Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)

1911-10-25 / nr. 202

—ANUL XIX No, 202 ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 80 Un număr vechi 30 bani Chi^ciul can?pai­ iii După ce și-au luat nădejdea de la toate visurile de conlu­crare, cooperare, acțiune pa­ralelă, împacare și de la toate subtilitățile rafinate a­le șarlă­­taniei moderne,­­ lakiștii au sținut să dea semnalul luptei pentru resturnarea guvernu­­ui, tocmai într’o mahala, cu­loarea de Albastru, din Bu­curești. Nici nu știi de unde sare iepurile. Și să se noteze, că tot în jurul unei mese cu ghiveciuri, cu curcani pe varză și cu vinațuri în belșug s’a făcut pocinogul campaniei. De alt­fel este tradiție la tukiști că se nu meargă la lupta cu stoma­­cul gol, și cu gâtlejul uscat. La o zacuscă oferita în o­­noarea restabilirei d-lui Jean Telaș care dăduse în brând­ de devotament pentru patrie cu ocazia alegerilor­­­ genera­le,­a vorbit și șeful. D. Take Ionescu a spus în­tre altele că a făcut încercări reale de a creea o situație nouă partidului conservator, dar nu s’a putut ajunge la un rezultat, fiind ca partidul nos­tru ar fi vroit să despartă a­­ventura în două, se facă un fel de selecție,—și d. Take Io­ne­scu n’a admis această pro­punere. Ar fi fost probabil vorba de a se primi câte­va personalități din grupare, — dându-se drumul caracadei să apuce încotro o vrea. In si­nul takismului fiind prea pu­ține personalități, — neaparat că d. Teke Ionescu nu a pu­tut primi să se despartă de codași care constitue aproape în totalitate forța grupărei de­mocratice. Apoi unde mai puneți că d. Ionescu propusesă să re­formeze și să organizese par­tidul nostru așa cum vroia dumnealui, căci aceasta înță­­lege d-sa prin crearea unei si­tuații noui, despre care a vorbit în discursul ținut la ocazia za­­otistei. Dar ori și cum, șeful găsește în ospățurile ce se dau și la care d-sa e poftit se ocupe locul de onoare, o mare mîn­­găiere la durerea de car­e cu­prins, de a nu fi putut sfărâ­ma partidul conservator în alianță cu liberalii la ocazia alegerilor generale,­­ și de a nu­ putea sfărâma nici acum prin persuasiune, adică pro­­punându- ca să se lase reor­ganizat și reformat de d-sa. Apoi către sfârșitul discur­sului, șeful a vroit să mân­gâie și pe cei din jurul său lăudîndu-i că cinci comba­tivi takiști, fac cît o sută de partizani din celelalte par­tide,— așa că păstrînd pro­porția, elementul takist ar fi numeric de cinci ori mai mare de­cît alte partide, judecind după combativi,­­ aventurierii din grupare dîndu-se toți de barbați combativi. Au mai­­ vorbit stavroforul Pană, d-nii Pauceanu, Guli­­mănescu (? ? ?) și alții cari au relevat însemnătatea atitudnni democratice a grup­arei takiste de sub șefia d-lui Ionescu ce pretinde musai consultarea din nou a țărei,—bine­înțales d-sa fiind la putere. De­sigur că dacă takiștii au ajuns sa-și mărginească în­treaga lor acțiune politică la zactiste cu curcani pe varză și cu ghiveciuri de la care să pornească teribila campanie de resturnare, iar d-nii Guli­­mănescu și Pauceanu prin discursul d­e savante să stabi­lească importanta atitudine de­mocratică a grupării,—apoi ori­cine poate judeca halul situ­­ției takismului. A începe o campanie de resturnare fără prealabilul ghivecin tradițional,—asta nici nu se pomenește la takiști,— și dacă zacustele au deocam­dată puțini comesseui, acesta nu poate fi de­cît un efect al restrîngerei momentană a mijloacelor pe care le furni­­sau pană acum acei ce pro­curau benzină internațională ma­șina takiste. Dacă însă, se va vedea că mașina începe din nou a mi­șca, apoi de­sigur că și ghi­­vecinile de resturnare, cur­canii pe varză și vinațurile se vor servi mai cu profuzie și pe o scară mai largă, massele grupfirti trebuind și ele să fie împărtășite cu ceva udătură. . ....— Liberalii și Eminescu Ia sfîrșit, după o matură gîn­­dire de două săptămâni, „Voin­ța Națională“ se încearcă să justifice abținerea partidului Vi­daral de la sebările inaugurăr­ii monumentului lui Eminescu la Galați. „ Voința“ atacă pe d. Cornelia Botez, consilier la Curtea de Apel din Galați și prezident al comite­tului monumentului. I­. Botez are nenorocul de a nu fi liberal, deci era indicat să pri­mească săgețile monitorului co­lectivist. După „Voința” de erl, d. Cor­nelia Botez e o nulitate. Autor de drept apr. dat, distins literat și eminent magistrat, d. Botez nu poate de cit se sub­ilă com­pătimitor de campania­­ Vo­inței*. Dar „Voința* are un dinte și împotriva lui Eminescu Aces­ta a fost un fervan­t ziarist con­servator, care a dus campanii acerbe împotriva liberalilor de pe­ vremuri, dimascănd falsul lor patriotizm• „Voit­ț*nu e furioasă că d. Cor­nelia Botez, în discursul său de la monument, s’a ocupat și de activitatea gazetărească a lui Eminescu, relevând că neferi­citul poet a fost și un îndrumă­tor politic. Iată tot rostul atacurilor „Vo­inței” împotriva unui vi­u ma­gistrat, care n’are altă <­ină de de­cât aceea de a fi un mare admirator al lui Eminescu, că­ruia, grație silințelor sale, i s’a ridicat monumentul de la Ga­lați Dar, colectiviștii, nici după morte, numit artă pe Eminescu I Cotidi­ane De Sf. Dumitru. — pe liberalii gălățeni i-a apucat o grozavă dragos­te postumă pentru Eminescu. .Tribuna Liberale* enunță că un comitet de 50 inși se va constitui la Galați pentru a strămuta monumen­tul lui Eminescu din parcul munici­pal, unde s’ar afla într’o compromi­țătoare vecinitate, la grădina publică. Noi știm cu vecinul lui Eminescu, In parcul din Galați, e... M. Kogăl­­niceanu ! Cinci­zeci de inși pentru a trans­porta un monument dintr’o grădină in alta ! Dacă nu suntem indiscreți, între­băm pe confrații de la­­ Tribuna Li­terară* : De ce nu formează încă un comi­tet de 50 să mute și bustul lui Ko­­gălniceanu, la redati­a ziarului liberal din Galați, de pildă ? * Gelozie. — Confratele nostru, d. Raul Crăciun, e un om cu noroc. Nu­mele său ornează zilnic coloanele „Mișcărei”, care ține cu ori­ce preț să-i facă o formidabilă reclamă gra­tuită. De ce această preferință, d-lor de la „Mișcarea“ ? Ce e zeu! Mai sunt redactori la ,Evenimentul“ : de ce acestora nu le faceți aceeași întinsă reclamă ? Or țineți să provocați gelozia re­dactorilor al căror nume Îl ignorați cu atita perfidie ? Dl. Șumuleanu nu se astîmpără Acest domn chimist care a găsit arsenic în cadavrul unei femei, fără să fi fost arsenic și a motivat a­­ceasta prin o declarațiune subscri­să de dânsul că reactivele lui erau vinovate de această nemai pomenită greșală, după ce a dat în judecată 200 cârciumari pe motivul că Vau taxat de ignorant și în schimb a luat din punga lor 40.000 lei ca despăgubire pentru acea ofensă ; după ce a încurcat statul cu proce­se, din cauza nepriceperei lui în Chimie, după ce se lingușește la toate partidele politice ca să-l îna­inteze la rangul de profesor etc., nu încetează să insulte și să calomnieze pe amicii noștri. Deocamdată îl pre­­­venim pe acest onorabil domnișor, să se astâmpere. Fratele de la Epitrip Sf. Spiridon Epitropia Sf. Spiridon a primit de la ministerul de interne o adre­să prin care-i cere ca în timpul cel mai scurt să se constitue parte ci­vilă cu sumele cu care a fost pă­gubită Epitropia din partea admi­nistrației liberale, făcând rezerve în privința sumelor ce se vor descoperi ulterior, în cursul instrucției. Printr'o adresă Epitropia a în­științat pe judecătorul de instrucție de pe lângă secția 11­ a tribunalului Iași, că se constitue parte civilă cu sumele cu care instrucția va con­stata că a fost păgubită casa Sf. Spiridon de către foștii administra­tori și care se vor preciza, atât în prezența faptelor din care isvorăsc cât și a quantumului,­­ după termi­narea instrucției penale. *­ Iată adresa pe care ministerul de interne a adresat-o in această pri­vință celui de justiție. MARȚI 25 OCTOMBRIE 1911 ^ AMUHCIUBI Îsu8 ® rțllși reclame in pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. asr ©, aa ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția șî Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 WWHMJMHO IVWWI Ornwmirwin­'ini ———~o­o­o­o­o«———— --------—...n Am onoarea a vă înainta odată cu aceasta un număr de nouă acte. 1) Raportul inspectorului financiar Petrescn asupra gestiunei financiare a Casei Sf Spiridon din Iași. 2) Tabloul A. de furniturile plătite de Epitropia In anul 1909—1910 și ale căror acte justificative FURNI­ZORII NU LE RECUNOSC. 3) Tabloul B. da furniturile ospi­­ciului și spitalelor Casei Sf Spiridon de la 1 Aprilie 1909—30 Decembrie 1910, pentru care s’au produs FAC­TURI FICTIVE. 4) Borderoul C. de sumele ordon stn­­țate și cheltuite pe exercițiul 1909— 1910. Tabloul D. de lucrările autori­zate de Epitropia ,fără credite­. 6) Un tablou E. ds sumele cu care sunt angajate budgetele viitoare ale Epitropiei. 7) Trei procese-verbale și mai mul­­te declarații luate de controlorul fis­cal Spiridonescu în Aprilie c, și două chitanțe alipite la procesele-verbale. 8) Un proces-verbal din­­ 8 Martie 1911 al controlorului fiscal Ranetti. Din cuprinsul acestor acte se stabilește în sarcina fa­s­­tei administrații și foștilor in­tendenți, fapte care au com­promis avutul Instituției și care nu pot scăpa de sub re­presiunea condicei penale. O minuțioasă anchetă jude­cătorească credem că va sta­bil răspunderile, independent de acțiunea ministerului pu­blic. Astfel administrația adua­­la va putea urmări în justi­ție o parte cel puțin din dau­nei civile. „De aceia d-le ministru, vă rog a ordona o anchetă jude­cătorească*. v* Cinstea în politică lasă o chistie care in țările apuse­ne nu se pune nici odată. A fi cin­stit acolo e un atribut tot așa de o­­bișnuit ca a fi brun sau blond La noi nu e tocmai așa. In vi­ța noastră politică, de multe ori, s-a pus în discuție cinstea personală a diferiți bărbați de Stat. Cine nu’și amintește de afacerile Anghelescu, Maican, Radu Mihaiu, etc E interesantă, în această privință, mentalitatea liberală. D-nii colectiviști fac politică pentru căpătuială, iar cin­stea nu contează în politica lor. Astă­zi iar avem la ordinea zilei a­­faceri liberale. Ba chiar și­lașul are afacerile lui locale, ca afacerea Pen­­nescu, afacerea Săndulescu etc. Am subliniat înadins cuvântul „a­­faceri pen­tru că, la noi vorba aceas­ta are un înțăleș special pentru libe­rali ; din cuprinsul nob­unei „afacere”, trebue exclusă... cinstea ! Partidul conservator a dus luptă a­­prigă pentru întronarea cinstei in po­litică, iar conservatorii n’au ezi­tat, cu tot tărăboiul ce prevedeau, să dea pe mâna judecătorului de instrucție pe foștii epitropi prevaricatori de la așe­­zămintele Sf. Spiridon. E o acțiune civilizatoare aceasta, acțiune ce va marca o dâră luminoasă in viați politică contimporană a țarei. r­ț>7 Uif L 1-1 S­V Amănunte inedite despre Eminescu de C. Z Buzdugan Zilele trecute d. loan N. Roman, avocat din Constanța și distins lite­rat, fiind în trecere pe la Galați, am avut ocaziunea să legăm o convor­bire asupra monumentului lui Emi­nescu ce se inaugurează astăzi in Galați. Ști­m din volumul Diverse al lui Eminescu, publicat prin 1896 în editura librăriei Șaraga din Uși, că d-sa luase parte, in Septembrie 1887, In comitetul pentru atingerea de sub­­scripțiuni cu scopul de a se veni în ajutorul poetului,—în urma retrageri carierei comitetului, d-șoara Cornelia Emilian,­­căreia în cea mai mare parte se datorește lăudabila inițiativă de a se veni în ajutorul marelui nos­tru poet M­hail Eminescu*. In adevăr, d-șoara Emilian trebuind să plece la studii în străinătate, a convocat zice „Liberalul* No. 204 din 20 Septem­brie 1887 pe d nii N. Chilian, W. Humpel, M Pompiliu, C. Arhim­, Ant. Șo. Sclavul și Ioan N. Roman, spre a se da pe seamă gestiunea financiară. Am întrebat deci pe d. Roman dacă a cunoscut pe poet în acel timp, și iată ce mi-a relatat — Am cunoscut pe Eminescu după ce suferise o criză de nebunie, mai înainte nu-l cunoscusem. Fusese în­grijit într’un institut de lângă Viena și venise la Iași ca și vindecat. L’am cunoscut mai bine cu prilejul ultimu­lui banchet al Junimii la Iași dat la hotel Carol, în 1888. Înainte de re­­tragerea liberalilor de la putere. E­­rau de față la acest banchet: Creangă, Eminescu (amândoi nedespărțiți), Ca­­ragiale, Maiorescu, Iacob Negruzzi, Miron Pompiliu. Eram și eu față, fiind pe atunci, între anii 1885—1888, colaborator la ,Convorbirile Literare“. Și țin minte un amănunt, că Ola­­nescu (Ascanio), care întârziise cu trebile diplomaticești, venise mai târ­ziu, și că Maiorescu îi mulțumea căl­duros că venise. Eu cunoșteam bine pe Eminescu ca poet, de­oare­ce, Îndemnat de curentul „Contemporanului” citisem întreaga lui operă. La un moment dat Maiorescu a ri­dicat un toast: — Am îmbătrânit, zise d-sa, dar văd cu bucurie că în societatea noas­tră pătrund elemente noui, cari nu fac mare cinste, ridic paharul In să­nătatea d-lui Roman și i­urez să ne stingă și si ne întreacă. Tocmai voiam să răspund. D-r Eminescu mă trase de mânecă : — Las’o, mă romârfule ! De alt­fel ultimul banchat al Juni­mei s’a petrecut destul de searbăd. Maiorescu a plecat repede. Iacob Ne­­gruți a povestit niște lucruri răsuflate. Convivii se împuținaseră. Singur Ca­­ragiale izbuti să­­ ridica moralul­ co­mesenilor cu anectode spirituale. La urmă spuse și Nicu Gane o anecdotă foarte picantă: era vor­ba, cum e mai bine, cu pantaloni scurți sau cu pan­­taloni lungi? In fine, după o mulțime de a nec­­dote, unele mai pipărate de­cât altele după dorința lui Eminescu m’am dus cu ei și cu Miron Pompiliu la un café-concert.. * * * „ . . Am mai cunoscut pe Eminescu In timpul unei noui crize ce se mani­era prefect de poliție G. Morțun, liberal înaintat, „de al lui Panu“, foarte inteligent și cult și care mai târziu a fost secretar general sub Stolojan. G. Morțun care aprecia pe poet, prinzând de veste ch­iar își perduse echilibrul minței, ceea ce se tradu­cea în fapt prin apucarea femeilor pe sub turnură și prin spa­rgerea felina­relor, luase măsuri contra lui, reco­mandând însă tuturor subalternilor sâ se poarte bine cu el. In momen­tele de criză — căci criza era inter­mitentă—își manifesta ast­fel dispre­țul pentru femeea pe care o acuza că s­di­mbatoare, că nu e de­cât un animal de încurcătură, iar nu un a­­nimal care trebue să gândească, De

Next