Flamura, mai 1974 (Anul 26, nr. 2940-2947)

1974-05-07 / nr. 2944

PPI ® LETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ I .?.R.<fALS< AI COMITETULUI JUDEȚEAN CARAȘ-SEVERIN AL P.C.R. ȘI AI CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN : ANUL XXVI, Nr. 2944 MARȚI, 7 MAI 1974 8 PAGINI — 50 BANI COTA ACTUALĂ: 16000 TONE DE OȚEL • După patru luni, acasă la inițiatorii chemării, fi PESTE PLANUL PRODUCȚIEI FIZICE v...v­­..­^TPn^IV^.VT­.v. Pentru a da valoare ridica­tă timpului în acest an jubi­liar, siderurgiștii din Reșița, după o analiză minuțioasă, au chemat muncitorii, tehnicienii și inginerii din județ să-și sta­bilească drept criteriu de în­trecere pe 1974, depășirea cu 3 la sută a planului la produc­ția fizică. Întorcîndu-ne acum, după patru luni, printre ini­țiatorii valoroasei chemări, constatăm că întrecerea în­suflețește toate colectivele din secții, determinînd căutări a­­sidue pentru ca fiecare om, la locul său, să participe ple­nar la sporirea producției de metal. In fiecare secție a Com­binatului siderurgic s-au cris­talizat cîteva inițiative și me­tode de muncă. Furnaliștii și oțelarii urmăresc să nu piardă nici o tonă de metal din cau­za întreruperilor în funcționa­rea agregatelor și instalațiilor, laminatorii au căutat modali­tăți pentru mărirea producției orare, antrenînd pe ingineri și tehnicieni în găsirea soluțiilor necesare. Colectivele din sec­ții au luat atitudine împotriva delăsării, a chiulului. Pornind de la asemenea rea­lități, organizațiile de și-au perfecționat și ele partid acti­vitatea. întreaga muncă poli­tică este subordonată scopu­lui major, realizarea ritmică a sporului de metal prevăzut pe acest an. Pe panouri se înscriu acum tone, minute economisi­te, și mai puțin valori globa­le. Unul dintre secretarii or­ganizațiilor de partid spunea că cifrele valorice rămîn abstrac­țiuni : pe oțelar­ul dacă îi arăți cite tone convingi poate produce suplimentar, economi­sind în fiecare fază de elabo­rare numai un singur minut. In consecință, în secții se lu­crează cu mai multă grijă. Oamenii au înțeles că fiecare oră, fiecare minut își are va­loare materială. Nu știu în ce măsură am reușit să înțeleg atmosfera de muncă în secții, dar consider că succesele si­­derurgiștilor își au o explica­ție tocmai în această concreti­zare a obiectivelor întrecerii, în stabilirea corespondentului direct între efortul depus și consecința sa individuală și socială. Iată un exemplu semnifica­tiv pentru noul mod de înțe­legere a lucrurilor. La un mo­ment dat, unul din cuptoarele Martin trebuia oprit pentru reparație. Oamenii de la cup­tor au cerut șefului secției să mai elaboreze cîteva șarje, să asigure cantitatea de metal solicitată pe luna respectivă și apoi să se facă reparația. Pro­punerea a fost însușită și re­zultatele au fost dintre cele mai bune. Desigur, pot fi adu­se și obiecțiuni unei asemenea practici, ea determinînd încăl­carea unui program riguros de reparații. Dar, din moment ce oțelarii își întrețin­zător­i agregatul, e și corespun­normal să crească durata de folosire între două opriri. Asemenea fapte cotidiene au favorizat pe siderurgiști să mărească indicii de utilizare extensivi și intensivi ai agro- Eugen FIERARU (Continuare In pag. a 3-a) Pe tînărul Aurel Luschi l-am cunoscut la sediul municipiului miliției Reșița. N-a împlinit încă 18 ani și totuși se afla aici pentru o vină destul de gravă : furt din avutul în discuția pe obștesc, care am avut-o, am încer­cat să aflăm care sînt motivele care l -au făcut să recurgă la uz, asemenea gest ce intră în contra­ duție cu calitatea sa ele­ctecist — Am fost elev la Școala profesională a C.S Reșița, în clasa de lăcătuși pentru I.C.M.M.R. — ne-a declarat el — m­-am retras de dar la cursuri cu gîndul să lucrez cîteva luni și să mă reînscriu în toamnă. — Și totuși, de ce ai făcut acest gest ? — N-am avut bani și nici de mîncare ... — Chiar așa să fie ? — Părinții mei au refuzat să-mi mai trimită bani, iar din ianuarie n-ar f mai primit nici plata pen­tru orele de practi­că efectuate pe șan­tier. Am avut multe absențe nemotivate. Adevărul este altui El a sustras din bu­fetul din Lunca Po­­mosu­l­ui băuturi și țigări. Modul m­os în care a inge­pro­cedat relevă mai de­grabă un spirit de aventură, o dorință de a se afirma prin­­tr-un fapt ieșit din comun. De altfel, in­tenția de a părăsi școala datează tocmai din luna ianuarie 1974, cînd absențele nemotivate la prac­tica în producție au început să crească tot mai mult. Un prieten bun al său, Nicu Nicolae, a fost exmatriculat din a­­celeași motive și se pare că exemplul dat a avut influență asu­ma lui Aurel Luschi. Pas­tu­­r­ă diriginta, ca și colegul de cla­să, a­­tel, că Vranciu, au încercat să-l con­vingă să nu renunțe la școală, n-a avut nici un ecou în con­știința sa. Dimpotri­vă, găsind pentru si­ne o motivație a ges­tului (cearta cu pă­rinții săi), Aurel a abdicat cu ușurință de la îndatorirea de a învăța o meserie, complăcîndu-se în postură de „victimă“ și renunțînd la mai mic efort de cel a ieși din impas. Și dacă furtul n-ar fi fost descoperit la vreme poate că el ar fi ales tocmai un a­semenea mod de via­ță care mai tîrziu ar fi avut urmări și mai grave. Aurel Luschi și-a regretat fapta ca­ Mircea COSMIN (Continuare în pag. 6) FUGA DE MUNCA nu duce departe • BLOC NOTESI icw» ’mKÉwí wT»jH economic • LA I.M. MOLDOVA NOUĂ : ACȚIUNI STI­MULATORII PENTRU RIDICAREA CALITA­­­TIVA A ACTIVITĂȚII • BOCȘA, UN VAST ȘANTIER • UNII AȘTEAPTĂ, IAR ALȚII NU FAC NIMIC • CÎND REPREZENTAȚIA NU SE RELEVĂ DEPLIN CA ACT ARTIS­TIC • LA „NUNȚILE NECESARE“ ALE SICHE­VIȚEI • REZULTATE ȘI COMENTA­­­RII SPORTIVE. A început pașunatul CUM FOLOSIM PASISTILE NATURALE? Pajiștile naturale constituie principala sursă de nutreț, fie că sînt folosite pentru pășune, fie că sînt cosite pentru fin. Intrucît suprafețe însemnate ocupă pășunile naturale, a că­ror exploatare prin pășunat a și început, este necesar să avem în vedere măsurile care să permită o folosire a aces­tora cit mai rațională. De bu­nă seamă, pe primul loc se situează lucrările de întreți­nere. Din păcate, și la această dată, pe pășunile de la Iabla­­nița, Împac, Gîrnic,­­Brebii, Vărădia, Păltiniș și altele, a­­ceste lucrări încă nu sunt ter­minate. Consiliile populare au obligația să revadă de urgență modul în care și-au realizat sarcinile în această direcție și să mobilizeze crescătorii de a­­nimale la efectuarea acestor lucrări. Pentru sporirea producției de masă verde pe pășuni sta­tul a repartizat în acest an cantități însemnate de îngră­șăminte chimice care au și fost administrate, în prea mică măsură însă s-a folosit fertili­zarea prin tîrlire, cu toate că în tot timpul iernii turmele de ovine au stat pe pajiști. Pe pășunile de la Ciuchici, Iabla­nița, Carașova, Lupac, Ezeriș, Fîrliug, Copăcele, Păltiniș, O­­breja, Dalboșeț, Prigor și al­tele nu s-a realizat nici o pă­trime din suprafața planificată să fie fertilizată prin tîrlire. Aceasta constituie o gravă în­călcare a disciplinei de plan, mai ales că, așa cum mențio­nam mai sus ,toată iarna tar­ing. Ion CRISTOI directorul întreprinderii pentru îmbunătățirea și exploatarea pajiștilor naturale (Continuare în pag. a 7-a) „SftREMONI LILIACULUI“ , pe Valea­­ Măriei Pornită dintr-un impuls al firii, eflo­­­rescența acestei primăveri a împodobit,­ ca în fiecare an, Valea Rudăriei — amfi­­­teatru ospitalier al celei de-a VIII-a ediții, a „Sărbătorii liliacului“. Semnificația ac­t­­ualei ediții, a tradiționalei manifestări a­ fost subliniată de un eveniment memorabili — dezvelirea unui bust al lui Eftimie­ Murgu, realizat de sculptorul Cristian­ Breazu din București, omagiu adus mare­i lui cărturar și tribun revoluționar român, fiu al comunei ce azi îi poartă numele. Vorbind la adunarea populară din centrul­ comunei, tovarășul inginer Nicolae Bușui,­ prim-vicepreședinte al comitetului execu­­­tiv al Consiliului popular al județului Ca­­raș-Severin, a evocat pe larg viața și ac­tivitatea lui Eftimie Murgu, pusă în slujba celor mai înalte idealuri de emancipare so­cială și națională ale românilor, subliniind­ rolul său de frunte în organizarea și con­ducerea Revoluției de la 1848 în Banat.. Au participat la acest moment solemni membri ai biroului Comitetului județean, de partid și ai comitetului e­xecutiv a­l Consiliului popular al județului, în pagina a 5-a: CONCURSUL FORMA­ȚIILOR ARTISTICE DE AMATORI Blestemul apelor Ascultam povestirea, și mise țfor­­ « • părea că retrăiesc imaginile de grea Încercare dintr-un alt 9­i -jiM mai, da groază și nenorociri, <<■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]'■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] cel din 1970, cind puhoaiele s.au năpustit peste cîmpii, peste drumuri, peste munca și avutul oamenilor. Povestirea primarului lui Damian încerca fără false accente emoțio­nale, fără exagerări — păstrînd proporțiile — să-mi zugră­vească blestemul apelor ce se abat uneori asupra Vermeșu­­lui, ca un tăvălug, inundînd partea de jos a comunei. Lighe­­tenii, pe care o înnămolesc într-atîta, nicit oamenii umblă zile de-a rîndul descălțați prin șuvoi, cînd nimic în locuință nu poate fi ferit de noroi, cind casele se ruinează de la te­melie, îmbibate de umezeală. Străbătusem împreună — primarul povestind, reporterul ascultînd — mai jumătate din hotarul de sud al satului. Ne aflam acum pe o înălțime — Dîmbul Morii. Din Lighe­­zeni pină aici am urcat de-a lungul unei viroage adincă de de vreo trei metri, ogașul lencii. Uscat acum, nu lăsa să se întrevadă, deși apos și mușcat din­ toate părțile de prăva­­luri, că ar putea dezlănțui potopuri. Și totuși... De pe înălți­mile ce incercuiesc ca un amfiteatru satul pe partea aceasta, viiturile se adună in ripă ca intr-un canal colector, rup­to­(Continuare în pag. a 7-a) Pavel POPA

Next