Foaia Noastră, 1987 (Anul 37, nr. 1-52)
1987-12-04 / nr. 49
o VINERI 4 DECEMBRIE 1987 135 de ani de la moartea lui N. Bălcescu In acest an se împlinesc 135 de ani de la moartea marelui revoluţionar Nicolae Bălcescu, născut la Bucureşti dintr-o familie de boiernaşi, trăind în prima jumătate a secolului al XIX-lea, într-o perioadă de puternice frămîntări revoluţionare, cînd în ţările româneşti istoria pusese la ordinea zilei problema desfiinţării iobăgiei, a făuririi şi cuceririi independenţei naţionale. A crescut deci într-o atmosferă de duşmănie faţă de feudalism, ură ce caracteriza starea de spirit a oamenilor progresişti ai timpului. Un important izvor spiritual al făuririi concepţiei sale despre lume îl constituia contactul pe care l-a luat încă de pe băncile şcolii cu ideile marii revoluţii franceze. Bălcescu a cunoscut temeinic literatura populară şi literatura cultă, a studiat şi a preluat experienţa luptei de eliberare a poporului dusă sub conducerea unor voievozi ca Ştefan şi Mihai, a unor revoluţionari ca Doja, Horia şi Tudor Vladimirescu, în special cronicarii veacurilor XVI şi XVII au trezit in Bălcescu sentimentul de mîndrie naţională, l-au familiarizat cu bogata comoară a legendelor şi tradiţiilor populare şi l-au ajutat să-şi creeze o limbă literară împrospătată prin izvorul viu al graiului poporului. Bălcescu era stăpînit de la primii săi paşi în viaţă de un patos cetăţenesc, de dorinţa de a-şi servi poprul, de a contribui activ la eliberarea lui socială şi naţională. Abia ieşit din băncile şcolii Sf. Sava în 1840 a şi intrat în armată cu gradul de iuncher. Nu împlinise încă 21 de ani şi era implicat într-un complot care urmărea răsturnarea orinduirii existente. După ispăşirea pedepsei, de aproape trei ani de închisoare, în condiţii grele, care i-au zdruncinat sănătatea, se angajase activ în lupta politică şi culturală, împreună cu Ion Ghica şi W. Tell înfiinţează în anul 1843 organizaţia revoluţionară „Frăţia”. Anii 1846-48 Bălcescu îi petrece în străinătate, mai ales la Paris, unde îl surprinde izbucnirea revoluţiei din februarie. Revenind în patrie, joacă un rol de seamă în pregătirea şi desfăşurarea revoluţiei din Muntenia. Bălcescu a militat în permanenţă pentru unirea poporului român şi maghiar, într-o mişcare comună, împotriva asupritorilor. (în iulie 1849 Bălcescu şi Kossuth au elaborat legea naţionalităţilor, care asigura autonomia pentru naţionalităţile din Ungaria.) Opera scriitorului Bălcescu e remarcabilă, într-un timp uimitor de scurt el a dat la iveală o serie de studii istorice şi economice valoroase, născute din însăşi necesităţile luptei pentru răsturnarea feudalismului. Caracterul militant al operei, strînsa împletire dintre activitatea politică şi cea ştiinţifică fac din Bălcescu unul dintre reprezentanţii cei mai desăvîrşiţi de savant luptător, de scriitor şi activist social. Dintre lucrările publicate înainte de 1848, majoritatea constituie o argumentare multila„Libertatea national Ltd,ifor na poate, nene (Le La eiu'tjje. împÂrât&ftL..., ac nimai dintr-o unire strunit, intre ... toate popoarele împilate.” (QL. Qiăbemi)terală a obiectivelor mişcării naţionale antifeudale şi revoluţionar - democratice. După 1848 în „Mersul revoluţiei in istoria românilor”, Bălcescu demonstrează caracterul obiectiv al mişcării de la 1848 şi analizează perspectivele dezvoltării revoluţiei după înfringerea sa. „Reforma soţială la romîni” (prima versiune în franceză a fost publicată anonim în anul 1850) cuprinde critica regimului iobăgist şi scoate la iveală dragostea faţă de masele exploatate. Opera sa de căpăţenie „Romînii supt Mihai Voievod Viteazul”, operă neterminată, este o vastă monografie a societăţii româneşti de la sfîrşitul veacului al XVI-lea. Autorul zugrăveşte figura dramatică a viteazului domnitor, înflăcărat luptător împotriva turcilor. Firul roşu care străbate întreaga operă a lui Bălcescu este adversitatea sa categorică faţă de iobăgie. Scriitorul a demascat putreziciunea orinduirii sociale din ţările române unde marea majoritate a poporului, deprimată de drepturi, trăind în „bordeie supt pămînt", „în sărăcie şi ticăloşie”, trudea în folosul unui cerc de privilegiaţi, întreţinînd palatele lor „măreţe şi strălucite”. Bălcescu criticînd moşierimea feudală, a înfăţişat cu realism, fără nici un adaos idilic, suferinţele, mizeria crincenă a poporului. Cu multă vigoare a militat Bălcescu şi pentru crearea unei armate naţionale, în care el vedea principalul instrument al înfăptuirii ţelurilor mişcării de eliberare. Bălcescu a cerut cu tărie egalitatea naţionalităţilor: ,,Problema de dezlegat în Ardeal era şi este nu cum vor a face fiecare din români, unguri, saşi şi secui, ca să rămînă numai ei singuri într-acea ţară şi să guverneze pe celelalte popoare, ci proclamind dreptul comun sau egalitatea pentru indivizi şi naţionalităţi, să caute mijlocul de a armoniza împreună”. Unul dintre marile merite ale lui Bălcescu este de a fi fost nu numai un apărător înflăcărat al intereselor maselor, dar şi un căutător perseverent al unui drum pentru îmbunătăţirea vieţii poporului. Bălcescu - şi în aceasta e unul din marile sale merite - e cel dinţii care rupe hotărît cu iluminismul şi cu reformismul burghez, fiind un gînditor profund original, a cărui operă înfăţişează cele mai arzătoare probleme ale societăţii româneşti de la mijlocul secolui trecut. Mulţi reprezentanţi ai culturii progresiste a poporului român au vorbit cu emoţie şi adîncă preţuire de valoarea marelui istoric şi scriitor român, N. Bălcescu. Din generaţia sa, Vasile Alecsandri în primul rînd, apoi Ion Ionescu de la Brad, Bolintineanu, Ion Voinescu şi mai tîrziu Odobescu, Haşdeu, Tocilescu, Eminescu, Sadoveanu au evocat cu căldură figura marelui patriot şi istoric. E. Jebeleanu a făcut din Bălcescu figura centrală a unui amplu poem, iar Camil Petrescu şi-a consacrat ultimii ani din viaţă evocării marelui democrat revoluţionar. Poemul lui Jebeleanu, piesa „Bălcescu”, romanul „Un om intre oameni” al lui Camil Petrescu se inspiră din problematica care l-a frămîntat permanent pe Bălcescu că odată „nu va mai fi nici un rob, nici naţie roabă, nici om stăpîn pe altul, nici popor stâpîn pe altul, ci domnia dreptăţii şi frăţiei”. Viaţa lui Bălcescu a fost plină de zbucium, el plătind scump fermitatea revoluţionară, îndrăzneala şi consecvenţa nestrămutată cu care a militat împotriva regimului iobăgist. Ultimii ani din viaţă Bălcescu şi-i petrece în exil, departe de ţară, înainte ca boala care-i măcina organismul slăbit să-l ţintuiască definitiv pe patul de suferinţă, editează revista „Romînia viitoare” din care a apărut doar un singur număr. S-a stins din viaţă cînd opera sa abia se zămislise, printr-o moarte crudă la 33 de ani, la Palermo, în Sicilia. După ce i s-a refuzat cererea de a fi lăsat să intre in ţară pentru a închide ochii pe pămîntul patriei sale fusese îngropat într-o groapăcomună din cimitirul săracilor din Palermo. La iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a prietenului său Vasile Alecsandri după 11 ani de la moartea lui Bălcescu au fost căutate osemintele pentru a fi aduse în țară care însă n-au mai fost găsite niciodată. - banca - O spun vedetele - Bîrfa este singurul zgomot mai rapid decit sunetul. (Mario del Monaco) - De la un adolescent se cere să se poarte ca un adult şi să se lase tratat ca un copil. (Connie Francis) - Obişnuinţa învinge multe, chiar şi antipatia. (Maria Schell) - Cu timpul regreţi toate păcatele pe care le-ai înfăptuit, inclusiv pe cele pe care nu le-ai făcut. (Brigitte Bardot) Galeria de toamnă din Debreţin Un eveniment de rang din viaţa culturală a judeţului Hajdu-Bihar îl constituie de pe acum în mod tradiţional organizarea Galeriei de toamnă. In acest an, remarcabila trecere în revistă a creaţiilor reprezentative pentru artiştii plastici de pe aceste meleaguri s-a deschis la Debreţin, la clubul tineretului. De data aceasta, selecţia a cuprins 80 de lucrări, alese din cele în total 328 de creaţii realizate de n1 de artişti. Pe lingă picturile în ulei, graficile şi sculpturile artiştilor consacraţi puteau fi văzute la actuala expoziţie şi creaţii ale unor artişti amatori. In cadrul festivităţii de deschidere a expoziţiei, pictorul Lajos Bíró, preşedintele şantierului artiştilor plastici din Debreţin a înmînat premii şi distincţii acelor artişti, care s-au prezentat la vernisaj cu cele mai izbutite lucrări, în imagine, o parte a expoziției. ... acesta este titlul provizoriu al noii pelicule pe care o realizează regizoarea Márta Mészáros în coproducţie ungaro-canadiană. Turnările se fac în grădina dendrologică din fel. Rolul titular este interpretat de fetiţa canadiană Fanny Lauzier, rolul bunicii fiind distribuit actriţei Margit Makay, în imagine: Márta Mészáros dînd instrucţiuni „Scufiţei Roşii”, în timpul filmărilor: „Scufiţa Roşie în anul 2000"...