Evenimentul Zilei, iulie 2018 (Anul 27, nr. 8271-8292)

2018-07-03 / nr. 8272

io Cu­l­ira JL V * U U­t­i U­i U Evenimentul zilei, marți, 3 iulie 201 £ De la societatea secretă „Dreptate, frăție",­­ la bancnota de 100 de lei 199 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu .Acum 199 de ani (29 iunie 1819) s-a născut la București, într-o familie de boierinași din Bălcești, Vîlcea, Nicolae Bălcescu, cea mai proeminentă figura a militantismului și (împreună cu tacticosul Kogălniceanu) a istoriografiei noastre pașoptiste, pe care a însuflețit-o cu talent de prozator și profetism de mitograf idealist”, notează criticul literar Paul Cernat în deschiderea unui memorabil crochiu despre viața și activitatea unuia dintre cei mai importanți români din toate timpurile Florian Saiu florin.satu-evz.ro P­entru început, câte­va aprecieri marca Paul Cernat: „Elev eminent al ardeleanului Eftimie Murgu la colegiul bucureștean de la Sfîntu Sava, cercetător la­borios al documentelor și izvoa­relor vechi despre istoria autoh­tonă, «Nicu» se împrietenește cu Ion Ghica (acesta îl va evoca memorabil într-o scrisoare că­tre Vasile Alecsandri). Patriot ardent, devine, alături de Ghi­ca și Christian Tell, unul dintre membrii-cheie ai societății se­crete «Dreptate, frăție» (1840), ulterior reprimării mișcării revoluționare inițiate de Mitiță Filipescu; reprimarea îi va atra­ge o recluziune la mănăstirea Mărgineni, de pe urma căreia se îmbolnăvește de TBC” Participă la redactarea Proclamației de la Islaz în continuare: „Predă isto­rie într-o școală militară, îna­inte de a se alătura grupării național-subversive conduse de colonelul Ion Câmpineanu, iar în pregrinările prin provinciile românești leagă relații cu elite­le (pre)pașoptiste, inclusiv cele din Imperiul habsburgic. Cola­borează la revista Propășirea a lui Ghica, Alecsandri și Kogălni­ceanu cu un studiu despre isto­ria militară a Valahiei (1844), devine secretar al Asociației li­ce și naționale a românilor, in­clusiv prin istoriografie (semni­ficativă , susținerea din partea terare și, îm­preună cu tran­silvăneanul Au­gust Treboniu Laurian, edi­tează impor­tantul Magazin istoric pentru Dacia (1845)“ Devine incomod Pozițiile intransigente în domeniul emancipării sociale (e adeptul votului universal, al dezrobirii țiganilor, al împroprietăririi țăranilor] și al apărării­­ favorabile unei armate naționale de intervenție im­potriva Rusiei și Turciei) îl fac însă incomod" PAUL CERNAT, critic literar „La Paris, apoi în Italia desfășoară o vastă campanie di­plomatic-conspirativă în fa­voarea emancipării democrati­influenților istorici romantici francezi Edgar Quinet și Jules Michelet sau a polonezului Adam Mickiewicz, prieten apropiat al său). Revenit în Muntenia, parti­cipă la redactarea Proclamație de la Islaz și a proiectului de constituție Pozițiile intran­sigente în dome­niul emancipări sociale (e adep­tul votului uni­versal, al dezro­birii țiganilor, a împroprietări­rii țăranilor) , al apărării (fa­vorabile unei ar­mate naționale de intervenție împotrivă Rusiei și Turciei) îl fac însă incomod”, apreciază criti­cul literar Paul Cernat Nicolae Bălcescu, portret de Gheorghe Tăttărescu Constantinopol, Paris, Londra In slujba diplomației, zbateri­le lui Bălcescu s - au dovedit inuti­le. Din nou, Paul Cernat: „Ajuns, pentru scurt timp, ministru de externe în cabinetul revoluționar, apoi secretar al Guvernului Provizoriu, va fi însărcinat, fără succes, după înăbușirea revoluției, cu misiuni diplo­matice la Con­­stantinopol. Ca secretar al exilaților ro­mâni e deza­măgit de mul­tiplele conflicte intestine. Se re­pliază în Arde­al, în proximi­tatea lui Avram Iancu, de unde încearcă să reactiveze revoluția română și să obțină, prin liderii revoluționari maghiari, drepturi pentru populația românească. Inutil, ca și acțiunile diplomatice ulterioare de la Paris și Londra”. S-a iubit cu o prințesă cantacuzină . Scrierile lui Nico­lae Bălcescu au fost strânse de Fundația Națională pentru Știință și Artă în două volume remarcabile, parte integrantă din Colecția Opere funda­mentale Mai departe: „Notabile și ra­dicale sînt în schimb stu­diile sale de istorie eco­nomică (despre Principa­tele Danubiene) și socia­lă (Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Române, postumul Reforma socia­lă la români etc.). Elabo­rate (uneori publicate) în Franța, ele au un carac­ter de pionierat. S-a ilus­trat, cu talent, și ca bio­graf de personalități isto­rice (Cantacuzino Stolni­cul, Ionică Tăutul, Miron Costin ș.a.; Nota Bene, o iubită a lui, Maria, a fost Cantacuzină), ca «izvo­­rist» sagace (Cuvînt preli­minariu despre izvoarele istori­ei românilor), ca istoric militar și autor de studii despre rapor­turile cu fanarioții”, consideră Paul Cernat OPERE n.bălcesci □ Legitimația pentru identitatea națională O altă abilitate a lui Bălcescu, dar și câteva cuvinte despre opera de căpătâi, evidențiate de Paul Cernat .A fost și un epistolier remarcabil. Activitatea sa cunoaște o culminație în vibranta istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul (editată în 1878 de Al. Odo­­bescu), care a impus figura eroică a unui lider exem­plar, emancipator și unificator. Ideală pentru agen­da politică a istoriografiei romantic-mesianice, cu o introducere providențialistă, de filosofie post-hegeli­­ană a istoriei, dimensionată lirico-epopeic în tablouri vaste, monografia va fi decisivă în procesul de con­struire a «narativului» identității naționale” J înmormântat în cimitirul săracilor? Nuanțe tragice de final. „Epu­izat de efort și boală, Bălces­cu părăsește Franța pentru Constantino­­pol, se întoar­ce apoi pentru ultima dată în țară și campea­­ză în Italia, spe­rînd să-și amelioreze ftizia. Moa­re însă la Palermo pe 29 no­iembrie 1852 și e înmormîntat (se pare) la cimitirul săracilor, înaintea lui Eminescu (care l-a prețuit și promovat), va fi proiec­tat în mit. Deși n-a fost un afin al lui Marx, a fost recanonizat abu­ziv, faute de mieux în anii ‘50. Era de fapt un naționalist demofil și progre­sist, dublat de un idealist romantic. Fosta intelectua­litate «sburăto­­ristă» (Călin­ Pe­­trescu, Eugen Je­­beleanu, Ion Bar­bu) a trudit la re mitizarea sa, valorizată finan­ciar în anii ceaușismului pînă la nivelul maxim al bancnotei de 100 de lei...” vs . < :î IOD 0*15: pNAWrriDEi □ Un copil din flori in loc de concluzie: „A avut, împreuna cu Ale­­xandrina­ Luxița Florescu (moartă după 1900), un fiu nelegitim: poetul minor și profesorul de franceză Bonifaciu Florescu, inițiator, împre­ună cu Al. Macedonski, al revistei Literatorul. Dacă monograful lui Mihai Viteazul e recupe­rabil azi mai ales ca (excelent) narator istori­­co-mitologic, istoricul social și economic merită rediscutat la alt nivel. Relevanța acestui reper al emancipării sociale­­ naționale, victimă sa­­crificială a pașoptismului autohton, e departe de a-și fi epuizat resursele”.________________

Next