Familia, 1868 (Anul 4, nr. 1-45)
1868-01-07 / nr. 1
m présca navalirea intunerecului si a barbarismului. Pucine, férte pucine stele licurira in acést’a nóapte lunga asupra poporului romanii, cari împreuna cu angerulu seu aperatoriu i-au indegetatu calea catra venitoriulu seu celu mândru. Dar’ in fine din’a se apropia. O lumina mai viua incepe a luci. Diorile renascerei se reversa in fine in toata frumuseti’a loru. Omeni alesi de provedintia si sacrifica ostenelele si vieti’a pentru a redica natiunea si a-i imbunatatî soartea. Numerulu loru s’a immultîtu mereu, si astadi avemu unu inceputu de literatura destulu de frumosu. Unulu din acei omeni aleşi de provedintia, alu caroru meritu e cu atâtu mai mare, cu câtu au pasîtu pe unu drumu mai pucinu amblatu, sau cu câtu au deschisu ei drumulu pentru alţii, unulu din acei apostoli ai nationalitatii noastre este venerabilulu barbatu din a cărui viétia voimu a da aici o scurta notitia pe câtu suntemu informaţi. Dlu A. Treb. Laurianu, tiulu parocului Paulu Treboniu, se născu in 20 juliu 1810 la satulu Foverte in Transilvania in regiunea Oltului. Invetiă elemintele limbei romanesci de la părintele seu insusi; la Sabiiu absolvi scólele primărie ger’mane si apoi gimnasiulu, folosinduse cu cei mai buni professori atâtu publici câtu si privati, de catra cari se initîă in limbele classice si moderne, in cea italiana, francesa, ispanica si anglesa, si cu ajutoriulu acestor’a siusiorâ subsistinti’a la studiele superiore. In anulu 1830 trecu la Clusiu la facultatea filosofica, unde remase pana la a. 1835. De acolo se duse la Vien’a si se ocupă cu studiulu sciintieloru matematice si fisice in institutulu politechnicu, asculta astr’onomi’a la universitate sub renumitulu dix lectoru J. J. Littrow, continuaxxdu totu de odata si studiele filologice, filosofice si politice. — la 1840 publică capo’opera Tentamen criticam in originem, derinationem et formam linguae romanicae in utraque Dacia vigentis, despre care uxiu invetiatu ronxam, a dîsu, ca cineva nu poate cunósce bine linxb’a romana înainte de a ceti acést’a carte. — La 1842 fu chiamatu ca profesoru de filosofia la Bucuresci. In acestu centru alu României pe langa ocupatiunile grele sale misiuni lucră multu pentru respaxxdirea lunxineloru si pentru desvoltarea si consolidarea simttului natiunalu intre romani , publică inxpreuna cu fericitulu N. Balcescu Magazinulu istoricu pentru Dacia in 5 volume. Traduse si tipări Manuariulu de filosofia lucralu după programa universităţii din Parisu, de Delavigne, după doxânui’a mai mnultor’a, si Manuariulu de filosofia si de literatura filosofica, de W. T. Krug după gustulu seu. Amendoue aceste serie de lucr'uri (istorice si filosofice) au fostu intrerupte prin evenimintele anului 1848. In primavér’a acestui anu, candu s’a inaltiatu stindar-dulu reinviexei nationale pe munţii si colinele Daciei centrale, candu audu strigatulu de libertate a fratiloru sei de peste Carpati, cari uniau vocea loru cu a toturoru poporeloru Europei, dlu Laurianu alergă in Transilvania si luă parte la adunarea cea grandiosa tienuta in 15 maiu pe campulu Libertatii la Blasiu. Ni este cunoscuta din istoria activitatea si rol’a ce era reservata acestui veteranu alu sciintieloru si alu libertății la acesta mare serbatoare. De aci fu insarcinatu impreuna cu J. Popasu, J. Maiorescu si J. Branu a duce la imperatulu Ferdinandu cex-ex-ile adunaxli. Candu ajunse in Austria (12/24 maiu) află Vien’a baricadata; imperatulu Fexdinandu fugise la Eniponte in Tirolu. Dlu A. Tr. Laurianu consultă cu socii sei, si se determină sâ plece la Eniponte după imperatulu. In 18/30 maiu petitiunea Romaliiloru se dede la Cabinetu. Imperatulu primi deputatiunea in 11 juniu, si respunse simplu, câ unirea Transilvaniei cu Ungari’a s’a decisu de catra diet’a de la Clusiu (18/130 maiu), si câ miixisteriulu ungurescu va impleni cex-ex-ile Romaniloru espuse in petitiunea loru. — După ce se intorse de la Emporte la Sabiiu, Laurianu se arestă in 6 augustu ca agitatoriu in contra Unguriloru si se aruncă in casarma. Poporulu romanii, mai vertosu din marginele militarie alergă la Sabiiu si ceru cu voce inpunatoare liberarea lui. In 13 augustu Prefectura Generala deschise portile Casarmei si d. Laurianu fix dusu in triumfu la Orlatu (centrulu regimentului romanescu.) La a dou’a adunare, care se trenula Blasiu intre 4 si 17 septemvre D. Laurianu se alese mexxxbru alu comitetului de pacificatiune, x’ecunoscutu si de comisariulu imperialu, generariulu Puchner. La adunax’ea de la Sabiu, in 16 decemvre fix fixsarcinatix de a merge la Vien’a inpreuna cu Popasu spre a solicită de la junele imp. Frenciscu Iosifu aprobarea cereriloru formnulate la adunar’ea de la Blasiu. Deputaţii romani nu aflara neci de asta data pre imp. in capital’a imnpex’iului, ci pui’cesera asié dara la Olmttz , unde ajunsese pe altu drumu si episcopulu Siaguna, si in 13 fauru 1849 presentara noului monai’cu petitiunea Romaniloru. Ixi martin se publică constitutiunea imperiului, care promitea totororu persóneloru si toturorunationalitătiloru egalitate de drepturi. După ce se