Epoca, ianuarie 1932 (nr. 881-904)

1932-01-27 / nr. 900

Pagina 2-a Pagina Da primăria nu are lege ? în fiecare Duminică diminea­ța­, când mă duc la biserică, mă îneacă scârba, văzând călcarea repausului duminical. Scârba îmi este însă cu atât mai mare, cu cât nu văd numai oameni răzleți că se apucă de aceasta Și pe care de multe ori îi înfrânez, ci înseși organele Primăriei. Eu nu sunt omul care pun ca­pul în pământ și trec înainte sa nu mai văd. Eu mă opresc în drum și fac gură. Oamenii însă, ca cei ce se simt organe ale Pri­măriei, nu au sin­ciunea parti­cularului prins cu mâța’n sac, ci se proptesc bine pe picioarele lor, se sprijină pe târnăcop și țin piept. Da­r ei sunt, Pripiăr­ie. Ei n’au nevoie ca ceilalți să se supuie la legi. Ei stăm deasupra și pot călca orice. Cel din urmă mătu­rător e și el Primărie și are tru­fia omului care nu este ținut să dea seama. Nu numai el, ci și­­ alții îl pri­vesc așa. De câte ori am chemat organele poliției să-i îmnedece, și aceasta se întâmplă foarte des, văd că și acestea se feresc de a se atinge de Primărie. — E Primăria, sunt oamenii Primăriei... Acesta e răspunsul care ți se dă. Dar bine, dacă este lege a­l re­­paosului duminical, care este pusă sub paza ministerului Mun­cii, înseamnă că Primăria nu are nevoie a se supune acestei legi? Cum mai cerem noi atunci unui cetățean de rând să nu calce le­gea, când Primăria o calcă ? Dregerea asfaltului, scoaterea petrișului, săparea câte unui șanț sunt treburi care se fac de Pri­mărie în zi de Duminică, după cuu se fac și în orice altă zi. Când s’a dărâmat, clădirea Dre­­coarei din Calea Victoriei, era zi de Duminică. Eu am predicat în ziua aceia despre datoria crești­nilor de a ținea Duminica Si a sări pentru apărarea ei. Am po­menit că eu trebuie să mă cert cu călcătorii ei în fiecare Dumi­nică și că nu trebuie să­ lase a­­ceasta numai în spinarea mea. La sfârșitul slujbei, un cre­dincios mi-a spus : — Părinte, du-ta și te uită­­ cum Primăria tocmai azi dărâ­mă casa Grec­eanu! Cum am auzit așa, încheind cele ale slujbei, m’am dus­ acolo. Așa era. Toate lumea trecea, nimenea nu se sinchisea, atât este- da intrat în obiceiuri păca­tul acesta, poliția privea și, daca era vorba de Primărie, nu soco­tea că trebuie să oprească. La începutul lui Octombrie, am fost chemat la Mitropolie să fiu de față la primirea soliei al­baneze venite în tara noastră, u­rma să fie primită de Patriar­hul nostru. In aceiași zi, mă­­ cartasem cu niște particulari ’ care lucrau la o casă lângă bi­serica D’ntr'o zi. Era Duminică și, de gura mea, au încetat lu­crul. La o casă mai mare, str. Academiei colt cu Regală, se lu­cra de­ zor. M’am dus la omul politiei. „Sunt oamenii Primar­­­ei“, a fost răspunsul. „Tot ce pot face e să raportez la secția mea“, a mai adăugat. Și ar fi ra­portând Duminică după Dumi­nicâ, fiindcă eu m’am încredin­țat, în multe împrejurări, că oa­menii aceștia fac și ei ce e în căderea lor, dar nu are urmare. Dovadă că cu tot „am raportat“. Primăria își scoate salahorii la treabă în fiecare Duminică. Dar hai la Mitropolie ! Acolo o mi­șer­ie întreagă. Se lucra de zor pe tot dealul, ca să fie gata pentru ziua de 15 Oc­tombrie. Se lucra și în față ca­tedralei, în ochii Patriarhului. — Cum ii răbdați, înalt Prea Sfinte ? au fost cuvintele mele. Patriarhul le trimesese vorbă să lase lucrul, dar... n’au voit să asculte. Deșteptul de inginer a răspuns ca „e caz de for­ță ma­joră“. Nu știa nici ce e aceia „forță majoră’’. Căci aceasta e cei­ace nu atârnă de voința omu­lui... grindină, înec, cutremur, nu ce pot face ori desface după voința mea. N’au încetat lucrul, și misiu­nea albaneză, când a venit, a văzut această priveliște ticăloa­să : ce e repaosul duminical în țara noastră ! Grijă de străini să vadă stra­dă frumoasă, dar grijă de străini să vadă și suflete frumoase nu! In aceasta Primăria ne-a făcut de batjocură. Lucrul acesta însă acum se face Duminică cu Duminică. După Primărie și alte așezămin­te de grijă obștească și-au luat acelaș nărav. Societatea de­ gaz și electricitate sapă Duminica. Eu m’am certat cu oamenii ei în Calea Călărașilor în ziua de Sf. Mihail, când pentru ei nu era ziua lui Mihai Viteazul și a Moștenitorului tronului, iar la­ 15 Noembrie tot ca lucrători ai acelei societăți, în plină Calea Victoriei, în fața Casei de De­puneri.­­ Trebuie să se puie odată însă capăt acestei încălcări. Primă­ria trebuie să înțeleagă oda­tă de vorbă bună, ca să nu fie nevoită lumea să-i ceară socoteală ceva mai serios. Este ac de toate cojoacele și deci și de al încăpățânaților de la Primărie, care-și închipue că legea e numai pentru cei mă­runți. Arhim. Scribam culturală și artistică Unirea dela 1859 Conferința d-lui prof. Mironescu la Liga Culturală Unirea dela 1859 a fost nucleul împrejurul cărui s’a urzit zi cu zi, moment cu moment de către cărturarii și marii patrioti uni­­­­rea cea mare. Unirea dela 1859 ca Și cea dela 1918 este urmarea răspândirei tuturor firească a românilor de jur împrejurul podișului arde­lean până la Dunăre și peste Dunăre, Marea Neagră, Tisa, Nistru și Maramureș și a uni­tății eterne rezultat al mediului geografic. Generația ce a făcut unirea de la 1859 au fost finatizați de idealuri înalte puse în slujba neamului, personificarea aspira­­țiunilor naționale, mucenicii ei au înfăptuit unirea dela 1859 dar au profetizat și pe cea dela 1918 făclia fumegândă a idealu­lui românesc au transmis’o ge­nerației de azi, poeți, oameni de­ntiintă, oameni politici, etc. Io­sif, Coșbuc, Gog­a, N. Iorga sunt cei cari au pregătit și întreținut viu acest ideal. Origina nobilă etnică romano­­d­acă, unitatea etnică au fost te­meiul unirii de azi iar cei ce au slujit acest­ altar sunt cărtura­rii generațiilor de la 1859 până azi.Erau așa de fanatizați de a­­cest ideal încât își sacrificau nu numai averea ci și viața pentru igra și poporul român. Erau iluminați de slava tre­cutului transmiși prin cronici, hrisoave și legende, de aceia erau gata de jertfe. A urmat apoi o șezătoare la care s’au produs următorii: D. Constantin Mărculescu, ar­tist, versuri; D-na Nellv Bondoc, canto ; D. Psatta, versuri ; Emil Boi­ta, versuri și s’a închis serbarea cu jocuri românești, executate de joc. Voluntarilor ardeleni, secția Tinerilor au jucat: călu­șarul; Banul Mărăcine; Roma­nul; Resteul și Târnoveana. D. Ilie Al. Ardeleanu, secretar, a mulțumit tuturor ce au dat concursul și a anunțat confe­rința de Miercuri 27 ianuarie 1932, a d-lui Mihail Vulpescu, profesor la Conservator despre : „Cântecul în obiceiurile noastre* . -----------xox----------­ Activitatea radiojur­nalului din Fraga r­­­­ ___ Radio-jurnalul din Praga, care conduce întreaga radio­ difuziune cehoslovaca, a organizat în timp acesta, pe lângă transmisiuni spe­ciale pentru școlile primare, radiofonări de povești pentru co­și pii care au fost introduse d­e cu­rând cu mare succes. Un loc deo­sebit ocupat în prezent în progra­mul Radio-jurnaluilui din Praga, operele și piesele radiofonice. Zi­lele acestea el a anunțat un con­curs pentru cea mai bună piesă o­­riginală slovacă, care să poată fi transmisă prin­ radio. Au fost in­stituite trei premii­­ de £ 300 gal«, 4.000 și 500 cor, Demisia lui Sir Eric Drummond Geneva, 25 (Rador).—Consiliul Societății Națiunilor s’a întrunit astăzi. In ședința secretă a consiliului, sir Eric Drummond a cetit scri­soarea sa prin care își dă demisia din acest post. Consiliul, în unanimitate, a stă­ruit pe lângă sir Eric Drummond să amâne luarea unei hotărîri și să chibzuiască încă odată impor­tanța acestei hotărîri. Părerea generală a membrilor consiliului este că sir Eric Drum­mond ar face un mare serviciu Societății Națiunilor, dacă ar re­nunța la demisia sa. Chestiunea urmează să mai fie examinată într-o nouă ședință se­cretă. Geneva. 25. — Consiliul Ligii Națiunilor s’a ocupat azi înainte de amiază, într’o ședință secretă, cu cererea lui Sir Eric Drummond de a demisiona din postul de se­­cretar al Ligii. Consiliul l-a invi­tat să renunțe la demisie și în orice caz să rămână in postul de secretar până la sfârșitul confo«­rinței de deáasmare. EPOCA „Le Messager d’Athenes“, cu ti­tlul d­e mai sus și sub semnătura d-lui prof. A. Andreodig, membru al Academiei din Atena și corespon­dent al Institutului și Academiei Ro­­mâne, publică următorul articol: .Iată mai bine ca zece ani de când am avut plăcerea de să urmări se­ria cursurilor pe care d l Nicolae Iorga le-a dat la școala științelor sociale din Paris. Atunci am avut onoarea de a cunoaște pe ilustru conferențiar. Dar cu mult înainte încă, aveam pentru dânsul multă­ re­cunoștință nu numai în calitatea mea de grec, ci și ca sud-cst euro­pean, (voi explica imediat acest neo­logism), precum și ca amator de studii istorice. Mult regretatul meu prieten, rec­torul Pangratî, se enerva când țara sa era contată printre țările balca­nice. România, spunea el este o țară carpatică. D. Iorga, mergând mai departe, vroește ca termenul balca­nic să fie întrebuințat în sensul său l fierar și ca acest termen să fie re­zervat numai bulgarilor. Are drep­tate. Nu este mai puțin adevărat că există în sud-estul Europei cinci po­poare (9 cu Ungaria), care au un punct comun și anume acela de a fi fost timp îndelungat sub jugul sultanilor și că vorbesc limbi cu care marile popoare ale Europei Centrale și Occidentale sunt puțin familiare. Aceste popoare au o viață, știin­țifică și literară apreciabile. Totuși până mai eri ea trecea aproape ne­observată, în străinătate. „Voalul ne­fericit al limbe­i“ era unul din mo­tivele acestei necunoașteri, dar mai existau și câteva prejudecăți pe de­asupra. „Occidentalii“ spuneau tot când se pronunțau asupra „Orientalilor“, și pentru ei ca pentru Ma­ettern­ich O­­rientul începea la Landstrause. Ala­­turi de aceste prejudecăți tenace, ob­stacolele lingvistice erau un lucru mai mic. Trebuesc ș­ase luni de zile unui elimiet pentru a Învăța să citească greaca modernă, mai puțin încă u­­nui bizantinolog și totuși câți ele­­nizanți sau bizantinizanți streini e­­xistă care nu și-au dat osteneala să revere a. citi unii spun a vorbi­, grea­ca modernă. Am auzit deseori pe greci șocați de a vedea atât de rar citați în lucrările asupra Greciei clasice sau medievale pe Paparigos pulon, Calib­ras, Cumanidis, Lambros sau Cavadias. Celelalte popoare ci­tate mai sus­­ putea să se plângă tot atât de justificat. . Ei bine, marele serviciu pe care Iorga l-a adus tuturor acestor po­poare, este că a fost printre primii și mai mult ca oricare altul, care a impus știința regiunilor noastre atențiunii Occidentului. Al doilea titlu pentru recunoștiin­­ța mea la care am făcut aluzie la început, ar cere mai multe explica­­țiuni, și este acela că Iorga, cu toate că trece ca un maestru in cercetă­rile documentare­­ î­­n examinarea amănuntelor, a dat o puternică im­­pulsiune lucrărilor de sinteză, fără de care omul istoric se scoboară la nivelul unui colecționar de mărci poștale sau de scoici. Se înțelege că nu insist asupra acestui punct care interesează mai ales pe specialiști. Dar vă veți mira poate că nu in­sist nici asupra lungii serii de lu­crări asupra Greciei vechi medievale și moderne pe care le-a scris sau inspirat. Nu fac acest lucru pentru o serie de motive din care fiecare este suficient. Mai întâi fi­rnică am vroit să arăt, părțile prin c­are Iorga are drept la recunoștiința­ nu nu­mai a grecilor dar a tuturor ace­lora pe care tmi va permite să con­tinui a-i chema Balcanici. Mai este apoi motivul că, dacă mă las an­trenat, chiar dacă m'ași mărgini a­enumăra cărțile și articolele pe care­ Iorga le-a scrie asupra unor subiec­te­ care interesează direct sau indi­rect Grecia un număr din „M­ssa­­gere d’Athénes“ nu­ mi-ar ajunge; cititorii își amintesc că în studiul pe care îl consacrasem acum trei ani studiilor grecești in România, o simplă dare de seamă a studiilor lui Iorga necesitase un articol în­treg“. Ultimul motiv, în fine, este că a­­cest articol, după cum arată și ti­tlul său, este scris cu ocazia ultimei lucrări a președintelui de Consiliu român, și că e timpul să ajung la această lucrare. Lucrarea „Imagini din Grecia" ca­re după cât am putut judeca a fost foarte bine tradusă, în grecește, de d-na Marica Mănescu, este o lucra­re de 214 pagini, compusă din două Părți. Un jurnal unde autorul a no­tat tot ce a văzut în timpul călăto­riei sale în Grecia în toamna anu­lui 1930, cu ocazia congresului bi­zantin. o serie de conferințe asupra Greciei făcute după această călăto­rie. Această justapunere este din­tre cele mai fericite. După­ prima im­presie, notița luată din­ natură, a­­vem sinteza, impresiunile reflectate și coordonate. Formele atât de deo­sebite ale jurnalului și ale confe­rinței previn pericolul repetiților. Cel mult avem repetarea unor „lor­­motive“. Chiar numai lectura jur­nalului ne-ar satisface. D. Iorga chiar atunci când nu guvernează țara sa, are puțin timp disponibil Ochiul său și a exersat de a vedea iute și exact. El este în afară de aceasta un artist care are simțul pitorescului, care a călătorit mult. De aci o serie de tablouri schema­tice demne de Teophil Gautier, și cărora apropieri tot atât de exacte ca și neașteptate cu cutare din Sta­tele Unite sau cutare coastă a pe­ninsulei Iberice, le dau un preț și mai mare. In plus d. Iorga, turist rămâne, un mare istoric și ceea ce­­vede îi sugerează reflecțiuni care întrec cu mult acelea ce suntem o­­bișnuiți a le găsi într’un intinerar. ----------x | j----------­ Numărul șomeurilor la Viena In prima jumătate a lui Ianua­rie, numărul șomeurilor din Vie­­na a crescut cu 7.000, ajungând in total la 121.000. Șomajul e accen­tuat in toate domeniile industria­le. Cei mai atinși au fost în ulti­mele 14 zile muncitorii metalur­­giști, al căror număr a crescut cu 2000. Importante concedieri au a­­vut loc apoi în industria textilă și cea a lemnului. Situația s-a înrău­tățit și în celelalte țări ele Run­dului Șomajul din Austria în pr­i­­ma jumătate a luni Ianuarie, a cre­scut cu peste 20.000. -----------xox----------­ Cărțile Ini­e­ns, Engels și Lenin se tipăresc in Rusia in limbi str v­ne După planul publicării literatu­rii de propagandă, se va intensifi­ca în anul acesta considerabil, pu­blicarea de cărți marxisto-lenini­­ste. Numai tipografia „Peciatni Dvor“ din Leningrad va publica 480 milioane asemenea Cărți (față de 420 mii. în anul trecut). 60% din întreaga publicație va fi con­sacrată exclusiv literaturii mar­­xisto-leniniste, restul va fi format din manuale și cârti tehhnice. In afară de cărțile menționate, editu­ra „Peciatni Dvor" di­n Leningrad pregătește publicarea operelor lui Lenin, Marx și En­?els în o mul­țime de limbi, in special în lim­bile germană, franceză, engleză, suedeză și norvegiană. Având în vedere dezvoltarea activității ei în a­ce­st an, editura menționată chemat la Leningmd 13 maiștri tip ti­pografi din Germania, I Situația automobilismului An­glia . După date statistice oficiale, An­glia­ a avut în Septembrie 1931, 2.115.000 vehicule cu motor, ocu­pând in această privință, in Euro­pa, al doilea loc după Franța. Din numărul menționat, 1.070.000 sunt­ automobile de persoane, 603.000 motocicle, 230.000 auto­camioane și 86.000 diferite vehicule cu mo­tor. Numărul vehiculelor cu cai este în continuă descreștere și tin­de să dispară complect. In timp ce în 1922 Anglia a avut aproape 300.000 vehicule cu cai, numărul acestor vehicule a scăzut în 1931 la 50.000.­ ­xox- Viata unei scriitoare franceze la Praga In urma invitației asociațiilor cehoslovace pentru pace, va sosi zilele acestea la Praga, scriitoarea franceză Marcelle Capy, care va conferenția în sala Bibliotecii* Co­­munale, pe tema „Lumea a ajuns la răspântie". Conferința anunța­tă naște un mare interes în cer­curile cehoslovace. -----------xox--------— Resvo­tarea radiofuziuni in Ceho­slovacia In Cehoslovacia se înregistrează o creștere continuă a numărului radiofoniștilor. Față de 367.233 in Noembrie, numărul radiofoniști­lor cehoslovaci a ajuns la sfârși­tul anului 1931 la 283.000, ceea ce înseamnă o creștere de aproape­­ 1­16­ 000. La dezvoltarea radiofoniei 1­­ cehoslovace, contribue perfectiv­­. S­tarea continuă a instalațiilor teh­­­­­­­nice și alcătuirea favorabilă a pro­­­­gramurilor radio-fuziunii. ----------xox-----------­ ­ O stradă din Praga , după numele conducătoru­lui Sokolist decedat Pentru imortalizarea numelui defunctului conducător al mișcă­rii sokoliste cehoslovace, dr. T. Scheiner, au fost create câteva fon­duri sub numele său. De asemenea mai multe orașe cehoslovace, în­tre care și Praga, au denumit câte o stradă după numele luptătorului național decedat. ---- x |?- --------- | 0 armată a șoferilor în Statele Unite După ultimele date statistice, se află în America 7.348­ 000 femei care­ au depus examenul de șo­­fe­ri în unele state din America numărul femeilor șofeuri­ întrece pe cel al bărbaților. Numărul șo­ferilor bărbați din Statele Unite ajunge la aproape 8 milioane. Sta­tistica constată ca femeile sunt mai puțin sigure la conducerea automobilelor. In numărul acci­dentelor de automobil, femeile par­ticipă cu &%, iar bărbații cu &%. -xox- Scrisori din Timișoara" A prnt „SPERANȚA" Acest nume, „Speranța­"“, ii poartă o tânăra societate corală din Timișoara-Fabrica, o socie­tate de la care am operat puțin, dar care a dat în schimb mult... înființata acum doi ani din ini­țiativa unui grup de tineri ro­mâni de dincoace și de dincolo de Carpați, în majoritatea lor func­ționari la stat, funcționari parti­culari și meseriași, „uniți în cu­get și simțiri“, societatea „Spe­ranța“ nu se îndeletnicește numai cu cultul muzicei propriu zis, ci organizează la intervale destul de dese, câte o serbare — mai ales in zilele de sărbători naționale care ia în­totdeauna proporțiile unei mari demonstrații de afir­mare naționala. Programe din cele mai grele, stabilite din trei în trei luni de conducerea societății, se execută cu îndrăzneală și conștiincios de membrii ei, spre satisfacția gene­rala a publicului asistent și cin­stea acestei tinere societăți corale „Speranța“, deia care am sperat puțin, dar care m­-a dat mult. La o astfel de demonstrație de afirmare națională am asistat în sea­ra zilei de 25 Ianuarie a. c„ Când soc. „Speranța" a organizat și dat o ser­bare în vederea zilei de 24 Ianuarie, în sals, festivă a școalei primare din curtea biseri­cii ortodoxe române din cartierul Fabrică, cu un program bogat, frumos și educativ din punct de vedere național. S’au cântat întâi cântece din compozitorii bănățeni de corul sec. Speranța“ și corul mixt din cartierul Elisabetin, după care a urmat conferința d-lui avocat M­­­ărcășanu, care a vorbit despre importanța zilei de 24 ianuarie, terminând prin a îndemna publi­cul la o unire sufletească între frații de acelaș sânge, dând ca exemplu pe predecesorii Unirii Principatelor. Serbarea s’a încheiat cu drama istorică „Nici pe aici nu se trece" de I. N. Sion, jucată admirabil, cu suflet, de membrii „Speranței“. O seară de viață românească, menită a spulbera reminiscențele trecutului și a reînvia lia mintea localnicilor marea jertfa de sân­ge adusă de cei de dincolo de Carpați, pentru înfăptuirea idea­lului național : Unirea tuturor ro­mânilor. Notăm aici, ca această tânără societate a adus și aduce un aport însemnat la desfășurarea propa­gandei culturale națională, fără a se bucura de sprijinul moral și material al autorităților în drept să-i dea , pe când celelalte aso­ciații culturale, care înghit anual milioane de lei subvenții, nici nu dau semne de viață. Acțiunea joc. „Speranța", tre­bue încurajată de autorități și moralicește și materialicește, fi­indcă e o acțiune frumoasă care sădește adânc în sufletul poporu­lui ideia națională. PENTRU ȘOMERII INTELEC­TUALI Am anunțat la timp că o dele­gație a șomerilor intelectuali, s’a prezentat în audiență la. d. dr. Cornel Grofșoreanu, președintele comisiei interimare a municipiu­lui Timișoara, pentru a expune situația lor, și au cerut tot odată ca să te ajutorați. Delegației nu i s’a promis nici un ajutor pentru șomeuiii inte­lectuali, în schimb i s’a promis ca chestiunea șomajului intelectua­lilor se va rezolva cât de curând și într’un mod cât se poate de e­­chitabil, și în parte s’a rezolvat și această problemă socială. Pentru șome­rii intelectuali că­sătoriți, primăria a ordonat să li se dea bonuri de alimente și lem­ne de foc , iar pentru cei necăsă­toriți înființează o cantina a­­parte de cele a muncitorilor șo­­meuri, de unde vor putea primi masa pe un preț foarte redus. Cantina se va înființa în Căminul No. 1 de calfe unde este loc su­ficient, pentru ca primăria să nu mai cheltuiască cu un alt local. Aceasta se va deschide în ziua când se vor înscrie cel puțin 50 de șome­ri intelectuali. 24 IANUARIE Sărbătoarea națională a Unirii Principatelor. 24 Ianuarie, s’a săr­bătorit cu mare fast la Timișoara. In dimineața zilei s’a oficiat un Te­ de ani la biserica română din cartierul Fabrică, in prezența au­torităților civile și militare din localitate. Onorurile au fost date de o companie din reg. 5 vână­tori cu muzica și drapel. După amiază a avut loc in sala Teatrului Comunal­ o șezătoare culturală la care au participat toate școlile din localitate și au­toritățile-In acelaș timp a avut loc în sala festivă a școalei primare din cartierul Fabrică, o noua demon­strație națională a sec. corale „Speranța ". Cu aceasta ocazie, d. lt.-colonel invalid Radu Ionescu, a conferențiat despre importanța zilei de 24 Ianuarie. l. Volbură Președintele Masaryk despre criza actuală Unul din cele mai mari ziare americane „Daily News" care a­­pare la Chicago, a publicat un interview al corespondentului său pentru Europa centrală John Santher, cu Președintele Masa­ryk la gradul din Praga. Despre situația actuală, Președintele Masaryk spune că nu poate fi vorbă numai de o criză a supra­producției. Cetim despre proce­darea absurdă ca cea a incea- Brazilia, a surplusului de bum­bac în America, etc. Dar n’am auzit în acelaș timp că mulț oameni îndură de foame sub umbra hambarelor de cereale Supraîncărcate ? Se vede deci că numai distribuirea teh­nică este acela care a eșuat. Una din pricinile crizei, este după părerea Președintelui Ma­­saryk­risina. Până în prezent s'au observat cheltueli îngrozi­toare, prmndu-Și­ un înalt nivel de trai. Președintele își exprimă convingerea sa că în prezent in­tervine o perioadă de deflație urgentă, în care timp oamenii din întreaga lume se vor acomo­da din nou unui nivel de trai mai simplu, mai statornic și mai sigur. La Inflame a dus abuzul de almenie și băutură. O prea abundență la masă este simbo­lul unor excentricități, care a contribui­t la crearea crizei mon­­diale economice. Uitați-vă mine a spus Președintele Ma­sa­saryk. Cred într-o viață simplă. Sunt în vârstă de 81 de ani și mulți cari au mâncat și băut mai mult decât mine sunt morți. Președintele Masaryk este de părere că o soluționare durabi­lă a crizei trebue să ia în consi­derație și suprapopularea. A spus că înclină spre un fel de control al nașterilor. Crede că oamenii ar trebui să amâne căs­nicia pentru ani mai maturi. Ar trebui ca bărbații și femeile să aștepte căsătoria, când vor fi mai copii. Ideia sa este îmbu­nătățirea calității și micșorarea cantității ființelor umane. Spu­­nându-mi adio, Masaryk a ca­rpi fața strălucia parcă de lumi­na înțelepciunii, a repetat. Luați seamă că a trecut numai 13 ani dela indicerea păcii. Abia o ju­mătate de generație­­ Aduceți­vă , aminte ca noi, că toți oame­nii necesită timp, dați-ne timp. „Aci se află Lincoln printre oa­meni“­ închee publicistul ameri­can articolul său. RADIO MARȚI, 36 IANUARIE 294 m. BUCUREȘTI 16 kw. 15: Muzică simfonică (plăci de gra­mofon). 15.45. Informațiuni, bursa de ce­reale, bursa de efecte, cota apelor Dunării și semnal orar. 14: Muzică ușoară (plăci de gramo­fon). 18. Orchestra Moțoi: Muzica ușoară și românească. 19: Informații­ ui, meteorul și sem­nal orar. 1940: Orchestra Moțoi: Continua­rea concertului. 20. D. Paul Zarifopol: Tragic, pa­tetic, ridicol. 20.20. D. Buzdugan: Poezii Bas­a­­rabene. 20­ 40. Muzică de dans (plăci de gra­mofon). 21. Orchestra Radio: Rossini: Uvertură la „Bărbierul din Sevilla"; Rimsky-Korsakoff: Imn către Soare din opera „Cocoșul de aur"; Grand­­inile Bartók: Scene rusești. 21.50. D. Eug. Filotti: Cronica ex­ternă. 21.45. D-ra Valentina Crețoiu de la opera Română acomp. de orchestra Radio: Verdi: Arie din „Rigoletto"; Verdi: Arie din „Balul mascat"; C. C. Nottara: în primăvară; C. C. Nottara: Fericirea; Arditi: Sărutul, 22.05. Orchestra Radio: 1. S. Bach: Aria: 1. S. Bach: Gareta în re minor; Kalman: Prințesa din Chicago, pot­­puri; Pasehill: Floricele, potpuri na­tional, 22.45. în form­ațiuni: Heilsberg: <5 kw., 276 m. — 1": Cântece pentru copii; 17.20. Concert de orchestră; 20: Concert seral;­­21.55. Din Danzig: „Misa Solemnia“ Beetho­ven, Londra, 70 kw. 555.8 m. — 21.45: Societatea filarmonică din Liverpool; 0.55: Muzică de dans. Mühlacker (Stuttgart), 75 kw. 560.6 m. — 18.03. Din Stuttgart, concert de orchestra; 21. Din Prankhu­t: cu­riozități muzicale; 22. Comedie. Katowice; 16 kw; 403.? nu — IS-35: Concert simfonic; 2145: Muzică sift o­landeză; 2340: Cântece; 24: Muzică ușoară;și _­ie_ djjjts. Miercuri 27 ianuarie 1032 INAUGURAREA EXPOZIȚIEI GRUPULUI DE ARTA NOUĂ 11 In seara de 25 Ianuarie are la Sa­la Curtea R­omânească, sala Ilea­na, vernisajul expoziției Arta nouă. Vor expune lucrări Olga Greceanu, Nina Arbore, Milita Pătrașcu, Maxy, Merica Râmni­­ceanu, Marcel Iancu­, Lucia Bă­la­cescu, Cornelia Babic, Claudia Millian, Henri Daniel, Șeptilîcî. PRIMUL volum <­e poeme din „Rainer Ma­ria Rilke“, va apare zilele aces­tea in editura „Vremea". Tradu­cerea aparț­ine poetului Eu­gen­ Jebeleanu. d TEATRUL REGINA MARIA s­i Iubirea, este subiectul principal al Piesa „Moartea în vacanțai,", care obține un strălucit succes pe scena teatrului „Regina­ Maria". Din des­fășurarea conflictului, așa­ cum sa alcătuit autorul reese că nimic nu poate să reziste a­tot-puterniciei A»­morului.­­ Rolul prințului din această piesă, este jucat cu multă măestrie de d. Tony Bulindra, EDIȚIA II-a a romanului „FATA DIN 2LA­N TRUST“, de Ionel Teodoreanuu, care s-a bucurat de un atât de frumos suc­ces de critică literară și de librărie, va apărea la sfârșitul lunii Februarie în editura „Cartea Românească". MEMORIILE­­ d-lui Eugen Lovinescu (partea­ II-a) vor apare la sfârșitul acestei luni și sunt așteptate cu îndrep­tățită curiozitate atât de cercurile noastre literare cât și de marele public. Audițiunile Cercului ana­­lelor române Duminică, 31 Ianuarie, ora 5 d. a., va avea loc la Fundația Coral, a VI-a au­dițiune muziclă din ci­clul organizat de „Cercul anale­lor Române”. Vor da prețiosul concurs: d-ra Coca Foti­no, piano, d-na Mina­ Alexandrescu, violina , d-ra Va­lentina Cretoiu, de la Opera Ro­mână, canto, Quartetul de coarde ,,C. G. Nottara”. La pian dl. Romeo Alexan­dretteu,.........—­­Bilete a­lei 50-30 și 10 la. Fe­der. Membrii studenți au intrarea liberă. —----------xox---------— 1 Conferințele Cercului ana­lelor române Sâmbătă, 30 Ianuarie, ora § 3. a., se va ține la Fundația Carol, a X-a conferință din ciclul organi­zat de „Cercul analelor Române”. D. Ion Filat, va vorbi despre: Valery, Rilke și poezia pură. D-na A. Macri-Eftimiu, societa­ra de onoare a Teatrului Național va citi din opera poetică a lui Va­lery. D-na C. Filittis-Boranescu, lec­toră la Universitate, va citi din versurile lui Rilke, Biletele la Feder și înainte de 4 conferință la Fundație. Spectacole MARȚI, 26 IANUARIE OPERA ROMANĂ: „Faust“. TEATRUL NAȚIONAL: „Idiotul“. TEATRUL REGINA MARIA: „Moar­tea în vacanță". . TEATRUL MARIA „f­urtul de bijuterii“. VENTURA: 1 TEATRUL MAJESTIC: „M-elle Ni*­touche“. ALHAMBRA : „Alhambra petrece”. TEATRUL LIBER: Trupa de artiști Ka­men —Na­ta­n: „200.000”. REGAL: „Manevre de toamnă­*, completare Miki Maus“. CAPITOL: „Amor și disciplină", cu Felix Bresart, TRIANON: „Întoarcerea de pe front”, cu Douglas Fairbanks. SELECT: „Secretul secretarei”, cu cântărețul român George Mezava. FEMINA : „Ministerul petrece" (vor­­bit în limba germană). BULEVARD PALACHE: „Biscot, șampionul P. T. T.“ și jurnal. VOX : „Cimarron”, cu Richard Dix și jurnal. RIO: „Ben-Hur", cu Ramon Novarro și o completare. ROXl: „Amor și disciplină" cu Felix Byessurt. OMNIA. ..Baroneasa iubește“ Greil Theimer și Ernst Verebeș, cu CORSO: „Femeia barbă albastră”, cu Lil Dagover. UDO: „Escapada“ și jurnal, VOLTA BUZEȘTI: „Trader Horn" jurnal și o completare. CINEMA FORUM (fost „Teatru­ Mic ): „Ultima companie" cu Conrad Veidt. JâRJUIA. ..M“, jurnal și seara artiști. CLASIC MA 1ĂSARI: „Cocoșat«] de M­iorvvv, Dare“ și trupa „Liliacul". MARCONI: „Studentul cerșetor" și seara teatru. CINEMA CERCUL SUBOFIȚERI­LOR: „Taina nopții" și o comple­tare.* MUZEUL MUNICIPIULUI BUCU­REȘTI. Calea Victoriei No. 1i”, (fostă casa Moruzi), deschis publi­cului Dumineca și Sărbătorile le­gale. dela orele 10—13. Intrarea Uberă. t »XQX-W-

Next