Era socialistă, iulie-decembrie 1989 (Anul 69, nr. 13-23)
1989-11-10 / nr. 21
CONGRESUL al XIV-Lea AL P.C.R. Aşa-zisa dezideologizare a raporturilor dintre socialism şi capitalism pe plan mondial înseamnă, în ultimă instanţă, capitularea socialismului în faţa capitalismului, renunţarea la lupta de clasă pentru lichidarea exploatării şi asupririi şi realizarea societăţii dreptăţii şi egalităţii sociale. Din Tezele pentru Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român , procesul revoluţionar al edificării şi perfecţionării noii orînduiri sociale, un rol de cea mai mare importanţă l-a avut şi îl are activitatea teoretică, ideologică, politico-educativă, de formare a omului nou, constructor conştient şi devotat al socialismului şi comunismului. Relevînd necesitatea obiectivă a afirmării tot mai puternice a ideologiei socialiste, a transformării ei într-o puternică forţă motrice a înaintării spre comunism şi definind sarcinile principale în acest domeniu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu subliniază, în Expunerea la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din octombrie a.c., cerinţa de a participa activ la dezbaterea şi clarificarea problemelor lumii contemporane, ale viitorului ei, de pe poziţiile materialismului dialectic şi istoric, ale principiilor revoluţionare ale socialismului ştiinţific, de a demonstra, pe baza argumentelor temeinice, oferite de viaţă, de practica edificării noii orînduiri, că socialismul reprezintă viitorul luminos, de bunăstare şi fericire, de libertate şi pace al întregii omeniri, singura cale viabilă pentru realizarea unei societăţi a dreptăţii şi echităţii sociale. În acest cadru, o deosebită importanţă prezintă combaterea cu fermitate a tezelor „dezideologizării" relaţiilor internaţionale şi renunţării la lupta de clasă, a altor teze antiştiinţifice şi antirevoluţionare, care produc confuzii şi neîncredere în forţele clasei muncitoare, în lupta popoarelor pentru progres, pentru pace şi colaborare internaţională, în victoria inevitabilă a socialismului. Dezvoltarea complexă, contradictorie a lumii contemporane, în care coexistă ţări cu orînduiri sociale diferite, îşi găseşte reflectarea teoretico-ideologică în orientări şi concepte filozofice şi politice diferite, care, în esenţă, apără şi susţin unul sau altul dintre sistemele sociale. Acest adevăr simplu, elementar al gîndirii politice este, din păcate, ignorat ori răstălmăcit uneori, susţinîndu-se că, în ultima vreme, lupta ideologică şi-ar fi diminuat importanţa, că ea ar constitui, chipurile, o „sursă de încordări artificiale" în relaţiile dintre state, un impediment" în calea unor evoluţii pozitive pe arena mondială. Pot fi întîlnite teze care, în numele unei aşa-zise interpretări creatoare, ajung să teoretizeze, de pildă, „slăbirea" sau chiar „dispariţia" contradicţiilor dintre cele două sisteme social-politice, socialist şi capitalist, să sugereze o evoluţie „convergentă" a acestora. Potrivit unor astfel de teze, „dezideologizarea" relaţiilor internaţionale, renunţarea la lupta de clasă, la idealurile şi valorile socialismului s-ar constitui într-un factor de „stimulare" a destinderii internaţionale, de activizare a colaborării între state, ar favoriza identificarea unor soluţii comune, de către toate statele, la problemele ce confruntă omenirea. Legitate obiectivă a luptei de clasă Analiza obiectivă, ştiinţifică a realităţilor lumii contemporane infirmă însă categoric aserţiunile potrivit cărora teza despre opoziţia fundamentală, ireductibilă dintre socialism şi capitalism ar avea un „caracter eronat şi unilateral". Realitatea este că, departe de a fi fost „depăşită", contradicţia dintre socialism şi capitalism se menţine şi chiar se accentuează, manifestîndu-se ca o contradicţie fundamentală, ireconciliabilă a lumii de azi, expresie a existenţei în lume a două sisteme sociale diametral opuse — realitate obiectivă care va continua să existe încă multă vreme —, această contradicţie se regăseşte în diverse domenii şi sub diverse forme în viaţa internaţională, în întreaga dezvoltare socială contemporană, inclusiv în domeniul ideologiei, al vieţii spirituale. Lupta pentru progres social a fost, este şi va fi — atîta vreme cît există sisteme social-politice bazate pe clase sociale cu interese contradictorii, opuse — caracterizată prin manifestarea, în forme diverse, a luptei de clasă, în cadrul căreia ideologia a jucat dintotdeauna un rol major, esenţial, încă în urmă cu peste un deceniu, în Expunerea la şedinţa activului central de partid şi de stat din 3 august 1978, abordînd problemele luptei ideologice, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia că „în lumea contemporană, ca de altfel întotdeauna de-a lungul istoriei, există o intensă confruntare ideologică intre forţele revoluţionare şi progresiste, pe de o parte, şi clasele exploatatoare şi cercurile reacţionare, pe de altă parte, in legătură cu o serie de probleme fundamentale ale dezvoltării sociale, ale organizării societăţii, ale drepturilor şi libertăţilor maselor, ale condiţiei umane, ale gindirii filozofice şi creaţiei spirituale. Această înfruntare a fost caracteristică tuturor etapelor evoluţiei istorice a societăţii, manifestindu-se ca o legitate a luptei de clasă, a schimbărilor revoluţionare atit in baza, cit şi in suprastructura societăţii". In toate aceste probleme, partidul nostru porneşte neabătut de la realităţi, de la faptul că, după cum se ştie, burghezia însăşi a intrat pe arena istoriei desfăşurînd o luptă acerbă împotriva mentalităţii feudale, a ideilor şi teoriilor clasei dominante din epoca medievală, afirmîndu-şi cu putere propriile sale concepţii teoretice, filozofice, sociale, politice, care au reprezentat un pas înainte în dezvoltarea „Dezideologizarea" relaţiilor internaţionale şi renunţarea la lupta de clasă concepţii în contradicție cu dezvoltarea socială contemporană .