Familia, 1982 (Anul 118, nr. 1-12)
1982-11-01 / nr. 11
note SIMPOZION MUZEAL La Muzeul Țării Crișurilor s-a desfășurat, în zilele de 11—12 noiembrie 1982, în cadrul Festivalului Național „Cîntarea României“ și sub genericul „Crisia“, cea de-a șasea ediție a simpozionului „Muzeul contemporan — factor activ în realizarea educației socialiste a oamenilor muncii, manifestare avînd ca organizatori Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Bihor, Comisia de răspîndire a cunoștințelor științifice și tehnice, Muzeul Țârii Crișurilor, Muzeul Național București, Complexul muzeistic Iași și Revista Muzeelor și Monumentelor. Spre deosebire de edițiile precedente, simpozionul din acest an a cuprins, pe lîngă o primă parte consacrată dezbaterii unor probleme de muzeografie în cadrul unei mese rotunde și o amplă sesiune de comunicări pe diferite specialități: istorie, artă, etnografie și științele naturii, demonstrîndu-se prin aceasta necesitatea îmbinării muncii educative, specifice muzeului, cu cea de cercetare, activitate indispensabilă în înțelegerea obiectivă, de către publicul de muzeu, a contextului în care au existat valorile tezaurizate de muzeu. Masa rotundă, „Diversificarea formelor de activitate instructiv-educativă desfășurată în muzee", condusă de Gavrilă Sarafoleanu, redactor șef adjunct al „Revistei Muzeelor și Monumentellor", și la care au participat dr. Gheorghe Suciu, președintele Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al județului Bihor, Mircea Dumitriu, de la Muzeul Național București, Boris Zderciuc, cercetător, dr. Nicolae Chidioșan, de la Muzeul Țării Crișurilor, Ion Arhip, directorul Complexului muzeistic Iași, dr. Maria Dogaru de la Direcția Generală a Arhivelor Statului București, Anghel Pavel, redactor la „Revista Muzeelor și Monumentelor", Constantin Iliescu instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Irina Kantor, Muzeul etnografic al Transilvaniei, Luminița Bărbulescui-Wallner de la Muzeul de istorie și etnografie Lugoj etc., a dezbătut o serie de probleme privind rolul fundamental al muzeului contemporan, de a educa, de a contribui la formarea omului nou cu o conștiință socialistă ridicată. Programul primei zile, conceput în ideea completării eficiente a ideilor dezbătute la masa rotundă, a cuprins și vernisajele a două expoziții de profile diferite, „Sigilografia și heraldica românească — expresii ale permanenței și continuității noastre" și „Tehnica agricolă tradițională în Bihor", ambele ilustrînd elocvent două modalități de educație în spiritul respectului față de istoria neamului și a culturii materiale create de-a lungul veacurilor în această străveche vatră românească. Sesiunea de comunicări, desfășurată pe secțiuni. Valorificarea patrimoniului muzeal prin activitatea culturaleducativă, Arheologie, Istoria evului mediu, Istoria modernă, Istoria contemporană, Etnografie, Artă, Științe naturale, prin lucrările incluse, ținuta științifică indiscutabilă, a relevat importanța muncii de cercetare desfășurate aici, coordonată fundamentală a muzeului contemporan, a activității muzeografilor în realizarea educației complexe a oamenilor muncii. A. CHIRIAC PĂPUȘARII-30 DE ANI! Intre 4—6 noiembrie au avut loc la Alba Iulia manifestările prilejuite de sărbătorirea a trei decenii de la înființarea teatrului de păpuși din localitate. Au participat reprezentanți ai teatrelor de păpuși din întreaga țară, regizori și scenografi care au colaborat cu instituția dealungul anilor, reprezentanți ai presei culturale etc. Au fost prezentate 6 spectacole ale teatrului-gazdă, au avut loc vernisajul unei foarte interesante expoziții de scenografie și afișe precum și o reușită dezbatere cu tema .Orientarea repertoriului — condiție esențială a afirmării personalității unui teatru“ (condusă de prof. univ. Ion Zamfirescu). Instituție de primă importanță în peisajul cultural artistic al județului, teatrul sărbătorit se poate mîndri azi cu o rodnică activitate pusă, total, în slujba celor mai mici dintre spectatori. Iată, în cifre, un bilanț grăitor: 94 de piese prezentate in premieră, peste 6000 de spectacole și peste 2 500 000 de spectatori! Instructivele și frumoasele spectacole ale acestui dotat colectiv au fost văzute nu numai în județ, ci și în multe localități din toate regiunile țării. La festivalurile și concursurile din țară și străinătate (Ungaria, Polonia, Iugoslavia) unele din spectacolele prezentate au fost premiate (participarea la un festival internațional la Pécs a fost răsplătită cu Diploma UNIMA). Cîteva cuvinte despre spectacolele văzute acum: Cu Capra cu trei iezi (după o dramatizare total neinspirată a Paulei Culuză), Francisca Simionescu dă un spectacol cu mult farmec. Fram, ursul polar în regia lui Aurel Crăciun are nuanțe de originalitate și face dovada unor interpreți foarte buni mînuitori (mînuirea — iată un domeniu în care cei de aici excelează!). Harap alb numără printre calitățile de spectacol culoarea și poezia (regia Horia Davidescu, scenografia — excelentă — Eustațiu Gregorian), cu muzicalul Cine va păzi clopoțeii (autor Viorica Huber Rozor, regia Aurel Crăciun, scenograf Avram Mentzel — căruia i se datorează multe din reușitele teatrului) este un frumos și emoționant mesaj de pace care nu poate să nu ajungă la inima spectatorilor. Magazinul cu jucării, cu o piesă plină de sensuri a unui excelent autor de piese pentru păpușari — Al. T. Popescu și în regia lui Mihail Lungeanu, bine servită de decorurile și costumele lui Avram Mentzel, se constituie într-un spectacol experiment care va lăsa urme folositoare. Aurel Crăciun și Ion Sângereanu (poetul-director și animator al teatrului) au scris textul intitulat Undeva pe pămint care a fost transpus într-o reprezentație pentru tineret și adulți. La trei decenii de viață teatrul păpușarilor (talentați și harnici) din Alba Iulia se dovedește o instituție tînără, plină de viață, care înțelege sport IN JURUL UNUI ABUZ După ce a avut cîțiva ani buni în divizia B (terminînd un campionat chiar pe locul III), înfrățirea Oradea traversează un sezon lamentabil, ocupînd ferm ultimul loc în clasament, după ce a pierdut acasă două meciuri — cu U.T.A. și cu Armătura Zalău — iar un al treilea, cu Industria Sîrmei Cîmpia Turzii, cîștigat pe teren cu 2—1, a fost pierdut la masa verde cu 0—3 în urma unei hotărîri fără nici un temei a comisiei de disciplină. Este una din cele mai stranii măsuri din întreaga istorie a fotbalului mondial și ne vom strădui să dovedim de ce. Dar cum o revistă din Oradea care apără o echipă din Oradea poate fi lesne suspectată de local-patriotism, rugăm cititorul să fie cu luare aminte la cele ce urmează, pentru a pătrunde cît mai bine situația, întîi faptele. Meciul cu pricina (înfrățirea — Industria sîrmei) se îndrepta spre un final neconvenabil gazdelor (scor 1—1) cînd acestea au înscris un gol nevalidat de arbitrul Teodor Ionescu pe motiv de ofsaid. A urmat una din acele scene penibile, întîlnite din păcate și pe la case mai mari, ba chiar și pe la turnee finale ale campionatului mondial, proteste vehemente, eforturi de a pune arbitrul de centru în dialog cu cel de tușe, intrarea în teren a celor de pe bancă ș.a.m.d. Un lucru trebuie însă precizat: publicul n-a intervenit în nici un fel în desfășurarea mascaradei. Cei aproape 500 (cinci sute) de spectatori s-au mirat ca la urs, nimeni n-a pătruns în incinta terenului de joc, nu s-a aruncat cu nimic în teren, nici măcar nu prea s-a strigat. (De altfel, vă imaginați ce presiune sonoră ar fi putut exercita masa aceea de aproape 500 de oameni). Pur și simplu arbitrul a trebuit să facă față protestelor a 11 jucători, unui antrenor și unui conducător. Dacă era bărbat scotea de cîte ori era nevoie cartonașul galben sau roșu, iar dacă nici așa fiu ajungea la un rezultat fluiera sfîrșitul meciului. Numai că arbitrul nostru n-a acordat nici un avertisment, n-a eliminat nici un jucător (sau antrenor, cum a făcut nu demult Rainea, trimițîndu-i, la cabine pe ditamai Halagian, numai că Rainea e arbitru nu paiață) și cu atît mai puțin nu s-a gîndit să oprească jocul. Nu, el s-a consultat cu tușierul și... a validat golul. Exact ca în faimosul meci Dinamo — F. C. Argeș (minus bătăile între jucători), cînd echipa bucureșteană a rupt echilibrul de pe tabela de marcaj prin proteste și prin bruscarea arbitrului. Dar nimeni nu s-a gîndit atunci să dea joc cîștigat de F. C. Argeș cu 3—0 și nici nu avea dreptul să o facă; arbitrul e suveran pe teren, el decide (indiferent de circumstanțe) soarta unui gol sau a unui meci, cum de altfel nici scorul meciului Franța — Kuweit de la ultimul turneu final de campionat mondial n-a fost modificat, deși modul în care a fost anulat un gol a ajuns de pomină. In asemenea situații forul tutelar poate cel mult să sancționeze arbitrul sau pe jucătorii recalcitranți, dacă e cazul poate suspenda terenul, dar nici într-un caz nu poate modifica rezultatul unui meci jucat 90 de minute și terminat în liniște și pace, cu un scor validat (just sau nu) de arbitru. Proteste pe terenurile de fotbal au fost și vor mai fi, singurul în măsură să le reprime este arbitrul, în cazul că el, arbitrul, apleacă urechea la ceea ce vor jucătorii trebuie pus să-și găsească alte moduri de a-și petrece dumincile. După cum merg lucrurile, și după felul în care joacă la ora actuală, înfrățirea nu prea are șanse să se salveze, dar asta nu are nici o importanță pentru cazul în discuție. Un lucru e clar: nici un for nu are bază legală pentru anularea rezultatului de pe teren, pentru că nici F.R.F. și nici C.N.E.F.S. nu au voie să se joace cu regulamentele. Măsura de anulare a acelui rezultat creează un precedent periculos, de acum încolo orice arbitru putînd să se prevaleze de presiunea jucătorilor pentru a cere anularea propriilor verdicte. Și unde vom ajunge? în două cazuri am putea fi de acord cu această măsură fără precedent. Prima, dacă federația va lua o măsură similară și în amintitul meci Dinamo — F. C. Argeș, pentru a arăta că legea (bună sau rea) este aceeași și pe Stadionul Tineretului din Oradea și pe Stadionul „23 August" din București. Și al doilea, dacă foștii mari arbitri Andrei Rădulescu și Const. Dinulescu, actuali conducători ai federației, declară în public că în situații similare ar fi procedat la fel, adică ar fi luat o anumită decizie de frica jucătorilor și ar fi apelat la federație să dreagă busuiocul.Deși, chiar dacă ar face acum o asemenea declarație nu i-am crede pentru că i-am cunoscut prea bine în activitate). Iată de ce credem că Biroul C.N.E.F.S. va analiza cum se cuvine cazul în discuție și va lua singura măsură legală: validarea rezultatului de pe teren și trimiterea la plimbare a arbitrului cu pricina. Grămătic III FAMILIA 15 să-și facă datoria — nobila datorie de a educa prin artă și cultură! Felicitări și noi succese! Stelian VASILESCU O VALOROASĂ CONTRIBUȚIE PEDAGOGICĂ Cunoscut prin valoroase contribuții în domeniul științelor pedagogice, profesorul universitar timișorean dr. Victor Țîrcovnicu ne oferă o nouă lucrare, remarcabilă prin ținuta științifică și acuitatea problemelor pe care le tratează. Invățămînt frontal, învățămtnt individual, invățămînt pe grupe, București, E.D.P. întregul conținut de idei — care se impune prin densitate grijă pentru precizarea conceptelor cu care se operează, exprimare accesibilă, rigurozitate și stringență logică — se structurează, în afara introducerii și a concluziilor, în patru capitole și anume: 1) învățămîntul frontal, 2) învățămîntul individual, 3) învățămîntul pe grupe și 4) orientarea directivă și cea nondirectivă în organizarea învățămîntului frontal, individual și pe grupe. Pe baza valorificării unei bogate bibliografii în materie, și a experienței înaintate a unor cadre didactice din învățămîntul liceal și de cultură generală, autorul pune în discuție și dă răspunsuri la întrebări controversate de mare actualitate din punctul de vedere al tehnologiei didactice ca: clase omogene sau neomogene?, grupe de nivel (omogene) sau eterogene?, grupe formate în mod liber sau constituirea dirijată a acestora? Punînd în balanță diferite alternative de organizare a procedeului de învățămînt, ca și folosirea unor metode și procedee didactice moderne, autorul relevă cu rigoare științifică, avantajele și dezavantajele fiecăreia și optează argumentat, pentru acelea care răspund mai bine cerințelor dezvoltării școlii noastre socialiste. Rod al unor îndelungate și consecvente strădanii, noua lucrare a prof. dr. Victor Țîrcovnicu vine să îmbogățească bibliografia pedagogică românească cu o realizare de prestigiu. Ea se constituie într-o călăuză deosebit de utilă pentru cadrele didactice din învățămîntul primar, gimnazial și liceal angajate în procesul de modernizare și continuă perfecționare a învățămîntului din patria noastră, pentru părinții elevilor ca și pentru un larg public interesat în probleme de optimizare și ridicare a școlii românești la noi cote valorice. Ioan COMANESCU FILATELIA SPECULAȚII FILATELICE (I) Întotdeauna filatelia i-a fascinat pe oameni, prin speculațiile care se fac în jurul mărcilor poștale. Căci multe din sutele de mii de mărci existente în lume au devenit rarități. Unele sunt piese de excepție precum prima marcă engleză de 1 penny (black penny), cea din insula Mauritius, tot de 1 penny, cea suedeză de 3 skilling (un unicat de culoare galbenă în loc de verde) sau cea de 1 cent din Guyana britanică, tot un unicat, pentru a le aminti doar pe cele care fac obiectul multor legende filatelice. Raritățile, mai numeroase, cu tiraje care ajung cel mult la cîteva mii de exemplare, deci mai accesibile colecționarilor, au prilejuit nenumărate speculații. Cauzele sunt desigur numeroase: numărul mărcilor oferite spre vînzare față de totalul acestora numărul celor dispuși să achiziționeze, posibilitatea încadrării mărcii în mai multe tematici filatelice, intrarea în circuitul expozițional a unor noi tematici și desigur, fluctuațiile valorice ale banilor diferitelor țări ale lumii. Dar, dacă achiziționarea propriu zisă a unei mărci poștale este în primul rînd rezultatul unei pasiuni, speculațiile care o însoțesc sunt, din punct de vedere sociologic, expresia dorinței milenare a omului de a vinde sau cumpăra. Exersată, îndemînarea intuitivă se transformă într-o pasionantă descoperire a subtilităților acestui comerț care necesită studiu sistematic, o cunoaștere cît mai largă a tematicii abordate, perseverență, răbdare și încă multe altele pe care doar cei ce au depășit o anumită treaptă a suficienței le cunosc cu adevărat. De fapt de la un asemenea nivel începe adevărata filatelie. Așa de pildă, prietenul meu, avocatul pensionar Dombora Teodor, care în cei peste 50 de ani de activitate filatelică a cunoscut destule modificări spectaculoase a prețului unor timbre, însă povestea că prin anul 1958 la insistențele unei oficiante a cumpărat 10 mărci sovietice Țiolkovski supratipar (Z 2016) aplicat după lansarea primului satelit (primul timbru de acest fel din lume) care l-au costat în total vreo 5—6 lei. Astăzi după 25 ani, valoarea fiecărei mărci a crescut de aproximativ 800 orii în acest caz, creșterea este justificată atît de tirajul relativ mic, doar 10 000 exemplare, cît, mai ales, de creșterea permanentă a colecțiilor dedicate cosmonauticii, din care o asemenea piesă nu poate lipsi. Dar, cîteodată, speculațiile ce se fac în acest domeniu, par să fie nejustificate, dacă nu chiar de-a dreptul unței eronate. Astfel țara noastră emite în fiecare an cîte 3—4 colițe nedantelate cu tiraj care de regulă nu depășește 50 000 exemplare. Dar achiziționarea acestora se face de regulă după un timp nu tocmai redus la prețuri care depășesc de cîteva ori valoarea imprimată pe colița respectivă. Or, într-o asemenea situație, caracterul de presă filatelică este atenuat deoarece în afara unor ștampilări de complezanță precum și a unor plicuri prima zi, nimeni nu va da gheș să francheze corespondența cu aceste colițe, mai ales că însăși procurarea lor, chiar la un preț mai mare ridică unele dificultăți. Ceva nu merge tocmai „perfect" la poștă, asta ca să fiu blind, cu o instituție care, față de noi, filateliștii, nu-i deloc blîndă. Dar asupra acestui subiect vom reveni. Căci intenția noastră i de a stăvili dacă nu tergiversările (noi încercăm s-o facem dar.. .), atunci măcar cele prea de tot! Mihai ALEXEI POȘTA FILATELICA: Caut Albania (Y 545-548; Y 593—596), Bulgaria (Y 2135-2139), R.D.G. (Y 777-782; Y> 1049-1052). Finlanda (Y 674-678; Y 697-701), Norvegia (Y 675-677); Turcia (Y 1014-1019; 2130-2134), neștampilate, în perfectă stare. Caut Albania (Y 1634-1641), R.F.G. (Y 195-198; Y 819), R.D.G. (Y 1407-1412; y 1779-1784; Y 1869-1874); Cehoslovacia (Y 2152-2156; Y 2271-2275), Turcia (Y 2164-2166), U.R.S.S. (Y 1580-1581), neștampilate, la prețul catalogului Yvert- Tellier. Ofertele se pot face pe adresa revistei „Familia". F AMILIA REVISTA LUNARA DE CULTURA EDITATA DE COMITETUL PENTRU CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA AL JUDEȚULUI BIHOR -----------------COLEGIUL DE REDACȚIE: ——--------Alexandru ANDRIȚOIU (redactor șef), Dumitru CHIRILA, Radu ENESCU (redactor șef adj.), Ioan GULBAN, Gheorghe SUCIU Apare la Oradea, la sfîrșitul fiecărei luni. Redacția și Administrația: Str. Romană nr. 1 Telefon: 1-41-29 și 3-13-67