Era socialistă, iulie-decembrie 1978 (Anul 58, nr. 13-24)
1978-11-20 / nr. 22
CONFRUNTĂRI IDEOLOGICE IN LUMEA CONTEMPORANĂ TEORIA „REVOLUȚIEI INVIZIBILE" ÎNCERCARE DE REVITALIZARE A IDEOLOGIEI MARELUI CAPITAL CONSTANTIN BADEA In rîndul economiştilor occidentali angajaţi în furnizarea de justificări teoretice pentru o politică menită să arunce pe umerii maselor muncitoare povara gravelor dificultăţi ale economiilor capitaliste, se conturează, în ultima vreme, două grupări relativ distincte. Spunem relativ, deoarece ambele se circumscriu uneia şi aceleiaşi noi orientări de factură neoliberală, care pledează pentru „revenirea la o veritabilă logică a pieţei", capabilă să „redea capitalismului duritatea sa iniţială" * 1, duritate considerată deci a fi condiţia principală a eficienţei în economie. Şi unii şi alţii cer desfiinţarea aproape completă a sectorului public, eliminarea cvasitotală a drepturilor economice cucerite de clasa muncitoare în statele capitaliste (salariul minim, dreptul la grevă ş.a.), pentru a lăsa mină liberă — totală şi nestingherită capitalului privat. Intre cele două grupări sunt însă şi deosebiri semnificative. Reprezentanţii celei dintîi, care aspiră la o poziţie dominantă, reiau dogmatic concepţia smithianâ a „mîinii invizibile" (a jocului liber al pieţei) şi, aşa cum se exprimă publicaţia „Le Monde Diplomatique", „toarnă asupra realităţii o avalanşă de «legi economice» indiscutabile, care în numele «ştiinţei» condamnă, în ultimă instanţă, societatea la un imobilism etern in pretinsa ordine armonioasă a liberalismului capitalist" 2. Ei proclamă : „mîine, capitalismul" 3, cu sensul evident „şi mîine tot capitalismul". Concepţia lor este greu de acordat cu realităţile unei lumi care cunoaşte profunde schimbări şi care păşeşte ireversibil pe calea progresului. Conştienţi de slaba putere de atracţie a unei asemenea formule agresive, mai ales în contextul actualei crize structurale a societăţii capitaliste, reprezentanţii celeilalte grupări preferă o cale mai ocolită, sofismul și echivocul, asortîndu-şi tezele cu numeroase artificii intelectuale, descoperind „analogii" şi făcînd împrumuturi din alte sisteme teoretice, menite să le dea un aer de noutate, uinul din artificiile uzitate de către aceştia îl constituie împrumuturile de termeni şi noţiuni din sistemul conceptual al teoriei economice socialiste — fapt care atestă, în primul rînd, o atitudine defensivă faţă de concepţia marxistă, ale cărei idei capătă pe zi ce trece o răspîndire tot mai largă în rîndul maselor populare şi al cercurilor intelectuale din ţările occidentale. Ca şi în cazul teoriilor mai vechi, abandonate în bună măsură astăzi, ale „capitalismului popular", „societăţii de consum", „statului bunăstării" ş.a., exponenţii acestei orientări apelează la concepte marxiste, rupîndu-le însă din contextul lor şi trunchiindu-le, pentru ca profitînd de forţa de persuasiune a acestora să poată strecura mai uşor idei menite să susţină interesele marelui capital. O lucrare tipică în acest sens este cartea unuia dintre veteranii apologeticii burgheze, profesorul american Peter F. Drucker, „Revoluţia invizibilă — Cum s-a instaurat în America socialismul fondurilor de pensii" 4. Nimănui nu-i poate scăpa caracterul de senzaţional al unui asemenea titlu cu vădite intenţii publicitare şi propagandistice. Trecînd însă peste acest aspect, cartea lui P. Drucker este o ilustrare exemplară a orientării care tinde să domine în prezent gîndirea economică burgheză, angajată în ofensiva ideologică declanşată de marele capital în apărarea poziţiilor sale dominante, puternic ameninţate în aceşti ani. O „REVOLUŢIE" INEXISTENTĂ Teza centrală a cărţii lui P. Drucker este deosebit de simplă. După cum se ştie, pe lingă corporaţiile private americane s-au constituit fonduri destinate asigurării pensiilor salariaţilor. De-a lungul anilor, cuantumul acestor pensii a crescut, ridicîndu-se acum la cca 100 miliarde dolari, care, evident, nu stau blocaţi, ci sunt investiţi în activitatea monopolurilor americane prin achiziţionarea de acţiuni. Conform aprecierii profesorului P. Drucker, fondurile de pensii ar deţine pe această cale cca 25% din acţiunile corporaţiilor americane, asigurîndu-şi astfel nu numai controlul direct asupra propriului capital, dar şi controlul indirect asupra unei foarte mari părţi a capitalului american care se află dispersat în mîinile milioanelor de mici deţinători de acţiuni. Prin acest proces, care ar reprezenta o adevărată „revoluţie invizibilă" în S.U.A., s-ar fi realizat, practic, „proprietatea muncitorilor asupra mijloacelor de producţie", s-ar fi realizat... „socialismul" l ' Viv» la jungle I, în „Le Nouvel Observateur" nr. 701/1978. 1 L'Italie du capital et des porteurs de peste, în „Le Monde Diplomatique" -(martie 1978). s Cf. Henry Lepage, Demain, 1e capitalisme, Livre de Poche, 1977. 4 Peter F. Drucker (Harper & Row), The Unteen Revolution — How Pension Fund Socialism Came to America. în continuare, trimiterile la această lucrare vor fi date în text.