Evenimentul Zilei, septembrie 2016 (Anul 25, nr. 7813-7834)

2016-09-06 / nr. 7816

I Evenimentul zilei, marți, 6 septembrie 2016 Cultură 19 Cum se rezolvau altădată adversitățile politice Sfârșit de secol XIX. Doi politicieni foarte talentați, gazetari de renume, oameni din familii puternice, se înfruntă într-un duel. Rezultatul a fost moartea unuia dintre ei. Se întâmpla la București... Carmen Angliei :armen,anghel0 erzgroup.ra A­stăzi, politicienii, când nu sunt de acord cu ce spun adversarii lor din arena politică, ori ies la te­levizor și, scuzați, se „por­­căresc“, ori, dacă sunt prea înfierbântați, se duc direct la vorbitor și-i dau o palmă sau un pumn, în plin parlament. Nu s-a întâm­plat doar la noi. Așa că nu putem să spunem că e o modă dâmbovi­­țeană. Altădată, lo­­curile acestea, neînțelegerile născute din râvna și febra politică, uneori, se rezolvau „cavalerește“ prin duel­ în România, dueluri au fost multe, acest obicei fiind „adoptat” de tinerii școliți prin Occident. Aceștia nu și­­au schimbat doar hainele și și-au ras bărbile, după moda franțuzească, dar au venit și cu ideea „cavalerismului” care nu suportă ofensă. în scurt timp, în numele onoa­­rei, duelul a devenit o modă, și oamenii se împușcau sau înfingeau spada sau sabia în trupul adversarului. Duelul putea avea loc cu spada, pis­tolul și sabia, care trebuia sa fie în stare perfectă de funcționare din urmă a murit. Nicolae Filipescu a fost pu­blicist, om politic, conducă­tor al Partidului Conserva­tor, deputat și ministru, pri­mar al Capitalei. „Nicolae Fi­lipescu era un temperament neastâmpărat, foarte ușor de aprins, personalitate po­litică foarte populară”, scrie dr. Adrian Majuru în volu­mul „Scurtă istorie a revanșei. _________ Duel sau crimă?“. N. Filipescu s-a școlit la Gene­va și Paris, apoi a venit acasă și a intrat în politică la conservatori. Și-a înființat zi­arul „Epoca“. Publicația „a agitat, adesea violent, viața politică a ani­lor de opoziție contra lun­gii guvernări a lui I. C. Bră­­tianu și a grupat în jurul ei numeroși tineri conservatori, nemulțumiți de letargia po­litică a «bătrânilor» “ spu­ne istoricul. Filipescu era un orator de temut, un politici­an puternic, un gazetar acid. George Emil Lahovary a fost jurist, deputat conservator și ziarist. S-a născut la Pa­ris, a studiat la Paris. La 1885 a devenit patronul ziarului „L’Independance Roumaine”, ducând o violentă campanie de publicitate contra guver­nului liberal. A fost deputat și cenzor la Banca Națională. Insulta „In toamna anului 1897, deputatul conservator Geor­ge E. Lahovary a publicat în ziarul „L’Independance Ro­umaine“ articolul «Deux po­litiques», în care îl acuza de inconsecvență po­litică pe colegul său de partid, fruntașul conservator Nicolae Filipescu. (...) Pen­tru acest fapt, a fost provocat la duel de N. Filipescu“ spune dr. Adrian Majuru, înfruntarea Arma aleasa a fost spada. Duelul a avut loc în sala de gimnastică și scri­mă a Societății Bu­karester Turnverein, care nu corespundea codului duelu­lui, era prea mică. Era sala de antrenament a lui Nico­lae Filipescu. G.E. Lahova­ry nu prea era experimentat și a fost victima acestui duel. A murit la 22 noiembrie 1897, aflăm din același volum. Ni­colae Filipescu a fost arestat, anchetat și... grațiat ( de re­gele Carol I). La interogatoriu a spus că s-a simțit ofensat, așa că a cerut satisfacție. Și-a străpuns adversarul cu spa­da, în „partea stângă a pân­­tecelui“. Apoi, deși a văzut că adversarul sau, plin de sân­ge, și-a pierdut cunoștința, a plecat acasă. Abia peste câte­va ore avea să afle că a murit. „Regret din toată inima” , a mai spus politicianul. Regre­ta, dar refuzase încercarea lui G.E. Lahovary de a se îm­păca. La înmormântarea lui Lahovary, Bucureștiul a fost blocat. Lumea era trăznită de această întâmplare ne­fericită. Totul se întâmplase în numele „onoarei”. Poves­tea este redată și în benzi de­senate de Mihai Ionuț Grăj­­deanu. Combatanții Istoria duelului, chiar și numai în România, este stu­foasă. Noi ne oprim, așa cum a făcut și Muzeul Municipiu­lui București, prin expoziția „Scurtă istorie a revanșei. Duel sau crimă?”, organizată la Palatul Suțu, asupra tra­gicului eveniment din anul 1897, de la București, due­lul dintre Nicolae Filipescu și George E. Lahovary. Conflic­tul dintre aceștia a escala­dat, pornind de la o polemică în presă, până la o confrun­tare aprinsă care a forțat și depășit Codul Dueliștilor. Cel George Emil Lahovary Nicolae Filipescu filipescu Cmw . mu ^j 1 ^ *“■**** Ml AI WCAICAT ****** 'DUHAVI »IRINGA UPON MV EU DORESC ÎMPĂCAREA! / DESIRE RECONCILIATION! > * v /Inhovarts C a fie­ut Lc*how*uy cfc a ajun* atut Cât» «jeun* ei vo*ba. A/ □ Frumoși, puternici, cu onoare .Idealul frumuseții fizice masculine, ilustrat de un corp atletic, călit dacă se poate în luptă, este în veacul al XIX- lea european, definitoriu. Rezistența fizică, întreținută sau cultivată prin exerciții fizice, prin sporturi cu arme, a fost considerată de tineri esențială pentru formarea unui om superior. Acum, spre mijlocul secolului, se va produ­ce în Principate trecerea de la boierimea sedentară de tip oriental la o generație dinamică”, scrie cercetătorul Ele­na Olariu, de la Muzeul Național de Artă, în capitolul „Identi­tate masculină (despre atributul războinic și codul onoarei)”, din volumul dedicat expoziției. Obiceiurile vechi ale boieri­lor, obișnuiți cu tihna orientală mureau. „Boierimea avea ca ideal omul acoperit de grăsime, fiecare strat având aproape semnificația unui rang, arătând bogăția și statutul social su­perior”, spune Elena Olariu. Generația tânără, însă, cea școlită prin marile capitale euro­pene, va schimba această percepție. Tinerii trebuia să fie agili, talentați, buni călăreți, cu un corp de atlet (ceea ce aduce avan­taj în fața femeilor), buni mânuitori de arme - spadă, sabie, pis­toale etc. O altă pasiune făcea ravagii în rândul tinerilor: caii. Și, pentru că și ei aveau moda lor, aceasta a fost moda duelului. n Alexandru Ioan Cuza, un mare iubitor de cai și de dueluri Duelul a fost in­trodus în Princi­pate de ofițerii ruși din armatele de ocupație. Cum numărul dueluri­lor creștea mereu, domnitorul Mi­hail Sturdza a dat o lege împotriva acestui obicei pe­riculos. „Mai târziu, Alexandru Ioan Cuza, din contra, a încu­rajat duelurile în armată, dorind să-i obișnuiască pe ofițeri cu armele, așa cum chiar domnitorul declarase. Fiind și el un consecvent practicant al acestui tip de înfruntare”, mai ara­tă Elena Olariu. De altfel, în expoziția de la Palatul Suțu (care este deschisă până anul viitor) există și trusa de duel a lui Alexandru Ioan Cuza. El a fost pasionat și de călărie. Pentru că „deținerea unui cal reprezintă libertate de mișcare și statut social superior” Trusa de duel a lui Alexandru Ioan Cuza Milni nîonîi Af

Next