Drum Nou, iulie 1967 (Anul 24, nr. 6997-7022)
1967-07-18 / nr. 7011
vum nou ORGflNI DL COmiTElUlUI REGIONAL BRASOV U P.C.R. $1 Al SFATULUI POPULAR REfilONAl ANUL XXIV Nr. 7011 MARTI 18 IULIE 1967 4 pagini 25 bani Noi siluete moderne în peisajul orașelor noastre. Proletari din toate ţările, uniţi-vi! In cuprinsul ziarului In pagina a 2-a In pagina a 3-a Drum nou vă informează... n VIZITA TOVARĂŞULUI ION GHEORGHE MAURER IN OLANDA PLECAREA DIN BUCUREŞTI Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a părăsit luni dimineaţa Capitala, plecînd cu avionul spre Haga, unde va face o vizită oficială la invitaţia guvernului olandez. In vizita sa în Olanda, premierul român este însoţit de Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Angelo Miculescu, prim-vicepreşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii, George Elian, ambasadorul României la Haga, de consilieri şi experţi. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenţi tovarăşii : Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Ilie Verdeţ, Iosif Banc, Petre Blajovici, Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, membri ai guvernului. Au fost de faţă D. H. Visscher, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Olandei la București, și membrii ambasadei. La Sibiu ÎN ŞASE LUNI BERSKfKlWWTOWEHES 9 UN SINGUR BLOC Construirea noilor blocuri de locuinţe în oraşul Sibiu este încredinţată Grupului de şantiere nr. 2 al T.R.C.L. Pe anul în curs, acest constructor are de dat în folosinţă un număr de peste 700 apartamente. Bilanţul încheiat la sfîrşitul semestrului I arată însă că grupul de şantiere a rămas în restanţă cu un volum de lucrări care valorează peste 3,5 milioane lei. In ce priveşte predarea locuinţelor, constructorul n-a predat decît un singur bloc cu 76 de apartamente, dar şi acestea au fost date la cheie beneficiarului cu o întîrziere de 60 de zile. Evident, o stare de lucruri total necorespunzătoare, care afectează serios realizarea planului de investiţii pe ansamblul economiei oraşului Sibiu. Se naşte însă o întrebare fireasca. De ce această organizaţie de construcţii nu şi-a realizat sarcinile ce-i reveneau, ■ înregistrînd asemenea restanţe ? Dacă analizăm principalele capitole ale activităţii constructorului, respectiv planificarea execuţiei, organizarea muncii, aprovizionarea tehnico-materială, nivelul de realizare a productivităţii muncii etc., se constată că ele s-au făcut cu multe deficienţe. Să analizăm, bunăoară, modul cum a fost organizată execuţia locuinţelor. In trimestrul I constructorului i-au lipsit materiale : cărămidă, cherestea ş.a. Ca atare, la acest capitol s-a lucrat foarte puţin. Dar, grupul de şantiere nu s-a îngrijit să-şi creeze front de lucru la celelalte categorii de construcţii (industriale, în agricultură etc.). Ca urmare, capacitatea de producţie a fost folosita doar în proporţie de cel mult 80 la sută (iar în unele perioade, chiar şi sub 50 la suta). Slaba organizare a muncii, lipsa de materiale, neasigurarea forţei de muncă necesare au făcut ca în nici o lună din acest an constructorul să nu-şi îndeplinească planul. Spre exemplificare, procentul îndeplinirii planului a fost în ianuarie de 48 la sută ; în februarie — 74 la sută ; martie — 62 la sută; aprilie — 72 la sută; mai — 55 la sută, şi iunie 69 la sută. Este adevărat că la această nerealizare, cauza esenţială a constituit-o lipsa de cărămidă, lucru de care se face vinovat forul tutelar al grupului — respectiv T.R.C.L. — care s-a îngrijit doar să repartizeze sarcini constructorilor din Sibiu, sprijinindu-i insuficient în soluţionarea acestei probleme. Dar, aceasta nu scuteşte constructorul de neglijenţa pe care a manifestat-o faţă de alte elemente care au condiţionat realizarea sarcinilor de plan. Este ştiut, bunăoară, că pe şantiere trebuie acţionat din timp pentru asigurarea forţei de muncă necesare. Grupul nr. 2 nu şi-a îndeplinit planul în primul trimestru al anului, şi din pricina lipsei de muncitori. Surprinzător este faptul că, conducerea grupului, numai în trimestrul II, a încheiat contracte cu Direcţia recrutării şi repartizării forţei de muncă pentru asigurarea necesarului de muncitori, dar şi atunci contractul a fost făcut doar pentru jumătate din efectivul pe care îl solicitau şantierele, nevoile planului, în condiţiile în care constructorul a dus lipsă de muncitori s-a manifestat pe şantierele sale o risipă nepermisă de forţă productivă a muncii. Aşa, de pildă, calitatea slabă a unor lucrări a impus remedierea lor şi, ca atare, ocuparea ţinui însemnat număr de muncitori pentru a repara ceea ce s-a stricat, sau a fost făcut de mîntuială. De exemplu, la blocul nr. 11 elevaţia şi zidăria au fost executate cu defecte, pe mari porţiuni, ceea ce a impus refacerea lucrărilor şi deci risipirea multor ore/ori manoperă. Fireşte, nu ne propunem să analizăm toate cauzele care au generat starea de lucruri amintită. Este imperios necesar ca această analiză s-o facă conducerea grupului de şantiere, împreună cu forul său tutelar şi secţiunea de investiţii a Sfatului popular orăşenesc Sibiu. GH. STANCULESCU, inspector şef la Filiala din Sibiu a Băncii de investiţii SOSIREA LA HAGA HAGA 17 — Trimisul special Agerpres, Mircea Moarcăş, transmite: Luni a sosit la Haga, într-o vizită oficială la invitaţia guvernului olandez, preşedintele Consiliului de Miniştri al României, Ion Gheorghe Maurer, şi persoanele oficiale care îl însoţesc. Pe aeroportul Ypenburg din Haga, unde a aterizat avionul oficial, erau arborate drapele de stat ale României și Olandei. La coborîrea din avion, premierul român a fost salutat cordial de primul ministru al Olandei, Piet de Jong, de ministrul de externe, Joseph Luns, de baronul W. Gevers, secretar general supleant, directorul cabinetului ministrului şi al protocolului Ministerului Afacerilor Externe olandez, precum şi de ambasadorul român, George Elian, şi de ambasadorul Olandei la Bucureşti, J. B. Havercorn van Rijsewijk. Garda militară de onoare aliniată pe aeroport a prezentat onorul. Au fost intonate imnurile de stat ale Republicii Socialiste România şi Olandei. Cei doi prim-miniştri au trecut în revistă garda şi au primit onorul comandantului ei. Preşedintelui Consiliului de Miniştri al României i-au fost prezentate apoi persoanele oficiale venite în întîmpinare. Pe aeroport se aflau, de asemenea, un mare număr de ziarişti olandezi şi corespondenţi ai presei străine, fotoreporteri, operatori cinematografici. Copii au oferit flori oaspeţilor români. In salonul oficial al aeroportului, adresîndu-se preşedintelui Consiliului de Miniştri al României şi celorlalte persoane oficiale române, primul ministru al Olandei, Piet de Jong, le-a urat un călduros bun venit pe pămîntul Olandei. Este pentru noi un motiv de mare satisfacţie — a spus el — să vedem ca relaţiile dintre ţările noastre se dezvoltă continuu. Sîntem încredinţaţi că vizita dumneavoastră şi convorbirile pe care le vom avea vor contribui la o şi mai strinsă apropiere între popoarele noastre şi, de asemenea, la întărirea păcii pe continent. Răspunzînd, preşedintele Consiliului de Miniştri al României, Ion Gheorghe Maurer, a mulţumit primului ministru olandez pentru calda primire făcută şi pentru cuvintele adresate. Sîntem foarte fericiţi , a subliniat premierul român de a ne afla, pe solul ospitalier al frumoasei dumneavoastră ţări, purtători ai mesajului de prietenie al poporului român către poporul Olandei. Ca şi dumneavoastră, sîntem convinşi că întâlnirile pe care le vom avea vor fi folositoare popoarelor noastre, dezvoltării relaţiilor reciproce şi totodată cauzei păcii şi colaborării internaţionale. In continuare, premierul Maurer a răspuns la întrebările unor ziarişti privind relaţiile româno-olandeze şi unele aspecte ale relaţiilor internaţionale ale României. S-a părăsit apoi aeroportul. Escortate de motociclişti, maşinile oficiale în care se aflau cei doi primminiştri, împreună cu miniştrii de externe, străbătînd artere principale ale Capitalei olandeze, s-au îndreptat spre Hotelul Wittebrug, reşedinţa oaspeţilor români în timpul şederii lor la Haga. In timpul zborului spre Haga, de la bordul avionului oficial, preşedintele Consiliului de Miniştri Ion Gheorghe Maurer, a adresat telegrame de salut preşedintelui Guvernului revoluţionar muncitoresc-ţărănesc ungar, Jeno Fock, cancelarului federal al Republicii Austria, dr. Josef Klaus, şi cancelarului federal al Republicii Federale a Germaniei, Kurt Georg Kiesinger. (Agerpres) Vă mărturisesc de la început că nu-mi plac procesele verbale. Primul care l-am întocmit a fost în urmă cu mulţi ani , totuşi n-am să-l uit niciodată. Mă străduiam să scriu tot ce se propunea, iar ce era mai important chiar subliniam. Credeam pe atunci că propunerile consemnate în procesul verbal vor constitui tot atîtea măsuri necesare, care se vor lua pentru buna desfăşurare a activităţii în viitor. Cită naivitate ! Ce dezamăgire ! Mai tîrziu m-am convins însă că multe din propuneri, cîteodată mai toate, au fost repede uitate. Apoi s-a propus din nou, şi iar am scris proces-verbal. Recent ar încercat o experienţă. Am scris încă un proces-verbal, tot la o şedinţă a Uniunii raionale a cooperativelor deconsum Agnita. Voiam să văd dacă există ceva diferenţă între aceste ultime propuneri şi cele făcute în trecut, şi cam cite din ele au devenit măsuri, fapte Să-i dăm cuvîntul preşedintelui uniunii, tov. Ion Cioca: — Iată-ne din nou într-o şedinţă scurtă, operativă. Avem de gînd să discutăm cu dumneavoastră, oamenii de bază ai cooperaţiei (erau de faţă merceologi, gestionari şi cîţiva vînzători) despre unele probleme ale muncii noastre (cam general, cam imprecis. Placa veche ! n.n.) Pînă acum conducerea cooperativei a muncit cu mult spirit de răspundere pentru îndeplinirea sarcinilor de plan. Au fost aduse mărfurile solicitate de cumpărători în cea mai mare parte, iar deservirea s-a ridicat de cele mai multe ori — deci, recunoaştem, nu chiar de fiecare dată — la nivelul cerinţelor. (Aici ne oprim cu consemnarea... realizărilor, că ne doare mina de atîta scris ! — n.n.). Urmează în continuare deficienţele şi propunerile izvorîte din discuţii. Majoritatea lor le transcriu automat, pentru că au mai fost consemnate de cine ştie cite ori. Trebuie să amenajăm încă un magazin, cu orar prelungit, pentru că cel existent nu poate face faţă cerinţelor mereu crescînde. De asemenea, personalul este insuficient, incit clienţii sunt nevoiţi să aştepte cite 15—20 de minute pînă sînt serviţi. (Cite minute pierd pe zi clienţii, cite zile pe săptămînă şi pe lună. Încă nu s-a calculat. Dar , trebuie să fie tare multe !). Tot în acest magazin se mai vinde încă pîine integrală şi semialbă, deşi magazinul specializat pentru acerta se află la numai 50—60 de metri. Multe deficienţe (şi vechi şi mari) se constată în activitatea magazinelor pentru desfacerea cărnii. „Just“, consemnez eu în procesul verbal, acelaşi lucru, pentru a nu ştiu cita oară, şi concretizez observaţia cu fapte vii. La centrele de desfacere a cărnii, oamenii stau, aşteaptă ore în şir, iar cînd soseşte carnea este o adevărată busculadă. Lipsesc din magazinele de specialitate laptele şi, în general, preparatele de lapte. De ce şi pînă cînd, nu s-a suflat nici un cuvinţel. Mă gîndesc să renunţ a mai scrie prezentul proces-verbal, rămînînd doar să subliniez propunerile consemnate în alte şi alte ocazii. Ezit totuşi , aş avea nevoie de mult prea multe linii paralele, care nici n-ar încăpea printre rînduri. Aşa că, scriu mai departe acest al nu ştiu cîtelea proces-verbal, aproape identic cu celelalte. Se propune din nou deschiderea unui magazin cu produse semipreparate, foarte necesar la ora actuală. Dar data cînd va fi deschis nu a fost precizată nici acum. Poate la următorul proces-verbal... Nici centrul de achiziţionare a sticlelor şi borcanelor încă nu a fost deschis. Apoi, la unele bufete continuă să se vîndă cu lipsă la gramaj , încă nu sînt afişate preţurile la toate mărfurile şi mai ales la carne. Dar dacă toate aceste lipsuri, consemnate de atîtea ori, ar fi devenit măsuri şi ar fi fost rezolvate, ce am mai fi consemnat în acest proces-verbal? ! Ar fi rămas locuri şi rubrici goale ! ION ANDREI, coresp. şi I. AL. BARBU Intinuare în pag. a 2-a) Răbdătoarea coală de Campania de recoltare a griului, declanşată săptămîna trecută în regiunea noastră, nu a găsit peste tot combinele apte spre a-şi face datoria. Sîmbătă, pe ogoarele cooperativei agricole de producţie din Crăciunelul de Jos, raionul Mediaş, după primele hectare recoltate au stat toate utilajele, din cauza defecţiunilor ivite la tractoare sau combine. O reparaţie atentă, o recepţie, exigentă pot contribui la cîştigarea unor însemnate cantităţi de cereale. In fotografie, se încearcă a se repara ceea ce fusese cu prea multă uşurinţă dat „bun pentru recoltat“ de către S.M.T. Tîrnava. Funeraliile lui Tudor Arghezi Luni, 17 iulie. In dimineaţa acestei zile, populaţia Bucureştiului a însoţit pe ultimul său drum pe scriitorul Tudor Arghezi, drum care încheie o strălucită existenţă, închinată cu generoasă dăruire literaturii şi propăşirii culturii româneşti, în faţa catafalcului, aşezat în holul Ateneului, numeroşi cetăţeni ai Capitalei s-au oprit o clipă, pentru a duce piosul lor omagiu marelui artist a cărui operă închinată omului va dăinui veşnic, şi în ale cărei pagini vibrează nestinsă dragostea sa pentru popor, pentru patria cu frumuseţile, şi istoria ei seculară. O mulţime se perindă, gravă, stăpânită de emoţie. Sunt cititorii pentru care Tudor Arghezi a scris o operă de geniu. Răsună solemn acordurile marşurilor funebre. La catafalc fac de gardă membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român, ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, reprezentanţi ai Academiei, uniunilor de creaţie, ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, oameni ai muncii. Aducînd un ultim omagiu, o înaltă preţuire memoriei marelui dispărut, la catafalcul aceluia care a fost scriitorul patriot Tudor Arghezi fac de gardă tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Iosif Banc, Manea Mănescu. Conducătorii de partid şi de stat prezintă apoi condoleanţe familiei defunctului. Ora 10, începe adunarea de doliu. Luînd cuvîntul, Pompiliu Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, a spus : „In trecerea timpului ne obişnuisem cu prezenţa continuă şi mereu nouă a numelui scriitorului, cu ecouri profunde şi multiple în întreaga cultură a poporului român. Arghezi a vorbit tuturor vîrstelor, tuturor categoriilor de cititori, a fost aşteptat, căutat, înţeles, admirat şi iubit. Astăzi, după ultima sa carte, numită cu atît de tragic sens, „Noaptea“, cuvîntul său măestru s-a curmat, cultura română primindu-şi în veşniciile ei, poetul. Expresie a dragostei pentru ţară şi oamenii, ei, opera argheziană a devenit un bun al vieţii spirituale, al fiinţei noastre naţionale. înscriem numele făuritorului ei în şirul celor care alcătuiesc sufletul şi istoria patriei, între cărturarii şi artiştii luptei de ieri şi de azi, între vizionarii luminaţi ai zilei de mîine. In cîntecul, uneori de revoltă şi mînie, alteori de încredere şi nădejde, cu care poporul nostru şi-a luminat destinul de-a lungul veacurilor pînă a ajunge la vremea ce-o trăim azi, opera lui Arghezi constituie unul din momentele cele mai strălucite ale geniului nostru creator. Străbătut de un patos puternic, înălţîndu-se ca o vibrantă expresie a sentimentelor patriotice, cîntecul său a preamărit dîrzenia revoluţionară a ţărănimii noastre din 1907. Alăturîndu-se luptei forţelor patriotice, Tudor Arghezi s-a ridicat cu toată vehemenţa şi autoritatea cuvîntului său împotriva dictaturii fasciste şi a ocupaţiei hitleriste. Purtat de generoasele idei ale umanismului epocii socialiste, el a dat înaltă valoare artistică înnoirilor sociale, exprimînd avîntul prometeic al umanităţii descătuşate de servituţile vechilor orînduiri, către cunoaştere, bucuria generoasă de a munci şi a crea liber. înţelegerea profundă a raporturilor şi a sensurilor dezvoltării sociale constituie temelia pe care Arghezi şi-a sprijinit vasta sa creaţie din ultimele decenii în care adeseori a evocat cu emoţie lupta comuniştilor, opera înfăptuită sub conducerea partidului. Vorbitorul a relevat apoi că Tudor Arghezi, poet al marilor viziuni sociale, este în acelaşi timp delicatul cîntăreţ al frumuseţelor plaiurilor româneşti. Acad. Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, a spus: „Din cei 87 de ani ai săi — a relevat vor- - bitorul — mai bine de 70, Tudor Arghezi i-a petrecut la masa de lucru, frămîntîndu-şi gîndurile, şlefuindu-şi şi potrivindu-şi cuvintele în nepieritoare pagini de versuri şi proză. Fără îndoială că vasta operă argheziană, însumînd mai mult de 60 de volume, se datorează înzestrărilor excepţionale cu care scriitorul a venit pe lume, însă aceste mari înzestrări nu ar fi dat rodul bogat pe care l-au dat dacă Tudor Arghezi nu ar fi cunoscut adînc viaţa, nu ar fi avut strînse legături cu poporul, cu istoria sa, cu graiul său şi nu ar fi stat necontenit aplecat asupra paginilor, străduindu-se cu o rară îndîrjire să le dea, printr-o muncă aspră, trăinicie şi strălucire. Exemplul acesta al folosirii unui mare volum de cunoştinţe şi muncă pentru realizarea artistică a fiecărei strofe, sau a fiecărei pagini de proză, Tudor Arghezi l-a moştenit de la marii înaintaşi ca Eminescu, Creangă, Caragiale, nume pentru noi toţi sfinte şi lîngă care numele său nu păleşte. Debutînd la 16 ani, Tudor Arghezi a scris pînă acum două săptămîni. Opera vastă pe care o lasă în urmă este fără asemănare, prin noutatea, prin varietatea şi prin forţa ei. Luptător pentru dreptate, el a atacat cu violenţa vechea orînduire social-politică din ţara noastră şi încă din tinereţe şi-a arătat preţuirea pentru ideile socialiste. In frămîntările prin care a trecut poporul nostru, Tudor Arghezi a fost totdeauna de partea celor obijduiţi, de partea celor mulţi, de partea dreptăţii. Atitudinea sa , net antifascistă, scriitorul nostru a plătit-o în anii războiului, cu internarea sa în lagăr. Cu Tudor Arghezi s-a stins din viaţă nu numai cel mai de seamă scriitor român al timpului nostru, dar şi un scriitor de talie mondială. Prin scrierile sale, traduse în numeroase graiuri, Tudor Arghezi a contribuit la cunoaşterea peste hotare a poporului şi patriei noastre. Moştenirea pe care acest neostenit creator de frumuseţi o lasă poporului nostru este uriaşă şi de o valoare inestimabilă. Dar Tudor Arghezi nu ne lasă moştenire numai opera sa literară, ci şi exemplul vieţii sale de muncă închinată în întregime literaturii române, poporului român, patriei“. Exprimînd durerea adîncă faţă de pierderea celui mai mare poet român al zilelor noastre, acad. Miron Nicolescu, preşedintele Academiei, a spus : „Prin mijloacele sale de exprimare, Arghezi aparţine acestui pămînt românesc, de care numele său va fi de-a pururi legat. Dar mesajul său depăşeşte frontierele ţării noastre, el se adresează tuturor celor care au trudit, au suferit, au iubit, , şi cred în frumos, în drep state, în adevăr. Căci Arghezi, ca orice poet autentic, de mare şi puternic, suflu, în care se răsfrînge înaiit orice vibraţie a lumii în care a trăit, a pus fără şovăire arta sa în serviciul apărării dreptului la viaţă şi la muncă al poporului, din mijlocul căruia a ieşit, a demascat cu vigoare şi cu nimicitor sarcasm toată putreziciunea unui sistem social în agonie. Pentru arta sa şi pentru poporul său, Arghezi, credincios al puterii cuvîntului, a luptat bărbăteşte, cu condeiul său, cînd înţepător ca acul albinei, cînd duios ca mîngîierea mamei. Arghezi a fost membru al Academiei. O înaltă cinstire, în general, pentru cel ales. Dar în cazul de faţă, a fost numai o recunoaştere oficială a excepţionalei personalităţi a freîntigecutlului poet : cinstirea a fost a noastră, a celorlalţi. Amintirea ilustrului nostru coleg — a încheiat vorbitorul — va rămîne veşnic vie printre noi şi prin(Continuare în pag. a 4-a) Un obiectiv al acestei saptâmîni : TERMINAREA RECOLTĂRII fîneţelor de luncă şi deal In ultimele zile, ritmul recoltării fîneţelor s-a intensificat în întreaga regiune. Numai în perioada 12—16 iulie finul a fost strîns de pe mai bine de 21.000 hectare, cam tot atît cit s-a realizat în două săptămîni anterioare. Rezultatele cele mai bune au fost înregistrate de cooperativele agricole din raionul Tg. Secuiesc, unde planul a fost realizat în proporţie de 62,3 la sută, oraşul Braşov 56,6 la sută, Sf. Gheorghe 52,7 la sută. Un număr însemnat de unităţi printre care cooperativele agricole din Bod, Valea Crişului, Mereni, Ghimbav, Cristian şi altele au terminat în întregime recoltatul fîneţelor, obţinînd importante cantităţi de fin de bună calitate. Totuşi, rezultatele de pînă acum nu sunt pe măsura forţelor şi posibilităţilor existente. Mai sunt încă unităţi unde nu s-a început, sau se găseşte la primele hectare, recoltatul fîneţelor. In raionul Agnita, bunăoară, pînă la data de 16 iulie abia s-a realizat 29,4 la sută din plan, Sibiu — 30,9 la sută, Rupea — 33,4 la sută. Ieri dimineaţă, pe întreaga regiune mai erau de recoltat circa 57.000 hectare de fineţe din cele 118.497 planificate. Ca atare, sunt necesare măsuri practice, eficiente, mobilizate forţe şi mijloace suficiente pentru ca în această săptămînă, aşa cum a recomandat consiliul agricol regional, să se termine în întregime recoltatul fîneţelor de luncă şi deal. O atenţie deosebită trebuie acordată transportului şi depozitării finului. In unele unităţi acest nutreţ se depozitează în şire şi fînare, în altele în şire şi stoguri. Şirele şi stogurile trebuie astfel construite îneît întreaga cantitate de fin depozitată să se păstreze în bune condiţiuni timp îndelungat, fără a se strica nici un kilogram. Pentru aceasta e necesar a se desemna în fiecare unitate cîţiva din cei mai pricepuţi cooperatori care să se ocupe exclusiv de construirea şirelor şi stogurilor. La Colun, de exemplu, nu s-a ţinut seamă de acest lucru şi acum şirele trebuie refăcute. Dacă în unele unităţi se urmăreşte înlăturarea oricărei risipe, în altele însă, din cîmp şi pînă la locul de depozitare drumurile sînt „pardosite“ cu fin. E necesar a se lua măsuri urgente, mai ales în aceste unităţi, pentru a nu se mai risipi nici un fir de fîn. Organizînd mai bine munca, mobilizînd un număr mai mare de forţe şi mijloace, recoltatul fîneţelor se poate încheia în următoarele zile în toate raioanele din regiune. « t