Evenimentul, aprilie-iunie 1893 (Anul 1, nr. 48-121)

1893-05-12 / nr. 81

EVENIMENTUL întrunirea de la 9 Mai din Ploiești. Succesul pe care la avut par­tidul național-liberal și la Ploiești a fost strălucit: întrunirea ținută ieri de parti­dul nostru în cetatea liberalis­mului a reușit pe deplin. Cetățenii Ploeșteni, în foarte mare număr au luat parte la a­­ceastă întrunire, la care au asis­tat și delegați de prin alte ju­dețe. Mai mulți membri ai clubului liberalilor din București plecaseră la Ploești. Din aceștia putem cita pe D-nii: P. S. Aurelian, N. Fleva, C. I. Stoicescu, C. C. Dobrescu, I. Lecca, Gh. Ghițescu, G. Chiri­­țescu, Safia, Em. M. Porumbaru­, St. Sihleanu, Sp. Dendrino, N. Albu, Neron Lupașcu, Ath. Mos­­cuna, Dincă Schileru, Em. Culo­­glu, Niță Sterie, lancu Dămilă, Delimarcu, Fulger (Galați), I. Ur­­lățeanu, Al. Petrovici, avocat, Ath. Gheorgh­iu, M. Dendrino, Dănuță Ionescu și Panaitescu din Urlați, Diamandi Niculescu din Filipești de Târg, G. Vrăbiescu (Brăila), Buzescu (Focșani), D. Iorgulescu, I. Brădeanu, C. Popescu, A. Po­­pescu, Gr. Bălănescu, și alții ale căror nume ne scapă Delegaților liberali din Bucu­­rești li s’a făcut la gara Ploești o primire din cele mai grandioase. Tot peronul era înțesat de lume. O ploae de flori acoperi pe dele­gații liberali la descinderea lor din vagoane. Tot orașul este în picioare. Ad­ministrația era cu totul zăpăcită, față cu mișcarea liniștită dar im­punătoare. La ora 11 se servi la clubul iberalilor un dejun de 90 tacâ­muri, la care se ridică mai multe­­ posturi, însuflețite de cel mai a­­dânc patriotism. înainte de întrunire, stradele din jurul liceului erau îndesate de lume. La ora 2 intrarea în sală nu mai era cu putință. D-niî C. T. Grigorescu și Radu Stanian au fost aclamați de pre­ședinți. Au vorbit d-ni: Radu Stanian, I. Lecca, Dincă Schileru, C. I. Stoicescu, N. Fleva, C. C. Do­brescu și Ath. Gheorghiu (Iași). Discursurile patriotice rostite au fost dese­ori întrerupte de a­­plauze frenetice și entusiaste. Mulțimea imensă a făcut ova­­țiuni oratorilor. S’a votat prin aclamațiune o resoluțiune și s’a delegat d. Gh. Ionescu, bancher, fost primar și deputat, să ceară o audiență la palat spre a o presenta Regelui. Seara delegații din București au fost reconduși la Gară de un foarte mare număr de cetățeni. In timpul întrunire!, adminis­trația, de ciudă pentru succesul strălucit al liberalilor, comise o infamie, arestând pe doui tineri pentru că vindeau un tiiar, im­primat roșu, care cuprinde es­­trad­e de prin foile conservatoare pe când conservatorii erau în o­­poziție. Cei două tineri au fost ținuți arestați pănă la 6 ore. Li s-au luat interogatoriul de către pri­mul procuror și un judecător de instrucție. Poliția a improvisat niște mar­tori, cari au declarat că sus nu­miții veniseră la Ploești ca să provoace o răscoală. Cronica Iașului. Un nou scandal a fost însce­nat de poliția capitalei. Luni la 10 ore, doui venglători de z­iare au fost îmbătați de poliție și puși să provoace scandal la redacția­­ Țarului Adeverul. Unul din ei, anume Iorgu Lazăr, se duse la tipografia Gr. Luis, unde se tipărește Adevărul, și începu, îm­preună cu cel­ l­ alt tovarăș al său să facă scandal. Ei dederă cu petre în localul tipografiei, unde se face ad­ministrația gliarului, sparseră mai multe geamuri. La protestările d-lor Jecu, fost lo­cotenent, și Rey, administratori-co­­laboratori ai Adevărului, bețivii poli­ției catargiești începură a sbiera că « Adevărul» nu va apărea pe ziua de 10 Maiü. Ba ei merseră și mai depar­te, loviră pe sus numiții ziariști, cari mulțumită numai energiei cu care se apărară aglî nu zac în spital grav răniți. Sargentul duse pe bețivii d-lui co­lonel Răsu­ la poliție, dar după o ju­mătate de oră ei au fost puși în li­bertate, pentru a -și continua scan­dalurile. Pe la 5 ore, un sub-comisar de la secția 6 se presintă la redacția A- devirului, invitând pe d. Jecu să mear­gă la secție spre a da lămuriri. D-nii Jecu și Rey se duseră la sec­­­ie, unde fură ținuți arestați până la ora 7. Atunci d. Diogheni de merse la sec­­,ia 6 spre a se informa de soarta colegilor săi. Comisarul Lesviodax îi comunică că are ordin să-i țină a­­restați pănă la sosirea primului pro­curor. După ora 7, do. Jecu și Rey fură conduși la poliție, unde se spunea că-i acceaptă șeful parchetului. Trecând pe la redacția Adevărului, d. Rey se sui în localul redacției, spre a -și lua pardisiul. D. Al. V. Beldiman, directorul­­ Harului, aflân­­du-se present, spuse comisarului că cu nici un chip dd. Jecu și Rey nu pot merge la poliție, nefiind în con­tra lor nici un mandat de aducere sau arestare. Atunci sub comisarul Dumitrescu, de la secția 6, luă de pe pt pe d. Jecu și voi sa -1 ducă cu forța la poliție. Aceasta se petrecu chiar în loca­lul redacției. Presa independentă nu poate de­cât să proteste în modul cel mai e­­nergic contra acestui atentat săvâr­șit de guvernul conservator contra unui­­ Țar din oposiție. Cu ocazia întrunirei din Ploiești și a celei din 10 Maiu din Bucu­rești s’a scos de amicii noștri din București un numer special din ziarul nostru pentru capitală, ti­părit în roș și conținând tote ar­ticolele directorului nostru politic, dl. G. A. Scorțescu, începând cu Regicidul și mai multe poezii de circumstanță. Acest numer spe­cial a fost cu multă plăcere pri­mit și întrega ediție de 3000 ec­­semplare imediat epuizată. FOIȚA «EVENIMENTULUI» Literatură și Știință. 2) In primul articol 1 Mișcarea literară și șiinfi­icăt, care a inspirat d-lui T. Missir reflecțiile despre care ne vom ocupa îndată, Gherea constată mai întăiu un fapt, asupra căruia cu toții sunt de acord , adică secetea știin­țifică și literară de la noi, și caută pricinile adevărate ale acestui feno­men. Respunsurile date de cei mai mulți sunt, ori false ori superficiale. «In toate istoriile literare de până «acuma se analizau numai scriitorii «fie­cării epoce, nu însă și publicul «cetitor, par»că acesta din urmă nici «n’ar exista. Publicul cetitor ie însă «un factor foarte important intr’o «mișcare literară și vorbind de miș­­­carea literară a unei țări trebue să «avem în vedere amîndoi factorii, «strîns legați între iei». Și în acest dublu sens înțelegea Gherea mișcarea literară, și în acest sens va căuta pricinile sărăciei în mișcarea literară și intelectuală de azi. Paralel cu evoluția socială a țărei noastre se întîmplă și evoluția noa­stră literară. Pe la 1848 s’a creat un puternic curent literar, care avea în frunte pe Heliade Rădulescu, Gr. Alexandrescu, C. Boliac, Alexandri, Rossetti, Negri etc. Aceia cari nu faceau versuri: Ioan Ghica, Cogălniceanu, Bălcescu și alții, creiază proza romînă. Dar această mișcare literară și intelectuală n'a pu­tut să trăiască m­ai multă vreme de­cât au dăinuit cauzele sociale care i-au dat naștere: întocmirea socială vechie fu res­­turnată și înlocuită cu alta, năzuin­țele naționale și năzuința de a crea o societate burgheză au fost reali­zate în totul, în cu­ mișcarea literară începută de la 1848 care-și avea o­­bîrșia în aceste năzuinți, a început a decădea cu încetul. Pentru frun­tașii mișcării de la 1848 literatura­­era un instrument de luptă, o armă politică și morală tot­o­dată și acea­stă literatură se adresa la un public cetitor care gîndia ca și scriitorii lui, care avea aceleași năzuinți, același dor. Dar pentru noua organizație socială, pentru negustori, pentru a­­rendașii îmbogățiți, caracterul miș­cării literare, începută la 1848 a tre­buit să pieară cu încetul de­oare­ce pentru dinșiî artistul i e un parazit, iear literatura o distracție strică­toare de moravuri, sau dacă ie un burghez imbogățit dar mai cult, li­teratura ie o distracție cînd n’ai ceva mai bun de făcut. «Cîte puțin cîn­tărețiî au început să bage de seamă că nu-i ascultă nimeni și au început să amuțască». «întocmirea nouă a vieții sociale introdusă la noi a revoluționat re­lațiile sociale, a produs forme și feno­mene sociale deosebite de cele vechi, și deci a dat naștere la nouă idei, simțiri, idealuri, revolte sufletești, care toate își au rădăcina în noua viață socială». Noua stare socială creiată la noi, trebuie să deie o manifestare literară cu un caracter nou­. Această manifes­tare, după caracteru­l social, putea fi de două feluri, după clasă ori după clasele care ar fi produs-o. Produsă de clasele triumfătoare în folosul că­rora a venit noua stare de lucruri, manifestarea literară ar exprima în­­tr’un fel ori într’altul, triumful a­­cestor clase ; produsă însă de cla­sele nedreptățite manifestarea lite­rară trebue să fie plină de slăbiciuni, de neliniște, de durere și de revoltă. Clasele triumfătoare însă se ocu­pau­ cu negoțul și cu alte ocupații, care numai favorabile literaturei nu pot fi. Din clasele nedreptățite însă, nici cea țărănească, nici meseriașii nu puteau produce această manifes­tare ; le lipsea cultura trebuincioasă. Foasta clasă privilegiată, clasă bo­ierească, i era o clasă bătrînă, isto­vită iar elementele ei cele mai e­­nergice s’au acomodat perfect cu noua organizație ; rămânea deci clasa proletariatului intelectual, care trebuea să dea manifestarea literară pentru a­­ceastă epocă. După ce ajunge la această con­cluzie, Gherea cercetează care ar fi trebuit să fie caracterul acestei ma­nifestări literare. «Proletarul intelectual se sărac, une­ori mai sărac de­cit proletarul manual , dar fiind sărac el are ce­rințe foarte mari, desvoltate într’însul pintr’o civilizație luxoasă și nepu­tința de a le realiza trebue negreșit să-l amărască, să provoace în el o re­voltă sufletească. Dar pe lingă propriile lui dureri, poetul o să exprime și durerile al­tora și în primul loc suferințele fra­ților săi proletari intelectuali, și în al doilea rînd suferințele claselor care sufâr de aceleași urmări ale întocmirei sociale, precum sînt ță­ranii și meseriașii. Acest caracter îl găsim într’adevăr la Eminescu și la toți aceia care au scris în aceeași vreme cu dînsul și după dînsul. I. G. (Va urma). 1 -------------------­

Next