Flacăra Iaşului, septembrie 1968 (Anul 24, nr. 6833-6857)

1968-09-27 / nr. 6855

Flacăra I­aș­ului pagina 2 o recentă an­chetă între­prinsă in m­o­dul a 211 ti­neri, în legă­tură cu preferin­ţele lor literare, o­­ferea rezultate de­loc lipsite de inte­res. Iată citeva ci­fre semnificative. Din­ 211 răspunsuri, n­um­ele lui EminescU eră prezent în 111, al lui Sadoveanu în 56, Caragiale — 53, Rebreanu — 39, Creangă — 31, Coş­­buc — 30, Alecsan­­dri — 30, Teodorea­­nu — 19, Topîrcea­­nu — 18, Slavici — 15, Labiş — 15, Ar­ghezi — 10 etc. In ce priveşte literatu­ră universală în frunte se situa Du­mas (27), puţind fi menţionate, ca sem­nificative, şi alte nume : Jules Verne (10), London (8), lis­ta încheindu-se cu Dostoievschi, Hemin­gway, Kafka, Sa­linger, Sartre ş.a. Fiind vorba de ti­neri, putem trage concluzia că ceea ce le oferă valabil şcoala în această privinţă este cultul valorilor clasice, în primul rind al celor româneşti, element prezent intr-o can­titate impresionantă in conştiinţa actua­lei tinere generaţii. O a doua concluzie este însă aceea a deosebitei atracţii pe care literatura de aventuri o are asu­pra tînărului. Numai aşa se poate expli­ca prezenţa, în res­pectiva Ierarhie a preferinţelor litera­re, a lui Radu Tu­doran înaintea lul Bacovia şi a lui Că­rii­ Petrescu, a Iul Haralamb Zincă îna­intea Iul Sebastian şi a lui Teodor Con­stantin înaintea al­tor scriitori contem­porani, care nu cul­tivă literatura de aventuri. In sfîrşit, imaginea globală trădează o anumită lipsă de discerno­­mitit. Preferinţele nu indică întotdeauna preocuparea pentru armonizarea lecturi­lor, pentru cuprin­derea, cu precădere, a celor mai proemi­nente piscuri ale geografiei spirituale a literaturii naţio­nale şi universale. Nu e mai puţin adevărat că prefe­rinţele manifestate în planul valorilor Unanim acceptate au uneori un caracter platonic, ele consu­­mîndu-se în anii de şcoală şi imediat ur­mători, fără a se concretiza în achizi­ţionarea unor ediţii care să faciliteze o periodică reîntîlnire cu unul sau altul din scriitorii faţă de care cel chestionat ş i-a manifestat, cu toată sinceritatea, admira­ţia. Ca să nu mai vorbim de faptul că volume absolut ne­cesare în procesul de învăţămînt — cu lecturi individuale —­ întîrzie în vitri­nele librăriilor mult timp după ce ediţia în cauză ar fi tre­buit să fie epuizată. Dacă e să ne refe­rim numai la libră­riile din Iaşi, după un an, din Titu Ma­­iorescu — Critice, dintr-un număr de 1.500 exemplare (co­lecţia Minerva) mai sun­t încă disponibi­le 500, iar din 3.000 (colecţia Lyceum) nu mai puţin de 2.200. Din Alecsan­­dri mai sunt 1.200 din 1.500, din De­­lavrancea 2.000 din 3.000, iar din Sainte Beuve — Portrete literare — 100 din... 400. Cifrele vizează, desigur, capacitatea de absorbţie a cărţii de către întreaga masă a publicului cititor. Dar, prin specificul lor şi prin făptui că au fost e­­ditate, unele d­in co­lecţii special desti­nate tineretului, ele indică laculte în o­­rientarea acestuia, privind selecţia lec­turilor necesare. Pentru că, în de­finitiv, se citeşte mult. Şi nu lipsa de interes pentru lec­tură este cauza în­­tîrzierii amintitelor volume în librării şi, probabil — chiar dacă nu în aceeaşi măsură —: In biblio­teci. Dar, ce se ci­teşte? Iată răspun­sul primit, nu de mult, de la persona­lul Librăriei nr. 2 din Iaşi : Se obser­vă un mare interes pentru anumite cărţi la elevii clasei a VIII-a, a IX-a. E vorba de colecţiile „Clubul temerarilor”, „Biblioteca şcolaru­lui", „Lyceum". De asemenea, sunt elevi care caută colecţia „Orizonturi". Sunt u­­nii elevi din clasele mai mari care soli­cită literatură uni­versală, ştiinţifică... Mai puţin interes şi vreodată de loc am observat la ele­vii din ultim­a clasă şi chiar la studenţii din primii ani. A­­ceştia solicită de o­­bicei numai cărţi de specialitate şi colec­ţia „Aventura”. Pe de altă parte, a­­vem cărţi care stau. Unele, poate, pe bună dreptate. Dar „Papuciada" de Că­mii­ Petrescu ? Sau „Studii de literatură Universală” de Phi­­lippide? („Biblioteca Şcolarului") din care aproape 100 îşi mai aşteaptă cumpărăto­rii ? fixistă, totuşi, un numitor comun In preferinţele tinerilor. Ancheta la care ne referim constata­t­­ura romantică a uni­versului lor, conisi­­derarea lucidă a po­sibilităţilor pe care ni le oferă civiliza­ţia contemporana. Îmbinarea aproape paradoxală a unor preferinţe legate de zonele, să le zicem "grele", ale artei si cele ale industriei de divertisment. Co­pleşiţi, insă de can­­titatea de informa­ţie cultural-artistică (foarte diversă) ce li se oferă (radioul, televiziunea, filmele, în general spectaco­lele, acestea din ur­mă în îngrijorător de mare proporţie uşoare) ei se mode­lează mai mult pe baza obişnuinţelor ce le sînt inculcate şi mai puţin pe cea a selecţiei calitative. Or, această selecţie presupune o orienta­re de care sînt res­ponsabile atît şcoala cît şi familia. Primele cărţi a­­ting în mina cupl­­ului prin interme­diul familiei. Crite­riul după care sînt procurate este acela al unor coperţi şi ilustraţii cît mai a­­trăgătoare, elemente preponderente pen­tru cărţi adresate u­­nei vîrs­te specifice. Cum se face însă că acest criteriu persistă ani la rînd, ajungîhdu-se la a-l folosi şi în procura­rea cărţilor pentru adolescenţi? O co­pertă agreabilă şi o anume factură ,uşoa­­ră, de divertisment, a textului nu­­pot în nici un caz să fie indicii hotărîtoare în alegerea cărţilor, a lecturilor — atît de importante în forma­rea unui caracter şi a unei viitoare per­sonalităţi­­ în stabi­lirea orizonturilor culturale ale orică­­rui om ! S-ar putea răspun­de că baza o con­stituie, totuşi, Şcoa­la, ale cărei îndru­mări şi exigenţe sunt hotârîtoare şi nu a­­ceastă direcţie. Da. Din păcate, însă, u­­neori, Îndrumările sunt vagi, neconclu­dente şi exigenţele se rezumă la par­curgerea textelor selectate (nu totdea­una CU suficientă ri­goare ştiinţifică !) in manualele şcolare, „Biblioteca şcola­rului", „Lyceum", „Pagini din istoria patriei", „Oameni de seamă", „Mîini în­­demînatice", „Să ştim", precum şi alte colecţii şi serii apar­­ţinînd uneia sau al­teia dintre edituri certifică preocupa­rea acestora de a Cărţi care aşteaptă veni in întimpina­­rea unei folositoare şi judicioase siste­matizări şi diversi­ficări a lecturilor. Aceste preocupări e­­ditoriale sînt me­ritorii, dar nu şi su­ficiente. Ele trebuie completate printr-o mai temeinică inter­venţie a familiei si a şcolii in cultiva­rea dragostei tînăru­lui pentru carte şi in înarmarea aces­tuia cu necesarul spirit de discernă­­mînt si gust estetic, pentru a distinge in­tre ceea ce este esenţial si neapărat necesar în domeniul lecturii si ceea ce, prin abuz, poate constitui o regreta­bilă risipă de timp. Toate cărţile sunt tipărite spre a fi citite. Dar o lectură neorientată şi dezor­donată poate mai mult să strice, decit să ajute. Mai ales în anii în care lectura particulară este un auxiliar de primă importanţă in acti­vitatea instructiv-e­­ducativă, amplă şi minuţios ierarhizată, a şcolii. Acţiunea pornită la începutul acestui an şcolar de către Inspectoratul şcolar judeţean, în colabo­rare cu Centrul de librării, pentru a a­­juta elevii să-şi procure din timp cărţile necesare şi să-şi formeze biblio­teci pe clase este mai mult decit me­ritorie. Paralel însă ar trebui luate şi al­te măsuri, care să faciliteze procurarea de cărţi, eventual cu plata în rate, iar părinţii să fie con­vinşi, cu tact şi ar­gumente corespun­zătoare, de necesi­tatea sprijinirii unor asemenea importan­te iniţiative. Aceas­ta, mai ales că bi­blioteca şcolii, oricît de bogată ar fi, nu poate pune la dis­poziţia elevului în­tregul fond de cărţi, iar numărul de e-­xtemplare achiziţio­nate (din majorita­tea titlurilor de pri­mă importanţă) este, oricum, mic faţă de efectivul claselor vi­zate. Elevii trebuie să fie informaţi asu­pra­­ noutăţilor edi­toriale, să fie sfătu­iţi şi sprijiniţi în a-şi constitui, după posibilităţi, biblio­teci personale, axa­te în primul rînd pe cerinţele biblio­grafiei şcolare. Lor ar trebui să li se vorbească despre cărţile existente sau cele în curs de apa­riţie, prin mijloace de popularizare mai adecvate —­ tipă­­rindu-se, de pildă, şi pe plan local a­­fişe, foi volante, ca­taloage etc. Deocamdată, efor­turile îndreptate că­tre popularizarea cărţii şi orientarea lecturilor sînt încă (fie şi cu excepţiile existente) destul de anemice. Dovadă, cărţile de indiscutabilă valoa­re care mai aşteaptă în librării. Sergiu Teodorovici AGENDA Excursii în străinătate Filiala Iaşi a „Automobil-Clubului Român“ organizează pentru membrii A.C.R. excursii in străinătate. La 20 no­iembrie se va da „startul“ intr-o excursie de 6 zile in Bulgaria şi Turcia. Preţ informalivi 1.450 de lei pentru posesorul autoturismului şi 850 de lei pentru celelalte persoane. La 30 noiembrie şi 7 decembrie vor avea loc excursii de cile 4 file in U.R.S.S. pe itinerariul Huşi — Chişinău — Odesa. Preţ informativ : 529 de lei şi, respec­tiv, 491 de tei. Se asigură masă, cazare, benzină, bani de buzunar. înscrierile se fac pină la 10 octombrie pentru excursia din Turcia şi cea din U.R.S.S. cu plecarea la 30 noiembrie şi pină la 15 octombrie pentru cea din 7 decembrie, la garajul O.N.T. (lingă stația PECO Păcurari), telefon 4846. Tablou degeaba Păcurari. Duminică, ora 8:45. Capătul liniei. Lumea co­boară din autobuzele ce sosesc din centru. Către Fabri­că de antibiotice nu pieri că nici o maşină, înghesuială. Dispe­cerul aleargă de la o maşină la alta, înjurind. Nici un şofer n-are „dispoziţie“ să meargă la fabrica. Unul se oferă dar n-are tablă (fără tablă nu se poate conduce). Dispecerul înjură. Nimeni nu ştie nimic. Prin stafie trece un autobuz către fabrica­ bolid. Dispecerul nici nu are timp să mai înjure, căci.. .urlă la nişte cetăţeni care îndrăznesc să se urce intr-o maşină. Ce vină au, dacă e dispoziţie de sus ca drumul de la Nicolina la Fabrica de antibiotice să fie împărţit in două (Nicolina—Păcurari 0,80 de lei, şi Păcurari—Fabrica de antibiotice—3 staţii—1­0 leu). Conducerea I.T.I. hotărăşte. In sfirşit, apare o maşina cu dispoziţie expresă de a transporta cetăţenii către Fabrica de antibiotice. O înghesuială de nedescris. Im­perturbabil, peste întreg tabloul, tronează taxatoarea Care Îşi admiră manichiura. Avansaţi înainte ! Exemplul maestrului In deschiderea meciului de divizie C. Penicilina *»­­Mea Bacău au evoluat două formaţii modeste de juni­ori. Nu ne propunem însă să vorbim despre meciul in sine, ci despre un fapt care a stîrnit, pe bună dreptate, indignarea spectatorilor prezenţi duminică dimineaţa pe terenul Penicilina. In timpul desfăşurării meciului, pe tuşă, se agita antrenorul juniorilor constructori, V. Amuntencei, care, intr-o stare jalnică de beţie, clătinîndu-se şi injurind, adresind jucătorilor tot felul de grosolănii, a oferit o mostră de „educaţie" tinerilor săi elevi pe care, in pauză, i-am găsit pe tofî cu ţigările in gură. De, exem­plul „maestrului" ... Trei zile cheful a ţinut... — Să fie Intr-un ceas buni­coasta N. Boronea, factor poştal la Oficiul PT.T.R. Strunga, ciocnind un pahar cu prietenii săi, la restaurantul din staţiunea balneară. — Să mai vină un rînd ! Şi-a venit. N. Boronea a ch­eluit citeva zile în şir. Avea de unde, îşi Însuşise 1.730,70 de lei—pensia cuvenită soţilor V. și A. Popa din satul Movileni, comuna Heleșteni. Prins, a fost deferit justiţiei■ Ceasul rău... In parc. Foto: T. Baciu —corespondent De­legarea jocului apărut în nr. 6854 al ziarului nostru ORIZONTAL: 1. Drum bun — Sa­t 2. Rută — Nufăr; 3. Uliţă — Loto ; 4. Mal — Unit­ă ; 5. Et — Platoşă ; 6. T — Plată — Ij 7. Mai — Utili; 8. Vărsare — Am ; 9. Arcana ■— Aba, 10. Leat — Locaş. Profilul spiritual al oraşului (urmare din pag. 1) rentă, atitudine exigentă faţă de munca proprie, un climat de crealie. Sunt şi alte posi­bilităţi de destindere intelec­tuală şi fizică. Pentru tineret se iniţiază deseori manifestări pe specific: colocvii, con­cursuri, seri distractive. „Cer­cu­­l de iniţiere muzicală se bucură de caldă primire la destinatari“, relevă tov. Oh. Martiniuc, metodist al Casei de cultură. Se mizează in vi­itorul apropiat pe un reduta­bil succes al universităţii populare, care va lua Ii­­tijă in toamna acestui an. E vor­ba şi de inaugurarea unui Cerc de arte plastice. La Hirlău se resimte trebu­inţa găsirii unor mijloace şi for­me de activitate mai pre­tenţioase de scoatere din u­­nanimat a diverselor categorii de creatori. O existenţă ob­scură au cercurile literare; orchestra semisimfonică — propusă cîndva — a rămas un deziderat. Subttitatele So­cietăţilor ştiinţifice trăiesc şi ele un anonimat. Un marineu literar unde să fie invitaţi Cu regularitate scriitori şi critici ieşeni care să citească din producţiile originale şi, ală­turi de ei, să-şi prezinte lu­crările membrii cenaclului local n-ar putea decit să dea aripi talentelor din oraş. Da­că recitalul literar ar fi com­pletat cu unul muzical-Core­­grafic, publicul n-ar avea de­c­it de ciştigat. Instrumentele moderne de Comunicaţie culturală trebuie să fie mai bine valorificate in procesul cultural-educatv de masă. Comunicările cerce­tătorilor din domeniul istoric ar putea fi ţinute sub formă de Conferinţe în săli publice. Apoi, ni s-a spus, şi aici ca şi la Paşcani, spectacolele teatrale şi muzicale ale for­maţiilor profesioniste sunt a­­deseori programate nU după gusturile şi nevoile oraşului, ci întâmplător, după cum dic­tează interesele acestor for­maţii care vizitează oraşul. Pentru un locuitor din Hâlău, citeodată duminica nu însem­nează o zi în care să partici­­pe din plin la viaţa cultura­lă. Cu toate că există, prin­tre altele, putinţa creării u­­n­ui ansamblu folcloric repre­­zentativ, în stare să ofere maselor spectacole de ținută artistică, întreprinderea este tărăgănată. $i, în sfirșit, Id TO FRU­MOS : Căminul cultural­­încă se irtai numește Ost­iei ?!I du­ce o activitate modestă, dar notabilă. ~~ De ce. ? —­­Pen­tru că — după cum r­e de­clara tov. Ioan Ionel, directo­rul acestui aşezămînt de cul­tură — publicul găseşte aici „casa lui spirituală“ în care se concentrează şi artă, şi li­teratură, Şi ştiinţă, Şi stoiul medicului, şi jocuri distracti­ve“. Pe linia modernizării, a luat fiinţă o orchestră de mu­zică uşoară la instrumente e­­lectronice. Pentru sezonul toamnă-primăvară se preco­nizează o mare diversitate de acţiuni şi manifestări. Tirlul lui Ibrăileanu şi al lui Neculuţă ambiţionează a deveni un oraş modern pe pian cultural. Astfel, farma­­ţia de teatru de amatori ţinteş­­te Să ajungă un ansamblu artis­tic care Să facă faţă unor spectacole cu pretenţii. S-ar putea pune problema organi­zării UnUi cor al Salariaţilor din Invăţămînt şi sănătate şi a Unei ’ orchestre a elevilor. Inaugurarea unor cluburi in Întreprinderi ar fi de aseme­nea o măsuţă binevenită. Să nu se uite nici tineretul şco­lar. Crearea unei activităţi model, cu rezultate pozitive, ar putea fi apoi Îmbrăţişată şi de căminele culturale săteşti vecine. In ceea ce priveşte activitatea formaţiilor artisti­ce de amatori, ea nu trebuie să se rezume a constatat do­ar apendicele altor mannifestări, după stereotipa formulată : „urmează un frumos program dat de echipele artistice.­ ci se cuvine să aibă o activi­tate proprie, de sine stătă­toare. Se cer acţiuni mai efi­ciente în vederea cunoaşterii de către oameni a tradiţiilor locului, a prezentului şi în­deosebi a Viitorului oraşului, perspectivele lui de dezvolta­re economică, socială şi cul­turală.­­ Profilul spiritual al oraşu­lui actual se aseamănă cu o uriaşă frescă în mozaic, în necontenită prefacere. Fieca­re generaţie adaugă tabloului existent acte de cultură, pro­duse ale artei sau ale ştiin­ţei, îmbogăţindu-l. Pentru ca relaţia­­ cultură-public să fie realizată e nevoie de un catalizator. Sediile de cultură sunt cele chemate să creeze acest climat cultural in care creatorii să-şi poată pune în valoare potenţele, iar cetă­ţeanul obişnuit să-şi asigure hrana minţii şi a sufletului, pe măsura vremurilor grandi­oase pe care le trăim. O dată depăşite integral şi pretutin­deni formele funcţionăreşti de manifestare a preocupării pentru existenţa spirituală a oraşelor, trebuie să se ajun­­s a fi la rezolvări vii, realmente interesante, înscrise in peri­metrul vieţii civilizate moder­ne Căci cultură pentru Ora­şul contemporan e un blazon­ necesar care obligă. Comemorări Suzana Pîrvulescu Mişcarea muncitorească din România a crescut în de­cursul istoriei sale figuri de luptători eminenţi, care au jucat un rol important în or­ganizarea luptei clasei munci­toare împotriva exploatării, pentru drepturi şi libertăţi de­mocratice, pentru o Românie liberă şi independentă. Prin­­tre aceste figuri luminoase de care aminteam mai sus se nu­mără şi Suzana Pirvulescu. Cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la naşterea sa, evo­căm iti­bundurile care urmează unele momente mai importan­te ale vieţii şi activităţii sale. Suzana Pirvulescu s-a născut în anul 1898 in oraşul Tirnă­­veni, fostul judeţ Tirnava Mică. De la frageda vîrstă de 10 ani, Suzana Pirvulescu a început să muncească pentru a-şi ciştiga existenţa, colin­­dînd oraşele Transilvaniei. La vîrsta de 17 ani, s-a căsătorit cu Un muncitor din Sibiu care după un an a murit în­­tr-un accident, ea fiind nevo­ită să asigure existenţa copi­lului născut între timp. Intr-o fabrică de încălţăminte, unde a pătruns cu destulă greutate, datorită condiţiilor vitrege din aceşti ani, a învăţat meseria de b­irtuitoare. Din anul 1923, cînd s-a în­scris in organizaţia sindicală a fabricii Herdan din Sibiu, devenind imediat o activistă de bază a sindicatului, începe propriu-zis activitatea sa me­ritorie în rindurile mişcării noastre muncitoreşti. In anul următor, cînd regimul bur­­ghezo-moşieresc a aruncat Partidul Comunist Român în ilegalitate, Suzana Pîrvulescu devine membră a P.C.R. primi­tă fiind de organizaţia din Sibiu. Datorită activităţii sale, fiind o bună organizatoare şi propagandistă, ea a fost per­manent supusă prigoanei or­ganelor represive ale statului burghezo-moşieresc. Muncind din greu, îndeplinindu-şi cu abnegaţie sarcinile încredin­­­ţate de partid, Suzana Pîrvu­lescu îşi făcea timp să în­veţe, să citească, să studieze necontenit. In anul 1928, C. C. al P.C.R. hotărăşte ca Suzanei Pirvulescu să i se încredin­ţeze o muncă la Bucureşti în­ aparatul tehnic central al partidului. Din această peri­oadă datează, cu ocazia mi­siunilor pe care le avea de îndeplinit, nenumăratele depla­sări pe care le-a făcut în toată ţara, cunoscînd­ oamenii şi problemele care ii fră­­mîntau, luînd contact cu nu­meroase organizaţii ale P.C.R. Suzana Pîrvulescu s-a făcut repede apreciată şi iubită pentru ingeniozitatea şi felul întreprinzător cu care acţio­na, pentru modul cum apăra oamenii şi materialul de partid, de nenumăratele ame­ninţări ale Siguranţei. Mun­ca de partid pe care a des­făşurat-o Suzana Pirvulescu de-a lungul anilor s-a soldat deseori cu arestarea şi mal­tratarea sa, ceea ce, departe de a o intimida şi înfricoşa, a îndirjit-o şi mai mult. In anul 1936 este arestată împreună cu un întreg grup de activişti ai P.C.R. Condam­nată şi întemniţată la Vă­căreşti, Suzana Pîrvulescu nu şi-a pierdut nici un mo­ment optimismul şi încrede­rea nestrămutată în victoria clasei muncitoare. In închi­soare, a desfăşurat printre ceilalţi deţinuţi o susţinută activitate propagandistică îm­părtăşindu-le din cunoştinţele sale, vorbindu-le despre pro­blemele la ordinea zilei : si­tuaţia internă şi sarcinile cla­sei muncitoare, pericolul pe care îl reprezentau fascismul pe plan european şi planu­rile sale legate de România, modul în care trebuia acţi­onat pentru stăvilirea acestui pericol etc. De la începutul anului 1937 situaţia deţinuţilor poli­tici din închisorile României devenise din ce în ce mai grea. In închisoarea Văcă­reşti, care nu făcea excepţie de la situaţia generală, exista un număr mare de bolnavi care nu puteau fi îngrijiţi din cauza condiţiilor inumane în care erau ţinuţi. Sub îndru­marea P.C.R., au fost orga­nizate, în aceşti ani, nume­roase întruniri şi manifesta­ţii antifasciste, s-au iniţiat — adesea sub zidurile închisori­lor — acţiuni în sprijinul deţinuţilor comunişti şi anti­fascişti. După un an de zile, Suzana Pîrvulescu a fost mu­tată la închisoarea Dumbră­veni, boala contractată la Văcăreşti agravîndu-i-se în mod simţitor. In anul 1939, după aproape trei ani de de­tenţiune, părăseşte închisoarea cu sănătatea serios zdrunci­nată în urma regimului la care a fost supusă alături de alţi comunişti şi antifascişti români. Neconsimţind nici un moment de a-şi întrerupe activitatea revoluţionară, par­te integrantă şi inseparabilă a vieţii sale, în primii ani ai dictaturii militaro-fasciste partidul i-a încredinţat o muncă importantă în Comite­tul Central al Apărării Pa­triotice. Aceeaşi muncă plină de devotament a caracterizat şi această ultimă etapă a vieţii sale, acţionînd în di­recţia lămuririi unor largi mase asupra caracterului şi consecinţelor dictaturii mili­taro-fasciste pentru soarta poporului român, militînd îm­potriva războiului antisovie­­tic la care România a fost atrasă ca o anexă a Germa­niei fasciste. In acest timp, boala căpătată în închisoare se agravează cu repeziciune. Organismul ei slăbit n-a mai putut rezista. Cu toată voin­ţa ce o însufleţea, Suzana Pîrvulescu a trebuit să fie transportată la Spitalul Co­­lentina unde a încetat din viaţă la 7 aprilie 1942. Ulti­mele sale gînduri au fost îndreptate spre tovarăşii ei, spre clasa muncitoare şi po­porul căruia i-a închinat scurta sa viaţă. Suzana Pirvulescu rămîne în amintirea poporului nostru un simbol al devotamentului şi eroismului puse în slujba unui ideal măreţ, L. Eşanu ­­venit toamna. Cum aţi pregătit instalaţiile de termoficare? (urmare din pag. 1) dă a respecta normele tehni­ce şi punînd în pericol insta­laţiile şi chiar pe cei care le deservesc, ca să nu mai vor­bim de dezavantaje economi­ce. Semnalînd această situ­aţie, noi atragem atenţia be­neficiarilor că sîntem hotăriţi să respectăm normele tehni­ce avizate de forurile supe­rioare de stat, că ei vor tre­bui să suporte Consecinţele neîncălzirii la timp a Spaţii­lor de care dispun. In aceas­tă ordine de idei aş vrea să semnalez două aspecte mai deo­sebite. După cum este cunos­cut, la Manta Roşie se con­struieşte un depozit de mărfuri al Ministerului Co­merţului Interior. Trebuie să arătăm însă că proiectul de execuţie al instalaţiei de a­­limentare cu căldură a depo­zitelor (lungimea racor­dului termic este de cca. 1 km.) nu este res­pectat din punct de vedere tehnic şi al normelor de pro­tecţia muncii, deşi prin or­ganele noastre de resort am atras atenţia Grupului 5 in­stalaţii care realizeză lucra­rea sa treacă la remedieri. Noi prevenim atît pe con­structor cît şi pe beneficiar că fără remedierile corespun­zătoare C.E.T. Iaşi nu va furniza căldură depozitelor. La o altă lucrare de insta­laţie, acea destinată să ali­menteze cu căldură Fabrica de ceramică, de asemenea nu se respectă condiţiile tehni­ce necesare unei bune func­ţionări, se recurge la impro­­vizaţii (constructor I.E.C. Bucureşti), deşi observaţiile noastre sint cunoscute. Mai mult decit atît, deşi Fabrica de ceramică doreşte să pri­mească căldură la sfirşitul lu­­nii decembrie a.c„ n-a asi­gurat fondurile decit pentru jumătate de lucrare. In ase­menea condiţii, cu toată bu­năvoinţa noastră nu-i vom putea veni în sprijin. In buna funcţionare a In­stalaţiilor termice existente întîmpinăm unele greutăţi din partea Trustului local de construcţii care, cu prilejul unor săpături şi al altor lu­crări, distruge unele canale termice în zonele unde se construiesc noi blocuri de lo­cuinţe. Aceasta poate duce la avarii în reţelele de alimen­taţie, ceea ce ar însemna scoaterea din circuitul de în­călzire a unor cartiere în­tregi. Deşi conducerea centra­lei a semnalat aceste neajunsuri şi a rugat conducerea Trus­tului de construcţii să ia măsuri pentru a se lucra cu mai multă grijă, totuşi se continuă folosirea aceloraşi procedee. Pentru a rezolva fi­nele lacune de proiectare şi execuţie, constructorii din cadrul Trustului recurg la racordarea canalizării blocu­rilor la canalele termice, in­tersectează canalele de con­ducte ale C.E.T. Cu canale­le termice ale blocurilor ele fără avizarea cuvenită din partea C.E.T. Iaşi. Pentru satisfacerea cerin­ţelor sporite de apă fierbin­te şi abur in municipiul Iaşi orrtanele superioare au apro­bat extinderea centralei ieşe­ne. Iată însă că lucrările sunt rămase in urmă faţă de grafic, ameninţînd să nu ne putem îndeplini la timp o­­bligaţiile faţă de unele între­prinderi industriale. Racorda­rea cazanului de apă fierbinte nr. 3 la nodul de termoficare din centrală ridică probleme deosebite, în sensul că lucra­rea, necesitînd oprirea tota­la a încălzirii locuinţelor şi întreprinderilor, trebuie exe­cutată pină la 15 octombrie. Dar I.E.M Bucureşti nu a fă­cut toate pregătirile, deşi noi ne-am îndeplinit obliga­ţiile fivrindu­-i la timp utila­­jele necesare din import Mai semnalăm întîrzieri (din partea I.C.M. 4) la coşul de fum existent unde lucrează prea puţini oameni şi există pericolul ca o dată cu frigul să nu­ se mai poată lucra ni­mic şi deci noul cazan de a­­pă fierbinte să nu mai poată fi pus în funcţiune, inclusiv cele 2 cazane existente. De a­­semenea, la staţia de pretra­­tare a apei, la instalaţiile de epurare chimică, la drumuri­le de acces înspre magaziile de materiale şi căile ferate aferente, lucrările sînt foarte mult întîrziate, fapt care de­termină nerealizarea planului de investiţii. Acestea sînt principalele probleme de rezolvarea cărora depinde în mod hotârîtor bu­na funcţionare a centralei în iarna care vine şi satisface­­rea integrală a cerinţelor be­neficiarilor. Colectivul cen­tralei ieşene se străduieşte să facă totul pentru a-şi în­deplini obligaţiile ce le are, dar fără concursul factorilor de care am amintit mai îna­inte, eforturile sale nu vor putea fi încheiate cu un succes deplin. Am însă con­vingerea că, cu sprijinul or­ganelor locale de partid şi de stat, atit beneficiarii cît şi Constructorii vor depune efor­­urile cerute pentru ca îm­preună să contribuim în con­diţii mai bu­ne la îndeplinirea sarcinilor economice stabili­te prin planul de stat. u­l It­ott Radio Iaşi Ediţia de prins (10 Septem­brie): 12.00 Buletin de ştiri şi revista presei; 12.10 Album muzical; 12.30 Voci din fono­teca de aur: C. I. Nottara ; 12.40 Muzică din filme. Programul de seară: 16.00 Buletin de ştiri; 16.06 Scurt program de cîntece corale ; 16.15 Itinerar cultural-artistic; 16.30 Mozaic pe portativ; 17.00 Emisiune economică; 17.15 Mi­niaturi instrumentale; 17.30 O­­dă limbii române; 18.00 So­lişti şi formaţii artistice de amatori; Muzică de estradă; 10.30 Radiojurnal şi buletin meteorologic; 18.40 „Cîntecul care mi-e drag“ — muzică populară la cerere; 19.15 Dia­log cu noi şi despre noi — emisiune pentru femei; 19.30 Melodii de pretutindeni; 20.00 Seară pentru iubitorii mu­zicii simfonice; In pauză ! Meridiane lirice; 22.15 Estra­da melodiilor. Melodii de mu­zică populară; Muzică uşoa­ră. Programul de dimineaţă (26 septembrie); 5.30 Buletin de ştiri; 5.35 Cîntece şi jocuri populare româneşti; 6.00 E­­misiune economică (în relua­re); 6.20 Muzică uşoară; 6.45 Varietăţi pentru şcolari; 7.10 Vă invităm să notaţi în a­­genda dv. Televiziune 10.00 Consultaţii la biologie? 10.30 Consultaţii la pedago­gie; 11.00 Curs de limba rusâ (reluarea lecţiei de joi); 11.30 Curs de limba spaniolă; 12.00 TV pentru specialişti; 17.30 Pentru copii; 18.00 Drumuri şi popasuri. Excursie studen­­­ţea­ rep* Circ de că în Munţii Apuseni Orta.i filmat; 18.20 Buletinul utâţiei rutiere; 18.30 Curs limba spaniolă (reluarea lecţiei de dimineaţă); 19.00 „Brăţara de aur“ — emisiune pentru tineret. „Rădăcini şi muguri“; 19.30 Telejurnalul de seară; 19.50 Buletinul meteo­rologiei Publicitate; 20.00 Ac­tualitatea în agricultura; 20.20 „Itinerar european“. Fe.ceas­­ta de Azur; 20.35 Studioul muzical; 20.55 Dialog despre cultură; 21.10 Reflector; 21.25 Film artistic: „Cine o cu­noaşte?“ (Alantom I/Edy); 22.50 Telejurnalul de noapte. Cinematografe VICTORIA: „Winnetou“ (se­ria a lll-a), orele 6; 11; 15; 17; 19. 21. REPUBLI­CA : „Căderea imperiului ro­man" (ecran panoramic), ore­le : 9 ; 12.15 ; 16.30 ; 19.45. ARTA : „Pentru cîțiva dolari în plus“, orele : 8.45 ; 11.15 ; „Bela", orele: 14.30; 16.45; 19. 21.15. NICOLINA: „Un nobab maghiar“, orele: 16; 18;10; 20.15. PAŞCANI: „Prin. Kur­distanul sălbatic". HIR­­LAU: „Prin Kurdistanul săl­batic". TG. FRUMOS: „Ca noapte, băieţi!". PODU-ILOA­­IEI: „Pasărea timpurie". Teatrul Naţional • Teatrul de stat din Boto­şani, aflat în turneu, prezin­tă azi în oraşul nostru două spectacole cu piesa „Lucea­fărul“, la orele 17 şi 20. Sunt valabile tichetele nr. 3 şi­ 4. Teatrul de păpuşi Micii spectatori din oraşul nostru pot viziona azi, la ora 10, un spectacol cu piesa „Capra cu trei ieşii". Un colectiv al artiştilor pă­puşari prezintă la ora 16 în comuna Cotnari, un spectacol cu piesa „Dănilă Prepeleac“. Filarmonica de stat „Moldova“ La ora 20, va avea loc un concert simfonic extraordinar cu concursul dirijorului Mi­los Zelenka și al pianistului Otokar Vondrovic din R. S. Cehoslovacă. In program: u­­vertura „Egmont" de L. v. Beethoven, Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în Mi bemol major de Liszt și Simfonia în mi minor „Din lumea nouă" de Dvorak. Timpul probabil Vremea se va indrepta ușor. Cerul va deveni schimbător. Ploile tempo­rare vor înceta în prima parte a intervalului. Vînt potrivit din sectorul nord­­vestic. Temperatura uşor variabilă , minimele vor os­cila între 7 şi 10 grade, iar maximele între 17 şi 20 grade.

Next