Evenimentul Zilei, august 2018 (Anul 27, nr. 8293-8315)

2018-08-20 / nr. 8306

Evenimentul zilei, luni, 20 august 2018 Cultură ! 17 Caragiale și Coșbuc „l-au consacrat" ca poet pe Goga la „Gambrinus", dând bere până-n zori Prilejuite de publicarea unui volum de excepție - „Octavian Goga. Opere. I. Poezii. Teatru. Mărturii. însemnări. Jurnale"­­, editat de Fundația Națională pentru Știință și Artă, sub egida Academiei Române (în Colecția Opere fundamentale, coordonată de­ Eugen Simion), rândurile de mai jos dezvăluie aspecte mai puțin cunoscute din viața și activitatea poetului născut la Rășinari în 1881 și stins din viață la doar 57 de ani Florian Saiu florin­ saiu(3)evz.1( F­ără a mai risipi timpul și spațiul evidențiind date biografice și informații de duzină, vă supu­nem atenției un episod savuros din epoca vremii, un moment care l-a validat cu adevărat, ca poet, pe Octavian Goga. Perso­najele? I. L. Caragiale, George Coșbuc și Ion Gorun (n.r. Ale­xandru I. Hodoș, poet, prozator și gazetar). Locul și data? Cârciu­ma „Gambrinus” din București, anul 1904. Contextul? O parti­dă de șah, stropită din belșug cu bere, în timpul căreia Caragia­le descoperă poezia „Oltul” (pu­blicată de Goga la 15 februarie, același an, în „Luceafărul”, sub semnătura Nic. Otavă), „Mă, al dracului!” „La o masă din fund juca șah Ion Gorun cu George Coșbuc, iar Caragiale c­ibița. Pe cana­pea, lângă Gorun, era un vo­lum nou de poezii, cu fo­ile netăiate, adus de Ner­­va Hodoș, care se așezase și el să c­ibițeze. Nenea Iancu s-a chiorât de câte­va ori la volum, pe urmă l-a luat în mână, deschi­­zându-l așa, la întâmpla­re. A cetit câteva strofe, și-a dres ochelarii, s-a ui­tat la coperta volumului, autorul, un anume necu­noscut. A tăiat câteva foi și, cu vădită curiozitate, a cetit o poezie întreagă. A deschis volumul în altă parte și a dat peste Ol­tul. Când l-a terminat, a mor­măit: «Mă, al dracului!»“, con­semna O. C. Tăslăuanu în cartea O. Goga (Amintiri, p.170-171), în continuare: „A oprit pe ju­cători și i-a silit să asculte poe­zia întreagă. «Da, cine-i ăsta, bre?», întreabă maestrul Cara­giale. «Un poet de la noi din Ar­deal», îl lămuri Gorun. «Mă, da’ știi că are talent! » «Ia să-l luăm de la început », și C­aragiale a ce­­­tit cu glas tare, poezie după poe­zie, așa cum numai el știa să ce­tească, subliniind frumusețile și comentând fiecare bucată. Se făcuse miezul nopții când ma­estrul a închis volumul, entuzi­asmat de noul ucenic al stranei. «Să bem câte o halbă în sănăta­tea lui», propuse badea George. «Să bem, că-i vrednic», întăriră ceilalți”. Poezie și închinări de halbe Momentul, magistral redat de O. C. Tăslăuanu (scriitor și om politic de la cumpăna secolelor XVIII-XIX), se încheie cu închi­nări de halbe până-n zori: „Cei trei maeștri ai scrisului, împre­ună cu instruitul și scăpărătorul Nerva Hodoș, au întârziat până în zorii zilei, reluând lectura volumului și cântărind fie ca­Am trăit în vremea proștilor - a stăpânit mediocrația sub un Rege tranzacționist în chestiuni de mo­rală, timid și fără orizont în pro­bleme de Stat. Ce va fi de Tara în vâltoarea care vine, nu știu - dar cred în puterile sufletești ale neamului" TESTAMENTUL LUI OCTAVIAN GOGA, întocmit la data de 8 mai 1936 de strofă. A fost cea mai strălu­cită consacrare a poetului Goga, pe care o povestea cu mult haz maestrul Caragiale, aducându­­și aminte de «chiulul» pe care i l-a tras Goga la Berlin recoman­­dându-se «arhitect»“ □ De ce l-au eliminat comuniștii din viața publică? După 1944, personalitatea , opera lui Octavian Goga au fost pur și simplu radiate din spațiul public, cărțile sale de poezii fi­ind arse în gropile de gunoi! Motivul? Prin articolele din re­vista Țara Noastră, Goga con­damna vehement comunis­mul și pe agenții Kominternu­­lui, ca și tentativele de dez­membrare a statului național român. Asemenea atitudini, ca și acuzele de naționalist, an­­timaghiar, antisemit, simpati­zant legionar și fascist i-au tre­cut numele pe toate listele ne­gre de interdicție a lucrărilor sale­­ amintește Ion Dodu Bălan în nota asupra ediției la volumu publicat recent în Colecția Ope­re fundamentale. Octavian Goga (jos), T St. O. Iosif, Victor Eftimiuți George Coșbuc Coșbuc și Caragiale, într-o fotografie dedicată de ultimul lui Octavian Goga J Vizitat de Caragiale la închisoare Una dintre primele cumpene din viața poetului Octavian Goga s-a con­sumat în 1909, când, în luna decembrie, este arestat și depus opt zile în temniță la Budapesta (orașul în care absolvise cursurile Facultății de Litere și Filosofie), fiind acuzat că vrea să plece din țară, în condițiile în care era implicat în șase procese de presă. Scapă, iar anul următor candidează, fără succes, la alegerile de deputați pentru Par­lamentul de la Budapesta, în 1911 însă, în urma procesului de la Cluj- Napoca, acuzat pentru articolele patriotice din revista Țara noastră, Goga este condamnat la o lună închisoare și 600 coroane amendă. Detenția o execută la Seghedin, unde este vizitat de marele Caragia­le, sosit special de la Berlin pentru a-l încuraja pe năbădăiosul poet. Fuge din țară sub identitate falsă în 1918, în lunile octombrie-decembrie, după izbucnirea revoluției în Rusia și semnarea Păcii de la Buftea- București, Octavian Goga hotărăște să părăsească Moldova, pentru a susține cau­za României de la Paris. Nu se poate u­rca însă în trenul „Take Ionescu”, plin cu 200 de persoa­ne indezirabile pentru ocupanți. Pentru a nu fi arestat de austrieci - se menționează în cronolo­gia volumului coordonat de academicianul Eugen Simion­­, Goga pleacă prin Rusia, își lasă barbă, își pune ochelari­i la Cehov, se îmbracă rusește, își pregătește un pașaport pe numele Gheorghe Oprescu și, întovărășit de Sever Bocu și călău­zit de voluntarul ardelean Guin, poetul trece Nis­trul. Guin știe rusește și - după mărturia lui Goga - se bucura de încrederea unora dintre conducă­torii Sovietelor. Drumul până la Moscova îl fac în vagonul special al unui comisar al guvernului, căruia i-l prezentase pe Goga drept unul dintre reprezentanții marxismului din România. Mâna dreapta a lui Take Ionescu După câteva zile la Moscova, Goga și Bocu plea­că la Petrograd, unde găsesc Legația României pus­tie, păzită de un singur soldat ardelean. Descope­rind hârtie cu antet și ștampilele necesare, Goga își pregătește acte de liberă trecere, cu ajutorul căro­ra ajunge în Finlanda, ocupată de germani. De aco­lo trece în Suedia. Aici își rade barba și revine la numele său adevărat. Continuă apoi drumul prin Stockholm, Kristian și Bergen, traversează Marea Nordului, plină de submarine germane, și ajun­ge la Londra, iar de acolo la Paris. Călătoria a du­rat peste o lună de zile. La Paris, se alătură români­lor fugiți din regat, ulterior fiind ales vicepreședintele Consiliului Național pentru Unitatea Românilor, orga­nism prezidat de Take Ionescu și recunoscut de gu­vernele Franței, Angliei, Italiei si SUA. OCTAVIAN GOGA OPERE : Poezii • Teatru Mărturii, însemnări. Jurnale ACADEMIA ROMÂNĂ Fundatia National» pentru Știnți Ana □ in volumul Octavian Goga. Opere. I. Poezii. Tea­tru. Mărturii. însemnări. Jurnale” a fost publicat pentru prima oară integral jurnalul lui Goga din pe­rioada refugiului la Iași

Next