Evenimentul, aprilie-iunie 1901 (Anul 9, nr. 59-129)

1901-06-03 / nr. 108

No. 108 Intre colaboratorii lui L. Catargiu, cari luaseră parte la acea operă de salute publică, figurau două dintre membrii marcanți al viitorului grup junimist : d-nii Teodor Rosetti și T. Maiorescu D. Menelas Ghermani fusese raportorul general al budge­telor conservatoare Rolul d-lui Carp fusese mai modest; d-sa nu intrase în cabinetul L. Catargiu de­cît la sfirșit de tot, în ianuarie 1876, pa­tru luni înaintea căderei. Doui oameni puteau revendica cu drept cuvint cea mai mare parte în opera care va fi vecinica onoare partidului conservator. Mai înainte de toți Lascar Catargiu. Lealitatea, energia, bunul simț, tac­­tul politic, probitatea acestui remar­cabil bărbat de Stat îl pun in rîndu dinții între toți oamenii cari au lua parte la lucrarea măreață și anevo­ioasă a regenerării unui popor și a întemeierei unui regat. Istoria nepăr­tinitoare va zice că adevăratul fon­dator al Dinastiei și al Regatului a fost Lascar Catargiu. Căci dacă rea­lizarea visurilor și aspirațiunilor mai multor generații de Romîni fusese la 1866 opera comună a liberalilor și a conservatorilor, însă, nu e mai puțin adevărat că liberalii s’au silit și erau aproape să isbutească a răsturna­cea operă și că Lascar Catargiu a fost salvatorul ei. Cînd prințul Carol desgustat și amărît, chemă la Palat pe membrii locotenenței domnești de la 1866 spre a le remite Coroana ce o primise prin mîinile lor ; cînd I Cimpineanu declara în Cameră că în­tre națiune și Tron era un abis , cînd I. Brătianu reclama și obținea la Curtea cu jurați din Târgoviște pri­vilegiul de a figura, fără a fi avo­cat, printre apărătorii acuzaților cari proclamaseră la Ploești căderea lui Carol de Hohenzollern , putem zice d-lor Carp și Maiorescu, că L. Ca­targiu n’avea trebuință, la 1881, să figureze între miniștrii, cari au făcut formalitățile legislative pentru pro­clamarea Regatului, căci fără dînsa n’ar fi fost nici Regat, nici Rege; și răsboiul de la 1877, în loc de o Ro­minie armată și pregătită, ar fi găsit, ca în 1854, principatul Valahiei și pe acela al Moldovei ! Al doilea bărbat, care poate recla­ma partea sa de glorie, a fost ge­neralul Florescu: însuflețit de o ade­vărată pasiune pentru armată : în­zestrat cu un spirit remarcabil de organizație și de inițiativă, el a creat, printr’o muncă neîntreruptă de 5 ani, armata, care a luptat și a biruit la Plevna, la Rahova, la Vidin. Acești două bărbați au fost obiec­tul atacurilor celor mai violente și a vrăjmășiei neîmpăcate a liberalilor. Cu instinctul sigur al pasiunei și al urei, ei își îndreptau loviturile mai ales în contra acelora, cari erau fața și tăria partidului opus. Cine nu-și aduce aminte de Lascar Catargiu ridicat cu forța de la Go­­lășei și adus sub escortă, ca un or­dinar făcător de rele, înaintea comi­­siunei de acuzare ? Sau de generalul Florescu, depărtat cu răutate din rîndurile armatei în momentul răs­­boiului și suferind supliciul cel mai dureros pentru un soldat, pentru un om de inimă : acela de a vedea ar­mata creată de dinsul mergind fără dânsul înaintea inimicului ? Ca liberalii să se fi năpustit cu furie, cu inimă rea și cu minte în­gustă asupra acestor fruntași ai par­tidului conservator, era lucru trist, dar se putea explica pornirea lor, fiind date nenorocitele lor apucături și aricioasele moravuri politice ale acestor oameni. Dar ceea­ ce e mai greu de explicat, ceea­ ce în a­de­văr e uimitor, este ca niște conservatori­, foști colegi ai lui Lascar Catargiu și ai generalului Florescu, și din sfisau și fi îndreptat loviturile în contrar șefi­lor sub conducerea cărora lucraseră și luptaseră. Ei bine, aceasta a­­ făcut-o la 1881 d. Carp . Și e bine, e necesar să rea­mintim acest fapt. Trebue să spu­nem acestui­ popor, care cu, greu se gîndește la ziuă de miine, și care uită lesne, ziua de ieri, trebue­ să-i adu­cem aminte acest trecut recent, ca să judece­m­ sfirșit pe oameni după faptele lor—și azi, cînd vedem din nou desbinate în familia conserva­toare, cînd membri odinioară devo­tați trup și suflet conservatismului nu atacă și voiesc să ne ingenunche Înaintea d-lui Carp, îi rugăm să-și aducă aminte de cauza­­ șirei grupu­­lui junimist din rundatile conserva­te".dr. D. Carp a făcut cea dinții ruptu­ră cu partidul conservator, a creat un grup disident, a slăbit puterea noastră de luptă în opoziție și de muncă la guvern, fiind­că în ziua de 15, Noembrie 1881, partidul, convo­cat in adunare generală, a refuzat să părteze­ din capul său pe Lascar Ca­targiu și pe generalul Florescu și să numească ca șef pe prințul Alexan­dru Știrbei ! Cine nu ne-ar crede sau ar fi ui­tat, să citească memoriile driui Ma­iorescu, cari relatează lucrurile pe larg. -----------------ar poopori­mai ales că servitorul își împlinise delicata misiune tocmai cînd pră­vălia era plină cu mușterii, trimise martori avocatului. Acesta declară că nu se bate în duel, dar e gata să-i dea altă satisfacție, publică și publică într’o foiță locală următoa­rea declarație: „Subscrisul declar prin acesta că d. S­­. nu e măgar­­. L avocat mîndru, s’a plimbat cu gazeta pe la toți cunoscuții arătîn­­du-le rîndurile de mai sus. Dar toți il rîdeau. Văzînd că a scrîntit-o și infuriindu-se din nou, ceasornicarul nostru îi trimete iar martori șiretu­lui avocat. Acesta se declară gata de a-i da o nouă satisfacție publică, publică și de data asta cu aproba­rea martorilor, următoarele: „Prin aceasta îmi retrag declarația publi­cată în numărul trecut și referitoare la d. S. J., în tot cuprinsul ei. „ L. avocat“. De data asta belicosul ceasorni­car e satisfăcut. Burn­ D. de Leyds a declarat că d-na Botha aduce cu sine deciziunea for­mală a tuturor conducătorilor fguri, cari se leagă a continua războiul pănă vor cîștigă victoria sau po­porul bur va pieri. Această declarațiune a produs o enormă senziție. Sa­ra­foff­. Ziarul „Berliner Tagdblatt” află din Sofia că în meetingul care se va ținea acolo Dumineca viitoare se va cere liberarea lui Sarafoff și a to­varășilor lui. Continuarea instrucției procesului lui Sarafoff a fost amânată pînă în Septembrie. Slavii și Romînii. CĂRU­ȚA. POSTEI Magar Un avocat din o provincie fran­ceză, nemulțumit de lucrul cei-i fă­cuse un ceasornicar, îi trimise vorbă cu servitorul său, că e „măgar“. Ceasornicarul, găsindu-se ofensat, „Deutsche Zeitung“ scrie că ale­gerea lui Ioachim III ca patriarh e­­cumenic la Constantinopol înseamnă marea sporire a influenței slave în Balcani și că România trebue să se preocupe de aceasta. Regele la Athena. Se telegrafiază din Athena că re­gele George s-a dus la arsenal și a întrebat pe comandantul Kuciuko în cât timp va putea să fie gata în­treaga flotă a Greciei, spre a merge intru intimpinarea regelui României, care se duce în vizită la Athena. Kuciuko a răspuns că flota va fi gata de călătorie în 50 de zile. Regele George i-a zis că trebue să se grăbească mai mult. Se pare că regele Carol se va duce in Iulie la Athena. Regele George pregătește un mare program de serbări în onoarea rege­lui Carol. Alt duel Reals. Azi a avut loc duelul între Max Régis, primarul Algerului și șeful antisemiților de acolo, și Gérault Ri­­ch­ard, prim-redactor al ziarului „La .’ot­te Republique“. La al doilea asalt, Gerault Ri­chard a fost ușor rănit la mină. Ofiosul a întins mina lui Regis; a­­cesta a refuzat în mod brusc de a i-o stringe. In Londra „Camera Comunelor". 1). Bal­four a declarat că numărul boerilor sub arme e evaluat la 17.000. Zgo­­motele privitoare la negocieri pentru pace sunt ne­intemeiate. Rusia. D. Sinoviev, ambasado­rul Ru­siei, a luat parte, după invita­ția Sul­tanului, la prinzul care a avut loc în seara de Miercuri, 30 Mai, la Yl­­diz-Kiosk. Ambasadorul Rusiei a fost primit apoi în audiență și a asistat la re­prezentația teatrală. In cursul audi­enței, d. Sinoviev a expus Sulți­inu­lui situația in Macedonia și a repe­tat povețele, după care n’ar trebui să se pedepsească vinovații și să se preceadă cu multă­ prudență. Știrea după care ambasadorul Ru­siei ar fi adus un proiect de reforme in Macedonia e cu totul ne jade vârâ­tă. Sforțările Rusiei nu tind, exclusiv de­cit să înlăture nedreptăți in ur­măririle îndreptate contra­r Bulgarilor din Macedonia. Averea Suveranilor EVENIMENTUL 1901 pottle noastre i­e ce liberalii nu au scriitori? Cum se explică faptul că nici un scriitor ilustru, poet sau prozator n’a putut trăi, în partidul liberal ? Nici Călcescu nici Eliade, nici Alexan­­drescu, nici Costachi Negruzzi, nici Alexandri, nici Hasdeu, nici Maio­­rescu, nici Odobescu, nici Eminescu, nici Caragiale, nici Creangă, nici Panu, nici Laurian, nici Angel De­­metrescu, nici Iacob Negruzzi fără a mai pomeni numele altora, în de­osebi al d-lor Vlăhuță și Coșbuc că­rora politica le-a fost cu desăvîrșire indiferentă. Cum se explică acest fenomen ciu­dat ca aparență ? Unii din ei au trecut prin partidul liberal, dar mai curind sau mai tîrziu, au plecat câ­­utînd o altă atmosferă pe care s’o respire fără a peri. De ce ? Nu pot fi scriitori într’adevăr ori­ginali al căror suflet să nu izvoras­că din adincul sufletului unui popor, înfipți puternic in cugetarea, in simțirea și in aspirațiunea tuturora, însușirile esențiale ale tuturora se sporesc, se hipertrofiază în ei, așa de viu, că și partea ascunsă a unui popor se limpezește oare­cum. Ca într’un clar-obscur sufletes, contrastul dintre lumină și umbra lirei lor determină, cu mai multă in­tensitate, caracterul neamului, inte­grîndu-l față de el însuși și diferem fiindu­l fați de cele­lalte neamuri Cu așa constituțiuni, deșilusionați sau fericiți, revoltați sau departe de lume, ei sunt mișcați de un patrio­tism excepțional, conservațiunea și mărirea tuturor celor­lalți fiindu-le condițiunea esențială a existenței lor resumative. După cum suma e le­gată, ideal și real, de unitățile care o compun, așa și creatorii originali, sinteze psih­ice, sunt condiționați fatal de elementele cari hotărăsc fi­­sionomia și geniul unui popor sau a unei rase. In ei se restring mai puternic durerile, fericirile și aspi­­rațiunile tuturora, și­ robiți de o so­lidaritate inăscută, fie­ ce clipa a lor este jertfă celor­lalți, conscient sau inconscient. Chiar in revoltă și dez­­gust iubirea lor de Patrie e mai pu­ternică ca a politicianilor obicinuiți. Leopardi își adoră Italia cind ii a­­runca ofensa . ,, ehe foști donna or sei­ancela“. In cruzimele lui Emi­­nescu, din satira a treia e un pa­­triosm incandescent, și Caragiale zugrăvind enormul ridicul al patrio­ților,­­și scrintiți și șarlatani, a făcut un real bine României, izbind intr’un curent mai primejdios ca indiferen­­tismul. Așa fiind, un mediu politic care perpetuă superstiția despotică a li­bertăților publice, de­ cari nimeni nu se atinge, și alunecă cu ușurință peste realitatea Patriei, nu poate fi un mediu prielnic pentru desvolta­­rea scriitorilor cînd se aruncă in luptele publice. Fie­care cuvînt al lor e mai sensibil, mai cald, vibra­­țiunile lor scăpărind din ființa cea cu milioane de suflete. D’aci un patrio­tism care, ori cît de disciplinat și de cu­minte ar fi, e cu mult mai intens de­cit al­ celor mai apeipisiți apos­toli ai libertăților publice. Și divor­țul intre ei și liberali­mul nostru a fost fatal. Nu vorbesc, de liberali individual­­sunt mulți, mulți cari au îmbătrinit resignați, nădăjduind că o nouă sevă va da arborului, care se usucă o proaspătă energie națională, că-i va da iarăși asemănare cu codrul pe care vceste­a o reprezenta. Nici o­­data nu voiu uita privirea Îndure­rata a unui bărbat a căruia viața a fost o nesfirșită jertfă pentru roma­nii de pretutindeni, cînd îmi povesti următoarea scenă :— „Vin de la d-l Sturdza—era îndată după precedenta sa venire la putere— i-am cerut un mic ajutor pentru o școală din Bu­covina și mi-a răspuns, ca și cum­­ ar fi mușcat un șarpe , „banii noș­tri pentru­ noi­­!“—„Credeam că și a­­colo suntem tot noi“. Și am plecat fără un cuvint de mîngăiere. In viața mea n’am n-am văzut o desilusie mai tirzie, dar nici mai profundă. Vorbesc de fondul doctrinei, școala liberală, de Au fost și sunt printre liberali oameni devotați bi­nelui public, dar aceștia nu au dat direcțiunea, nu au determinat ființa politică a partidului, absorbiți de stoi­cismul liberal a cărui esență politică și etică se poate formula exact; , Patria post libertatém et virtus post nummos.“ Delevrancea " Dacă trebue să credem ziarul „New- Yorker-Staatszeitung", organ princi­pal al americanilor germani, suvera­nii Europei au mari capitaluri pla­sate în America de Nord. Ex-împărăteasa Eugenia avea, la un moment dat, 50 milioane de lei plasați în acțiuni de întreprinderi a­­mericane, și din actualii suverani. Regele Angliei, e acela, care are in America cele mai mari sume. Proprietățile lui in imobile sunt e­­valuate la 30 milioane de dolari. Su­ma totală a dobînzilor ce se plăteș­te anual din America ’Regelui Ame­rica Regelui Angliei , de aproape 1 milion dolari. Prințul de Galles are depuși în­ Sta­­tele Unite 50 milioane­ de franci mai ales în valori, industriale. împăratul­ Wilhelm însă a închis o mare sumă în acțiu­ni ale societă­ții de cale ferată. Eli avea într’un timp în America 50 milioane de fr. și azi nu mai are de­cît 15. împă­răteasa Germaniei nu a încredințat industrialilor americani de­cit 2 mi­lioane 500'000 franci Țarul are în acțiuni ale societăței de cale ferată „ Pensil­vania Rail Road, New­ York Central, și altele, 30 mi­lioane de franci și familia domnitoa­re­ din Spania, mai posedă încă 10 milioane plasate­ în valori americane. Alte mari sume de bani le au de­puse în America și alți Suverani din Europa. ------------------------------------------------­Primiri din Neapole următoarea telegramă asupra acestui proces După două­zeci de zile de desba­­teri, Curtea a condamnat pe toți a­­lsații. Amintim că acuzații pentru falsi­­­ficarea biletelor române erau în nu­măr de cinci, unii cu însemnate po­­sițiuni sociale. Complicii din țară, ai acelor falsi­­ficatori balcani, un oare­care Niki­for de la Focșani—un frate al său complice murise—a fost condamnat de Curtea de la Galați la cinci ani de închisoare. Nici un singur bilet n’a putut fi pus in circulațiune. >- ------------------»COOI------------------­ Evenimentul in provincie — Corespondeță specia — Din Botoșani Producție Muzicală.—Producțiunea muzicală de la finele anului școlar cu­rent, dată sîmbata trecută orele­i seara în amfiteatrul liceului „Laurian“ de către elevii­ acestui liceu a co­respuns pe deplin tuturor așteptărilor grație activităței și energiei depuse de distinsul maistru de muzică V. C. Fleury.­­ Programul de­stul de variat, a fost bine executat. Serbarea s’a început cu intonarea „Imnului de primi, ar­a­­njat de d. Fleury, executat cu mul­tă artă de cătră corul liceului. După ei, elevii C. Rugescu, V. Sega 11 , Frunz­scu, au executat la perfecție Uvertura din opera Norma de Be­llini“ pentru violină, flaut și piano in mijlocul unei tăceri mormîntale e­­erul A. Zira (cl. IV-a) -de­și cam emoționat la început în zonă cu voa­­ce­i de bariton „Serenadi de Braga“ acompaniat fiind la piano de elevul N. P­oescu (cl. V-a) Reche­mat in aplauzele nesfîrșite ale publi­cului, tinărul Zira cu voaca-i dulce și melodioasă a cint­it :,C te legini Co­drule ” de nemuritorul poet Eminescu. Vine apoi „Concert de Mendelsohn Bartoldy ap. 25“ executat cu multă fineță si mult gu t de elevul M. Ko­­gălniceanu (cl. III-a). De cătr­e stu­denți îi s’au oferit două buchete de fiori natur­­e. Cu mult talent a fost executat la violină de St. Prăpărgescu (cl. V-a) „Sonata de Mozart“ și Sim­­fonia d1 Hayden“ acompaniat la piano de d-na Prăpărgescu, care a dat proba că e o artista despr­rșită. Partea a doua a pr­orumului în­cepe printr un ,Duo de Mendels lm a executat admirabil de elevii Rugescu Țupa la vioară, după care elevul Prânzescu, a executat la piano cu o măestrie fermecătoare mai multe bu­­c­ăți clasice de Guill, Popp, Rubinstein, Fr­a­uț Lome și Leibach. Elevul W. Seg­al (al VI-a) a ax­­cutat într’un mod magistral din flaut „Fantazia din opera Robert le Diable de Popp biblicul a chemat în aplauz­e furu­­m­oase pe­ elevul Segall, care a mai executat o „Doină“ cu mult farmec. „Husarenrutz de Fritz Spindler" a fost­xecutat de cunoscutul J.Perieț­anu în­­tr’un mod excelent. Elevul Jaque­­­Schlesinger (cl. V-a) a executat din vioară „Fantazie din opera La Somna­­bula de Bellini“ Publicul ii a făcut opțiuni. In spir­it elevul C. Rugescu (cl. V-a) a mai executat „O noaptea de mîine violena și piano de V. C. Fleury“ dovedind o delicată pricepere într’ale muzicei clasice , la executarea aceștia sala tuna de aplauze. Serbarea a fost încheiată printr’un Marș final“ cîntat c­u multă exac­­itate de Corul liceului sub conduce­rea d-lui profesor de muzică Fleury, are a impresionat adine pe azistenți.­­m recunoscut in numeroasa asis­­tență pe d na și d-na prefect Nicu B­­lășescu, d. și d na dr. Frunze cu d. și d-n­a farmacist Gh Perioțeanu d. și d na senior Gurubet Ciomac, și d-na Inginer St. George , d-na și d-na farmacist Blumenfeld d. și d-na prototop Vasiliu, d. și d-na Dimitriu deputat, d. și d-na Niculescu directorul liceului d d-na avocat Cristescu, d. și d-na Finchelstein, d și d-na Brauer, d. și d-na avocat Con­­stantinescu, d. și d na Răutu, d. și d-na Theoph­­e Popescu, d. și d-na Ru­gescu, d și d-na Gallin etc. D-rele Burchy, Popescu, Brauer, Mărgineanu Fany Cohn, Ghristescu, Debora Bir­­nes, Zm­ău, Clara Feldman, Fichman Ietti Stahotineanu, Finchelster, Jeni Fittman, Futterman, Paraschiv, Ter­­chy, etc. Gheorghiu profesor, Ursoiu, Roc­neanu, Alfred Pacher, Mărgineanu St Popescu, Lt. Linden, Leon Vasiliu și Bubi Lazarovici (Gribănești), Obreja și Gheorghiu telegrafiști, Norbert Do­­browschy, Victor Popovici stud., Al. Lt. Golescu, Vlăduți Capelmaistru, Bu­covineanu și subsemnatul Benedict, ocupa funcțiunea de comisar comu­nal și în consecință îi interzice drep­tul de a se prezenta și a pleda ina­­ntea instanțelor judecătorești; Ascultînd concluziunile apelantu­lui, informațiunile decanului ordinu­­ui și conclusiunile reprezentantului ministerului public; și Avînd în vedere că interzicerea dreptului de a pleda, pronunțat de consiliul de disciplină contra ape­lantului este motivată in fapt pe îm­­prejurarea că dânsul actualminte o­­cupă funcțiunea de comisar comunal pe ligă primăria de Iași, iar în drept este bazată pe dispozițiunea art. 12 din Rg. corpului prin care se pre­vede că avocatul care va fi numit in­­ funcțiune administrativă, va fi o­­prit de la exercițiul profesiunei sale pe tot timpul cît va petrece in func­țiune. Considerînd că incapacitățile și in­­compatibilitățile, ce­ au ca sancțiune perderea sau interzicerea vre-unui drept nu pot fi create de­cît prin legi și fiind de strictă interpretare, nu se pot extinde prin analogie. Considerînd că cu privire la exer­cițiul profesiunei de avocat incapa­citățile ce aduc restricțiuni acestui exercițiu, sunt enumerate în art. 2 »1 legei din 1864 pentru constituirea corpului de avocați. Considerînd însă că la 1869, adu­narea generală a avocaților din Iași elaborind un regulament special cor­pului, prin art. 12 a creat o nouă estricțiune, incompatibilitatea între profesiunea de avocat și acea de­uncționar administrativ, dindu-i ca sancțiune oprirea dreptului de a pleda. Considerînd că această dispozițiune reglementară, ori cit de justificată ar fi în rațiune, fiind peste cuprin­sul legei și în contrazicere cu ea, nu are putere legală și nu obligă, de­și poartă confirmarea ministerul­­ui justiției, ministerul ne avînd pu­terea de a face obligatorii regula­mente contrarii legei. Că așa fiind și întru cît apelan­tul Petru Ghițescu întrunește toate condițiunile prevăzute prin legea de a 1861 și acea de la 1884 pentru a­n avocat și este înscris în tabloul ordinului, hotărîrea consiliului de dis­ciplină urmează să fie reformată. Semnați d-nii: I. I. Vrănceanu,Eug. Deniei, Al.G. Hina, Al. Alexiu.—D. N. Volenti făcu o deosebită părere, pe care îndată ce ne vom procura-o, ne vom face o deosebită plăcere de a o publica în extenso. Anunțindu-se că anul acesta viața băile Slănic va fi mai puțin cos­tisitoare, deja au și început a se re­­nea camere. Pănă in prezent următoarele per­soane s’au înscris : d-nii Duiliu Zam­­frescu prim secretar la legațiunea din Roma, Baicoianu inginer, gone­ai Bakban, Livezanu, Sfetescu, Mar­in, Butculescu, Aslan (Galați), Ga­­laț, Aurelian etc. A apărut „Cosmogonia mosaică și Geologia“, două conferințe ținute la societatea culturală „Viitorul“ de P. S. La­zăr. Archimandrit Gherasim Miron, Directorul seminarului din Ro­man. Broșura se vinde în folosul spori­tei capitalului societății. Costă 80 b. INFORMAȚII DIN ȚARA Co­rwin in nave a fasificatorilor biletelor de Bancă romane și belgiane.—Am anunțat că Curtea cu jurați din Neapole era ch­emată a judeca pe mai mulți italieni, care înc­ercaseră­­ a falsiffica biletul de 20 fei ui­l­anc ci Naționale a României DIN LOCALITATE Procesul d-lui avocat P. Olințescu. Iată deciziunea curței secția I în interesantul proces privitor pe d. a­­vocat P. Ghițescu, care fusese oprit de consiliul de disciplină de a exer­cita profesiunea de avocat, pe cît timp va ocupa funcțiunea de comi­sar comunal. Asupra apelului intersectat de a­vocatul Petru Ghițescu contra hotă­­rîrei consiliului de disciplină al or­dinului avocaților din jud. Iași, dată sub No. 65 la 12 Mai 1901, prin car apelantul este oprit de a exercita profesiunea de avocat pe cît timp va yk SHunțiunea agricolă Ultima decadă a lunei Mai s’a ca­­acterizat cu ploi parțiale, alocurea însoțite de furtună și grindină—fără asă ca să fi alterat simțitor situațiu­­nea generală agricolă, care se poate incă privi ca frumoasă din punctul de vedere al recoltelor. Porumbilor, sfeclelor,­ cartiofilor, ploile le-a făcut chiar bine, de asemenea oarzelor și orăsurilor , mai cu seamă în unele udețe în cari se se simțea deja ne voo de ploaie. Rapița, în județele dunărene, Ialo­mița, Vlașca etc. se seceră deja, iar in alte județe încep nd cu cele mai din josul țării urmează a se secera. Unele colze mai timpurii de ase­menea >K Dl. X. Eraclide a fost numit, du­pă o așteptare de trei luni, șef a serviciului Contencios la Eforia Sf Spiridon.­ gá. Eri la lucrările înscrise de la Școa­la Normală de institutoare s’a dat din Pedagogie „Complectarea educa­țiunei pedagogice a unei institutoare prin munca sa proprie. Iar la franceza li s’a dat tradu­cerea din Românește in Franțuzește a unui fragment din „Țiganii“ de V. Alexandri. Azi s’au dat lucrările la Matema­­teca. Pentru examinarea absolvenților școlilor rurale din Jud. Iași s’a delegat la 5 circumscripții dl. D­­metrov, su­b-revizor. Ne place a întreba : cum va exa­mina dl. Sub-revizor, cînd se știe că d-sa ori nu prezenta elevi ab­solvenți, ori îi prezenta dintre cei mai slabi ? Ce, adică, scaunul de subrevizor l’a făcut și capabil! Ce autoritate va avea față cu bunii învățători ? Ții !Pe ziua de 1 Iunie c. I. Zahares­­cu a fost numit agent cl. I la ser­viciul accizelor. Î K CARNETUL REPORTERULUI Cazul Comerciantului Horn Superstiție.—Cum se lasă omul exploatat.—La loterie.— Cîștigul delOOOO mărci Cum a fost ex­ploatat.— Hană Dorohoia­­nul —Pietraru—Poli­­i girate. - Sărăcia - Casa obi­­dută.—Dispariția.—La Cernăuți Superstiția, cauza at­tor nenorociri înregistrează incă o victimă. E vorba de comerciantul Horn, dispărut din Iași și stabilit la Cernăuți. Iată un om recunoscut ca cinstit, care pă­răsește comerțul și țara și in cea mai mare mizerie, se duce să trăiască in Cernăuți.* Horn ave­a credin­ța inebr miabilă că dinsul va deveni bogat prin ciș­­tiguri de loterie. Ac­astă credință revenise o idee fixă la dinsul. Avînd o situație materială binișoară propri­­i;­ de pilărie și case, dinsul suct la loterie. Absolut nici­odată nu refuza agenții care desfăceau bilete in ches­tiune. Marea lui nenorocire era că avea de confident pe d. R. Acest om lipsit de scrupule, a știut să exploateze íornurile, credi­n­țele naive, sup­rstițile lui Horn pănă cînd l’a adus la sapă de lemn.* R. intră in înțelegere cu un zidar numit D­iohaimul. In jurul a estui Dorohoian sa făcuse­m­i acum cîți­­va ani un zgomot infernal. Lumea naivilor și lesne c­redincioșilor asedia casele zodierului. Grație ascendentu­lui ce-l avea asupra lui Horn, Zodi­­erul de conivență cu R. povestind­ ui o s­uă de lucruri inti­m­e aflate de a ialtul prietin­ii făcea recomanda­și să joace mereu la loterie, precum să facă și o sumă de întreprinderi. Cum să se­ opuie, el atot crezătorul, mai cu samă cind Zodierul ii spunea ac­urile toate cite îl priveau­­. In sfârșit într’o zi, Horn cîștigă 5.000 mărci. Cîștigul a fost pentru el o nenorocire, căci i-a întărit cre­dința în no­oc­i in loterie. Curind însă re­urnele lui Doroho­­ianu dispare și cu dinsul dispare și Dorohoianu. Dar Horn n’avea liniște. Intr’o nooapte viseiză că de va juca un număr, care se termină cu o va cîș­­tiga. Dinsul încredințează acest secret ui R. Și de astă dată confidentul găsește un mijloc să-l exploateze. Vizi­tă pe lîngă dinsul să meargă numai de­c­ît zodierul Pietraru, din strada Sf. Andrei. Acestuia­­ îi spusese să i recomande lui Horn să joace la lo­terie un număr ce se termină cu 6 și să înființeze o brutărie în piața Sf. piridon. Horn se și supune și de astă dată, dar printr’o intîmplare cu a­devazat extra­ordi­nară, Horn cîștigse și de astă dată 35 000 mărci. In mintea lui se făcuse in sf­rșit dovada complectă: nu mai avea nici un motiv să nu asculte de cerințele exploatatorilor sei. Horn îi face un cadou de 5 mii lei lui Pietraru, ca să-și mărite fata și In ziua nuntei ii dă un cadou de una mie lei Girează o su­mă de poliți pe numele lui Pietraru și R. iar mai tîrziu tot dinsul le plă­t­­ește. Timp de patru cinci ani joacă a două­spre­zeci feluri de loterii și nu cîștigă la nici una. Rezultatul e­ cheltueli mari, ex­ploatat de zodier și de falsul prie­­t­in, afacerile merg prost, firma Jurist scoate casa In vinzare, și în cele din urmă Horn dispare lăsind un pasiv de 40 mii lei. In ultimele vremuri era notorie starea lui de sărăcie și mulți, foarte mulți, cunosc cele istorisite în pre­zentul articol de reportagiu. A eșit de subt presă ultimul nu­măr din Revista învățătorilor din România. Abonamentul pe an 5 lei. Recomandăm călduros corpului di­dactic rural această revistă, singu­rul organ de publicitate al întregu­lui corp învățătoresc din țară. Redacția și administrația Buzău, la I. G. Dumitraș. Aseară a sosit in simpaticul magistrat d. Corneliu Botez. MAttUMITE orașul nostru din Botoșani, Gluma zilei. Trei țigani găsesc pe drum o pe­reche de nădragi. Fiind­că ’i găsiseră cîte trei, cîte­ și trei aveau dreptul să-i poarte, dar fiind­că nu-i puteau împărți, se învoiră să’i ia unul, iar celor­l­alți doi să le dea, pentru par­tea lor, cite doi franci. Țiganul n’avea parale și rămase dator. Peste cite-va zile, îl întîlnește u­­nul din creditori și nu’l slăbește pînă nu’i ia paralele. După ce plăti, cel cu nădragii se dete la o parte și începu să reflec­teze. — Uit’te, nene , pănă nu găsisem nădragii, nu eram dator nimănui; de cînd a dat norocul peste mine, m’am îngropat în datorii pănă’n git !

Next