Flacăra - Literară, Artistică, Socială, 1911-1912 (Anul 1, nr. 1-52)

1912-06-23 / nr. 36

nu te-ai mai putea reîntoarce de frică să nu surprinzi pe toți râzând. Cam aceiași impresie aveam și eu când părăseam ședințele cercului lui Caragiale. Să nu se supere d-l Iorga dacă am publi­cat, denaturând poate chiar pe ici-pe colo înțelesul cuvintelor sale prinse ’n fugă, aceste amintiri. Dacă eu cred că d-l Iorga n’a săvârșit o impietate aducându-și aminte aceste clipe, cari nu pot jigni întru nimic memoria ma­relui dispărut, îl rog și eu pe d-sa să fie tot atât de îngăduitor și să nu mă considere ne­­pios pentru că am publicat aceea ce d-sa și-a adus aminte. ________ AL. ȘERBAN Crâmpeie de amintiri Peste morții ajunși la ultimul locaș, prietenii și cunoscuții, aruncă, unii țărână, iar alții fiori, peste mortul nostru drag, noi scriitorii, aruncăm crâmpeie de amintiri. * Amicul meu St. O. Iosif, mă luase să îmi arate pe maestrul Caragiale la Berăria „Bene Bibenti“ din Strada Șelari. Aci l-am auzit pentru întâia dată vorbind, și răspunzând, cu surâsul lui spiritual, unui consumator. — Da domnule, eu sunt patronul Berăriei. — Aha d-ta ești domnul Bibenti? Sa șezi calea. Nu bei o bere? — Nu­ mulțumesc, nu beau, că d’aia îmi zice „Bibenti“. Caragiale s’a așezat la masă, răspunzând afabil la toate întrebările mușteriului. — Și ai mulți clienți, domnule Bibenti? — Vre­o trei­zeci, dar între ăștia e unul care consumă singur cât toți ceilalți la un loc. — Ce spui? bea strașnic, și cine e ăla domnule? — Eu­ că eu singur am nevoie de mai multă bere decât toți ceilalți? — Păi bine, domnule Bibenti, ziceai că nu bei... — Eu? eu nu beau, domnule, eu „consum“! * " Am avut norocul să-l cunosc mai bine după ce a scris în „Epoca literară“, o recenzie asupra volumașului meu intitulat „Fleacuri“. Maestrul m’a invitat la el acasă și mi-a vorbit cu multă bunătate și căldură de bucățile cuprinse în acea colecție de nuvele humoristice. După câteva ore petrecute numai în glume, maestrul m'a întrebat: — Ia ascultă, Vasile, vrei să scrim noi îm­preună? Trebuie să fi făcut eu o figură cam tot atât de mirată ca și a vițelului când s’a văzut la poarta nouă, fără nici o înștiințare, căci conul Iancu mi-a repetat întrebarea adăugând: — Am scrie amândoi câteva volume de un humor irezistibil. Era o propunere care mă copleșea. Mi se părea prea multă cinste, chiar și în faptul că se gândea la mine ,pentru o colaborare. Cu toate astea i-am spus cercând să nu arăt în­curcătura în care mă punem această onoare: — D-ta glumești, domnule Caragiale... Dar maestrul îmi replică serios: — Propunerea mea e sinceră. Și dovada, că gândesc astfel după cum îți vorbesc, ți-o dă faptul că am publicat un articol, iscălit, în care ți-am lăudat volumul. Ași vroi să îmi arăți pe unul măcar, pentru care am mai făcut eu ceia ce am făcut pentru tine. * L-am vizitat câtva timp și tot rolul meu se reduce­ la ascultarea unor articole pe care mi le citea înainte de a le trimite la tipar. Erau niște „notițe“ la cari am colaborat cu... auzul. Am avut însă norocul să văd pe acest maestru al scrisului „scriind“, apoi citind, re­citind și transcriind de mai multe ori aceiași frază, fiindcă i se părea că sună mai bine, dacă avea o ușoară schimbare în cuprinsul ei. * Azi a înghețat râsul lui cald, comunicativ, a adormit pe veci vioiciunea neastâmpărată a spiritului său. Pentru cei cari nu l-au cu­noscut de aproape a scris destul: pentru cei cari i-au apreciat profunzimea cugetărei și varietatea spiritului său, a scris prea puțin. Dar cât a scris va rămâne. Și va rămâne și ca model, după care ar trebui să ia mulți lecții nu cum să scrie, ci cum să „muncească“ aceia ce scriu. Maestrul a murit. Fie-i somnul lui. Peste morții dragi, unii aruncă în groapă fiori, noi scriitorii, drept petale, aruncăm amin­tirile noastre. ________ Vasile pop Caragiale la Teatru. — Caragiale despre presă Caragiale se ducea rar la teatru. Era prea nervos ca să poată stă trei ceasuri nemișcat, ațintit cu ochii pe scenă. Și apoi, cât timp fu­sese sufler văzuse destul teatru! In vremea din urmă, nu asistă nici chiar la reprezenta­țiile pieselor lui. Se săturase de ele. N’am să uit niciodată ce-a pățit prietenul meu Aurel Marcu, redactor la Viitorul, acum vre­o opt ani, fiind­că avusese nefericita in­spirație să-i propune lui Caragiale să iasă pe scenă și să mulțumească publicului care-l aclamă. Se reprezentă la Teatru Național Scrisoarea pierdută. Sala teatrului tipită de lume. Succes imens. După actul întâiu aplauzele nu mai con­teneau. Cortina se ridică mereu. Publicul ne­mulțumit de apariția la rampă numai a artiș­tilor, strigă din ce în ce mai întețit: Autorul! Autorul! Un antract mă duc cu prietenul meu, peste drum, la Gambrinus, să bem o bere. La o masă, Caragiale discută cu mai mulți­­ amici. Aurel Marcu, pe care Caragiale îl cunoștea de mic copil, se­ apropie entuziasmat de ma­estru și-i striga: — Maestre, publicul te­ aclamă! Du-te de mulțumește! Caragiale s’a supărat foc. A lovit cu pumnu ’n masă și­ a răspuns cu glasul acela atât de complex în vibrații: — Și ce-i mă? Ce-i dacă mă aplaudă! Lasă-i să aplaude! Cum îți permiți să­ vii să mă su­peri pe mine când stau liniștit cu prieteni! In țara asta dacă ai scris o piesă de teatru numai poți să bei o bere liniștit!... Lasă-mă ’n pace! Nu mă duc să mulțumesc nimănui! Totuși, cu toată greutatea cu care Caragiale se urică pentru a se duce la teatru, odată am avut și cu prilejul să-l văd la un spec­tacol. Se reprezentă la Teatrul Național Moar­tea Civilă, cu Novelli. Steteam în orchestră. Eră scena când Corrado Almini își ia rămas bun de la copila lui, scenă pe care Novelli o juca cu o putere de sentiment și expresie ce făcuse să răsară lacrimi, chiar în ochii cei mai mândri. De­odată aud, la spatele meu, un hohotit de plâns: întorc capul și pe cine văd? Eră Ca­ragiale. Cu gura înăbușită în pumn, maestrul plângea, cu pornirea nepotolită a unui copil! După ce s’a lăsat cortina, l’am auzit pe Ca­ragiale spunând d-lui Gusty: — Este extra­ordinar! Am văzut în rolul ăsta pe Rossi, am văzut și pe Salvini, care avea în Moartea Civilă creația lui de frunte, dar nici unul n’a fost atât de adânc, atât de zguduitor, atât de mare ca Novelli. * Am avut prilejul să stau mai mult în tovă­rășia lui Caragiale astă vară, la Blaj, cu pri­lejul serbărilor conquentenarului Asociației. Atunci am văzut de ce popularitate mare se bucură genialul dispărut în Ardeal. Umblă înconjurat de o mulțime de admiratori. Când începe­ să vorbească, se adună în jurul lui puzderie de oameni, și orășeni, — și săteni. Cum stăteam, în una din acele zile festive, la masă cu el și regretatul Liciu, Caragiale aduse vorba despre presa din România. — Nu-mi place, spuneă el. E o presă de calomnie. Calomniază lumea și strică grama­tica presa din România. E un meșteșug greu gazetăria, mă! Să mă ’ntrebați pe mine cât de greu e! Ca să luminezi pe oameni, trebue să fii întâi la luminat. Să cunoști multe, să cugeți adânc, să alegi, să cerni și să dai pu­blicului gând bun în fraze bune, cari să slu­jească de model. Așa înțeleg eu gazetăria! Am vrut să vă fiu maestru, dar nu s’a putut! N’ați avut noroc! Am cerut bani ca să înfiin­țez în București un mare ziar. Nimeni n’a vrut să m’asculte. Și-ați pierdut mult, să mă crezi! Cinste și gramatică. — acestea sânt cele dintâi condiții ale unei prese bune. Cine vreă, poate să aibă și idei. Dar nu e obligator. Nl văd pare că și­ acum, descheiat la vestă, cu capul gol, cu fruntea înbrobonită de su­doare, trudindu-se să isprăvească de mâncat o bucățică de brânză albă și spunând : — îmi pare rău că nu mi s'a dat putința să fac un jurnal bun. Mormântul a ’nchis acum și acest regret, pe care, desigur, foarte mulți nu-l vor înțelege. P.LOCUSTEANU F­L­A­C­Ă­R­A 2­8­3 Un autograf al lui Caragiale ïrze ÛneJ/apt. draft# cc&bre arl­jf­4eift.he.ft Mtk'ik priebne-J if Ohvffti, fidheAnt­ichftm f­zncfalft<t> ! Zftft/7 tf­/ //. / r rift/7 ft/ ft/Tootla he {foni. c*Pk £ 4 ~*l ft În Qrt iuAUTIL tot~Qjfk' ' / \ (f , aptrncU-- c&ftki^r­wti!) ftu^ttdui ; /ft j ■ 0 ftitLü'micpf r­. r­r> 4­ afth drift, r­T,ft­ e^. ftt /­f­­i­ft (141 ftrpMLh// ri<Uo~fjyifyct.Cfy h/ieOhi- i a* ,/■ L ifte, i'if m{ften~,4ft>Hfi*& ftdiiaftk,4ni ' ÇB/. $ ftPftStlftL tyhtwiÿQj) — dedsi, uihftrrfft CuMirJL, Ctatt 4 riie C__ — fot %f eftiid ft à° itwcT, ph. ri 4 teiftral ' " 1itiftar Moe ftifie&cr /)&.*>£ 4 ft h/vt ft fe ri-ft di <fa ‘i tftfts'ü&t-j ty-ftdorfya -fte/?Jnt ht,'/re // ftenft. sf fy-e/ ' rTnirifa/folu-C tu pft/rQJ^'/S/ift/fttriri/' **$*&' '***?****#& Uft* □ □ □ □

Next