Evenimentul, aprilie-iunie 1893 (Anul 1, nr. 48-121)
1893-05-12 / nr. 81
EVENIMENTUL întrunirea de la 9 Mai din Ploiești. Succesul pe care la avut partidul național-liberal și la Ploiești a fost strălucit: întrunirea ținută ieri de partidul nostru în cetatea liberalismului a reușit pe deplin. Cetățenii Ploeșteni, în foarte mare număr au luat parte la această întrunire, la care au asistat și delegați de prin alte județe. Mai mulți membri ai clubului liberalilor din București plecaseră la Ploești. Din aceștia putem cita pe D-nii: P. S. Aurelian, N. Fleva, C. I. Stoicescu, C. C. Dobrescu, I. Lecca, Gh. Ghițescu, G. Chirițescu, Safia, Em. M. Porumbaru, St. Sihleanu, Sp. Dendrino, N. Albu, Neron Lupașcu, Ath. Moscuna, Dincă Schileru, Em. Culoglu, Niță Sterie, lancu Dămilă, Delimarcu, Fulger (Galați), I. Urlățeanu, Al. Petrovici, avocat, Ath. Gheorghiu, M. Dendrino, Dănuță Ionescu și Panaitescu din Urlați, Diamandi Niculescu din Filipești de Târg, G. Vrăbiescu (Brăila), Buzescu (Focșani), D. Iorgulescu, I. Brădeanu, C. Popescu, A. Popescu, Gr. Bălănescu, și alții ale căror nume ne scapă Delegaților liberali din București li s’a făcut la gara Ploești o primire din cele mai grandioase. Tot peronul era înțesat de lume. O ploae de flori acoperi pe delegații liberali la descinderea lor din vagoane. Tot orașul este în picioare. Administrația era cu totul zăpăcită, față cu mișcarea liniștită dar impunătoare. La ora 11 se servi la clubul iberalilor un dejun de 90 tacâmuri, la care se ridică mai multe posturi, însuflețite de cel mai adânc patriotism. înainte de întrunire, stradele din jurul liceului erau îndesate de lume. La ora 2 intrarea în sală nu mai era cu putință. D-niî C. T. Grigorescu și Radu Stanian au fost aclamați de președinți. Au vorbit d-ni: Radu Stanian, I. Lecca, Dincă Schileru, C. I. Stoicescu, N. Fleva, C. C. Dobrescu și Ath. Gheorghiu (Iași). Discursurile patriotice rostite au fost deseori întrerupte de aplauze frenetice și entusiaste. Mulțimea imensă a făcut ovațiuni oratorilor. S’a votat prin aclamațiune o resoluțiune și s’a delegat d. Gh. Ionescu, bancher, fost primar și deputat, să ceară o audiență la palat spre a o presenta Regelui. Seara delegații din București au fost reconduși la Gară de un foarte mare număr de cetățeni. In timpul întrunire!, administrația, de ciudă pentru succesul strălucit al liberalilor, comise o infamie, arestând pe doui tineri pentru că vindeau un tiiar, imprimat roșu, care cuprinde estrade de prin foile conservatoare pe când conservatorii erau în opoziție. Cei două tineri au fost ținuți arestați pănă la 6 ore. Li s-au luat interogatoriul de către primul procuror și un judecător de instrucție. Poliția a improvisat niște martori, cari au declarat că sus numiții veniseră la Ploești ca să provoace o răscoală. Cronica Iașului. Un nou scandal a fost înscenat de poliția capitalei. Luni la 10 ore, doui venglători de ziare au fost îmbătați de poliție și puși să provoace scandal la redacția Țarului Adeverul. Unul din ei, anume Iorgu Lazăr, se duse la tipografia Gr. Luis, unde se tipărește Adevărul, și începu, împreună cu cel l alt tovarăș al său să facă scandal. Ei dederă cu petre în localul tipografiei, unde se face administrația gliarului, sparseră mai multe geamuri. La protestările d-lor Jecu, fost locotenent, și Rey, administratori-colaboratori ai Adevărului, bețivii poliției catargiești începură a sbiera că « Adevărul» nu va apărea pe ziua de 10 Maiü. Ba ei merseră și mai departe, loviră pe sus numiții ziariști, cari mulțumită numai energiei cu care se apărară aglî nu zac în spital grav răniți. Sargentul duse pe bețivii d-lui colonel Răsu la poliție, dar după o jumătate de oră ei au fost puși în libertate, pentru a -și continua scandalurile. Pe la 5 ore, un sub-comisar de la secția 6 se presintă la redacția A- devirului, invitând pe d. Jecu să meargă la secție spre a da lămuriri. D-nii Jecu și Rey se duseră la secie, unde fură ținuți arestați până la ora 7. Atunci d. Diogheni de merse la sec,ia 6 spre a se informa de soarta colegilor săi. Comisarul Lesviodax îi comunică că are ordin să-i țină arestați pănă la sosirea primului procuror. După ora 7, do. Jecu și Rey fură conduși la poliție, unde se spunea că-i acceaptă șeful parchetului. Trecând pe la redacția Adevărului, d. Rey se sui în localul redacției, spre a -și lua pardisiul. D. Al. V. Beldiman, directorul Harului, aflându-se present, spuse comisarului că cu nici un chip dd. Jecu și Rey nu pot merge la poliție, nefiind în contra lor nici un mandat de aducere sau arestare. Atunci sub comisarul Dumitrescu, de la secția 6, luă de pe pt pe d. Jecu și voi sa -1 ducă cu forța la poliție. Aceasta se petrecu chiar în localul redacției. Presa independentă nu poate decât să proteste în modul cel mai energic contra acestui atentat săvârșit de guvernul conservator contra unui Țar din oposiție. Cu ocazia întrunirei din Ploiești și a celei din 10 Maiu din București s’a scos de amicii noștri din București un numer special din ziarul nostru pentru capitală, tipărit în roș și conținând tote articolele directorului nostru politic, dl. G. A. Scorțescu, începând cu Regicidul și mai multe poezii de circumstanță. Acest numer special a fost cu multă plăcere primit și întrega ediție de 3000 ecsemplare imediat epuizată. FOIȚA «EVENIMENTULUI» Literatură și Știință. 2) In primul articol 1 Mișcarea literară și șiinfiicăt, care a inspirat d-lui T. Missir reflecțiile despre care ne vom ocupa îndată, Gherea constată mai întăiu un fapt, asupra căruia cu toții sunt de acord , adică secetea științifică și literară de la noi, și caută pricinile adevărate ale acestui fenomen. Respunsurile date de cei mai mulți sunt, ori false ori superficiale. «In toate istoriile literare de până «acuma se analizau numai scriitorii «fiecării epoce, nu însă și publicul «cetitor, par»că acesta din urmă nici «n’ar exista. Publicul cetitor ie însă «un factor foarte important intr’o «mișcare literară și vorbind de mișcarea literară a unei țări trebue să «avem în vedere amîndoi factorii, «strîns legați între iei». Și în acest dublu sens înțelegea Gherea mișcarea literară, și în acest sens va căuta pricinile sărăciei în mișcarea literară și intelectuală de azi. Paralel cu evoluția socială a țărei noastre se întîmplă și evoluția noastră literară. Pe la 1848 s’a creat un puternic curent literar, care avea în frunte pe Heliade Rădulescu, Gr. Alexandrescu, C. Boliac, Alexandri, Rossetti, Negri etc. Aceia cari nu faceau versuri: Ioan Ghica, Cogălniceanu, Bălcescu și alții, creiază proza romînă. Dar această mișcare literară și intelectuală n'a putut să trăiască mai multă vreme decât au dăinuit cauzele sociale care i-au dat naștere: întocmirea socială vechie fu resturnată și înlocuită cu alta, năzuințele naționale și năzuința de a crea o societate burgheză au fost realizate în totul, în cu mișcarea literară începută de la 1848 care-și avea obîrșia în aceste năzuinți, a început a decădea cu încetul. Pentru fruntașii mișcării de la 1848 literaturaera un instrument de luptă, o armă politică și morală totodată și această literatură se adresa la un public cetitor care gîndia ca și scriitorii lui, care avea aceleași năzuinți, același dor. Dar pentru noua organizație socială, pentru negustori, pentru arendașii îmbogățiți, caracterul mișcării literare, începută la 1848 a trebuit să pieară cu încetul deoarece pentru dinșiî artistul i e un parazit, iear literatura o distracție stricătoare de moravuri, sau dacă ie un burghez imbogățit dar mai cult, literatura ie o distracție cînd n’ai ceva mai bun de făcut. «Cîte puțin cîntărețiî au început să bage de seamă că nu-i ascultă nimeni și au început să amuțască». «întocmirea nouă a vieții sociale introdusă la noi a revoluționat relațiile sociale, a produs forme și fenomene sociale deosebite de cele vechi, și deci a dat naștere la nouă idei, simțiri, idealuri, revolte sufletești, care toate își au rădăcina în noua viață socială». Noua stare socială creiată la noi, trebuie să deie o manifestare literară cu un caracter nou. Această manifestare, după caracterul social, putea fi de două feluri, după clasă ori după clasele care ar fi produs-o. Produsă de clasele triumfătoare în folosul cărora a venit noua stare de lucruri, manifestarea literară ar exprima într’un fel ori într’altul, triumful acestor clase ; produsă însă de clasele nedreptățite manifestarea literară trebue să fie plină de slăbiciuni, de neliniște, de durere și de revoltă. Clasele triumfătoare însă se ocupau cu negoțul și cu alte ocupații, care numai favorabile literaturei nu pot fi. Din clasele nedreptățite însă, nici cea țărănească, nici meseriașii nu puteau produce această manifestare ; le lipsea cultura trebuincioasă. Foasta clasă privilegiată, clasă boierească, i era o clasă bătrînă, istovită iar elementele ei cele mai energice s’au acomodat perfect cu noua organizație ; rămânea deci clasa proletariatului intelectual, care trebuea să dea manifestarea literară pentru această epocă. După ce ajunge la această concluzie, Gherea cercetează care ar fi trebuit să fie caracterul acestei manifestări literare. «Proletarul intelectual se sărac, uneori mai sărac decit proletarul manual , dar fiind sărac el are cerințe foarte mari, desvoltate într’însul pintr’o civilizație luxoasă și neputința de a le realiza trebue negreșit să-l amărască, să provoace în el o revoltă sufletească. Dar pe lingă propriile lui dureri, poetul o să exprime și durerile altora și în primul loc suferințele fraților săi proletari intelectuali, și în al doilea rînd suferințele claselor care sufâr de aceleași urmări ale întocmirei sociale, precum sînt țăranii și meseriașii. Acest caracter îl găsim într’adevăr la Eminescu și la toți aceia care au scris în aceeași vreme cu dînsul și după dînsul. I. G. (Va urma). 1 -------------------