Evenimentul Zilei, aprilie 2010 (Anul 19, nr. 5836-5860)

2010-04-20 / nr. 5851

CULTURĂ Un e-mail pierdut La teatru, cu ungurul Cațavencu Un regizor român din Arad a adaptat vremurilor moderne piesa „O scrisoare pierdută“, de Ion Luca Caragiale, și a montat-o, cu ajutorul unor actori maghiari, în orașul Békéscsaba din Ungaria Alex Negru alex.negru de evz.r( Spectacolul „O scrisoare pierdută“, de Ion Luca Caragiale, a trecut grani­ța în Ungaria, unde a fost pus în scenă la Teatrul „Jókai“ din Békéscsaba. Regizorul român Laur­ar Oniga îl aduce pe Caragiale în prezent, în era calculatoarelor și a messengerului. Astfel, „scri­soarea pierdută“ devine un e-mail interceptat de hackeri ziarele se citesc pe laptop, iar dialogul cu Cetățeanul Turmen­tat se desfășoară prin interme­diul videochatului Scenograf englez Realizat de om scenograf bri­tanic, Howard Lloyd, decorul ră­mâne neschimbat pe parcursul celor două acte ale piesei. Acțiu­nea are loc într-un birou masiv, cu pereții plini de cărți, deasupra cărora se află reproduceri cu sce­ne biblice. „Am lucrat, prima da­tă, un text românesc, cu un regi­zor român. A fost o experiență fantastică. Nu știam prea multe despre Caragiale, așa că a fost important să-mi adun informa­ții de background, inclusiv din discuțiile cu regizorul, îmi place felul în care a scris Caragiale. Piesa e minunată. Regizorul a avut o viziune foarte inteligen­tă“, spune scenograful englez Howard Lloyd. Zoe Trahanache a devenit, pe scena maghiară, Zizi și este in­terpretată de actrița Tarsoly Krisztina ,„ Mi s - a părut la început simplu. Când am început să lucrez mi-am dat seama ce profund e textul și ce mult contează limbajul piesei. “ TASOLY KRISZTINA actrit: „Mi s-a parut, la inceput, foarte simplu și foarte citabil, abordabil. Apoi, când am înce­put să lucrez, mi-am dat seama ce profund e, de fapt, și ce mult contează limbajul piesei. Textul, mesajul lui, e valabil și acum. O scrisoare poate fi un motiv de criză, când din om ies conflicte­le. Din cauza scrisorii ies u­nele relații la iveală și, implicit, omul adevărat. Acolo unde e pace, lu­crurile astea nu se arată atât de evidente, cum e într-o situație de criză - pierderea unei scrisori de dragoste poate fi o situație de maximă criză“, povestește actri­ța care a jucat pentru prima dată într-o piesă românească Politicienii din Ungaria, mai răi decât cei ai lui Caragiale Ștefan Tipătescu, aclamat ca Stefu în piesă, e jucat de actorul Feldi Laszlo, care a mai avut un rol într-o piesă de Caragiale, „D’ale Carnavalului“. „Când am citit această piesă, am spus că dacă ar fi trebuit să caut prin tot repertoriul din Ungaria aș fi ales acest text, cu acest regizor. Mă simt foarte onorat că am lucrat la acest proiect. Piesa e foarte ac­tuală și aici în Ungaria, politicie­nii sunt mai răi decât cei din Ca­ragiale. Personajul meu trece de la lirism sentimental până la cele mai sălbatice manifestări. Am jucat și în «D’ale Carnavalului», dar « O scrisoare pierdută» a fost um spectacol mai bun“, poves­tește actorul „Mi-a plăcut când polițistul număra steagurile“ Spectatorii au apreciat, în primul rând, umorul lui Caragia­le. „Mi-a plăcut mult de cetă­țeanul turmentat, foarte actual chiar așa cu atâtea minciuni câte sunt în politica asta, cu cine să votezi. Și situația lui Zizi, e greu când ai așa relații încurcate. Un spectacol foarte bun, m - am sim­­­țit foarte bine, iar asta contează mult când vii la teatru“, poves­tește Katalin, urna dintre specta­toare „ Regizorul ne - a făcut sa cre­­­dem că este vorba de um specta­col desprins din zilele noastre, deși am înțeles că e scris pe la 1885 sau așa ceva. Și decorul e foarte frumos, iar la final e sur­prinzător, nu te aștepți. Mi-a mai plăcut și când polițistul nu­măra steagurile“, spune un alt spectator, Levente. Spectacolul „O scrisoare pierdută“ a deschis luna culturii românești din Békéscsaba. „Colaborarea a început cu scenograful, Howard Lloyd, din Marea Britanie, un sce­nograf extraordinar ca profesionist și un om de foarte bună calitate, cu care am legat și o relație de prietenie. A urmat întâlnirea cu trupa, cu care am­ comunicat,în ciuda faptului că nu știu limba. Sublim, de vis, aș spune că a fost toată perioada de lucru cu actorii trupei de aici“, povesteș­te regizorul român Laurian Oniga, directorul Teatrului Clasic „Ioan Slavici" din Arad, cel care a pus în scenă spectacolul. Textul lui Ion Luca Caragiale a fost adaptat la realitatea politică maghiară. „La ei, traducătorul se numește dra­maturg și a adaptat textul la reali­tatea politică maghiară. A introdus un personaj, de exemplu, la care eu am renunțat­ în al doilea rând, nimic din favoarea limbii nu mai există în textul maghiar, pentru că nici nu poate fi tradus. In rest, structura narativă, povestea, con­flictul rămân aceleași, dar e con­temporan textul. Actorii au fost foarte interesați de text și de tema lui, mai ales că și aici au fost alegeri. Toată lumea, chiar dacă e o echipă internațională, înțelege imediat când pronunți cuvintele «politician», «eu cu cine votez», «alegeri», toți au aceeași reacție", spune Oniga. Pregătirea spectaco­lului a durat o lună. „E o perioadă cam scurtă, dar ei lucrează în regi­mul ăsta. Actorii joacă foarte mult, în fiecare zi două spectacole, la fie­care reprezentație e aproape plin. Aici e o poftă de teatru care m-a surprins, actorii joacă foarte, foar­te, foarte mult. Spectacolul se joa­că până se epuizează, una-două luni continuu. Sunt 29 de reprezen­tanții până la închiderea stagiunii, spectacolul îl aducem și la Arad, în toamnă, la Festivalul Internațional de Teatru Clasic, după care pleacă în turnee", conchide regizorul. SPECTACOL. Actorii maghiari, într-un decor creat de un scenograf britanic FOTO:TEATRUL JÓKA „Actorii au fost foarte interesați de text" békéscsaba, ungaria. Regizorul Laurian Oniga. In spatele lui, afișul spectacolului foto: alex negru 14 I Marți, 20 aprilie 2010 I Evenimentul zilei

Next