Foaia poporului, 1912 (Anul 20, nr. 3-51)

1912-07-07 / nr. 26

Pag. 8 ^ făm­îiiii Sibiiu­, 4 Iulie n. •­* Ion L.. Caragîale. Moartea lui Ca­­ragiale, despre care am vestit în numărul trecut, a mişcat sufletele tuturor Romani­lor. Toate revistele şi gazetele, cari iasă zilnic, au scris articole lungi despre viaţa şi scrierile lui. Însăşi Regina Elisaveta a Ro­mâniei a telegrafia! îndureratei văduve la Berlin, mângăind-o. In București s’a intru- | nit consiliul de miniștri, care a hotărît să-l­­ înmormânteze pe Caragîale pe socoteala­­ statului, aprobând pentru aceasta 20 de­­ mii de lei. Doamnei Caragîale i s’au tri-­­ mis numai decât şapte mii d­e lei pentru trebuinţele dânsei. La Berlin au plecat nu­mai­decât prietenii lui Caragiale, Barbu Delavrancea, Alex. Vlahuţă şi Gherea Do­­brogeanu. Corpul neînsufleţit al lui Cara­­giale a fost îmbalzâmat şi depus într’o criptă din Berlin, unde va sta până la toamnă, când va fi adus în ţară pentru în­mormântare. Caragiale a fost şi prietenul nostru. De câte ori trecea prin Ungaria, se abatea pe la „Românul“ din Arad şi pe la stu-­­ denţii noştri din Budapesta, pe caii îi iu­­­ bia mult. El a scris şi foarte luminoase­­ articole în gazeta partidului nostru naţio­nal, în „Românul“ de la Arad. Când a fost dl Goga în închisoare, a cerut voie deja ministrul de justiţie din Pesta să-l viziteze­­ pe poetul nostru în Segh­edin. Mergând a- i colo, i-a dus bomboane, ca să-i îndulcească ţ amarul închisorii, cum zicea el. . V. - • ■ ■ - . . . . . . I O tigă pentru ţăranii din România­­i Sub conducerea diui S. Maret, fost ministru de culte şi instrucţie publică, s’a in­fiinţat în România o ligă numită Deşteptarea. Scopul ei este ridicarea tot mai mare a stării culturale şi economice a ţăranilor din România, cari, după cum ştim, stau încă foarte rău, mai ales din cauza multor străini şi înstrăinaţi din pătura conducă­toare a ţării, cari stăpânesc pământul. S-au înscris foarte mulţi membri şi se vor în­fiinţa comitete îin toate oraşele şi satele ţarii. — Vlaicu la Viena. La 14/27 iunie au fost la întrecerile de aieroplane ocolirea unui stâlp la o înălţime de 10 metri. Cu toate că batea un vânt tare, Vlaicu a sbu­­rat tăcând în jurul stâlpului cele mai mici cercuri. Aieroplanul lui se împotrivia cu multă putere vântului, căci Vlaicu se a­­runca cu multă îndrăzneală în zboruri foarte piezişe. Publicul cel mare îl aclamă cu multă căldură, iar inginerii şi ofiţerii cei mari spuneau, că Vlaicu e a­dvăratul aviator, căci sboară pe un a­eroplan iscodit de el. Săptămâna trecută a luat un pre­miu de 2000 coroane. „Neue Freie Presse“ (gazetă din Vie­­na) scrie asupra acestor sboruri. Ziua de astăzi pe câmpul de aviaţiune s’a sfârşit cu sborurile în cerc. Era vorba de a se ocoli un stâlp de 10 metri înălţime cu iu­ţeală maximă şi într’un circuit cât se poate­­de mic, ceeace înseamnă că aviatorul tre­buia să sboare cu toată iuţeala în întorsă­turi mici şi repezi. O întreprindere peri­culoasă, în care nenorocirile păreau că nu se pot Încurfjura. Dar şi această parte a programului de astăzi s’a desfăşurat fără nenorociri. La această întrecere s’au văzut sboruri din sama afară mişcătoare. Sborurile ace­stea, executate de aeroplane ce păreau că se învârtesc în jurul axei lor în stare a­­proape verticală, sunt o dovadă a marei desvoltări la care a ajuns aviaţiunea. Minunate au fost întorsăturile de bra­vură ale aviatorului român Aurel Vlaicu, care sbu­ra pe un monoplan original, având două helice, între cari şedea aviatorul. De câte ori apărea acest aeroplan, în­vârti­ndu-se ca o roată şi dându-se aproape­­ preste cap, publicul izbucnea în aplauze furtunoase. „Die Zeit“ (din Viena) scrie urmă­toarele : Minunat a fost zborul românului Aurel Vlaicu. În urma unei înţelegeri greşite Vlaicu a fost socotit a­­­ doilea. Vlaicu înţelesese că trebue sa facă cel mai mic circuit. In program era însă prevăzut că circuitul închis trebuia făcut cu iuţeală maximă. Vlaicu susţinând că a fost rău informat, a protestat împotriva clasificări Generalul Scheuma, şeful (căpetenia) marelui stat major al armatei austriace, a Sosit Luni în Sinaia, ca să salute pe Re­gele Carol al României. ~~ I­nimoasa faptă a unui ţăran pen­tru şcoală şi biserică. Vrednicul ţăran Z­orna H oşti­nat din Pinin­ (comitatul Clu­jului), văzând munca frumoasă de 27 de ani a învăţătorului din sat, dl Gheorghe Chiş-Micu, a înştiinţat consiliul parohial, că până va trăi învăţătorul Micu danteşti bisericii în fiecare an câte 220 cor., din cari două sute să se dea învăţătorului ca adaus la leafă, iar 20 cor. pentru trebuinţele bi-­­­sericii. Iată o nouă faptă frumoasă, care, arată, d ]­spre mângâierea noastră, ca tot mai tare i se deşteaptă în ţăranii noştri convingerea, că fără şcoala românească, fară cultură­­ naţională, suntem perduţi. Cusăturile şi lăsaturile ţărancelor­­ noastre ajung tot mai vestite şi­ în străină­tate. O doamnă din România, principesa­­ Ghica, a deschis o expoziţie de cusături I româneşti la Paris (in Franţa). Doamnelor­­ celor mari de-acolo le-au plăcut cusăturile I noastre aşa de mult, încât îşi împodobesc hainele lor cele scumpe cu ele. Neînţelegeri stricăcioase. Părintele I Emil Ştefănuţiu din Feldru ne scrie u­rmă­­­­toarele: Am aranjat două concerte, unul­­ la Crăciun, având un venit curat de 10 cor.­­ date cassierului şcoalei. La acest concert a­­ luat parte activă numai înv. Sânjiorzan. Da- I rea de samă s’a făcut în cancelaria paro-­­ hială, fiind de faţă toţi trei învăţătorii. „ La concertul de Paşti nu lipsit toţi trei în­­­­văţătorii, spunând, că nu ştiu cânta. Câţiva­­ corişti din corul plugarilor înfiinţat de­­ mine m­i-au spus, că ei au fost îndemnaţi­­ să nu vină la cântări. Despre acest con-­­­cert s-a făcut raport în „Românul“. De­­c­elaraţia lui Vasile Marti nu e la loc, căci j j nici nu am vorbit în seara aceea cu ei. Am­­ auzit, că a strigat ceva din uşe, dar a fost­­ dat afară. El şi cu învăţătorii au fost în seara concertului la botezul copilului lui­­ Nicolae Vlad, păzitor de pădure. —­­ Am dat şi răspunsul părintelui Ştefă­­­­niţiu, aşa că cetitorii să-şi poată face ju­­­­decata asupra neînţelegerilor într’adevăr stricăcioase din frumoasa comună Feldru,­­ unde o mână de cărturari români nu ştiu­­ să lucreze împreună.­­ Pentru foaie, afacerea e terminată.­­ Munca Slovacilor în America. Pe când o parte din Românii noştri nu mai isprăvesc cu certele şi cu judecăţile pe la­ tribunalele americane. Slovacii muncesc pentru binele poporului lor. La începutul acestei luni, Uniunea slovacă a ţinut o adunare mare în Cleveland-Ohio, luând parte 300 de delegaţi. In adunarea aceasta au hotărît între altele cumpărarea unui loc mare de 330 de acre (1 acre,necie are 40 ani şi jumătate, adecă­­1500 metri pătraţi), pe care vor clădi un institut pentru adăpo­­stirea copiilor orfani, un azil pentru bă­trânii cari nu mai pot munci şi alte insti­tute de binefacere. Se înţelege, că prin o astfel de muncă, cinstea lor creşte tot mai mult în faţa Americanilor, cari văd, că Slo­vacii sunt oamenii muncii, ai bunei rândueii şi ai bunei înţelegeri şi ai faptelor bune pentru neamul lor.­­— Examenul din Lupoaia (comit. Să­­lagiului). Ni se scrie: Examenul ţinut cu elevii şi elevele şcoalei noastre din Lu­poaia, fiind preşedinte părintele D. Mură­­şanu din Chechiş şi fiind de faţă primarul comunei, dl­­. Murăşanu­, dl proprietar Teo­­fil Dragomir şi mult popor, a dovedit din nou, că învăţătorul nostru Ioan Micu (din Ţara Oltului) şi-a făcut pe deplin datoria, anul acesta, ca şi alţi ani. Dl Dragomir a împărţit premii la copii, pentru ceea ce îi mulţumim şi la acest loc. Bucuria ne-au stricat-o un singur om, care în loc să fie luminător, e sămânător de vrajbă, căci chiar în şcoala a început o ceartă urâtă. Şi e şi mai trist, că acest om, care ar tre­bui să fie numai în slujba bisericei şi şi cultivării naţionale a poporului încredinţat lui, e stăpânit de patriotismul jidănesc, căci voind să aranjăm o petrecere a pârît comitetul aranjator, că e compus din agi­tatori! Oamenii îl cunosc acum destul de bine, de aceea se şi feresc de el. Minata Tragerea a ll-a a lotăriei Ligii Cul­turale. Ministerul de interne a aprobat, ca a ll-a tragere a­ Lotăriei Ligei culturale să aibă loc în ziua de 21 Noemvrie 1912, în joc de 21 Maiu a. c. La această tragere vor ieşi la sorţi câştiguri în valoare de lei 37.750 dintre cari unul de 10,000, altul de 5000, etc. Biletele reuşite la sorţi la pri­ma tragere, iau parte şi la a doua tragere.­­ Petrecere în „Dumbrava Sibilului“ va avea Reuniunea meseriaşilor noştri sî­­bieni. Duminecă la 14 iulie sau la caz de timp nefavorabil, Duminecă la 21 iulie a. c. Plecarea la ora 7 dimineaţa din locali­tăţile Reuniunii cu muzica din Brateiu şi­ între cântecile corului mixt, care ţine cu multă hărnicie probe de cântări. Dorinţa, fruntaşilor Reuniunii, de a oferi meseria­şului român şi la toţi ai săi, o zi de adevă­rată veselie în verdeaţă, credem, că să va ajunge. La probele de cântări să invită toţi şi toate şi aceasta şi din pricină, că vorbă este să se dea în una din Dumine­cile de vară, şi un concert în folosul Daru-­ ritor de Crăciun pentru săracii noştri. Sinucidere din cauza soacrei. Kristul lânos din Măcău se însurase numai îna­inte, cu două luni. Nevastă-sa era harnică şi ei trăiau bine. Dar soacra le-a stricat tot rostul. Mereu cicălia pe noru-sa, că a adus o zestre mică, ba întrio zi a şi băt­­u­t-o. Biata nevastă s’a supărat aşa de rău, încât s’a spânzurat. Scorpia de soacră a fost arestată. „EDAIA PORDRULUP ■Nr. 26

Next