Era socialistă, iulie-decembrie 1989 (Anul 69, nr. 13-23)

1989-11-10 / nr. 21

CONGRESUL al XIV-Lea AL P.C.R. Aşa-zisa dezideologizare a raporturilor dintre socialism şi capitalism pe plan mondial înseamnă, în ultimă instanţă, capitularea socialismului în faţa capitalismului, renunţarea la lupta de clasă pentru lichidarea exploatării şi asupririi şi realizarea societăţii dreptăţii şi egalităţii sociale. Din Tezele pentru Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român , procesul revoluţionar al edificării şi perfecţionării noii orînduiri sociale, un rol de cea mai mare importanţă l-a avut şi îl are activitatea teoretică, ideologică, poli­­tico-educativă, de formare a omului nou, constructor conştient şi devotat al socia­lismului şi comunismului. Relevînd nece­sitatea obiectivă a afirmării tot mai puter­nice a ideologiei socialiste, a transformă­rii ei într-o puternică forţă motrice a înaintării spre comunism şi definind sar­cinile principale în acest domeniu, tova­răşul Nicolae Ceauşescu subliniază, în Expunerea la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din octombrie a.c., cerinţa de a participa activ la dezbaterea şi clarifica­rea problemelor lumii contemporane, ale viitorului ei, de pe poziţiile materialismu­lui dialectic şi istoric, ale principiilor re­voluţionare ale socialismului ştiinţific, de a demonstra, pe baza argumentelor te­meinice, oferite de viaţă, de practica edi­ficării noii orînduiri, că socialismul repre­zintă viitorul luminos, de bunăstare şi fe­ricire, de libertate şi pace al întregii ome­niri, singura cale viabilă pentru realizarea unei societăţi a dreptăţii şi echităţii so­ciale. În acest cadru, o deosebită impor­tanţă prezintă combaterea cu fermitate a tezelor „dezideologizării" relaţiilor inter­naţionale şi renunţării la lupta de clasă, a altor teze antiştiinţifice şi antirevoluţio­nare, care produc confuzii şi neîncredere în forţele clasei muncitoare, în lupta po­poarelor pentru progres, pentru pace şi colaborare internaţională, în victoria ine­vitabilă a socialismului. Dezvoltarea complexă, contradictorie a lumii contemporane, în care coexistă ţări cu orînduiri sociale diferite, îşi găseşte reflectarea teoretico-ideologică în orien­tări şi concepte filozofice şi politice dife­rite, care, în esenţă, apără şi susţin unul sau altul dintre sistemele sociale. Acest adevăr simplu, elementar al gîndirii poli­tice este, din păcate, ignorat ori răstăl­măcit uneori, susţinîndu-se că, în ultima vreme, lupta ideologică şi-ar fi diminuat importanţa, că ea ar constitui, chipurile, o „sursă de încordări artificiale" în relaţi­ile dintre state, un impediment" în calea unor evoluţii pozitive pe arena mondială. Pot fi întîlnite teze care, în numele unei aşa-zise interpretări creatoare, ajung să teoretizeze, de pildă, „slăbirea" sau chiar „dispariţia" contradicţiilor dintre cele două sisteme social-politice, socialist şi capitalist, să sugereze o evoluţie „conver­gentă" a acestora. Potrivit unor astfel de teze, „dezideologizarea" relaţiilor interna­ţionale, renunţarea la lupta de clasă, la idealurile şi valorile socialismului s-ar constitui într-un factor de „stimulare" a destinderii internaţionale, de activizare a colaborării între state, ar favoriza identifi­carea unor soluţii comune, de către toate statele, la problemele ce confruntă ome­nirea. Legitate obiectivă a luptei de clasă Analiza obiectivă, ştiinţifică a realităţi­lor lumii contemporane infirmă însă cate­goric aserţiunile potrivit cărora teza des­pre opoziţia fundamentală, ireductibilă dintre socialism şi capitalism ar avea un „caracter eronat şi unilateral". Realitatea este că, departe de a fi fost „depăşită", contradicţia dintre socialism şi capitalism se menţine şi chiar se accentuează, ma­­nifestîndu-se ca o contradicţie funda­mentală, ireconciliabilă a lumii de azi, ex­presie a existenţei în lume a două sis­teme sociale diametral opuse — realitate obiectivă care va continua să existe încă multă vreme —, această contradicţie se regăseşte în diverse domenii şi sub di­verse forme în viaţa internaţională, în în­treaga dezvoltare socială contemporană, inclusiv în domeniul ideologiei, al vieţii spirituale. Lupta pentru progres social a fost, este şi va fi — atîta vreme cît există sisteme social-politice bazate pe clase sociale cu interese contradictorii, opuse — caracterizată prin manifestarea, în forme diverse, a luptei de clasă, în cadrul căreia ideologia a jucat dintotdeauna un rol major, esenţial, încă în urmă cu peste un deceniu, în Expunerea la şedinţa activului central de partid şi de stat din 3 august 1978, abor­­dînd problemele luptei ideologice, tova­răşul Nicolae Ceauşescu sublinia că „în lumea contemporană, ca de altfel întot­deauna de-a lungul istoriei, există o in­tensă confruntare ideologică intre forţele revoluţionare şi progresiste, pe de o parte, şi clasele exploatatoare şi cercurile reacţionare, pe de altă parte, in legătură cu o serie de probleme fundamentale ale dezvoltării sociale, ale organizării socie­tăţii, ale drepturilor şi libertăţilor maselor, ale condiţiei umane, ale gindirii filozofice şi creaţiei spirituale. Această înfruntare a fost caracteristică tuturor etapelor evolu­ţiei istorice a societăţii, manifestindu-se ca o legitate a luptei de clasă, a schimbă­rilor revoluţionare atit in baza, cit şi in suprastructura societăţii". In toate aceste probleme, partidul nos­tru porneşte neabătut de la realităţi, de la faptul că, după cum se ştie, burghezia în­săşi a intrat pe arena istoriei desfăşurînd o luptă acerbă împotriva mentalităţii feu­dale, a ideilor şi teoriilor clasei domi­nante din epoca medievală, afirmîndu-şi cu putere propriile sale concepţii teore­tice, filozofice, sociale, politice, care au reprezentat un pas înainte în dezvoltarea­ ­ „Dezideologizarea" relaţiilor internaţionale şi renunţarea la lupta de clasă concepţii în contradicție cu dezvoltarea socială contemporană .

Next