Familia, 1937 (Anul 4, nr. 1-9)
1937-03-01 / nr. 3-4
52 Nicolae Roșu lescu trimite ziarului „Curierul de Iași" o scrisoare în care, pe aceste temeiuri își justifică demisia. Mihai Eminescu nu putea să scrie despre un necunoscut carie mai înainte fusese atacat în ziarul „Curierul de Iași”; mai mult decât atât, nu putea să-și însușească stilul altuia. Faptele cari îl indignau pe Mihai Eminescu se întâmplă destul de des în gazetăria noastră. Nu toți ziariștii au măcar o fărâmă din demnitatea omenească a lui Mihai Eminescu. Prin anul 1876, 77 și 78 Mihai Eminescu a scris o samă de articole despre pericolul rusesc. Atunci ca și acum se vorbea de o „alianță”. Se atrage atenția că „complicitatea cu Rusia e totdeauna fatală”; se demască panslavismul deghizat de creștinism și de bizantinism. Prevederile se adeveresc. Alianța cu rușii deși se duce la câștigarea războiului în 1877 atrage totuși pierderea Basarabiei. Mihai Eminescu adaugă: „Deși nu s'a născut încă rusul care să fie în stare a ne insufla frică, grijă tot ne inspiră, ba putem zice siguranța că ne așteaptă vremuri grele”.2) Anii de războiu, 1917 și 1918, perfidia „pactelor” de astăzi confirmă temerile lui Mihai Eminescu. Articolele împotriva rușilor provoacă intervenția lui I. A. Cantacuzino către Titu Maiorescu în care se cere temperarea violenței rusofobe la „Timpul”. I. A. Cantacuzino nădăjduește că va obține din partea lui Mihai Eminescu „nu ocolirea adevărului, ci prezentarea lui într'o formă mai domoală”. Neînțelegerea aceasta s'a terminat după cum s'a închis și cealaltă neînțelegere, dintre Alexandru Lahovary și Mihai Eminescu, provocată de atacurile acestuia împotrivă conservatorilor necinstiți. Și aceasta tocmai la „Timpul”... Bătrânul Lascăr Catargiu îi ia apărarea și îl menține la redacția ziarului. Totuși, în 1883 Mihai Eminescu pleacă de la „Timpul", pentru că se introdusese în redacție un colaborator fără talent și incorect, ale cărui articole le corecta Păucescu.3) „Insanitățile” colaboratorului de partid impuse la ziarul „Timpul” determină demisia lui Mihai Eminescu. In judecata lui interveneau nu numai realitățile sociale și ideologia, dar și calitatea morală a oamenilor. Pentru contemporanii săi Mihai Eminescu a fost un îndrumător, un deschizător de orizonturi, pentru breasla ziariștilor de ezi *) *) V. M. Eminescu: „Scrieri politice și literare“. Ed. Minerva 1905. Pag. 391. ’) V. M. Eminescu : „Scrieri politice“. Ed. Murărașu : Pag. 163. 3) Demisia lui Mihai Eminescu dela „Timpul“ ca și scrisoarea lui I. A. Cantacuzino au fost publicate de D-l I. E. Torouțiu în „Studii și documente literare“. Vol. V. Pag. 121—123.