Era socialistă, iulie-decembrie 1978 (Anul 58, nr. 13-24)

1978-11-20 / nr. 22

CONFRUNTĂRI IDEOLOGICE IN LUMEA CONTEMPORANĂ TEORIA „REVOLUȚIEI INVIZIBILE" ÎNCERCARE DE REVITALIZARE A IDEOLOGIEI MARELUI CAPITAL CONSTANTIN BADEA In rîndul economiştilor occidentali an­gajaţi în furnizarea de justificări teore­tice pentru o politică menită să arunce pe umerii maselor muncitoare povara gravelor dificultăţi ale economiilor capi­taliste, se conturează, în ultima vreme, două grupări relativ distincte. Spunem relativ, deoarece ambele se circumscriu uneia şi aceleiaşi noi orientări de fac­tură neoliberală, care pledează pentru „revenirea la o veritabilă logică a pieţei", capabilă să „redea capitalismului duri­tatea sa iniţială" * 1, duritate considerată deci a fi condiţia principală a eficienţei în economie. Şi unii şi alţii cer desfiinţa­rea aproape completă a sectorului pu­blic, eliminarea cvasitotală a drepturilor economice cucerite de clasa muncitoare în statele capitaliste (salariul minim, dreptul la grevă ş.a.), pentru a lăsa mină liberă — totală şi nestingherită­­ capita­lului privat. Intre cele două grupări sunt însă şi de­osebiri semnificative. Reprezentanţii celei dintîi, care aspiră la o poziţie dominantă, reiau dogmatic concepţia smithianâ a „mîinii invizibile" (a jocului liber al pieţei) şi, aşa cum se exprimă publi­caţia „Le Monde Diplomatique", „toarnă asupra realităţii o avalanşă de «legi eco­nomice» indiscutabile, care în numele «ştiinţei» condamnă, în ultimă instanţă, societatea la un imobilism etern in pre­tinsa ordine armonioasă a liberalismului capitalist" 2. Ei proclamă : „mîine, capi­talismul" 3, cu sensul evident „şi mîine tot capitalismul". Concepţia lor este greu de acordat cu realităţile unei lumi care cunoaşte profunde schimbări şi care pă­şeşte ireversibil pe calea progresului. Conştienţi de slaba putere de atracţie a unei asemenea formule agresive, mai ales în contextul actualei crize structu­rale a societăţii capitaliste, reprezentanţii celeilalte grupări preferă o cale mai oco­lită, sofismul și echivocul, asortîndu-şi tezele cu numeroase artificii intelectuale, descoperind „analogii" şi făcînd împru­muturi din alte sisteme teoretice, menite să le dea un aer de noutate, uinul din artificiile uzitate de către aceştia îl con­stituie împrumuturile de termeni şi no­ţiuni din sistemul conceptual al teoriei economice socialiste — fapt care atestă, în primul rînd, o atitudine defensivă faţă de concepţia marxistă, ale cărei idei ca­pătă pe zi ce trece o răspîndire tot mai largă în rîndul maselor populare şi al cercurilor intelectuale din ţările occiden­tale. Ca şi în cazul teoriilor mai vechi, abandonate în bună măsură astăzi, ale „capitalismului popular", „societăţii de consum", „statului bunăstării" ş.a., ex­ponenţii acestei orientări apelează la concepte marxiste, rupîndu-le însă din contextul lor şi trunchiindu-le, pentru ca profitînd de forţa de persuasiune a aces­tora să poată strecura mai uşor idei me­nite să susţină interesele marelui capital. O lucrare tipică în acest sens este cartea unuia dintre veteranii apologeticii bur­gheze, profesorul american Peter F. Dru­cker, „Revoluţia invizibilă — Cum s-a in­staurat în America socialismul fondurilor de pensii" 4. Nimănui nu-i poate scăpa caracterul de senzaţional al unui asemenea titlu cu vădite intenţii publicitare şi propagan­distice. Trecînd însă peste acest aspect, cartea lui P. Drucker este o ilustrare exemplară a orientării care tinde să do­mine în prezent gîndirea economică bur­gheză, angajată în ofensiva ideologică declanşată de marele capital în apăra­rea poziţiilor sale dominante, puternic ameninţate în aceşti ani. O „REVOLUŢIE" INEXISTENTĂ Teza centrală a cărţii lui P. Drucker este deosebit de simplă. După cum se ştie, pe lingă corporaţiile private ameri­cane s-au constituit fonduri destinate asigurării pensiilor salariaţilor. De-a lungul anilor, cuantumul acestor pensii a crescut, ridicîndu-se acum la cca 100 miliarde dolari, care, evident, nu stau blocaţi, ci sunt investiţi în activitatea mo­nopolurilor americane prin achiziţionarea de acţiuni. Conform aprecierii profesoru­lui P. Drucker, fondurile de pensii ar de­ţine pe această cale cca 25% din acţiu­nile corporaţiilor americane, asigurîn­­du-şi astfel nu numai controlul direct asupra propriului capital, dar şi contro­lul indirect asupra unei foarte mari părţi a capitalului american care se află dis­persat în mîinile milioanelor de mici de­ţinători de acţiuni. Prin acest proces, care ar reprezenta o adevărată „revolu­ţie invizibilă" în S.U.A., s-ar fi realizat, practic, „proprietatea muncitorilor asu­pra mijloacelor de producţie", s-ar fi realizat... „socialismul" l ' Viv» la jungle I, în „Le Nouvel Observateur" nr. 701/1978. 1 L'Italie du capital et des porteurs de peste, în „Le Monde Diplomatique" -(martie 1978). s Cf. Henry Lepage, Demain, 1e capitalisme, Li­vre de Poche, 1977. 4 Peter F. Drucker (Harper & Row), The Un­teen Revolution — How Pension Fund Socialism Cam­e to America. în continuare, trimiterile la această lucrare vor fi date în text.

Next