Evenimentul, ianuarie-martie 1895 (Anul 3, nr. 559-623)

1895-02-05 / nr. 578

ANUL III No. 578 UN NUMĂR lo BANI DUMINICA 5 FEVRUARIE 1895 EVENIME Redacția la tipografia „Evenimentului“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE NO. 38-Manuscriptele nepublicate nu se înapoiază Pentru inserții și reclame redacția nu respunde. ADMINISTRAȚIA : strada Ștefan cel Mare No. 38. ZIAR COTIDIANNTUL Director politic G. A.SCORTESCU |a fegi­t| ABONAMENTUL: Pe an ... . Pe 6 luni 12 lei.—Plata abonamentului Pentru străinătate se adaugă portul. Interpmni, Reclame și Anunciuri: Pe pagina I linia garmond 4 fr., pe pag. II 2 fr. pag. III 50 b., pag. IV linia garmond 25 b. Legea minelor modificata ! Am inaintea mea raportul comitetu­lui delegaților și proectul de lege mo­dificat de acel comitet, privitor la le­gea minelor. Declar că nu intru in discuția aces­tui proect din punct de vedere social -fiu să discut calitățile sale. Mă ocup numai de chestiunea constituțională, ca­re a avut-o in vedere atât comitetul de­legaților, căt și guvernul, cănd s’au în­țeles asupra schimbărilor de introdus vin proectul primitiv. Imputările de neconstituționalitate, ce se aduceau acestei legi sunt mai multe. Cea mai arzătoare era posibilitatea pentru streini de a capata proprietăți rurale, prin faptul că minele sunt in pământ rural. Deci violarea art. 7 din constituție. Fiind­că chiar dintre guvernamentali, erau de această idee, a hotărât majo­ritatea și miniștrii să facă o schimba­re. Dar a căutat ca schimbând textul primitiv al legei, să lase intacte efecte­le primelor dispozițiuni. Deci au in­ventat o concesie de 75 ani in locul proprietății minei. Intru căt s’a schim­bat starea de lucruri ? In loc de pro­prietate se zice concesiune și un loc de proprietar se zice concesionar, iată totul. Prima rațiune care o aduce raporto­rul pentru a arata că art. 7 a constitu­ției este respectat, e că concesiunea pentru 75 ani nu are caracterul de perpetuitate, inderent dreptului de pro­prietatea. Cum art. 7 din constituție nu vor­bește de căt de proprietate, apoi prin­cipiul este salvat. Mai intăiu voi respunde că proprie­tatea minei nu avea caracterul de per­petuitate nici in proectul d-lui Carp. Acest drept se sfârșia odată cu mate­ria de extras. Cănd nu­ mai era ce scoa­te din mină, inceta și dreptul de pro­prietate care putea să dureze mai mult de 75 ani, dar cel mai adesea ar fi durat mai puțin. Până acum vedem că schimbarea numelui nu a schimbat i­n­­tru nimic esența dreptului acordat. Să vedem dacă s’a schimbat ceva in pri­vința efectelor. Ce drepturi capătă, prin vechiul pro­iect, proprietarul minei și ce drepturi­­i acordă nouă redacție concesionarului ? Atât prin unul căt și altul au dreptul de a ocupa pe suprafața solului o în­tindere de 600 sau 1000 hectare du­pă cum va fi cărbune sau alte mine­­­reuri, materia de exploatat. Dreptul de crea servituți relative la necesi­tățile minei, in afară de perimetrul mi­nei. Căt despre interiorul perimetrului, este absolut la disposiția concesionaru­lui. Așa­dar noua dispoziție legală, nu schimbă față de concesionar, nimic din drepturile acordate de proectul pri­mitiv, proprietarului minei. Să vedem, acum, de ce natură era dreptul de pro­prietate din proectul guvernului și de "ce natură este dreptul de concesiune, acordat de proectul delegaților ? Acest drept de concesiune spune noua redac­ție a art. 7 din legea minelor este , imobiliar, transmisibil ca ori­ce alt bun, susceptibil de ipotecă de privilegium­ și distinct de proprietatea supra­feței. Absolut aceleași atribute are și drep­tul de proprietate acordat de proectul d-lui Carp. Deci iitre dreptul stabilit de primul proect și acel născocit de comitetul delegaților, nu este nici o di­­ferință de­căt acea numelui dat. Mă in­­treb acum dacă un tertip de text poa­te fi suficient pentru a trece alăturea cu constituția? Dar este oare demn de un guvern, de o majoritate­­ parlamentară, de un partid intreg să vie cu schimbări de nume pentru a eluda o dispoziție con­stituțională ? Nu era mai real să vină pur și simplu să ceară modificarea con­stituției ? Eu cred că dacă perdeau pe acest teren baraca electorală, câștigau mult pe terenul moral, lucru ce nu le­­ar fi stricat, dată fiind penuria de care sufer conservatorii in această privință. Dar să vedem dacă din alte puncte de vedere con­situția nu este violată. Așa se vorbește de art. 3 din consti­tuție care oprește colonizarea cu po­­pulațiun­i de gintă streină. Dreptul acordat streinilor de a ob­ține concesiuni pe 75 ani și primirea a numeroși lucrători pentru munca in mi­ne, este o adevărată colonisare. împre­jurul minelor se vor stabili colonii de zeci de mii de streini și nu in mod vre­melnic. Observați că nu avem de a fa­ce cu lucrători aduși pentru efectuarea unor lucrări cari durează doi, sau trei, sau cinci ani. Nici nu sunt de acei ca­rii vin pentru timpul muncei câmpului și cari plec cănd se string bucatele. Acești lucrători mineri se stabilesc pentru tot­deauna. Ei nu vor părăsi țara cănd se va istovi mina la care lucrează, căci au drepturi câștigate ca pensionari ai statului. Murind unii, fe­meile și copii lor remăn cu dreptul de pensie. Casa de pensiuni instituită prin le­gea minelor, leagă pe toți lucrătorii de mine de țara românească prin dreptu­rile constituite lor. Așa­dar nu putem sa-i comparăm cu niște lucrători veniți in mod vre­melnic. Nu critic aceste dispozițiuni, ca nefiind bune, ci numai ca anti-constitu­­ționale, și repet necontenit, modificați constituția și apoi veniți cu ast­fel de legi. Un partizan conșcient a unor refor­me de genul acesta, nu poate să nu reclame mai întâi ștergerea prohibiții­ nelor din constituție. Iată deci două dispozițiuni ale cons­tituției calcate in mod flagrant de le­gea minelor, cu toate schimbările de cuvinte intercalate in noul text. Cei ce se mulțumesc cu vorbe, pot să creadă că este ceva schimbat prin noua redac­ție a legei, dar cei carii caută să va­dă realitatea, nu pot să nu surndă ce­tind proectul delegaților. In numărul viitor vom arata alte violări ale constituției cari nu au dis­părut, cu toată­­ modificarea cuvintelor din primul text. Sirius SILUETE Domna Fondan­tI Nu-i o glumă aceasta, din contra, e ceva foarte serios și d­acă lumea­­ i-a spus Doamna Fondanti, aceasta se datorește guriței­­ sale foc de roșă, de aprinsă și nervoasă. A ajuns să nu ție samă de acest nou titlu, căci nu se frică că se vor topi buzele mici, create sub căldura infocatelor sărutări sub­ impresiunea cărora îi place să se lese adese­ori, ca și cum ar fi cuprinsă de o dulce Înfiorare care-i frămîntă sufletul și-i împurpurează rotunziisei obrăjei. Măritată de aproape cinci ani,­Fondants astăzi s'a retras din lume, fiindcă s’a plictisit de­­ atâta ofertă, asta n’o impedecă insă, ca la băi, unde de ordinar se duc­e singură, pentru a scapa de amorțala lașului, să se schimbe cu totul. Imediat ce a pus picioruțul ei micuț in tren și mașina a inceput să­­ pofnească, n’o mai recunoști din cochet și elegant costum de călătorie, dînsa e de o nespusă veselie. Lucrul e foarte explicabil de altmintrelea. La băi e lacul cel mai nement, unde in libertate se poate deda tuturor amuzărilor, dulcilor rătăciri, pe cari nu­ le poate gusta de­cât vara. Ea nu-i bolnavă, nu sufere de nimic, sau mai bine zis sufere de curte. Cel puțin doi trei, cari s’o curteze, sunt indispensabili. Vara trecută câte­va guri invidioase au răspândit zgom­otul că un tînar advocat nu s’ar fi mărginit n­mai in a-i face curte, ci chiar ina pleca împreună pentru două săptămâni. Asta insă nu-i nimic: două luni de vacanță! Semne patriculare, si îuoa mari savait simon mari pouvait. Istru. 12K­imiMV 9*9 Reichstagul german a adoptat propunerea pentru desființarea dictaturei din Alsacia și Lorena, cu toată opunerea conservatorilor. Br. I. A. » 3. A. Ni se scrie din Petersburg că pe când in restul Europei e iarnă grea, acolo tempera­tura e cât să poate de dulce, așa nncit e teamă pentru samănături. In special in su­dul și centrul Rusiei căldura e prea timpu­rie. Lumea nu-și mai aduce aminte de un astfel de timp. In schimb insă, o telegramă din New­ York ne anunță că pe acolo e un frig strașnic. Omătul cade in cantități enor­me și liniile sunt­ întrerupte in mai multe puncte. Mii de lucrători sunt întrebuințați in fie­care­ zi pentru râdicarea zăpezii. In Florida pagubele aduse de frig, sunt e­­norme. Mai mulți mici proprietari sunt rui­nați, căci toate culturile sunt distruse. Pe de altă­ parte adevărate uragane se deslănțuesc a­­supra orașelor, pe cînd lupii să arată pană in­­ vatra satelor. Din treacăt Intre soți •—Când unul din noi doi va muri mă voi retrage la moșie. Titirez.* * * Intre o soacră și un ginere. — Fiica mea este un mărgăritar,iea­ o, domnule. —Ei bine, atunci­ e clar, d-ta ești o stridie. * * Esculap. —In clas. —Profesorul.— Ionescule! ce schimbări s’au făcut după doi ani in harta Europei. —S’a lustruit de două ori d­­e Esculap. Incepcape de asasinat in drumul defer Duminică dimineață, între gările Mor­nas și Piolence, din Spania, un indi­vid a încercat de a strangula pe un voiajor.— Victima, grav rănită, abea putu suna alarma. Trenul se opri și agresorul fu arestat imediat. MIHAIL . Diverse.—Prefața.—I. L. Caragiali.—E- ditura Șaraga.—8 °, XX și 12? pa­gine.—Autografe.—Boala lui E­­minescu.— Göthe. Marele nostru poiet Mihail Eminescu a me­ritat fără îndoială atențiunea ce i se dă. Ba­rem acuma, după moartea sa, să arătăm lumei că știm să prețuim talentul divin al poietu­­lui care a trăit in lipsă și a murit in mize­rie. Am aplaudat deci­­sin toată inima între­prinderea fraților Șaraga, librari editori din Iași, de a da publicului cetitor tot ce a scris și tot ce se referă­­ la Eminescu, intr’o edițiune căt se poate de eftină. Afară de poeziile lui Eminescu, frații Șaraga au mai publicat nu­velele sale, imprimate pentru tatăla dată de dl. V. Gh. Moruzun, și volumul pe care il anunțăm astăzi, cuprinde in fine mai multe articole de jurnal, de un conținut critico li­terar, parte publicate in „Convorbiri literare“ in „Curierul de Iași“, „Albina“, „Familia“ și „Fântâna Blănduziei“, parte cu totul ine­dite. Studiile lui Eminescu sunt in număr de șapte 1 Revista externă; Influența austriacă; Observații critice; încă o dată recensiunea Logicei d-lui Maiorescu; O scriere critică; Repertorul nostru teatral: Fantăna Blanduziei. In loc de prefața, volumul de față cuprin­de trei articole ale talentului nostru scriitor I. L. Caragiale: „In Nirvana, a apărut pen­tru prima dată in „Constituționalul“ din Bu­curești; „Ironie" și „Note.“ In­ unele locuri, articolele d-lui Caragiale răspândesc lumină asupra firei iubitului poiet. „Diversele mai cuprind, ca anex, diferite acte relative la viața intimă a lui Eminescu, cari, să spun drept, nu sunt făcute spre a fi date la lumină, mai cu seamă când e vorbă de publicul cel mare care citește c­eea ce a­­pare in „colecțiunea Șaraga.“ Ce’i pasă pu­blicului de ce boală a suferit Eminescu, ce’l importă listele de subscripții din 1887 . In Germania, după moartea marelui Goethe s’au găsit oameni cari cumpărau ori­ce petec de hârtie, pe care măna lui Goethe a scris o slovă sau două; se ințelegea o ast­fel de dorință, căci fie­care a dorit să aibă un au­tograf al lui Goethe. Dar când s’au găsit speculanți cari au imprimat toate aceste ac­te (intre cari se găsia o listă a rufelor date la spalat etc.), atunci un protest lansat de lumea literară tăia apa de la moara acestui nou soiu de admiratori ai lui Goethe. Ar fi trist, ca bunele intențiuni ale fraților Șaraga să poate fi tălmăcite in alt­ fel. __________ _ ______ H. SMUIALA Ceva turcesc. Administrația conservatoare. Antreprenori. Bilete de teatru. Recru­tări. Pașapoarte Sfănțuiala o avem ca rămășiță de la „bac­șișul turcesc“. Cu timpul insă bacșișul a fă­cut progrese însemnate, pentru a ajunge să constitue astă­zi o pungășie in regulă. A­­ceastă pungășie la rândul ei a fost rădicată de administrația conservatoare la un sistem, pentru a exploata lumea in modul cel mai nerușinat. Potlogăriile lui Tache Schwald formează cea mai bună dovadă că agenții subalterni ai conservatorilor nu fac alta de­cât a imita pe stâpânii lor. Cân­d­­ e vorba de a se da in antrepriză o lucrare importanță, de formă se face o lici­tație, de fapt insă lucrarea se adjudecă ace­luia care s’a lasat mai ușor a fi sfănțuit. Fie­care cunoaște exploatarea nerușinată ce se face in Iași,cu distribuirea forțată a biletelor de teatru. Oamenii sunt înhățați pe strade de spirii poliției și cărucerilor li se confiscă pănea, aparii sunt opriți de a lua apă, pănă ce nu i-au un bilet de teatru. Sca­pă numai acei cari sfănțuesc pe agentul po­lițienesc, plătindu-i jumătate din bilet, bine­înțeles fără a-l lua.

Next