Familia, 1982 (Anul 118, nr. 1-12)

1982-11-01 / nr. 11

n­ote SIMPOZION MUZEAL La Muzeul Țării Crișurilor s-a des­fășurat, în zilele de 11—12 noiembrie 1982, în cadrul Festivalului Național „Cîntarea României“­ și sub genericul „Crisia“, cea de-a șasea ediție a sim­pozionului „Muzeul contemporan — factor activ în realizarea educației so­cialiste a oamenilor muncii, mani­festare avînd ca organizatori Comi­tetul de cultură și educație socialistă al județului Bihor, Comisia de răs­­pîndire a cunoștințelor științifice și tehnice, Muzeul Țârii Crișurilor, Mu­zeul Național București, Complexul muzeistic Iași și Revista Muzeelor și Monumentelor. Spre deosebire de edițiile prece­dente, simpozionul din acest an a cu­prins, pe lîngă o primă parte consa­crată dezbaterii unor probleme de muzeografie în cadrul unei mese ro­tunde și o amplă sesiune de comuni­cări pe diferite specialități: istorie, artă, etnografie și științele naturii, demonstrîndu-se prin aceasta necesi­tatea îmbinării muncii educative, spe­cifice muzeului, cu cea de cercetare, activitate indispensabilă în înțelege­rea obiectivă, de către publicul de muzeu, a contextului în care au exis­tat valorile tezaurizate de muzeu. Masa rotundă, „Diversificarea for­melor de activitate instructiv-educa­tivă desfășurată în muzee", condusă de Gavrilă Sarafoleanu, redactor șef adjunct al „Revistei Muzeelor și Mo­­numentellor", și la care au partici­pat dr. Gheorghe Suciu, președintele Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al județului Bihor, Mircea Dumitriu, de la Muzeul Național Bu­curești, Boris Zderciuc, cercetător, dr. Nicolae Chidioșan, de la Muzeul Țării Crișurilor, Ion Arhip, directo­rul Complexului muzeistic Iași, dr. Maria Dogaru de la Direcția Gene­rală a Arhivelor Statului București, Anghel Pavel, redactor la „Revista Muzeelor și Monumentelor", Constan­tin Iliescu instructor în Consiliul Cul­turii și Educației Socialiste, Irina Kantor, Muzeul etnografic al Transil­vaniei, Luminița Bărbulescui-W­allner de la Muzeul de istorie și etnografie Lugoj etc., a dezbătut o serie de pro­bleme privind rolul fundamental al muzeului contemporan, de a educa, de a contribui la formarea omului nou cu o conștiință socialistă ridicată. Programul primei zile, conceput în ideea completării eficiente a ideilor dezbătute la masa rotundă, a cuprins și vernisajele a două expoziții de pro­file diferite, „Sigilografia și heraldica românească — expresii ale perma­nenței și continuității noastre" și „Tehnica agricolă tradițională în Bi­hor", ambele ilustrînd elocvent două modalități de educație în spiritul res­pectului față de istoria neamului și a culturii materiale create de-a lun­gul veacurilor în această străveche vatră românească. Sesiunea de comunicări, desfășurată pe secțiuni. Valorificarea patrimoniu­lui muzeal prin activitatea cultural­­educativă, Arheologie, Istoria evului mediu, Istoria modernă, Istoria con­temporană, Etnografie, Artă, Științe naturale, prin lucrările incluse, ținuta științifică indiscutabilă, a relevat importanța muncii de cercetare des­fășurate aici, coordonată fundamen­tală a muzeului contemporan, a ac­tivității muzeografilor în realizarea educației complexe a oamenilor mun­cii. A. CHIRIAC PĂPUȘARII-30 DE ANI! Intre 4—6 noiembrie au avut loc la Alba Iulia manifestările prilejuite de sărbătorirea a trei decenii de la în­ființarea teatrului de păpuși din lo­calitate. Au participat reprezentanți ai teatrelor de păpuși din întreaga țară, regizori și scenografi care au colaborat cu instituția dealungul ani­lor, reprezentanți ai presei culturale etc. Au fost prezentate 6 spectacole ale teatrului-gazdă, au avut loc verni­sajul unei foarte interesante expozi­ții de scenografie și afișe precum și o reușită dezbatere cu tema .­Orien­tarea repertoriului — condiție esen­țială a afirmării personalității unui teatru“ (condusă de prof. univ. Ion Zamfirescu). Instituție de primă importanță în peisajul cultural artistic al județului, teatrul sărbătorit se poate mîndri azi cu o rodnică activitate pusă, total, în slujba celor mai mici dintre spec­tatori. Iată, în cifre, un bilanț grăi­tor: 94 de piese prezentate in pre­mieră, peste 6000 de spectacole și peste 2 500 000 de spectatori! Instruc­tivele și frumoasele spectacole ale acestui dotat colectiv au fost văzute nu numai în județ, ci și în multe lo­calități din toate regiunile țării. La festivalurile și concursurile din țară și străinătate (Ungaria, Polonia, Iu­goslavia) unele din spectacolele pre­zentate au fost premiate (participa­rea la un festival internațional la Pécs a fost răsplătită cu Diploma UNIMA). Cîteva cuvinte despre spectacolele văzute acum: Cu Capra cu trei iezi (după o dramatizare total neinspira­tă a Paulei Culu­ză), Francisca Si­­mionescu dă un spectacol cu mult farmec. Fram, ursul polar în regia lui Aurel Crăciun are nuanțe de ori­ginalitate și face dovada unor inter­preți foarte buni mînuitori (mînuirea — iată un domeniu în care cei de aici excelează!). Harap alb numără printre calitățile de spectacol culoa­rea și poezia (regia Horia Davidescu, scenografia — excelentă — Eustațiu Gregorian), cu muzicalul Cine va păzi clopoțeii (autor Viorica Huber Ro­­zor, regia Aurel Crăciun, scenograf Avram Mentzel — căruia i se dato­rează multe din reușitele teatrului) este un frumos și emoționant mesaj de pace care nu poate să nu ajungă la inima spectatorilor. Magazinul cu jucării, cu o piesă plină de sensuri a unui excelent autor de piese pentru păpușari — Al. T. Popescu și în re­gia lui Mihail Lungeanu, bine servită de decorurile și costumele lui Avram Mentzel, se constituie într-un specta­col experiment care va lăsa urme folositoare. Aurel Crăciun și Ion Sân­­gereanu (poetul-director și animator al teatrului) au scris textul intitulat Undeva pe pămint care a fost transpus într-o reprezentație pentru tineret și adulți. La trei decenii de viață teatrul pă­pușarilor (talentați și harnici) din Alba Iulia se dovedește o instituție tînără, plină de viață, care înțelege s­port IN JURUL UNUI ABUZ După ce a avut cîțiva ani buni în divizia B (terminînd un campionat chiar pe locul III), înfră­țirea Oradea traversează un sezon lamentabil, ocu­­pînd ferm ultimul loc în clasament, după ce a pier­dut acasă două meciuri — cu U.T.A. și cu Armă­tura Zalău — iar un al treilea, cu Industria Sîrmei Cîmpia Turzii, cîștigat pe teren cu 2—1, a fost pier­dut la masa verde cu 0—3 în urma unei hotărîri fără nici un temei a comisiei de disciplină. Este una din cele mai stranii măsuri din întreaga istorie a fotbalului mondial și ne vom strădui să dove­dim de ce. Dar cum o revistă din Oradea care apără o echipă din Oradea poate fi lesne suspec­tată de local-patriotism, rugăm cititorul să fie cu luare aminte la cele ce urmează, pentru a pătrunde cît mai bine situația, întîi faptele. Meciul cu pricina (înfrățirea — Industria sîr­mei) se îndrepta spre un final neconvenabil gazde­lor (scor 1—1) cînd acestea au înscris un gol neva­lidat de arbitrul Teodor Ionescu pe motiv de of­said. A urmat una din acele scene penibile, întîl­­nite din păcate și pe la case mai mari, ba chiar și pe la turnee finale ale campionatului mondial, proteste vehemente, eforturi de a pune arbitrul de centru în dialog cu cel de tușe, intrarea în teren a celor de pe bancă ș.a.m.d. Un lucru trebuie însă precizat: publicul n-a intervenit în nici un fel în desfășurarea mascaradei. Cei aproape 500 (cinci sute­) de spectatori s-au mirat ca la urs, nimeni n-a pătruns în incinta terenului de joc, nu s-a aruncat cu nimic în teren, nici măcar nu prea s-a strigat. (De altfel, vă imaginați ce presiune sonoră ar fi putut exercita masa aceea de aproape 500 de oameni). Pur și simplu arbitrul a trebuit să facă față protestelor a 11 jucători, unui antrenor și unui conducător. Dacă era bărbat scotea de cîte ori era ne­voie cartonașul galben sau roșu, iar dacă nici așa fiu ajungea la un rezultat fluiera sfîrșitul meciului. Numai că arbitrul nostru n-a acordat nici un aver­tisment, n-a eliminat nici un jucător (sau antrenor, cum a făcut nu demult Rainea, trimițîndu-i, la ca­bine pe ditamai Halagian, numai că Rainea e ar­bitru nu paiață) și cu atît mai puțin nu s-a gîn­­dit să oprească jocul. Nu, el s-a consultat cu tu­șierul și... a validat golul. Exact ca în faimosul meci Dinamo — F. C. Argeș (minus bătăile între jucători), cînd echipa bucureșteană a rupt echili­brul de pe tabela de marcaj prin proteste și prin bruscarea arbitrului. Dar nimeni nu s-a gîndit atunci să dea joc cîștigat de F. C. Argeș cu 3—0 și nici nu avea dreptul să o facă; arbitrul e suve­ran pe teren, el decide (indiferent de circumstanțe) soarta unui gol sau a unui meci, cum de altfel nici scorul meciului Franța — Kuweit de la ultimul turneu final de campionat mondial n-a fost modi­ficat, deși modul în care a fost anulat un gol a ajuns de pomină. In asemenea situații forul tutelar poate cel mult să sancționeze arbitrul sau pe jucă­torii recalcitranți, dacă e cazul poate suspenda te­renul, dar nici într-un caz nu poate modifica rezul­tatul unui meci jucat 90 de minute și terminat în liniște și pace, cu un scor validat (just sau nu) de arbitru. Proteste pe terenurile de fotbal au fost și vor mai fi, singurul în măsură să le reprime este arbitrul, în cazul că el, arbitrul, apleacă urechea la ceea ce vor jucătorii trebuie pus să-și găsească alte moduri de a-și petrece dumin­cile. După cum merg lucrurile, și după felul în care joacă la ora actuală, înfrățirea nu prea are șanse să se salveze, dar asta nu are nici o importanță pentru cazul în discuție. Un lucru e clar: nici un for nu are bază legală pentru anularea rezultatului de pe teren, pentru că nici F.R.F. și nici C.N.E.F.S. nu au voie să se joace cu regulamentele. Măsura de anulare a acelui rezultat creează un precedent periculos, de acum încolo orice arbitru putînd să se prevaleze de presiunea jucătorilor pentru a cere anularea propriilor verdicte. Și unde vom ajunge? în două cazuri am putea fi de acord cu această măsură fără precedent. Prima, dacă federația va lua o măsură similară și în amintitul meci Di­namo — F. C. Argeș, pentru a arăta că legea (bună sau rea) este aceeași și pe Stadionul Tineretului din Oradea și pe Stadionul „23 August" din București. Și al doilea, dacă foștii mari arbitri Andrei Rădu­­lescu și Const. Dinulescu, actuali conducători ai fe­derației, declară în public că în situații similare ar fi procedat la fel, adică ar fi luat o anumită deci­zie de frica jucătorilor și ar fi apelat la federație să dreagă busuiocul.­­Deși, chiar dacă ar face acum o asemenea declarație nu i-am crede pentru că i-am cunoscut prea bine în activitate). Iată de ce credem că Biroul C.N.E.F.S. va ana­liza cum se cuvine cazul în discuție și va lua sin­gura măsură legală: validarea rezultatului de pe teren și trimiterea la plimbare a arbitrului cu pri­cina. Grămătic III FAMILIA 15 să-și facă datoria — nobila datorie de a educa prin artă și cultură! Felicitări și noi succese! Stelian VASILESCU O VALOROASĂ CONTRIBUȚIE PEDAGOGICĂ Cunoscut prin valoroase contribu­ții în domeniul științelor pedagogice, profesorul universitar timișorean dr. Victor Țîrcovnicu ne oferă o nouă lucrare, remarcabilă prin ținuta ști­ințifică și acuitatea problemelor pe care le tratează. Invățămînt frontal, învățămtnt individual, invățămînt pe grupe, București, E.D.P. întregul conținut de idei — care se impune prin densitate grijă pen­tru precizarea conceptelor cu care se operează, exprimare accesibilă, rigu­rozitate și stringență logică — se structurează, în afara introducerii și a concluziilor, în patru capitole și anume: 1) învățămîntul frontal, 2) învățămîntul individual, 3) învățămîn­tul pe grupe și 4) orientarea directi­vă și cea nondirectivă în organizarea învățămîntului frontal, individual și pe grupe. Pe baza valorificării unei bogate bibliografii în materie, și a experien­ței înaintate a unor cadre didactice din învățămîntul liceal și de cultură generală, autorul pune în discuție și dă răspunsuri la întrebări contro­versate de mare actualitate din punc­tul de vedere al tehnologiei didacti­ce ca: clase omogene sau neomo­gene?, grupe de nivel (omogene) sau eterogene?, grupe formate în mod liber sau constituirea dirijată a a­­cestora? Punînd în balanță diferite alterna­tive de organizare a procedeului de învățămînt, ca și folosirea unor me­tode și procedee didactice moderne, autorul relevă cu rigoare științifică, avantajele și dezavantajele fiecăreia și optează argumentat, pentru acelea care răspund mai bine cerințelor dez­voltării școlii noastre socialiste. Rod al unor îndelungate și con­secvente strădanii, noua lucrare a prof. dr. Victor Țîrcovnicu vine să îmbogățească bibliografia pedagogică românească cu o realizare de presti­giu. Ea se constituie într-o călăuză deosebit de utilă pentru cadrele di­dactice din învățămîntul primar, gim­nazial și liceal angajate în procesul de modernizare și continuă perfecțio­nare a învățămîntului din patria noastră, pentru părinții elevilor ca și pentru un larg public interesat în probleme de optimizare și ridicare a școlii românești la noi cote valorice. Ioan COMANESCU FI­LAT­ELI­A SPECULAȚII FILATELICE (I) Întotdeauna filatelia i-a fascinat pe oameni, prin speculațiile care se fac în jurul mărcilor poștale. Căci multe din sutele de mii de mărci existente în lume au devenit rarități. Unele sunt piese de excepție precum prima marcă engleză de 1 penny (black penny), cea din insula Mauritius, tot de 1 penny, cea suedeză de 3 skilling (un unicat de culoare galbenă în loc de verde) sau cea de 1 cent din Guyana britanică, tot un unicat, pentru a le aminti doar pe cele care fac obiectul multor legende filatelice. Raritățile, mai numeroase, cu tiraje care ajung cel mult la cîteva mii de exemplare, deci mai accesibile colecționarilor, au prilejuit nenumărate speculații. Cauzele sunt desigur numeroase: numărul mărcilor oferite spre vînzare față de totalul acestora numărul celor dispuși să achiziționeze, posibilitatea încadrării mărcii în mai multe tematici fila­telice, intrarea în circuitul expozițional a unor noi tematici și desigur, fluc­tuațiile valorice ale banilor diferitelor țări ale lumii. Dar, dacă achiziționarea propriu zisă a unei mărci poștale este în primul rînd rezultatul unei pasiuni, speculațiile care o însoțesc sunt, din punct de vedere sociologic, expresia dorinței milenare a omului de a vinde sau cum­păra. Exersată, îndemînarea intuitivă se transformă într-o pasionantă desco­perire a subtilităților acestui comerț care necesită studiu sistematic, o cu­noaștere cît mai largă a tematicii abordate, perseverență, răbdare și încă multe altele pe care doar cei ce au depășit o anumită treaptă a suficienței le cunosc cu adevărat. De fapt de la un asemenea nivel începe adevărata filatelie. Așa de pildă, prietenul meu, avocatul pensionar Dombora Teodor, care în cei peste 50 de ani de activitate filatelică a cunoscut destule modificări spectaculoase a prețului unor timbre, însă povestea că prin anul 1958 la insis­tențele unei oficiante a cumpărat 10 mărci sovietice Țiolkovski supratipar (Z 2016) aplicat după lansarea primului satelit (primul timbru de acest fel din lume) care l-au costat în total vreo 5—6 lei. Astăzi după 25 ani, valoarea fiecărei mărci a crescut de aproximativ 800 orii în acest caz, creșterea este justificată atît de tirajul relativ mic, doar 10 000 exemplare, cît, mai ales, de creșterea permanentă a colecțiilor dedicate cosmonauticii, din care o asemenea piesă nu poate lipsi. Dar, cîteodată, speculațiile ce se fac în acest domeniu, par să fie ne­justificate, dacă nu chiar de-a dreptul unței eronate. Astfel țara noastră emite în fiecare an cîte 3—4 colițe nedantelate cu tiraj care de regulă nu depășește 50 000 exemplare. Dar achiziționarea acestora se face de regulă după un timp nu tocmai redus la prețuri care depășesc de cîteva ori valoarea imprimată pe colița respectivă.­ Or, într-o asemenea situație, caracterul de presă filatelică este atenuat deoarece în afara unor ștampilări de complezanță pre­cum și a unor plicuri prima zi, nimeni nu va da gheș să francheze cores­pondența cu aceste colițe, mai ales că însăși procurarea lor, chiar la un preț mai mare ridică unele dificultăți. Ceva nu merge tocmai „perfect" la poștă, asta ca să fiu blind, cu o instituție care, față de noi, filateliștii, nu-i deloc blîndă. Dar asupra acestui subiect vom reveni. Căci intenția noastră­ i de a stăvili dacă nu tergiversările (noi încercăm s-o facem dar.. .), atunci măcar cele prea de tot! Mihai ALEXEI POȘTA FILATELICA: Caut Albania (Y 545-548; Y 593—596), Bulgaria (Y 2135-2139), R.D.G. (Y 777-782; Y> 1049-1052). Finlanda (Y 674-678; Y 697-701), Norvegia (Y 675-677); Turcia (Y 1014-1019; 2130-2134), neștampilate, în perfectă stare. Caut Albania (Y 1634-1641), R.F.G. (Y 195-198; Y 819), R.D.G. (Y 1407-1412; y 1779-1784; Y 1869-1874); Cehoslovacia (Y 2152-2156; Y 2271-2275), Turcia (Y 2164-2166), U.R.S.S. (Y 1580-1581), neștampilate, la prețul catalogului Yvert- Tellier. Ofertele se pot face pe adresa revistei „Familia". F AMILIA REVISTA LUNARA DE CULTURA EDITATA DE COMITETUL PENTRU CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA AL JUDEȚULUI BIHOR -----------------COLEGIUL DE REDACȚIE: ——--------­Alexandru ANDRIȚOIU (redactor șef), Dumitru CHIRILA, Radu ENESCU (redactor șef adj.), Ioan GULBAN, Gheorghe SUCIU Apare la Oradea, la sfîrșitul fiecărei luni. Redacția și Administrația: Str. Romană nr. 1 Telefon: 1-41-29 și 3-13-67

Next