Evenimentul, iulie-septembrie 1904 (Anul 12, nr. 113-187)

1904-07-02 / nr. 114

No. 114 vei spre răsărit cu Prutul de la Boian și Mimornița la Reni, rupînd viața romînească in două, și făcind blas­tamată această apă a Prutului, care ea cu nimic n’a greșit neamului nostru de­cit doar că politica Nordului a so­rocit’o să fie despărțitoare de neam și țară. Spre Nord altă oscilațiune in ho­tarele Moldovei lui Ștefan. Pretențiunile asupra Pocuției au fost înmormîntate la Obertin, căci nesocotitul Rareș Vodă și a văzut pedica cu ochii tocmai din cauza tacticei sale greșite. Cirimușul a fost hotar la Nord, și cum spune legen­da că tot Ștefan cel Mare a fixat aceste hotare, după Codrii Cozmi­­nului: „Cind au așezat pace Ștefan Vodă cel Bun cu Leșii (1499) fiind Ioan Tăutul logofăt mare, l’au trimes sol la Leși, și i-a dăruit Craiul Le­­țesc Tăutului aceste sate dia margi­ne : Cîmpu­lung rusesc, Putila, Răs­toacele, Vijnița, Ispasul, Miliș, Vi­­lavcea, Carapciul, Zancordia, Văs­­căuții și Voloca Toate aceste le-a dăruit Craiul leșesc Tăutului logo­fătului, și i a pus hotar apa Girimu­­șului intr’o Duminică dimineață." Politica Austriacă folosindu-se de slăbirea Austriei a căutat să rupă din țările române Înainte de a se arăta pravoslavnica Rusie hrăpace. Oltenia a stat 20 de ani supt Nemți și a fost mai norocoasă Muntenia că și-a revăzut-o îndărăpt, ba și-a întregit hotarele cu raelele Brăilei, Giurgiu­lui și Turnului. Moldova din contra și azi jelește după acea veselă grădină—Bucovina, care ruptă in 1775, de la trunchiul mamei, a dus cu dinia și leagănul voevozilor noștri și mormîntul lui Ștefan Vodă. Hotarul de azi e facti­ce. Cine pleacă cu trăsura din Făl­ticeni și are prilej de a ocoli hota­rul dinspre Bucovina, vede cu du­rere ce potricălire a adus țării șer­­puirea apelor și a dealurilor, și acel lung și adine hindichiu e a­cesură făcută In corpul țărei, pe care azi o sai cu piciorul, dar nu o poți apro­pia căci înr­urirea Austriacă, polonă și rusească a slăbit și slăbește zilnic elementul romînesc. Și apoi din această parte ne-a ro­st puhoiul omidei : Din Boian la Vatra Dornii Ne-a umplut omida Cornii. Iar cele 2 cetăți din Ardeal, odată cu schimbarea politicei turcești cu jrpgenunchiarea Ungariei și voevoda­tul T­ransilvaniei s’au dus și ele, adă­postind puțin în zidurile lor pe fu­garul domn Rareș Vodă. Azi cînd sărbătorim al 400 an al morții lui Ștefan, vedem limpede în cartea trecutului și înțelegem cît de vitregă ne-a fost soarta cu Moldova. Unită azi într’un gînd cu sora mai mare și mai bătrină Muntenia, ne tînguim după fiii răzlețiți ai Bucovi­nei și Basarabiei, și mare ni-e cre­dința că nu se poate ca în cutele viitorului, d-zeu să nu rezerve încă odată pentru Moldova aceiași soartă care a avut-o Ștefan Vodă prin bra­țul său în cei 9 ani din lunga lui domnie Moldova lui Ștefan dintre 1475 — 1484 e titlul nostru istoric asupra viitorului Gh­. Gri­bănescu Parastas p­en­tru Eminescu Marți 29 Iunie, a avut loc la bi­serica Buna-Vestire din localitate un parastas pentru odihna sufletului ge­nialului poet Mihai Eminescu,­cu ocazia împlinirei a 15 ani de la moar­­tea sa. Sf. La Economul Gh. Possa, în­conjurat de un numeros cler, a ofi­ciat un serviciu divin, după care a urmat parastasul. A asistat un mare număr de cre­dincioși, intre care profesori, studenți, elevi etc. După serviciul Divin, d. Ștefan Go­raș, directorul ziarului „Dreptatea“ a ținut o mică cuvîntare, arătînd me­ritele lui Eminescu,­ mulțămind căl­duros numeroșilor credincioși care au avut buna-voința de a asista o medalie comemorativă Societatea științifică și literară din Iași, care își are ca organ de publicitate mult cunoscuta și apreciata revista «Arhiva» a crezut de a fi sfintă datorie să sărbătoarească ziua de 2 Iulie, consacrînd un dublu nu­măr amintirei marelui Voevod, întreg numărul de Iunie va cuprinde numai studii și documente cu referință la epoca lui Ștefan. In același timp, societatea a mijlocit și ba­terea unei medalii comemorative, cu care s’a însărcinat fibrăm Moldova. Și în adevăr una din cele mai reușite medalii e acea a Societăței Arhi­va Marca țărei e luată după pecețile autentice ale lui Ștefan, unde ca­pul de bou, scutul medaliei, și ornamentele sunt desenate ca în pecețile lui Ștefan, de cunoscutul arhitect dl Mironescu. Iar chipul lui Ștefan e redat cu coronă pe cap și așa cum se vede pe evangheliarul de la Vo­­roneț. Pentru a da cetitorilor gazetei imagina acestei medalii comemorative, am rugat librăria de a scos un clișeu, pe care iată-1. EVENIMENTUL Boerii lui Ștefan Vodă , ne cînd se va ceti în auzul nostru al tuturora pomelnicul, în­tocmit de prietenul și colegul nostru d. I. Tanoviceanu, al tuturor boeri­lor lui Ștefan, e bine de a reîm­prospăta și noi acest pomelnic, dind însă lista boerilor lui Ștefan după trepte și slujbe, începînd de la cele m­iei la cele mari. In pomelnicul d-lui Tanoviceanu cetim 111 nume de boeri, căci cu acești 111 boeri a cârmuit țara Ște­fan Vodă 47 ani 2 luni și 3 săptă­­mîni. Aceasta dovedește statornicia în administrația din lăuntru, tact politic în guvernare de oameni și ne deslușește temperamentul adînc politic al Voevodului Moldovei. Supt Ștefan cel Mare găsim ur­mătoarele boerii: comis, stolnic, pa­harnic, postelnic, visternic, spatar, por­tar de Suceava, parcalabi de Kilia, de Belgrad (cetatea Albă), de Orhei, de Novograd (Roman), de Neamț, de Hotin, vornici și logofeți­, în total 15 trepte de boerii, sau socotind pe cei 6 parcalabi drept o treaptă, am avea 10 trepte de boerii mari, cari apar în documente. Erau și alte trepte, mai mici. Lis­ta lor însă nu e întocmită, căci nu s’au publicat toate actele domniei lui Ștefan, nici studiu special asu­pra lor nu s’au făcut. Iată lista boerilor mari ai lui Ște­fan, după treptele boeriei: 1) . Comiși. loan Boureanu 1457—1465; Neag 1465-1470; Dea­cum 1471 1476; Grozea 1477 1484; Sandru 1485— 1491; Petrică 1492 pana supt Bog­dan Vlad Voevod 2) Stolnicii. Zbiare 1457—1464, Radu Pisc 1465, Luca (Alexa) 1466 — 1470; Toma 1470-1473, Bărsa 1476; Pe­tru Calapod 1479; Măteiaș 1487; Dra­­goș Bou 1488; Ion Frunteș 1489 pănă supt Bogdan Vlad Vodă. 3) . Paharnici: Tudor 1457-1461; Negrilă 1461— 1470; Dajbog 1471—1476, Zubco, Coste Danovici loan 1479 1484, Andreica 1487 Sima 1490, Cozma Moghilă 1490 pănă supt Bogdan Vlad Voevod. 4) . Postelnici. Isaia 1457, Crasneș 1460, Pașca 1461—1470, Iuga 1470-1476, Gher­man 1479, Eremiia 1480 —1495, Dumșa 1496—1497, Cozma Șearpe 1502 pănă supt Ștefăniță Voda. 5) . Visternici. Stanimir 1457 1460, Iuga Ignatie 1460 1481, Kirapola 1482 — 1484, Iurie Brăescul, Boldur 1487 1491, Isac 1491 pănă supt Bogdan Vlad Voevod, Lachiș 1457—1468, Lazea Pitic 1469, Bodea 1470, Vrănceanul 1471, Mihău 1473 -1476, Albul, Costea 1479—1481, Dragoș 1484, Petru Clă­­nău 1487 pănă supt Bogdan Vlad Voevod. 7) . Portari și parcalabi de Suceava Iliaș 1457, Petru Ponici 1458 Șendrea 1479, Luca Arbore 1499 pănă supt Ștefaniță Vodă 8) . Pârcălabii Cetăților. a) . Hotin, Manoil, Goian 1466, Vlaicul cu fiul său Duma Brudur 1467—1476, Sin, Șteful 1481 - 1491, finșat 1491, Purece și Toader 1494, Toader și Dima 1497, Toader și Ne­­grilă 1500 pănă supt Bogdan Vlad Vodă. b) . Neamț: Manoil și Ciopei 1457, loan Boureanu 1468, Albul 1469, Arbure 1411—1476, Dajbag 1479 1484 Hodco Crețevici și Dima, Mi­cotă și Reațeș 1487—1494, Micota și Eremia 1497, Eremiia și Dragoș 1499 pănă supt Bogdan Vlad Voe­vod. c) . Novograd (Roman), Oanță 1467, Fete Gotcă 1470, Vâlcea 1476, Dra­goș 1479, Micota 1484, loan Secară 1487—1491, Andreică Ciortorovski 1492, Șandru 1497 pănă supt Bog­dan Voevod­ de Belgrad (Cetatea albă). Stan­ciul Dvornicovici 1466, cu fiul său Mîrza, Zbierea 1466 -1468, Bălco cu Luca 1471—1472, Luca cu Hrăman 1475, Duma cu Hrăman 1479, Oană cu Gherman 1481-1484 Iunie zi 14, cînd se ia de Turci. e) . Kilia, Isaia și Buhtea 1466 loan Bucium 1469, Goian și Pasco 1470, Ivașco și Neagu 1471, Bora și Maxim 1479, Ivașco și Maxim 1480 f) 1484 Iunie 14, cînd se ia d­e Turci , Orheiu: Alexa, Ivanco, Radul Gangur 1470 — 1481, Vlaicul cu Du­ma 1482, Groze Mieotici 1487, Ivan­co, Andrei Ciortorovski 1490. g) . Crăciuna: Ivan și Vâlcea 1475 (Letopisețe). h) . Cernăuți: Ioan Grumeza staroste. i) . Soroca: Coste. j) . Dorohoi: Șandru. g). Vornici: Goian 1457, Hodco Stibor 1560, Micolaiu 1362, Crasnei 1464, Isaia 1468, Duma Braevici, Bode, 1471, Hrean 1479, Dragoș Bou 1487, Si­meon Boldur 1491 pănă subt Bog­dan Vlad Vodă. 11) Logofeții-Dobrul 1457—1447, Tom­a 1468 - 1473, Ioan Tăutul 1478 pănă subt Bogdan Vlad Vodă. La acestea trebuesc adaoși boerii fără titlu, din care unii apar cînd cu titluri, cînd fără titluri complecte, iar unii din ei permanent vin in do­cumente fără nici un titlu Iată lista lor. Tom­a K­nde, Steful Cernat, Cio­cârlie, Cozmiță, Stețcu Dămăcușevici, Dinga, Jurjea Dolha, Dragoș, Fetion, Ivașco Hrincovici, Iațco Hudici, Pe­trică Ioachimovici, Oană Juliei, Iliaș Madruț, Olovenco, Costea Orăș, Mi­hail Oțel, Cozma Sadrovici, Vasco. Mai toți acești boeri fără titlu și-au legat numele de proprietăți: Kindea- Kindeleștii , Cernat lacul Brateșu­­lui , Ciocîrlie—Filosofii azi Grajdu­rile, Fetion -Fotioneștii azi Roșiești; Dinga—in Gantișani Roman, Orăș— in Orășa; Vasco—in Vascani; Oțel— in Oțeleni etc. Mai interesant e de observat urmă­toarele : Pe cînd mai toți boerii trec din o treaptă in alta, vel logofeții n’au nici o legătură cu restul boe­rilor. In fața acestui fapt se pune o în­trebare : din cine și cum își recruta Ștefan cel Mare logofeții săi ? Erau ei cei mai mare boeri in rang și pe vremea lui Ștefan ? Dacă ar fi fost cei mai mari, ar fi trebuit să fie o erarhie, cum se observa la ce­lelalte trepte ? Controlind documentele timpului observăm un fapt neobservat pănă azi de nimeni . Marii logofeți Ștefan Vodă și i-a recrutat din scriitorii de urice. Și Dobrul și Toma și Ioan Tăutul au fost întăi scriitorii in can­celarie și apoi ridicați din gramatici la logofeție. Deci logofeția pe atunci nu putea să aibă rostul politic de mai apoi. Logofătul era șeful can­celariei, nu însă și al divanului, unde vornicii și parcalabii represen­tau puterea politică. Sect. al XVI-a va întregi reforma, că adică vel lo­gofătul din ceia ce era șeful cance­lariei, să devină șeful divanului, și primul ministru al țării. Gh. Ghibonescu. 6) . Spătari. Uricele satului GRAJDURI zis din vechiu SÎRBII ȘI FILOSOFII A. Uric din anul 1423 luna Martie 31 (6931), de la Voevodul Alexandru cel Bun. .. Cu mila lui Dumnezeu Noi Alexandru Voevod, Domn Țării Moldaviei, facem în­științare cu această carte a noastră tutu­ror cui pe dînsa vor câta, sau cetindu-li-se o vor auzi. iată că această adevărată slu­gă a noastră credinciosul Oană Popșea a slu­jit nouă cu dreaptă și credincioasă slujbă, pentru care văzînd noi a lui dreaptă și credincioasă slujbă cätre noi,miluitu-ne-am spre dînsul cu osebita noastră milă, de i-am dat în pămîntul nostru al Moldaviei două sat­e pre Rebricea, un sat anume Sîrbii, și alt sat mai în gios, satul lui Moișa Filoso­ful, ca să-i fie lui uric cu toate veniturile lui și fratelui său Moișa Filosoful și copiilor lui Oană și fraților lui Oană și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și fraților lui, ce vor fi mai de aproape. Iar hotarul acelor două sate să le fie pe vechiul hotar, pe unde din veci au umblat. Iar la aceasta este credința Domniei Noas­tre mai sus scrise Alexandru Voevod, și cre­dința fiului Domniei mele Ilia și Voevod, și cre­dința tuturor copiilor noștri, și credința tu­turor boerilor noștri, credința giupănului Mihail de la Dorohoi și a copiilor săi, cre­dința giupănului Giinco și a copiilor lui, credința giupănului Oană­dvornic, credin­ța giupănului Negru, credința giupănului Vâlcea, credința giupănului Iúrja și a co­piilor lui, credința giupănului Iliaș și a copiilor lui, credința giupănului Dan pahar­nic și a copiilor lui, credința giupănului Isaia logofetul și a copiilor lui, credința giupănului Mândricica, credința giupănului Ivan Moșuleț (Deadcă),credința giupănului Dămăcuș stolnic, credința giupănului Stan vis­ternic, credința giupănului Iacuș vistierni­cul, credința giupănului Procelnicul și a co­piilor lui,­­credința giupănului Jur­ja Stra­­vici și a copiilor­ lui, credința giupănului Stan Birlici, credința giupănului Șerbea din Vaslui, credința giupănului Ciurbe și cre­dința tuturor boerilor noștri Moldovenești a mari și a mici, neruștit nici o bănăoară în veac. Iar după a noastră viață cine va fi Domn țării noastre, sau din copiii noș­tri, sau din frații noștri, sau ori pe care i ar alege Dumnezeu să fie Domn, unul ca a­­cela să nu strice d­ania noastră, ci mai vîr­­tos să o întărească, ca una ce am dat’o pentru a lor cu­ dreaptă și cu credință sluj­bă. Iar spre mai mare tărie acestei cărți, poruncit-am slugii noastre credinciosului boer Cupcici logo­fătul să scrie și să acățe pecetea noastră la această carte. A scris Oantă gramatical în Suceava la anul 6931 luna Mart 31 zile. Slăvirea eroului Romini rîdicați-vă privirile, romini, înălțați vă cugetele și inimile , romîni, înfiorați-vă de măreția solemnă a sfin­tei zile de azi ; este aniversarea morței celui mai mare erou pe care la avut neamul romînesc. Azi se înplinesc patru sute de ani de cînd moartea, trufașă secerătoare de vieți, a îndrăznit să se apropie, sfioa­să, tremurîndă, de termutul și falnicul erou Moldovean. Patru sute de ani de cînd s’a în­chis ochii, apărătorul neadormit a creștinătăței , patru sute de ani de cînd s’a stins în pace, și a intrat în odih­na veșnică, acela a cărui viață n'a fost de­cît un nesfirșit lanț de răz­boaie și o viforoasă desfășurare de e­­nergie în luptele purtate pentru pă­mint, neam și lege. E un moment solemn, hotărîtor in viața țărei noastre, o serbare care, deși ne­îndemânatic înjghebată, a găsit un puternic răsunet pretutindeni,— unde faima a purtat numele și laude­le mărețelor fapte ale lui Ștefan cel Mare,—pănă adine în inima maselor poporului. Sutele de coruri care pornesc la a­­ceeași oră, în întreaga Românie, să la­ude în imnuri pe Domnul viteaz și înțălept stârnesc fiori in toate inimi­le ; și acești fiori tremură de a lungul țărei, și cum freamătul trece prin pă­dure de la un cap la altul, așa și frea­mătul, fiorul avîntului patriotic trece prin pădurea de oameni din lungul și largul acestei țări, zguduind inimile făcîndu le să bată mai înflăcărat. Dar ascultați­ corurile au tăcut, și acuma se aud în țara întreagă glasu­rile puternice ale preoților : ei se în­chină, iar ruga lor evoacă azi, cu pu­terea halucinației, în inimile și în mințile noastre figura mărețului răz­boinic. Inimile nu­ plecate ca în rugăciune, înaintea Lui, și El pare că planează de­asupra noastră : pare că duhul Lui, după patru sute de ani, se desfăt­­ară întru privirea ce i-au fost vrednici ur­mași, și au ținut să sufere, dar a știut să lupte și să biruie ! Acuma se ridică credincioșii din gi­­runci și în liniștea de moarte ce se face în biserică, se aud glasurile pă­trunse de un­ cald patriotism, glasurile celor meniți să prea­mărească aminti­rea acestui uriaș al vitejiei romînești. Ei arată pe marele ctitor, clăditorul de mănăstiri și biserici; ei zugrăvesc în imagini colorate, în cuvinte calde, înflăcărate, pe apărătorul creștinătăței, pe singurul erou în stare, într’un veac de atot­puternicie a semi­lunei,—să țină piept hordilor fără sfîrșit cari se nă­­ruiau asupra lui ca să-l zdrobească. .De pe amvon, din strană, din pra­gul bisericei, vorbesc azi în aceiași oră, mii de oameni către milioanele venite să asculte. Toată țara este în picioare, ascultînd respectuoasă cuvintele cărtu­rarilor, slăvirea eroului ne­întrecut. Copii, femei, bărbați,­ moșnegi, trec prin aceeași emoție sfintă : în această clipă, din Porțile de fier pănă în Suceava, o singură inimă zvîcnește ! Și numai la­crimile ce se ivesc în colțul genelor trădează in tăcerea sfintă ce domnește. ...Iar de-asupra poporului adunat ,ieste cărturari și preoți, peste biserici, peste țara întreagă plutește umbra cu osală a uriașului războinic, umbra a­­celui Ștefan-cel-Mare „care ’n lunie 1904 seamăn n’are, de­ci­ numai mândrul soare“.* Fie ca duhul Lui, în această zi mă­reață să ne întărească cui, cugetele, să ne oțelească inimile, și să ne facă demni, și mai departe, de amintirea Lui slăvită și de țara pe care a brăz­dat-o cu sabia și a’stropit-o cu sîngele Lui. P. INFORMAȚII . Săteanul Gheorghe Palade, din co­muna Tomești, venind în oraș, a tras cu trăsura la circiuma din medianul Sf. Spiridon. Dintr’un buzunar de la un palton ce se afla în trăsură, i s’a furat 25 de lei. Azi dimineață a sosit I. P. S. S. Mitropolitul Parthenie, venind din Carlsbad. I. P. S S. Mitropolitul va oficia, mîine serviciul divin la Mitropolie. Un început de incendiu s’a decla­rat aseară în strada Ipsilante No. 40, la locuința cizmarului Iohan Ca­­velciuc. Flăcările au distrus o bună parte din acoperemînt. Sărind vecinii, au localizat focul. A fost adus și internat în institu­tul antirabic, locuitorul Vasile Băz­­noșeanu, din comuna Zagovia, muș­cat grav de niște cîini, care se crede ca ar fi turbați. Era vagonul No. 8 al tramvaiului, pe cînd trecea cu mare viteză pe strada Golia, a dat peste o căruță în care se aflau trei locuitori din Comuna Tomești; doui din ei, s’au ales cu cîte­va mici leziuni, dar al treilea, loan Ungureanu, și-a rupt piciorul. Intr’o stare descsperată a fost dus la spitalul Sf. Spiridon. Cu trenul de 6 din astă seară, vor pleca la Putna, studenții delegați să asiste la serbarea de m­ai, din acea localitate. In darea de samă despre produc­ția Conservatorului de musică care a avut loc în 27 Iunie a. c. din e­­roare de tipar s-a spus că concer­tul pentru violoncel executat de e­­levul Marcel Lebel, a fost de Ro­seberg. Autorul acelui concert este renu­mitul Emberg, fundatorul școalei de violoncel din Germania Acest Rom­berg a dat un concert în Iași la a­­nul 1809, și în timpul petrecerei sale în orașul nostru, fiind impresionat de frumuseți cîntecilor noastre popu­lare, a compus o bucată pentru vio­loncel, intitulată : „ Caprice sur des airs moldaves et valaques ce s’a e­­xecutat in unul din concertele popu­lare date de dl Teodor T. Burada in Iași .S’a făcut această rectificare știut să fie. Domnii cultivatori de vii, cari po­sedă în proprietățile lor, varietăți de viță, numită „Grasa de Cotnari“, sunt rugați de a înștiința prin o car­te poștală, pe dl. H. Bernard, vila Socola,­ângă Iași, care dorește să cumpere viță de altoi de această va­rietate, în cantitate mare. B. Uric din anul 1495, luna Mart 11, de la Voevodul Ștefan cel Mare. Cu mila lui Dumnezeu Noi Ștefan Voevod, Domn Țării Moldaviei înștiințare facem cu această a noastră carte, iată că această adevărată slugă a noastră Sima Gureș a slujit nouă cu dreptate și credință , deci Noi văzind a lui cu dreptate și cu credință slujbă spre noi, miluitu-siam cu osebita noastră ailă și i-am dat și i-am întărit noi înșine lui în țara noastră a Moldaviei ,jumătate sat pe Rebricea, anume giumătate din Sîrbi, partea din gios, ce și-a împărțit’o cu nepotul său, cu Nicoară Cio­cârlie , toată acea mai sus scrisă să fie i­­i de la noi uric și cu toate veniturile lui, și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoți­lor lui și răstrănepoților lui și la tot nea­mul lui, ce i se va alege mai de aproape neruștit nici o bănăoară în veac. Iar hota­rul acelei giumătăți de sat să-i fie tot hota­rul giumătate, iar din spre alte hotare după vechiul hotar, pe unde din veac a umblat. CU despre privilegiile (diresele) moșilor lor Oană Popșa și Moișa Filosoful, ce le-au avut ei de la moșul nostru de la Alexandru Voevod, pe acel sat, să stee la mina lui Sima Gureș. Iar la aceasta este credința Domniei noa­stre mai sus scrisă Noi Ștefan Voevod, și credința preaiubiților fii ai Domniei mile, Alexandru și Bogdan Vlad, și credința tutu­ror boerilor noștri, credința boerului Duma parcalab, credința boerului Boldur dvornicul, credința boerului Harman, credința boe­rului Ște­ul, credința boerului Mușat, cre­dința boerului Toader parcalab de Hotin, cre­dința boerului Micuta parcalab de Neamț, credința boerului Cmtorovski, credința boe­rului Șandru de la Novograd (Roman), cre­dința boerului Clănău Spătarul, credința boerului Isac visternicul, credința boerului Eremia postelnicul, credința boerului Mohilă paharnicul, credința boerului Frunteș stolnicul, credința boerului Petrică comisul și credința tuturor boerilor noștri ai Moldaviei a mari și a­mici. Iar după a noastră viață cine va fi Domn Țării noastre, din copiii noș­tri, sau din neamul nostru, sau ori pe ca­re Dumnezeu îl va alege să fie Domn in țara noastră a Moldaviei, acela să nu stri­ce doania și întăritura noastră, ci mai vîr­­tos să i-o întărească și împuternicească, ca una ce iușine i-am dat-o pentru a lui dreaptă slujbă și căci că-i iaste lui dreap­tă ocină. Iar spre mai mare tărie și putere a tot ce s’a scris mai sus, poruncit-am cre­dinciosului nostru boer Tăutul logofătul să scrie și pecetea noastră s’o acățe cătră a­­ceastă a noastră carte. A scris Șandru Cârje in Suceava la anul 7003 luna Mart 11 zile. Ca pre limba Sîrbească pre limba Moldovenească tălmăcitu-le-am eu Gheorghe Ghibănescu, profesor de Limba romînă la școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași, in anii de la Hristos 1904, luna Iunie 27 zile, cu prilejul sărbătorirei celui de al 400 an al morții lui Ștefan cel Mare, și le-am trecut și in ale mele ,Surete și Izvoade“ III, 318—320.

Next