Foaia Noastră, 1987 (Anul 37, nr. 1-52)

1987-12-04 / nr. 49

o VINERI 4 DECEMBRIE 1987 135 de ani de la moartea lui N. Bălcescu In acest an se împlinesc 135 de ani de la moartea marelui revoluţionar Nicolae Bălcescu, născut la Bucureşti dintr-o fa­milie de boiernaşi, trăind în prima jumătate a secolului al XIX-lea, într-o perioadă de pu­ternice frămîntări revoluţionare, cînd în ţările româneşti istoria pusese la ordinea zilei proble­ma desfiinţării iobăgiei, a făuri­rii şi cuceririi independenţei na­ţionale. A crescut deci într-o at­mosferă de duşmănie faţă de feudalism, ură ce caracteriza starea de spirit a oamenilor progresişti ai timpului. Un im­portant izvor spiritual al făuririi concepţiei sale despre lume îl constituia contactul pe care l-a luat încă de pe băncile şcolii cu ideile marii revoluţii franceze. Bălcescu a cunoscut temeinic literatura populară şi literatura cultă, a studiat şi a preluat ex­perienţa luptei de eliberare a poporului dusă sub conducerea unor voievozi ca Ştefan şi Mi­­hai, a unor revoluţionari ca Do­ja, Horia şi Tudor Vladimires­­cu, în special cronicarii veacuri­lor XVI şi XVII au trezit in Bălcescu sentimentul de mîndrie naţională, l-au familiarizat cu bogata comoară a legendelor şi tradiţiilor populare şi l-au aju­tat să-şi creeze o limbă literară împrospătată prin izvorul viu al graiului poporului. Bălcescu era stăpînit de la pri­mii săi paşi în viaţă de un pa­tos cetăţenesc, de dorinţa de a-şi servi poprul, de a contribui ac­tiv la eliberarea lui socială şi naţională. Abia ieşit din băncile şcolii Sf. Sava în 1840 a şi in­trat în armată cu gradul de iun­­cher. Nu împlinise încă 21 de ani şi era implicat într-un com­plot care urmărea răsturnarea orinduirii existente. După ispă­şirea pedepsei, de aproape trei ani de închisoare, în condiţii grele, care i-au zdruncinat sănă­tatea, se angajase activ în lupta politică şi culturală, împreună cu Ion Ghica şi W. Tell înfiinţează în anul 1843 or­ganizaţia revoluţionară „Frăţia”. Anii 1846-48 Bălcescu îi pe­trece în străinătate, mai ales la Paris, unde îl surprinde izbuc­nirea revoluţiei din februarie. Revenind în patrie, joacă un rol de seamă în pregătirea şi desfă­şurarea revoluţiei din Muntenia. Bălcescu a militat în permanenţă pentru unirea poporului român şi maghiar, într-o mişcare comu­nă, împotriva asupritorilor. (în iulie 1849 Bălcescu şi Kossuth au elaborat legea naţionalităţi­lor, care asigura autonomia pentru naţionalităţile din Unga­ria.) Opera scriitorului Bălcescu e remarcabilă, într-un timp uimi­tor de scurt el a dat la iveală o serie de studii istorice şi eco­nomice valoroase, născute din însăşi necesităţile luptei pentru răsturnarea feudalismului. Ca­racterul militant al operei, strîn­­sa împletire dintre activitatea politică şi cea ştiinţifică fac din Bălcescu unul dintre repre­zentanţii cei mai desăvîrşiţi de savant luptător, de scriitor şi activist social. Dintre lucrările publicate înainte de 1848, majoritatea con­stituie o argumentare multila­„Libertate­a national Ltd­­,i­­for na poate, nene (Le La eiu'tjje. împÂrât&ftL..., ac nim­ai dintr-o unire strunit, intre ... toate popoarele împilate.” (QL. Qiăb­emi)­terală a obiectivelor mişcării na­ţionale antifeudale şi revoluţio­nar - democratice. După 1848 în „Mersul revoluţiei in istoria românilor”, Bălcescu demon­strează caracterul obiectiv al mişcării de la 1848 şi analizea­ză perspectivele dezvoltării re­voluţiei după înfringerea sa. „Reforma soţială la romîni” (prima versiune­­ în franceză­­ a fost publicată anonim în anul 1850) cuprinde critica re­gimului iobăgist şi scoate la iveală dragostea faţă de masele exploatate. Opera sa de căpă­­ţenie „Romînii supt Mihai Voie­vod Viteazul”, operă netermina­­tă, este o vastă monografie a societăţii româneşti de la sfîr­­şitul veacului al XVI-lea. Auto­rul zugrăveşte figura dramatică a viteazului domnitor, înflăcărat luptător împotriva turcilor. Firul roşu care străbate în­treaga operă a lui Bălcescu este adversitatea sa categorică faţă de iobăgie. Scriitorul a demas­cat putreziciunea orinduirii­ so­ciale din ţările române unde ma­rea majoritate a poporului, de­primată de drepturi, trăind în „bordeie supt pămînt", „în sără­cie şi ticăloşie”, trudea în folo­sul unui cerc de privilegiaţi, în­­treţinînd palatele lor „măreţe şi strălucite”. Bălcescu criticînd moşierimea feudală, a înfăţişat cu realism, fără nici un adaos idilic, suferinţele, mizeria crin­­cenă a poporului. Cu multă vigoare a militat Bălcescu şi pentru crearea unei armate naţionale, în care el ve­dea principalul instrument al înfăptuirii ţelurilor mişcării de eliberare. Bălcescu a cerut­­ cu tărie egalitatea naţionalităţilor: ,,Problema de dezlegat în Ar­deal era şi este nu cum vor a face fiecare din români, unguri, saşi şi secui, ca să rămînă nu­mai ei singuri într-acea ţară şi să guverneze pe celelalte po­poare, ci proclamind dreptul comun sau egalitatea pentru in­divizi şi naţionalităţi, să caute mijlocul de a armoniza împreu­nă”. Unul dintre marile merite ale lui Bălcescu este de a fi fost nu numai un apărător înflăcărat al intereselor maselor, dar şi un căutător perseverent al unui drum pentru îmbunătăţirea vie­ţii poporului. Bălcescu - şi în aceasta e unul din marile sale merite - e cel dinţii care rupe hotărît cu iluminismul şi cu re­formismul burghez, fiind un gîn­­ditor profund original, a cărui operă înfăţişează cele mai ar­zătoare probleme ale societăţii româneşti de la mijlocul seco­­lui trecut. Mulţi reprezentanţi ai culturii progresiste a poporului român au vorbit cu emoţie şi adîncă preţuire de valoarea marelui istoric şi scriitor român, N. Bălcescu. Din generaţia sa, Va­sile Alecsandri în primul rînd, apoi Ion Ionescu de la Brad, Bolintineanu, Ion Voinescu şi mai tîrziu Odobescu, Haşdeu, Tocilescu, Eminescu, Sadovea­­nu au evocat cu căldură figura marelui patriot şi istoric. E. Jebeleanu a făcut din Bălcescu figura centrală a unui amplu poem, iar Camil Petres­­cu şi-a consacrat ultimii ani din viaţă evocării marelui de­mocrat revoluţionar. Poemul lui Jebeleanu, piesa „Bălcescu”, ro­manul „Un om intre oameni” al lui Camil Petrescu se inspi­ră din problematica care l-a frămîntat permanent pe Bălces­cu că odată „nu va mai fi nici un rob, nici naţie roabă, nici om stăpîn pe altul, nici popor stâpîn pe altul, ci domnia drep­tăţii şi frăţiei”. Viaţa lui Bălcescu a fost pli­nă de zbucium, el plătind scump fermitatea revoluţionară, îndrăz­neala şi consecvenţa nestrămuta­tă cu care a militat împotriva regimului iobăgist. Ultimii ani din viaţă Bălcescu şi-i petrece în exil, departe de ţară, înainte ca boala care-i mă­­cina organismul slăbit să-l ţin­­tuiască definitiv pe patul de suferinţă, editează revista „Ro­­mînia viitoare” din care a apărut doar un singur număr. S-a stins din viaţă cînd opera sa abia se zămislise, printr-o moarte crudă­­ la 33 de ani, la Palermo, în Sicilia. După ce i s-a refuzat cererea de a fi lă­sat să intre in ţară pentru a închide ochii pe pămîntul patriei sale fusese îngropat într-o groa­pă­­comună din cimitirul săraci­lor din Palermo. La iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a prietenului său Vasile Alecsandri după 11 ani de la moartea lui Bălcescu au fost căutate osemintele pentru a fi aduse în țară­­ care însă n-au mai fost găsite niciodată. - banca - O spun vedetele - Bîrfa este singurul zgomot mai rapid decit sunetul. (Mario del Monaco) - De la un adolescent se cere să se poarte ca un adult şi să se lase tratat ca un copil. (Connie Francis) - Obişnuinţa învinge multe, chiar şi antipatia. (Maria Schell) - Cu timpul regreţi toate păcatele pe care le-ai înfăptuit, inclu­siv pe cele pe care nu le-ai făcut. (Brigitte Bardot) Galeria de toamnă din Debreţin Un eveniment de rang din viaţa culturală a judeţului Hajdu­-Bi­­har îl constituie de pe acum în mod tradiţional organizarea Galeriei de toamnă. In acest an, remarcabila trecere în revistă a creaţiilor reprezentative pentru artiştii plastici de pe aceste meleaguri s-a deschis la Debreţin, la clubul tineretului. De data aceasta, selecţia a cuprins 8­0 de lucrări, alese din cele în total 328 de creaţii realizate de n1 de artişti. Pe lingă pictu­rile în ulei, graficile şi sculpturile artiştilor consacraţi puteau fi văzute la actuala expoziţie şi creaţii ale unor artişti amatori. In cadrul festivităţii de deschidere a expoziţiei, pictorul Lajos Bíró, preşedintele şantierului artiştilor plastici din Debreţin a în­­mînat premii şi distincţii acelor artişti, care s-au prezentat la ver­nisaj cu cele mai izbutite lucrări, în imagine, o parte a expoziției. ... acesta este titlul provizoriu al noii pelicule pe care o reali­zează regizoarea Márta Mészáros în coproducţie ungaro-canadiană. Turnările se fac în grădina dendrologică din fel. Rolul titular este interpretat de fetiţa canadiană Fanny Lauzier, rolul bunicii fiind distribuit actriţei Margit Makay, în imagine: Márta Mészáros dînd instrucţiuni „Scufiţei Roşii”, în timpul filmărilor: „Scufiţa Roşie în anul 2000"...

Next