Evenimentul Zilei, ianuarie 2011 (Anul 20, nr. 6070-6094)

2011-01-22 / nr. 6087

EVZ SPECIAL Popa Mehedinți, dealer de vin la „crâșma“ din Biserica Goicea . M­i Vinul bisericesc de Valea Călugărească se dă fără bon fiscal. Garda Financiară spune că trebuie casă de marcat. Patriarhia zice că vinul „liturgic“ e oferit de oameni la Sf. Altar. Noi i- am luat acasă Mihnea-Petru Pârvu mihnea.parvu,evz.ro Miercuri, ora 12.30, la Biserica Colțea, fix în buricul Capita­lei. Părintele Sandi Mehedinți, celebru pentru că a tras clopotele la Revoluție, ține sluj­­­ba de înmormântare. Pe năsălie e o proaspătă decedată, de numai 30 de ani. Lumea plânge, popa cântă și-ți dau la­crimile când te uiți la jalea din jurul tău și la coșciugul în care zace moarta tim­purie. Fix lângă intrare, pe mâna dreaptă, e colțul lumânăresei. O știe toată lumea. E femeia care vinde, pe lângă lumânări, cruciulițe, mătănii, cărți bisericești, icoane și alte alei care au legătură cu propășirea spirituală a mirenilor. Intr­­un colț, pe etajera cu brizbiturile eclezi­astice, stau lipite două sticle de 700 de mililitri, 12 lei bucata. Pe etichetă scrie „Vin bisericesc“, produs în podgoriile din Valea Călugărească ale Arhiepisco­piei Bucureștilor, sub egida Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. Nu se știe dacă e sec, demisec sau dulce. Lumea jelește de mama focului, și lumânăreasa, în șoaptă, ne ia banii pe viitorul șpriț. Fără bon fiscal. Ceva mai devreme, înainte de slujbă, popa Mehedinți tocmai negociase o livrare de 300 de sticle de vin pentru o presu­pusă nuntă. A făcut și discount, la 11 lei butelia, când a auzit de cantitatea ceru­tă. Amabil, zice că are el unu’ mai bun și mai vechi, de Urlați, îl dă la același preț și se oferă să pună și etichete de vin bi­sericesc. Și dă și factură. Da’ nu de la bi­serică. Popa Mehedințu știe arta negocierii Pe la zece fără un sfert îl sun pe pă­rintele Sandi Mehedințu. Să-i zic că vreau să mă consult cu el într - o proble­­­mă. „Vino, tată, în juma’ de oră. Că dup’aia n-am timp. Am o moartă în bi­serică și am slujbă, biserică și restau­rant! Mă mai prinzi doar pe la patru ju­mate“, e expeditiv parohul Bisericii Colțea. Popa Mehedințu a fost celebru în anii ’90, ca urmare a bravurii de a trage clopotele bisericii pe 21 decembrie '89. S-a făcut și revoluționar. Ulterior, s-a descoperit că a fost turnător la Securi­tate. CNSAS a informat că Sandi Mehedinți a fost informatorul cu nu­mele de cod „Arni“. îl prindem fix înainte de slujbă. Se întreținea cu o aparținătoare îndoliată a defunctei din biserică. îl abordăm di­rect: „Știți, părinte, io sunt naș, iar el e Ionuț, finul meu (finul e un reporter EVZ dotat cu o cameră ascunsă - n.r.). Am văzut că aveți la vânzare vin în bise­rică. Am vrea și noi să cumpărăm o can­titate mai mare“. „Cam cât?“, îi sclipesc ochii preotului. „Păi, să fie o nuntă de 200 de persoane. Cam 300 de sticle!“ intrăm în detalii tehnice. „Când e nun­ta? Când vă trebuie?“ se interesează po­pa, „în două săptămâni. Săptămâna vii­toare ar fi bine...“. „Mi-a făcut Patriarhia crâșmă!“ Cerem un discount. „La cantitatea asta, poate ne faceți o reducere. Ce ziceți, părinte, de zece lei pe sticlă“, negociem noi. „Păi, stai să văd, cu cât ne-a intrat nouă... Se poate cu unș pe lei, e bine?“ „E bine“. „Da’ să știi, am ia un vin bun și mai vechi. De Urlați, din aceeași cramă. Vă dau să gustați, o sticlă de vin alb și o sticlă de vin roșu. Dar, nu pot acum“, se scuză popa, arătând cu n mâna spre biserică unde al ațtepta lumea să înceapă proho­dul. „Dați-mi numărul de telefon că vă sun­to chiar mâine!“, e amabil părintele Mehedinți. Simțea deja că e vorba de o afacere grasă: „Oh, notați-vă numărul.“ Popa intră voios într-o casa carabetă de tablă de lângă biserică, unde se vând tot felul de suveniruri cum găsești pe lân­gă toate bisericile de pe la noi și-i cere vânzătoarei dinăuntru un pix și o hârtie. C­ând iese, se dă la bârfă: „Mi - a făcut Pa­­­triarhu’ crâșmă în biserică. Că noi n-am vrut. Am primit de două ori câte 20 de baxuri, ca să-l vindem noi și să-i dăm banii. Și la aia, la țara, a dat cate zece. De parcă ăia n-au vin... A dat la toate paro­hiile! Să dăm bani la Patriarhie... Și noi n-avem gaze să încălzim biserica, stăm în frig. Ne-au adus gazele până la poartă și nu putem face branșamentul. Mi-ar trebui vreo 240 de milioane...“, oftează, cu mâinile împreunate, părintele paroh Sandi Mehedințu. Spirit de afacerist „Noi voiam de acesta, bisericesc, cu etichetă“, plasăm noi. „Păi, punem niște etichete! Da’ nu la toate...“, râde părintele cu talente negustorești. „Da’ factură, pă­rinte, aveți? Că vrem să trecem pe firmă, la cheltuieli, să scăpăm de impozit...“ „Stai așa, cred că am o factură p-acasă, da’ nu e de biserică.. “ se insinuează prela­tul. Și zicem că merge, numai să fie bună. „Și nunta unde o faceți?“, se interesează prelatul. „La Mogoșoia!“ improvizează, spontan „nașul“ „Să-i scoateți la biserică aici, la o săptămână. Sau faceți botezul aici. Să-mi dați de lucru, să nu șomez...“ miroase alte oportunități părintele Sandu Mehedințu. „Bine părinte, când să vă su­năm pentru vin? Săptămâna viitoare?“ „Vă sun­­e, chiar și mâine. Să vă dau «pro­bele» alea și să caut hârtiile alea“, simte afacerea popa Sandu Mehedințu înăuntru, lumea așteaptă slujba. Pă­rintele s-a ținut de cuvânt. A doua zi ne-a sunat să ne dea mostrele promise. Nu ne­am dus să le luăm. Cumpăraserăm de je vinul bisericesc chiar în timp ce Sand Mehedințu slujea la căpătâiul decedatei, î­­­n sângele domnului. Patriarhia Română face concurență neloială supermarketurilor negociere. Popa Mehedinți oferă discount FOTOGRAFII: OCTAVIAN COC0L0' „VIN CULTIC“ Fiscal contra Patriarhiei „Magazinele care vând obiecte de cult nu sunt obligate să aibă casă de marcat, însă, dacă acolo se vând și alte produse, e obliga­toriu să se elibereze bon fiscal; în cazul de față, dacă mă întrebați pe mine, cred că tre­buie să aibă casă de marcat“, spune Gabriel Cărbunaru, comisar general-adjunct al Găr­zii Financiare. Părintele Costel Stoica, pur­tătorul de cuvânt al Patriarhiei, zice altce­va: „E firesc ca în bisericile ortodoxe să se găsească vin la pangar. Acesta e produs în podgoriile Arhiepiscopiei Bucureștilor și es­te cumpărat de credincioși și oferit la Sfân­tul Altar. Nu este necesară o casă de mar­cat. Este absolut legal“. Sâmbătă, 22 ianuarie 2011 ! Evenimentul zilei 1 1­9

Next