Era socialistă, ianuarie-iunie 1988 (Anul 68, nr. 1-12)

1988-04-25 / nr. 8

din martie a.c. — că se menţin încă unele probleme grave, că „trebuie să acţionăm şi mai hotărit pentru a întări solidaritatea cu toate forţele şi popoarele care doresc să se realizeze o lume a păcii şi colabo­rării, fără arme şi războaie". în acest cadru, o răspundere deosebită revine partidelor comuniste şi muncito­reşti, afirmării unei noi unităţi şi solidari­tăţi în mişcarea comunistă şi muncito­rească internaţională. Referindu-se la aceste aspecte, tovarăşul Nicolae Ceauşescu apreciază ca deosebit de po­zitiv faptul că „in ultimii ani, in relaţiile dintre partidele comuniste şi muncito­reşti, în felul de gindire şi acţiune al par­tidelor s-au produs schimbări radicale, reflectind o nouă dezvoltare ideologică, in concordanţă cu noile realităţi, că s-au realizat paşi importanţi spre relaţii noi, bazate pe principii de egalitate, de res­pect al independenţei, al dreptului fiecă­rui partid de a-şi elabora linia proprie". Evidenţiind unitatea dialectică dintre independenţă şi solidaritate în cadrul mişcării comuniste, subliniind că cele două laturi, care se condiţionează reci­proc, îi conferă acesteia forţă şi viabili­tate, secretarul general al partidului sub­liniază în permanenţă ideea — de pro­fundă relevanţă — că noua unitate a par­tidelor comuniste şi muncitoreşti se core­lează nemijlocit cu extinderea şi adînci­­rea relaţiilor acestora cu partidele socia­liste şi social-democrate. Reconcilierea istorică dintre comunişti, socialişti şi so­­cial-democraţi, realizarea — atît pe plan naţional cît şi internaţional — a unei strînse conlucrări între toate partidele şi organizaţiile clasei muncitoare constituie — în viziunea partidului nostru, a secre­tarului său general — una dintre premi­sele majore ale schimbării raportului de forţe pe plan mondial în favoarea forţelor democraţiei, progresului şi păcii, într-un deplin acord între vorbă şi faptă, Partidul Comunist Român se pronunţă — prin vo­cea secretarului său general — pentru „organizarea unei consfătuiri intre parti­dele comuniste, partidele socialiste, so­cial-democrate şi alte forţe­ politice din Europa in vederea dezbaterii problemelor dezarmării pe continent, dezvoltării de­mocratice şi întăririi cooperării şi securi­tăţii europene". Perspectiva largă, atotcuprinzătoare asupra solidarităţii internaţionale în con­diţiile lumii contemporane este atestată şi de atenţia deosebită pe care partidul nostru o acordă colaborării cu mişcările de eliberare naţională, cu partidele din ţările în curs de dezvoltare, în calitatea lor de forţe motrice importante ale luptei împotriva imperialismului, a neocolonia­­lismului, pentru independenţă şi pro­gres social. Nu numai lupta împotriva bombei nu­cleare, ci şi împotriva acelei bombe „so­ciale" pe care o reprezintă subdezvolta­rea, ale­­cărei consecinţe afectează o mare parte a omenirii, constituie — în concepţia partidului nostru — terenul co­mun pe care pot şi trebuie să se întîl­­nească şi să acţioneze în unitate forţele înnoitoare, realiste, progresiste ale con­temporaneităţii. Dezvăluind factura imperialistă a mo­dului în care monopolurile şi capitalul fi­nanciar internaţional înţeleg să depă­şească criza şi problemele economico-fi­­nanciare, prin aruncarea tuturor greutăţi­lor pe umerii celor săraci, criticînd faptul că B . R D. şi Fondul Monetar Internaţio­nal condiţionează acordarea de noi cre­dite de lichidarea sectoarelor publice şi dezvoltarea economiei particular-capita­­liste, amestecîndu-se direct în treburile interne, impunînd politica lor în zeci şi zeci de state, tovarăşul Nicolae Ceauşescu subliniază că realizarea unei noi ordini economice şi financiare mon­diale reprezintă singura modalitate via­bilă de soluţionare a gravelor probleme economice, a crizei mondiale, a contra­dicţiei dintre bogaţi şi săraci. Viaţa atestă cu tot mai multă claritate faptul că numai o soluţionare democratică, în spiritul egalităţii şi avantajului reciproc, al res­pectului independenţei şi suveranităţii naţionale, al neamestecului în treburile interne ale altor state va deschide calea depăşirii greutăţilor economice mondiale şi dezvoltării armonioase a tuturor state­lor, a realizării unei lumi mai drepte şi mai bune. Promovînd cu consecvenţă, în relaţiile sale externe, principiile egalităţii în drep­turi, respectării independenţei şi suvera­nităţii, neamestecului în treburile interne, renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa, România socialistă şi-a adus şi îşi aduce în mod exemplar contribuţia la in­staurarea unui climat de încredere şi res­pect în raporturile dintre statele lumii , indiferent de mărime, forţă economică şi militară, de orînduire socială. Faptul că, în prezent, ţara noastră întreţine relaţii diplomatice şi economice cu 155 de state de pe toate continentele oferă o dovadă grăitoare a participării sale active la ex­tinderea şi adîncirea raporturilor de cola­borare între state, ca mijloc de cunoaş­tere reciprocă şi temelie a înţelegerii în­tre popoare. Pornind de la concepţia Partidului Co­munist Român cu privire la faptul că uni­tatea şi colaborarea dintre ţările socia­liste reprezintă un factor de importanţă deosebită pentru construcţia socialistă în fiecare ţară, pentru creşterea prestigiului şi forţei socialismului, pentru politica de dezarmare, de pace şi colaborare dintre toate naţiunile lumii, România întăreşte permanent relaţiile cu toate ţările socia­liste, contribuie activ la afirmarea şi con­solidarea solidarităţii dintre ele. Statul socialist român acordă, în ace­laşi timp, o mare importanţă dezvoltării relaţiilor cu ţările în curs de dezvoltare, cu ţările nealiniate, transpunînd astfel în viaţă viziunea Partidului Comunist Ro­mân, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, potrivit că­reia întărirea solidarităţii şi colaborării acestor state constituie un factor major al afirmării politicii de independenţă, de înţelegere şi pace în lume. Totodată, în spiritul principiilor coexis­tenţei paşnice, ţara noastră extinde relaţi­ile cu ţările capitaliste dezvoltate, cu toate statele lumii, fără deosebire de orînduire socială, dînd astfel expresie convingerii partidului nostru — adînc an­corată în realităţile lumii contemporane — că dialogul şi colaborarea sînt premi­sele indispensabile ale soluţionării tutu­ror problemelor ce confruntă umanitatea, că ele trebuie să se desfăşoare în confor­mitate cu interesele fiecărei naţiuni, să contribuie la afirmarea independenţei, li­bertăţii şi progresului fiecărui popor. Noua solie de pace a preşedintelui României — tovarăşul Nicolae Ceauşescu —, reprezentată de vizita efectuată, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, într-o serie de ţări din Asia şi în Australia confirmă, în mod strălucit, participarea activă a ţării noastre la crea­rea condiţiilor necesare pentru mai buna cunoaştere între popoare, pentru consoli­darea coexistenţei paşnice, pentru victo­­ria­ raţiunii în relaţiile internaţionale, în deplină consonanţă cu cele mai înaintate tradiţii de solidaritate ale clasei muncitoare, ale poporului român, parti­dul nostru s-a manifestat şi se manifestă ca un factor activ, profund responsabil, în întărirea colaborării, solidarităţii şi uni­tăţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, militînd neabătut pentru realizarea unei noi unităţi, bazată pe ega­litate, pe respectarea dreptului fiecărui partid de a-şi elabora linia politică în mod independent, corespunzător condiţi­ilor istorice, naţionale şi sociale, din fie­care ţară. Apreciind că, în actualele con­diţii internaţionale, partidele socialiste şi social-democrate au o mare însemnătate, Partidul Comunist Român se preocupă, totodată, consecvent de extinderea relaţi­ilor cu acestea, militînd neobosit pentru reconcilierea istorică dintre diferitele or­ganizaţii politice ale clasei muncitoare, pe care o consideră o necesitate vitală a afirmării cauzei progresului, socialismului în lume. Dezvoltarea colaborării cu mişcările de eliberare naţională, cu partidele progre­siste din ţările care au scuturat jugul do­minaţiei imperialiste şi au păşit pe calea dezvoltării libere, de-sine-stătătoare este, de asemenea, o coordonată definitorie a contribuţiei partidului nostru la extinde­rea solidarităţii internaţionale, în sensul cel mai cuprinzător şi mai nobil­­al aces­tor cuvinte. Stabilirea de contacte şi dezvoltarea relaţiilor cu partidele şi forţele politice democratice, de diferite orientări, cu alte organizaţii, reprezintă o contribuţie efec­tivă la întărirea prieteniei şi colaborării între popoare, la politica de pace în lume, ilustrează, la rîndul său, profunda concordanţă dintre politica internaţio­nală, de înaltă principialitate, a Partidului Comunist Român şi viziunea sa originală, de largă deschidere, asupra conţinutului, sferei de cuprindere şi a finalităţilor soli­darităţii internaţionale. Prin toate acestea, Partidul Comunist Român dovedeşte că, departe de a cinsti doar la ocazii festive eroismul celor care, pretutindeni în lume, au ţinut şi ţin sus stindardul luptei pentru libertate şi egali­tate, pentru progres şi pace, omagiază zi de zi — prin modul în care slujeşte cauza solidarităţii — această luptă, contribuind activ la instituirea condiţiilor necesare transformării sfîrşitului secolului al XX-lea într-un moment luminos al istoriei milenare a omenirii, dominat de afirma­rea deplină a raţiunii şi creativității umane.

Next