visscher, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Olandei la București, și membrii ambasadei. La Sibiu ÎN ŞASE LUNI BERSKfK­lWWTOWEHES 9 UN SINGUR BLOC Construirea noilor blocuri de locuinţe în oraşul Sibiu este încredinţată Grupului de şantiere nr. 2 al T.R.C.L. Pe anul în curs, acest constructor are de dat în folosinţă un număr de peste 700 apartamente. Bilanţul încheiat la sfîrşitul semestrului I arată însă că grupul de şantiere a ră­mas în restanţă cu un volum de lucrări care valorează peste 3,5 milioane lei. In ce priveşte predarea locuinţelor, constructorul n-a predat decît un singur bloc cu 76 de apartamente, dar şi acestea au fost date la cheie beneficia­rului cu o întîrziere de 60 de zile. Evident, o stare de lucruri total necorespunzătoare, care afectează serios realizarea planului de inves­tiţii pe ansamblul economiei ora­­­şului Sibiu. Se naşte însă o întrebare fireas­ca. De ce această organizaţie de con­strucţii nu şi-a realizat sarcinile ce-i reveneau, ■ înregistrînd asemenea restanţe ? Dacă analizăm principalele capi­tole ale activităţii constructorului, respectiv planificarea execuţiei, or­ganizarea muncii, aprovizionarea tehnico-materială, nivelul de reali­zare a productivităţii muncii etc., se constată că ele s-au făcut cu mul­te deficienţe. Să analizăm, bunăoară, modul cum a fost organizată execu­ţia locuinţelor. In trimestrul I con­structorului i-au lipsit materiale : cărămidă, cherestea ş.a. Ca atare, la acest capitol s-a lucrat foarte puţin. Dar, grupul de şantiere nu s-a îngrijit să-şi creeze front de lu­cru la celelalte categorii de con­strucţii (industriale, în agricultură etc.). Ca urmare, capacitatea de pro­ducţie a fost folosita doar în pro­porţie de cel mult 80 la sută (iar în unele perioade, chiar şi sub 50 la suta). Slaba organizare a muncii, lipsa de materiale, neasigurarea forţei de muncă necesare au făcut ca în nici o lună din acest an constructorul să nu-şi îndeplinească planul. Spre exemplificare, procentul îndeplinirii planului a fost în ianuarie de 48 la sută ; în februarie — 74 la sută ; martie — 62 la sută; aprilie — 72 la sută; mai — 55 la sută, şi iunie 69 la sută. Este adevărat că la această ne­­realizare, cauza esenţială a consti­tuit-o lipsa de cărămidă, lucru de care se face vinovat forul tutelar al grupului — respectiv T.R.C.L. — care s-a îngrijit doar să repartizeze sar­cini constructorilor din Sibiu, spri­­jinindu-i insuficient în soluţionarea acestei probleme. Dar, aceasta nu scuteşte constructorul­ de neglijenţa pe care a manifestat-o faţă de alte elemente care au condiţionat rea­lizarea sarcinilor de plan. Este ştiut, bunăoară, că pe şantiere trebuie acţionat din timp pentru asigurarea forţei de muncă necesare. Grupul nr. 2 nu şi-a îndeplinit planul în primul trimestru al anului, şi din pricina lipsei de muncitori. Sur­prinzător este faptul că, conducerea grupului, numai în trimestrul II, a încheiat contracte cu Direcţia re­crutării şi repartizării forţei de muncă pentru asigurarea necesaru­lui de muncitori, dar şi atunci con­tractul a fost făcut doar pentru jumătate din efectivul pe care îl solicitau şantierele, nevoile planului, în condiţiile în care constructo­rul a dus lipsă de muncitori s-a manifestat pe şantierele sale o ri­sipă nepermisă de forţă productivă a muncii. Aşa, de pildă, calitatea slabă a unor lucrări a impus reme­dierea lor şi, ca atare, ocuparea ţi­nui însemnat număr de muncitori pentru a repara ceea ce s-a stricat, sau a fost făcut de mîntuială. De exemplu, la blocul nr. 11 elevaţia şi zidăria au fost executate cu de­fecte, pe mari porţiuni, ceea ce a impus refacerea lucrărilor şi deci risipirea multor ore/ori manoperă. Fireşte, nu ne propunem să ana­lizăm toate cauzele care au generat starea de lucruri amintită. Este im­perios necesar ca această analiză s-o facă conducerea grupului de şan­tiere, împreună cu forul său tutelar şi secţiunea de investiţii a Sfatului popular orăşenesc Sibiu. GH. STANCULESCU, inspector şef la Filiala din Sibiu a Băncii de investiţii SOSIREA LA HAGA HAGA 17 — Trimisul special A­­gerpres, Mircea Moarcăş, transmite: Luni a sosit la Haga, într-o vizită oficială la invitaţia guvernului olan­dez, preşedintele Consiliului de Mi­niştri al României, Ion Gheorghe Maurer, şi persoanele oficiale care îl însoţesc. Pe aeroportul Ypenburg din Ha­ga, unde a aterizat avionul oficial, erau arborate drapele de stat ale României și Olandei. La coborîrea din avion, premie­rul român a fost salutat cordial de primul ministru al Olandei, Piet de Jong, de ministrul de externe, Jo­seph Luns, de baronul W. Gevers, secretar general supleant, directorul cabinetului ministrului şi al proto­colului Ministerului Afacerilor Ex­terne olandez, precum şi de amba­sadorul român, George Elian, şi de ambasadorul Olandei la Bucureşti, J. B. Havercorn van Rijsewijk. Garda militară de onoare aliniată pe aeroport a prezentat onorul. Au fost intonate imnurile de stat ale Republicii Socialiste România şi O­­landei. Cei doi prim-miniştri au trecut în revistă garda şi au pri­mit onorul comandantului ei. Preşedintelui Consiliului de Mi­niştri al României i-au fost pre­zentate apoi persoanele oficiale ve­nite în întîmpinare. Pe aeroport se aflau, de asemenea, un mare număr de ziarişti olandezi şi corespondenţi ai presei străine, fotoreporteri, operatori cinemato­grafici. Copii au oferit flori oaspeţilor români. In salonul oficial al aeroportului, adresîndu-se preşedintelui Consiliu­lui de Miniştri al României şi celor­lalte persoane oficiale române, pri­mul ministru al Olandei, Piet de Jong, le-a urat un călduros bun ve­nit pe pămîntul Olandei. Este pen­tru noi un motiv de mare satisfac­ţie —­ a spus el — să vedem ca re­laţiile dintre ţările noastre se dez­voltă continuu. Sîntem încredinţaţi că vizita dumneavoastră şi convor­birile pe care le vom avea vor con­tribui la o şi mai strinsă apropiere între popoarele noastre şi, de ase­menea, la întărirea păcii pe conti­nent. Răspunzînd, preşedintele Consi­liului de Miniştri al României, Ion Gheorghe Maurer, a mulţumit pri­mului ministru olandez pentru cal­da primire făcută şi pentru cuvin­tele adresate. Sîntem foarte fericiţi , a subliniat premierul român de a ne afla, pe solul ospitalier al frumoasei dumneavoastră ţări, pur­tători ai mesajului de prietenie al poporului român către poporul O­­landei. Ca şi dumneavoastră, sîntem convinşi că întâlnirile pe care le vom avea vor fi folositoare po­poarelor noastre, dezvoltării rela­ţiilor reciproce şi totodată cauzei păcii şi colaborării internaţionale. In continuare, premierul Maurer a răspuns la întrebările unor ziarişti privind relaţiile româno-olandeze şi unele aspecte ale relaţiilor interna­ţionale ale României. S-a părăsit apoi aeroportul. Es­cortate de motociclişti, maşinile o­­ficiale în care se aflau cei doi prim­­miniştri, împreună cu miniştrii de externe, străbătînd artere principale ale Capitalei olandeze, s-au îndrep­tat spre Hotelul Wittebrug, reşe­dinţa oaspeţilor români în timpul şederii lor la Haga. In timpul zborului spre Haga, de la bordul avionului oficial, preşe­dintele Consiliului de Miniştri Ion Gheorghe Maurer, a adresat telegra­me de salut preşedintelui Guvernu­lui revoluţionar muncitoresc-ţără­­nesc ungar, Jeno Fock, cancelarului federal al Republicii Austria, dr. Josef Klaus, şi cancelarului federal al Republicii Federale a Germaniei, Kurt Georg Kiesinger. (Agerpres) Vă mărturisesc de la început că nu-mi plac procesele verbale. Pri­mul care l-am întocmit a fost în urmă cu mulţi ani , totuşi n-am să-l uit n­iciodată. Mă străduiam să scriu tot ce se propunea, iar ce era mai important chiar subli­­niam. Credeam pe atunci că pro­punerile consemnate în proce­sul verbal vor constitui tot atî­­tea măsuri necesare, care se vor lua pentru buna desfăşurare a ac­tivităţii în viitor. Cită naivitate ! Ce dezamăgire ! Mai tîrziu m-am convins însă că multe din pro­puneri, cîteodată m­ai toate, au fost repede uitate. A­­poi s-a propus din nou, şi iar am scris proces-ver­bal. Recent ar­ în­cercat o experi­enţă. Am scris în­că un proces-ver­bal, tot la o şe­dinţă a Uniunii raionale a coope­rativelor de­­con­sum Agnita. Vo­iam să­ văd dacă există ceva dife­renţă între aces­te ultime pro­puneri şi cele făcute în trecut, şi cam cite din ele au devenit mă­suri, fapte Să-i dăm cuvîntul preşedintelui uniunii, tov. Ion Cioca: — Iată-ne din nou într-o şedinţă scurtă, operativă. Avem de gînd să discutăm cu dumneavoastră, oa­menii de bază ai cooperaţiei (erau de faţă merceologi, gestionari şi cîţiva vînzători) despre unele pro­bleme ale muncii noastre (cam ge­neral, cam imprecis. Placa veche ! n.n.) Pînă acum conducerea coo­perativei a muncit cu mult spirit de răspundere pentru îndeplinirea sarcinilor de plan. Au fost aduse mărfurile solicitate de cumpără­tori în cea mai mare parte, iar de­servirea s-a ridicat de cele mai multe ori — deci, recunoaştem, nu chiar de fiecare dată — la nivelul cerinţelor. (Aici ne oprim cu con­semnarea... realizărilor, că ne doare mina de atîta scris ! — n.n.). Urmează în continuare deficien­ţele şi propunerile izvorîte din dis­cuţii. Majoritatea lor le transcriu automat, pentru că au mai fost consemnate de cine ştie cite ori. Trebuie să amenajăm încă un magazin, cu orar prelungit, pen­tru că cel existent nu poate face faţă cerinţelor mereu crescînde. De asemenea, personalul este in­suficient, incit clienţii sunt nevoiţi să aştepte cite 15—20 de­ minute pînă sînt serviţi. (Cite minute pierd pe zi clienţii, cite zile pe săptă­­mînă şi pe lună. Încă nu s-a cal­culat. Dar , trebuie să fie tare multe !). Tot în acest magazin se mai vinde încă pîine integrală şi semialbă, deşi magazinul spe­cializat pentru acer­­ta se află la numai 50—60 de metri. Multe deficienţe (şi vechi şi mari) se constată în activitatea maga­zinelor pentru desfacerea cărnii. „Just“, consemnez eu în procesul verbal, acelaşi lucru, pentru a nu ştiu cita oară, şi concretizez ob­servaţia cu fapte vii. La centrele de desfacere a cărnii, oamenii stau, aşteaptă ore în şir, iar cînd so­seşte carnea este o adevărată bus­culadă. Lipsesc din magazinele de spe­cialitate laptele şi, în general, pre­paratele de lapte. De ce şi pînă cînd, nu s-a suflat nici un cuvinţel. Mă gîndesc să renunţ a mai scrie prezentul proces-verbal, rămînînd doar să subliniez propunerile con­semnate în alte şi alte ocazii. Ezit totuşi , aş avea nevoie de mult prea multe linii para­lele, care nici n-ar încăpea printre rînduri. Aşa că, scriu mai departe acest al nu ştiu cîtelea proces-ver­bal, aproape iden­tic cu celelalte. Se propune din nou deschiderea u­­nui magazin cu produse semipre­­parate, foarte ne­cesar la ora actu­ală. Dar data cînd va fi deschis nu­­ a fost precizată nici acum. Poate la următorul proces-verbal... Nici centrul de achiziţionare a sticlelor şi borcanelor încă nu a fost des­chis. Apoi, la unele bufete conti­nuă să se vîndă cu lipsă la gra­maj , încă nu sînt afişate preţurile la toate mărfurile şi mai ales la carne. Dar dacă toate aceste lip­suri, consemnate de atîtea ori, ar fi devenit măsuri şi ar fi fost rezol­vate, ce am mai fi consemnat în acest proces-verbal? ! Ar fi rămas locuri şi rubrici goale ! ION ANDREI, coresp. şi I. AL. BARBU Intinuare în pag. a 2-a) Răbdătoarea coală de Campania de recoltare a griului, declanşată săptămîna trecută în regiunea noastră, nu a găsit peste tot combinele apte spre a-şi face datoria. Sîmbătă, pe ogoarele coo­perativei­­ agricole de producţie din Crăciunelul de Jos, raionul Mediaş, după primele hectare re­coltate au stat toate utilajele, din cauza defecţiunilor ivite la trac­toare sau combine. O reparaţie atentă, o recepţie, exigentă pot contribui la cîştigarea unor însem­nate cantităţi de cereale. In foto­grafie, se încearcă a se repara ceea ce fusese cu prea multă uşu­rinţă dat „bun pentru recoltat“ de către S.M.T. Tîrnava. Funeraliile lui Tudor Arghezi Luni, 17 iulie. In dimineaţa aces­tei zile, populaţia Bucureştiului a însoţit pe ultimul său drum pe scriitorul Tudor Arghezi, drum care încheie o strălucită existenţă, închi­nată cu generoasă dăruire literaturii şi propăşirii culturii româneşti, în faţa catafalcului, aşezat în ho­lul Ateneului, numeroşi cetăţeni ai Capitalei s-au oprit o clipă, pentru a duce piosul lor omagiu marelui artist a cărui operă închinată omu­lui va dăinui veşnic, şi în ale cărei pagini vibrează nestinsă dragostea sa pentru popor, pentru patria cu frumuseţile, şi istoria ei seculară. O mulţime se perindă, gravă, stăpânită de emoţie. Sunt cititorii pentru care Tudor Arghezi a scris o operă de geniu. Răsună solemn acordurile mar­şurilor funebre. La catafalc fac de gardă membri ai Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, ai Consiliului de Stat şi ai guver­nului, reprezentanţi ai Academiei, uniunilor de creaţie, ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, oameni ai muncii. Aducînd un ultim omagiu, o înal­tă preţuire memoriei marelui dis­părut, la catafalcul aceluia care a fost scriitorul patriot Tudor Ar­ghezi fac de gardă tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Iosif Banc, Manea Mănescu. Conducătorii de partid şi de stat prezintă apoi condoleanţe familiei defunctului. Ora 10, începe adunarea de doliu. Luînd cuvîntul, Pompiliu Maco­­vei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, a spus : „In trecerea timpului ne obişnuisem cu prezenţa continuă şi mereu nouă a numelui scriitorului, cu ecouri pro­funde şi multiple în întreaga cul­tură a poporului român. Arghezi a vorbit tuturor vîrstelor, tuturor ca­tegoriilor de cititori, a fost aştep­tat, căutat, înţeles, admirat şi iubit. Astăzi, după ultima sa carte, nu­mită cu atît de tragic sens, „Noap­tea“, cuvîntul său măestru s-a curmat, cultura română primindu-şi în veşniciile ei, poetul. Expresie a dragostei pentru ţară şi oamenii, ei, opera argheziană a devenit un bun al vieţii spirituale, al fiinţei noastre naţionale. înscriem numele făuritorului ei în şirul celor care alcătuiesc sufletul şi istoria pa­triei, între cărturarii şi artiştii lup­tei de ieri şi de azi, între vizionarii luminaţi ai zilei de mîine. In cîn­­tecul, uneori de revoltă şi mînie, alteori de încredere şi nădejde, cu care poporul nostru şi-a luminat destinul de-a lungul veacurilor pînă a ajunge la vremea ce-o trăim azi, opera lui Arghezi constituie unul din momentele cele mai strălucite ale geniului nostru creator. Străbătut de un patos puternic, înălţîndu-se ca o vibrantă expresie a sentimentelor patriotice, cîntecul său a preamărit dîrzenia revoluţio­nară a ţărănimii noastre din 1907. Alăturîndu-se luptei forţelor patrio­tice, Tudor Arghezi s-a ridicat cu toată vehemenţa şi autoritatea cu­­vîntului său împotriva dictaturii fasciste şi a ocupaţiei hitleriste. Pur­tat de generoasele idei ale umanis­mului epocii socialiste, el a dat înal­tă valoare artistică înnoirilor socia­le, exprimînd avîntul prometeic al umanităţii descătuşate de servituţile vechilor orînduiri, către cunoaştere, bucuria generoasă de a munci şi a crea liber. înţelegerea profundă a raporturi­lor şi a sensurilor dezvoltării so­ciale constituie temelia pe care Ar­ghezi şi-a sprijinit vasta sa creaţie din ultimele decenii în care adeseori a evocat cu emoţie lupta comunişti­lor, opera înfăptuită sub conducerea partidului. Vorbitorul a relevat apoi că Tu­dor Arghezi, poet al marilor viziuni sociale, este în acelaşi timp delicatul cîntăreţ al frumuseţelor plaiurilor româneşti. Acad. Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, a spus: „Din cei 87 de ani ai săi — a relevat vor- - bitorul — mai bine de 70, Tudor Arghezi i-a petrecut la masa de lu­cru, frămîntîndu-şi gîndurile, şle­­fuindu-şi şi potrivindu-şi cuvintele în nepieritoare pagini de versuri şi proză. Fără îndoială că vasta operă argheziană, însumînd mai mult de 60 de volume, se datorează înzestră­rilor excepţionale cu care scriitorul a venit pe lume, însă aceste mari în­zestrări nu ar fi dat rodul bogat pe care l-au dat dacă Tudor­ Ar­ghezi nu ar fi cunoscut adînc viaţa, nu ar fi avut strînse legături cu poporul, cu istoria sa,­ cu graiul său şi nu ar fi stat necontenit aplecat asupra paginilor, străduindu-se cu o rară îndîrjire să le dea, printr-o muncă aspră, trăinicie şi strălucire. Exemplul acesta al folosirii unui mare volum de cunoştinţe şi muncă pentru realizarea artistică a fiecărei strofe, sau a fiecărei pagini de pro­ză, Tudor Arghezi l-a moştenit de la marii înaintaşi ca Eminescu, Creangă, Caragiale, nume pentru noi toţi sfinte şi lîngă care numele său nu păleşte. Debutînd la 16 ani, Tudor Ar­ghezi a scris pînă acum două săptă­mîni. Opera vastă pe care o lasă în urmă este fără asemănare, prin noutatea, prin varietatea şi prin forţa ei. Luptător pentru dreptate, el a atacat cu violenţa vechea orîn­­duire social-politică din ţara noas­tră şi încă din tinereţe şi-a arătat preţuirea pentru ideile socialiste. In frămîntările prin care a trecut po­porul nostru, Tudor Arghezi a fost totdeauna de partea celor obijduiţi, de partea celor mulţi, de partea dreptăţii. Atitudinea sa , net anti­fascistă, scriitorul nostru a plătit-o în anii războiului, cu internarea sa în lagăr. Cu Tudor Arghezi s-a stins din viaţă nu numai cel mai de seamă scriitor român al timpului nostru, dar şi un scriitor de talie mondială. Prin scrierile sale, traduse în nume­roase graiuri, Tudor Arghezi a con­tribuit la cunoaşterea peste hotare a poporului şi patriei noastre. Moş­tenirea pe care acest neostenit crea­tor de frumuseţi o lasă poporului nostru este uriaşă şi de o valoare inestimabilă. Dar Tudor Arghezi nu ne lasă moştenire numai opera sa literară, ci şi exemplul vieţii sale de muncă închinată în întregime literaturii române, poporului ro­mân, patriei“. Exprimînd durerea adîncă faţă de pierderea celui mai mare poet ro­mân al zilelor noastre, acad. Miron Nicolescu, preşedintele Academiei, a spus : „Prin mijloacele sale de ex­primare, Arghezi aparţine acestui pămînt românesc, de care numele său va fi de-a pururi legat. Dar me­sajul său depăşeşte frontierele ţării noastre, el se adresează tuturor ce­lor care au trudit, au suferit, au iubit, , şi cred în frumos,­ în drep­ s­tate, în adevăr. Căci Arghezi, ca orice poet autentic, de mare şi pu­ternic, suflu, în care se răsfrînge în­aiit orice vibraţie a lumii în care a trăit, a pus fără şovăire arta sa în serviciul apărării dreptului la viaţă şi la muncă al poporului, din mijlocul căruia a ieşit, a demascat cu vigoare şi cu nimicitor sarcasm toată putreziciunea unui sistem so­cial în agonie. Pentru arta sa şi pentru poporul său, Arghezi, cre­dincios al puterii cuvîntului, a lup­tat bărbăteşte, cu condeiul său, cînd înţepător ca acul albinei, cînd duios ca mîngîierea mamei. Arghezi a fost membru al Acade­miei. O înaltă cinstire, în general, pentru cel ales. Dar­ în cazul de faţă, a fost numai o recunoaştere oficială a excepţionalei personalităţi a freîntigecutlului poet : cinstirea a fost a noastră, a celorlalţi. Amintirea ilustrului nostru coleg — a încheiat vorbitorul — va ră­­mîne veşnic vie printre noi şi prin­(Continuare în pag. a 4-a) Un obiectiv al acestei saptâmîni : TERMINAREA RECOLTĂRII fîneţelor de luncă şi deal In ultimele zile, ritmul recoltării fîneţelor s-a intensificat în întreaga regiune. Numai în perioada 12—16 iulie finul a fost strîns de pe mai bine de 21.000 hectare, cam tot atît cit s-a realizat în două săptămîni anterioare. Rezultatele cele mai bune au fost înregistrate de cooperativele agricole din raionul Tg. Secuiesc, un­de planul a fost realizat în propor­ţie de 62,3 la sută, oraşul Braşov 56,6 la sută, Sf. Gheorghe 52,7 la sută. Un număr însemnat de unităţi printre care cooperativele agricole din Bod, Valea Crişului, Mereni, Ghimbav, Cristian şi altele au ter­minat în întregime recoltatul fîne­ţelor, obţinînd importante cantităţi de fin de bună calitate. Totuşi, rezultatele de pînă acum nu sunt pe măsura forţelor şi posi­bilităţilor existente. Mai sunt încă unităţi unde nu s-a început, sau se găseşte la primele hectare, recoltatul fîneţelor. In raionul Agnita, bună­oară, pînă la data de 16 iulie abia s-a realizat 29,4 la sută din plan, Sibiu — 30,9 la sută, Rupea — 33,4 la sută. Ieri dimineaţă, pe întreaga re­giune mai erau de recoltat circa 57.000 hectare de fineţe din cele 118.497 planificate. Ca atare, sunt ne­cesare măsuri practice, eficiente, mo­bilizate forţe şi mijloace suficiente pentru ca în această săptămînă, aşa cum a recomandat consiliul agricol regional, să se termine în întregime recoltatul fîneţelor de luncă şi deal. O atenţie deosebită trebuie acor­dată transportului şi depozitării fi­nului. In unele unităţi acest nutreţ se depozitează în şire şi fînare, în altele în şire şi stoguri. Şirele şi stogurile trebuie astfel construite îneît întreaga cantitate de fin depozitată să se păstreze în bune condiţiuni timp îndelungat, fă­ră a se strica nici un kilogram. Pen­tru aceasta e necesar a se desemna în fiecare unitate cîţiva din cei mai pricepuţi cooperatori care să se o­­cupe exclusiv de construirea şirelor şi stogurilor. La Colun, de exemplu, nu s-a ţinut seamă de acest lucru şi acum şirele trebuie refăcute. Dacă în unele unităţi se urmă­reşte înlăturarea oricărei risipe, în altele însă, din cîmp şi pînă la locul de depozitare drumurile sînt „par­dosite“ cu fin. E necesar a se lua măsu­ri urgente, mai ales în aceste unităţi, pentru a nu se mai risipi nici un fir de fîn. Organizînd mai bine munca, mo­­bilizînd un număr mai mare de forţe şi mijloace, recoltatul fîneţelor se poate încheia în următoarele zile în toate raioanele din regiune. « t

Next