Familia, 1886 (Anul 22, nr. 1-52)

1886-02-16 / nr. 7

Anul XXII. FAMILIA procederea ce intrebuinţăză inchipuirea poporului spre a represinta prin cuvinte sensibile ideile cele abstracte. Unde, unde va trebui să caute poetul sau scriitorul român isvorul inspiraţiunii sale? Ţăranul trebue să fie adevăratul nostru dascăl şi in şcola sa s’ar cădă să mărgă să inveţe toţi aceia, cari ar dori intr’adevăr să scrie potrivit cu geniul limbei noastre. Aşă au făcut eminenţii noştri scriitori — un Bâlcescu, un Odobescu, un Haşdău; de acolo s’au inspirat un Emi­­nescu. . . . Toate încercările Academiilor de a făuri o limbă a viitorului, n’au nimic a face cu realitatea. Poporul, şi numai poporul, este factorul inconşcient, care sporeşce şi imbogăţeşte o limbă. Conferenţiarul salută cu bucurie pe toţi aceia ce au urmat şi ur­­măză după geniul poporului — aşa »Magnum Etymo­­logicum« al dlui Haşdău şi urăză ilustrului seu autor, vigoarea necesară spre a duce la capăt acăsta operă monumentală. Dela Vrancea admiră, împreună cu noi toţi, scrie »Epoca« de unde scotem acestea şire, plasticitatea espresiunilor ţăranului român şi chiar, dăcă am pută dice astfel, brutalisarea tuturor impre­­siunilor, tuturor sensaţiunilor sale. Citaţiunile in spri­­jinul acestei tese au fost relevate cu atâta spirit şi cunoscinţă de causâ, ele au fost atât de numerose şi de bine alese, incât e peste putinţă a le reproduce măcar in parte. Altminteri acăstă tesă e forte uşoră de dovedit. N’ai decât a deschide prima carte de basme său de poesii popolare şi vei pută spicui cu abundanţă asemenea esemple. Tocmai aceste idiotisme sui-generis, sunt ceea ce dă acel farmec nepovestit tuturor producţiunilor masei popolare şi care le face să fie admirate şi de străini, cu toate că primesc o im­­presiune slăbită prin înjghebarea lor intr’o altă limbă. Numărul cetitorilor români, scrie dl G. Bariţiu in »Transilvania,« creşce nespus de incet, ără in unele regiuni nu creşce nicidecum, ceea ce se adevereşce mai de aprope şi prin mărturisirea câtorva corespon­denţi ai diarelor politice, dela cari aflăm, că in cutare părţi de ţărâ poţi alerga prin câte 9—10 comune de prin pregiur şi nu vei afla pe la români o singură feie periodică românăscă şi nici de alte limbi f­ără din ceea ce numim carte, abia vei da ici-colo de câte un călindar, care vise in partea sa literariă remâne peste tot anul necetit şi necunoscut, până când mai pe urmă ajunge ca material de aprins focul. Aceste sânt tot atâtea urme ale selbătâciei, in care fusese aruncat poporul şi chiar clerurile in văcul pe când nici chiar cărţile rituale ale bisericei printate nu se puteau tipări fără o strictă censură prealabilă, vnse şi aşa numai in două tipografii, la Buda şi la Biaş. Din biblioteca „Tribunei“ in Sibiiu au apărut doue broşure noue: »Căldăruşa cu trei picioare,« po­veste franţuzăscă, de A. Genevray, tradusă de Eleo­nora Tanasescu, preţul 8 cr. său 16 bani. — »Genu­­şotea« poveste de I. T. Mera, preţul 8 cr. său 16 bani. De vendare la Institutul tipografic din Sibiiu. Brosure noue. Dl B. P. Harden şi Radu Negru, studiu istoric de Ion N. Şoimescu, de vendare in librăria Socec şi Ioniţiu in Bucuresci.­­— „Despre agiu, concurs, esportul vitelor şi velniţi,“ a apărut la Iaşi şi se află de vendare in librăriile Dim. Daniel şi fraţii Şaraga. Curs de limba italiană, pentru scălele secundare, partea I, Etimologia şi cele mai însemnate regule sin­tactice cu teme pentru deprinderi, de M. Strajan, pro­fesor de limba italiană şi de limba şi literatura română in cursul superior al liceului din Craiova, a eşit de sub tipar acolo. Preţul? Un lexicon montanistic. Cetim in »Romanische Revue«. Precum ni se impărteşeşte, va apără in cu­­rând un nou op intitulat: »Lexiconul celor mai intrebu­­inţaţi termini technici la mine şi colturi; partea germană­magiară-română« (Wörterbuch der beim Berg- und Hüttenwesen am häufigsten vorkommenden technischen Ausdrücke; deutsch-ungarisch-romänischer Theil) al cărui autor e montanistul diplomat din Ora­viţa G­. Pocrean. Acăsta e partea primă (germană) a cărţii atât de preţiosă pentru montanişti, căreia va mai urmă un al doilea şi al treilea tom (maghiar şi român). Tomul intâiu e de 8 cale şi costă 1 fl. Stupăritul. Cetim in »Luminatoriul:« Sântem in­formaţi din funte sigur, că zelosul şi distinsul nostru preot rssd. Suetoniu Petroviciu din ’Checia, carele de mai mulţi ani fiind membru ord. al societăţii regni­­colare de apicultură şi ocupându-se din­adins cu acest frumos şi rentabil ram al economiei, vastele sale cu­­noştinţe şi esperinţe le-a pus pe hârtie, in scopul d’a tipări un opsor in limba română, sub titlul: »Cate­hismul apiculturei». Teatru şi musică. Teatrul Naţional din Bucureşci, după cum sem­nalarăm in nr. trecut, cjilele din urmă a represintat pentru prima­ oră tragedia »Pygmalion.« Succesul pri­mei represintaţiuni a fost complet; mai la vale dăm informaţiuni mai detaiate in asta privinţă. Despre a doua represintaţiune găsim in »Epoca» următorele sire: »Astădată capul d’operă a dlui colonel Bengescu s’a jucat înaintea unei săli cam gole. Curios public mai este şi in Bucuresci. In loc să incurajeze ce e frumos, el alărgă pe la cafă-chantant. Semn al timpului. Dar e vina şi a autorului. Dl colonel Bengescu işi plă­­teşte astăzi păcatul. Dlui a fost cel dintăiu care a contribuit să falsifice gustul publicului. Dl colonel Bengescu e primul autor care a iniţiat in româneşce pe români la farsele operetei francese şi germane: Giroflă, Mascotta şi altele, traducţiuni ale dlui, sunt microbii care fac atât reu lui Pygmalion. Lumea po­­sitivă de astăzi nu se mai interesăzâ de amorurile Astarbeei şi de tirania lui Pygmalion, cari trăiau in­­ainte de Christos. Betina imitând pe curcani, Boccacio făcând pe grădinarul şi Bolero jucând cancanul, ne desfată mai mult decât tirada, forte frumosă intr’adever, ce recită dl Manolescu, inainte d’a se duce să omoare pe tatăl seu. Teatrul nostru naţional care trebuia să fie o şcolă pentru moravuri şi gust, de aceea e şi sub­venţionat de stat, a preferit să devie o sucursală »des Foliesbergères« şi astăzi işi trage păcatul, căci nu mai poate să atragă lume decât cu programe de cafă-chantant său cu operete jucate ca la circ. A treia represintaţie a lui »Pygmalion« continuă acelaş diac, joi săla a fost foarte frumosă. Toţi actorii s’au întrecut şi sala eră plină. Dar direcția teatrului a găsit cu cale să între­rupă piesa dlui colonel Bengescu, că mergea pră bine, pintr’o serată de cafă-chantant. Duminecă ărăș s’a jucat »Pygmalion.« Cu acăsta ocasiune, succesul — scrie »Românul« — s’a afirmat cu desăvârşire. Sala era tot atât de plină ca şi la cea d’intern represin­taţiune. Frumosă represintaţiune atât din punctul de vedere artistic, cât şi din cel financiar. Casa trecea peste 8.000 de franci.« Marţi s’a luat a cincea oră. „Pygmalion,“ tragedia dlui Bengescu, a fost — după cum ne spune »Românul« — primul succes bine recunoscut in stagiunea acesta al teatrului Naţional din Bucureşci. La represintaţiunea primă sala eră plină de sus până jos. Aplause şi rechiemări după fie­care act. Corone şi buchete. Una din cele mai frumose serbări literare la care am asistat.« Dl Gion scrie tot in »Românul,« că acăsta piesă e prima tra­gedie română originală, brodată pe subiect antic de un scriitor care, cel dinteiu la noi in alcătuirea unei astfel de piese, s’a hotărit să crădă că planul, desfă­* 81

Next