Evenimentul, ianuarie-martie 1895 (Anul 3, nr. 559-623)
1895-02-05 / nr. 578
ANUL III No. 578 UN NUMĂR lo BANI DUMINICA 5 FEVRUARIE 1895 EVENIME Redacția la tipografia „Evenimentului“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE NO. 38-Manuscriptele nepublicate nu se înapoiază Pentru inserții și reclame redacția nu respunde. ADMINISTRAȚIA : strada Ștefan cel Mare No. 38. ZIAR COTIDIANNTUL Director politic G. A.SCORTESCU |a fegit| ABONAMENTUL: Pe an ... . Pe 6 luni 12 lei.—Plata abonamentului Pentru străinătate se adaugă portul. Interpmni, Reclame și Anunciuri: Pe pagina I linia garmond 4 fr., pe pag. II 2 fr. pag. III 50 b., pag. IV linia garmond 25 b. Legea minelor modificata ! Am inaintea mea raportul comitetului delegaților și proectul de lege modificat de acel comitet, privitor la legea minelor. Declar că nu intru in discuția acestui proect din punct de vedere social -fiu să discut calitățile sale. Mă ocup numai de chestiunea constituțională, care a avut-o in vedere atât comitetul delegaților, căt și guvernul, cănd s’au înțeles asupra schimbărilor de introdus vin proectul primitiv. Imputările de neconstituționalitate, ce se aduceau acestei legi sunt mai multe. Cea mai arzătoare era posibilitatea pentru streini de a capata proprietăți rurale, prin faptul că minele sunt in pământ rural. Deci violarea art. 7 din constituție. Fiindcă chiar dintre guvernamentali, erau de această idee, a hotărât majoritatea și miniștrii să facă o schimbare. Dar a căutat ca schimbând textul primitiv al legei, să lase intacte efectele primelor dispozițiuni. Deci au inventat o concesie de 75 ani in locul proprietății minei. Intru căt s’a schimbat starea de lucruri ? In loc de proprietate se zice concesiune și un loc de proprietar se zice concesionar, iată totul. Prima rațiune care o aduce raportorul pentru a arata că art. 7 a constituției este respectat, e că concesiunea pentru 75 ani nu are caracterul de perpetuitate, inderent dreptului de proprietatea. Cum art. 7 din constituție nu vorbește de căt de proprietate, apoi principiul este salvat. Mai intăiu voi respunde că proprietatea minei nu avea caracterul de perpetuitate nici in proectul d-lui Carp. Acest drept se sfârșia odată cu materia de extras. Cănd nu mai era ce scoate din mină, inceta și dreptul de proprietate care putea să dureze mai mult de 75 ani, dar cel mai adesea ar fi durat mai puțin. Până acum vedem că schimbarea numelui nu a schimbat intru nimic esența dreptului acordat. Să vedem dacă s’a schimbat ceva in privința efectelor. Ce drepturi capătă, prin vechiul proiect, proprietarul minei și ce drepturii acordă nouă redacție concesionarului ? Atât prin unul căt și altul au dreptul de a ocupa pe suprafața solului o întindere de 600 sau 1000 hectare după cum va fi cărbune sau alte minereuri, materia de exploatat. Dreptul de crea servituți relative la necesitățile minei, in afară de perimetrul minei. Căt despre interiorul perimetrului, este absolut la disposiția concesionarului. Așadar noua dispoziție legală, nu schimbă față de concesionar, nimic din drepturile acordate de proectul primitiv, proprietarului minei. Să vedem, acum, de ce natură era dreptul de proprietate din proectul guvernului și de "ce natură este dreptul de concesiune, acordat de proectul delegaților ? Acest drept de concesiune spune noua redacție a art. 7 din legea minelor este , imobiliar, transmisibil ca orice alt bun, susceptibil de ipotecă de privilegium și distinct de proprietatea suprafeței. Absolut aceleași atribute are și dreptul de proprietate acordat de proectul d-lui Carp. Deci iitre dreptul stabilit de primul proect și acel născocit de comitetul delegaților, nu este nici o diferință decăt acea numelui dat. Mă intreb acum dacă un tertip de text poate fi suficient pentru a trece alăturea cu constituția? Dar este oare demn de un guvern, de o majoritate parlamentară, de un partid intreg să vie cu schimbări de nume pentru a eluda o dispoziție constituțională ? Nu era mai real să vină pur și simplu să ceară modificarea constituției ? Eu cred că dacă perdeau pe acest teren baraca electorală, câștigau mult pe terenul moral, lucru ce nu lear fi stricat, dată fiind penuria de care sufer conservatorii in această privință. Dar să vedem dacă din alte puncte de vedere consituția nu este violată. Așa se vorbește de art. 3 din constituție care oprește colonizarea cu populațiuni de gintă streină. Dreptul acordat streinilor de a obține concesiuni pe 75 ani și primirea a numeroși lucrători pentru munca in mine, este o adevărată colonisare. împrejurul minelor se vor stabili colonii de zeci de mii de streini și nu in mod vremelnic. Observați că nu avem de a face cu lucrători aduși pentru efectuarea unor lucrări cari durează doi, sau trei, sau cinci ani. Nici nu sunt de acei carii vin pentru timpul muncei câmpului și cari plec cănd se string bucatele. Acești lucrători mineri se stabilesc pentru totdeauna. Ei nu vor părăsi țara cănd se va istovi mina la care lucrează, căci au drepturi câștigate ca pensionari ai statului. Murind unii, femeile și copii lor remăn cu dreptul de pensie. Casa de pensiuni instituită prin legea minelor, leagă pe toți lucrătorii de mine de țara românească prin drepturile constituite lor. Așadar nu putem sa-i comparăm cu niște lucrători veniți in mod vremelnic. Nu critic aceste dispozițiuni, ca nefiind bune, ci numai ca anti-constituționale, și repet necontenit, modificați constituția și apoi veniți cu astfel de legi. Un partizan conșcient a unor reforme de genul acesta, nu poate să nu reclame mai întâi ștergerea prohibiții nelor din constituție. Iată deci două dispozițiuni ale constituției calcate in mod flagrant de legea minelor, cu toate schimbările de cuvinte intercalate in noul text. Cei ce se mulțumesc cu vorbe, pot să creadă că este ceva schimbat prin noua redacție a legei, dar cei carii caută să vadă realitatea, nu pot să nu surndă cetind proectul delegaților. In numărul viitor vom arata alte violări ale constituției cari nu au dispărut, cu toată modificarea cuvintelor din primul text. Sirius SILUETE Domna FondantI Nu-i o glumă aceasta, din contra, e ceva foarte serios și dacă lumea i-a spus Doamna Fondanti, aceasta se datorește guriței sale foc de roșă, de aprinsă și nervoasă. A ajuns să nu ție samă de acest nou titlu, căci nu se frică că se vor topi buzele mici, create sub căldura infocatelor sărutări sub impresiunea cărora îi place să se lese adeseori, ca și cum ar fi cuprinsă de o dulce Înfiorare care-i frămîntă sufletul și-i împurpurează rotunziisei obrăjei. Măritată de aproape cinci ani,Fondants astăzi s'a retras din lume, fiindcă s’a plictisit de atâta ofertă, asta n’o impedecă insă, ca la băi, unde de ordinar se duce singură, pentru a scapa de amorțala lașului, să se schimbe cu totul. Imediat ce a pus picioruțul ei micuț in tren și mașina a inceput să pofnească, n’o mai recunoști din cochet și elegant costum de călătorie, dînsa e de o nespusă veselie. Lucrul e foarte explicabil de altmintrelea. La băi e lacul cel mai nement, unde in libertate se poate deda tuturor amuzărilor, dulcilor rătăciri, pe cari nu le poate gusta decât vara. Ea nu-i bolnavă, nu sufere de nimic, sau mai bine zis sufere de curte. Cel puțin doi trei, cari s’o curteze, sunt indispensabili. Vara trecută câteva guri invidioase au răspândit zgomotul că un tînar advocat nu s’ar fi mărginit nmai in a-i face curte, ci chiar ina pleca împreună pentru două săptămâni. Asta insă nu-i nimic: două luni de vacanță! Semne patriculare, si îuoa mari savait simon mari pouvait. Istru. 12KimiMV 9*9 Reichstagul german a adoptat propunerea pentru desființarea dictaturei din Alsacia și Lorena, cu toată opunerea conservatorilor. Br. I. A. » 3. A. Ni se scrie din Petersburg că pe când in restul Europei e iarnă grea, acolo temperatura e cât să poate de dulce, așa nncit e teamă pentru samănături. In special in sudul și centrul Rusiei căldura e prea timpurie. Lumea nu-și mai aduce aminte de un astfel de timp. In schimb insă, o telegramă din New York ne anunță că pe acolo e un frig strașnic. Omătul cade in cantități enorme și liniile sunt întrerupte in mai multe puncte. Mii de lucrători sunt întrebuințați in fiecare zi pentru râdicarea zăpezii. In Florida pagubele aduse de frig, sunt enorme. Mai mulți mici proprietari sunt ruinați, căci toate culturile sunt distruse. Pe de altă parte adevărate uragane se deslănțuesc asupra orașelor, pe cînd lupii să arată pană in vatra satelor. Din treacăt Intre soți •—Când unul din noi doi va muri mă voi retrage la moșie. Titirez.* * * Intre o soacră și un ginere. — Fiica mea este un mărgăritar,iea o, domnule. —Ei bine, atunci e clar, d-ta ești o stridie. * * Esculap. —In clas. —Profesorul.— Ionescule! ce schimbări s’au făcut după doi ani in harta Europei. —S’a lustruit de două ori de Esculap. Incepcape de asasinat in drumul defer Duminică dimineață, între gările Mornas și Piolence, din Spania, un individ a încercat de a strangula pe un voiajor.— Victima, grav rănită, abea putu suna alarma. Trenul se opri și agresorul fu arestat imediat. MIHAIL . Diverse.—Prefața.—I. L. Caragiali.—E- ditura Șaraga.—8 °, XX și 12? pagine.—Autografe.—Boala lui Eminescu.— Göthe. Marele nostru poiet Mihail Eminescu a meritat fără îndoială atențiunea ce i se dă. Barem acuma, după moartea sa, să arătăm lumei că știm să prețuim talentul divin al poietului care a trăit in lipsă și a murit in mizerie. Am aplaudat decisin toată inima întreprinderea fraților Șaraga, librari editori din Iași, de a da publicului cetitor tot ce a scris și tot ce se referă la Eminescu, intr’o edițiune căt se poate de eftină. Afară de poeziile lui Eminescu, frații Șaraga au mai publicat nuvelele sale, imprimate pentru tatăla dată de dl. V. Gh. Moruzun, și volumul pe care il anunțăm astăzi, cuprinde in fine mai multe articole de jurnal, de un conținut critico literar, parte publicate in „Convorbiri literare“ in „Curierul de Iași“, „Albina“, „Familia“ și „Fântâna Blănduziei“, parte cu totul inedite. Studiile lui Eminescu sunt in număr de șapte 1 Revista externă; Influența austriacă; Observații critice; încă o dată recensiunea Logicei d-lui Maiorescu; O scriere critică; Repertorul nostru teatral: Fantăna Blanduziei. In loc de prefața, volumul de față cuprinde trei articole ale talentului nostru scriitor I. L. Caragiale: „In Nirvana, a apărut pentru prima dată in „Constituționalul“ din București; „Ironie" și „Note.“ In unele locuri, articolele d-lui Caragiale răspândesc lumină asupra firei iubitului poiet. „Diversele mai cuprind, ca anex, diferite acte relative la viața intimă a lui Eminescu, cari, să spun drept, nu sunt făcute spre a fi date la lumină, mai cu seamă când e vorbă de publicul cel mare care citește ceea ce apare in „colecțiunea Șaraga.“ Ce’i pasă publicului de ce boală a suferit Eminescu, ce’l importă listele de subscripții din 1887 . In Germania, după moartea marelui Goethe s’au găsit oameni cari cumpărau orice petec de hârtie, pe care măna lui Goethe a scris o slovă sau două; se ințelegea o astfel de dorință, căci fiecare a dorit să aibă un autograf al lui Goethe. Dar când s’au găsit speculanți cari au imprimat toate aceste acte (intre cari se găsia o listă a rufelor date la spalat etc.), atunci un protest lansat de lumea literară tăia apa de la moara acestui nou soiu de admiratori ai lui Goethe. Ar fi trist, ca bunele intențiuni ale fraților Șaraga să poate fi tălmăcite in alt fel. __________ _ ______ H. SMUIALA Ceva turcesc. Administrația conservatoare. Antreprenori. Bilete de teatru. Recrutări. Pașapoarte Sfănțuiala o avem ca rămășiță de la „bacșișul turcesc“. Cu timpul insă bacșișul a făcut progrese însemnate, pentru a ajunge să constitue astăzi o pungășie in regulă. Această pungășie la rândul ei a fost rădicată de administrația conservatoare la un sistem, pentru a exploata lumea in modul cel mai nerușinat. Potlogăriile lui Tache Schwald formează cea mai bună dovadă că agenții subalterni ai conservatorilor nu fac alta decât a imita pe stâpânii lor. Când e vorba de a se da in antrepriză o lucrare importanță, de formă se face o licitație, de fapt insă lucrarea se adjudecă aceluia care s’a lasat mai ușor a fi sfănțuit. Fiecare cunoaște exploatarea nerușinată ce se face in Iași,cu distribuirea forțată a biletelor de teatru. Oamenii sunt înhățați pe strade de spirii poliției și cărucerilor li se confiscă pănea, aparii sunt opriți de a lua apă, pănă ce nu i-au un bilet de teatru. Scapă numai acei cari sfănțuesc pe agentul polițienesc, plătindu-i jumătate din bilet, bineînțeles fără a-l lua.