Foaia Românească, 2005 (Anul 55, nr. 1-52)
2005-01-21 / nr. 3
Primăria este mulţumită de munca de la şcoală Vizitând săptămâna trecută comuna Chitighaz, am căutat şi primarul comunei pentru a afla despre realizările şi planurile pe anul 2005 ale autoguvernării locale. Gheorghe Guiaş ne-a informat că în scurt timp se va rezolva şi problema conducerii şcolii româneşti din localitate. Am încheiat destul de bine anul 2004. Din bugetul nostru de 660 milioane de forinţi am avut un deficit de 43 de milioane, sumă care, până la sfârşitul anului, am reuşit s-o reducem la zero. Aş vrea dacă şi anul 2005 ar fi cel puţin la fel de bun ca şi anul anterior, cu noi realizări şi continuarea proiectelor în curs. - Care este relaţia primăriei cu instituţiile din comună? - Trebuie să trăim în relaţie de colaborare bună cu instituţiile noastre, altfel nu se poate. Mulţumită proiectelor de dezvoltare regională, am reuşit să renovăm şcolile şi grădiniţele. Este adevărat că în loc de trei acum avem doar două, pentru că a fost necesar să unim două dintre grădiniţe. Am reuşit să înzestrăm şcolile cu calculatoare, ceea ce înseamnă că şi copiii noştri au posibilitatea să însuşească folosirea tehnologiei moderne. Am informat cititorii întrun număr trecut că şcoala românească este condusă de aproape un an de directoarea adjunctă Erica Borbil Nedrău, deoarece directoarea Cornelia Mocan Covaci este în concediu de boală. Care este poziţia Primăriei în legătură cu această situaţie? Această situaţie este reglementată prin lege. Directorul îşi împlineşte funcţia, este ales în urma unui concurs. Numirea directoarei Cornelia Covaci este încă în vigoare, însă între timp s-a îmbolnăvit. Aceasta cu oricine se poate întâmpla. Până când dânsa este bolnavă, este în concediu de boală. Această perioadă este hotărâtă de medic, şi eu n-am de ce să pun diagnosticul dânsului la îndoială. Iar pentru această perioadă, fără să se ştie durata acesteia, directoarea şi-a împuternicit adjuncta pentru a îndeplini sarcinile de conducere a şcolii. Bineînţeles, şi eu am fost de acord cu persoana Ericăi Nedrău. Aşa se întâmplă în orice şcoală. De altfel, în luna decembrie am discutat cu doamna Covaci, care m-a informat că nu peste mult se va hotărî dacă îşi va continua activitatea de director sau va ieşi la pensie din cauza bolii. Am rugat-o să mă anunţe dacă se va hotărî. Pentru că, dacă de exemplu nu mai vrea să continue ca directoare, va trebui să publicăm concurs pentru acest post, încă n-am fost informat. Iar în ce priveşte munca actualei conducătoare, suntem mulţumiţi pe deplin. Pe lângă faptul că sunteţi primar al localităţii Chitighaz, sunteţi şi vicepreşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. Ce efect are această activitate asupra vieţii românilor chitighăzeni? - înainte de toate, prin prezenţa mea în AŢRU, localnicii noştri sunt informaţi în mod direct despre întâmplările din cadrul Autoguvernării pe Ţară, iar informaţiile legate de viaţa lor se pot transmite direct către AŢRU. Un oarecare efect se poate sesiza şi prin numărul şi nivelul evenimentelor organizate la noi, ca de exemplu vizita din 2003 a preşedintelui României, la Chitighaz, care s-a aflat într-o vizită oficială în Ungaria. Am mai reuşit să sprijinim şi instituţiile noastre româneşti prin diferite concursuri. în acelaşi timp organizăm programele tradiţionale din comuna noastră, ca de pildă concertul de colinde dinaintea Crăciunului sau balul românesc, programe care atrag foarte multă lume. R. Pătcaș 21 IANUARIE 2005 FOAIA români lin chitighezean a ajuns la „Să fiţi milionar” Orice om este mândru de cei pe care îi preţuieşte, atunci când talentele îi sunt recunoscute şi de alţii, de prieteni, de consăteni, cu atât mai mult dacă şi pe plan naţional sau internaţional. Aşa se întâmplă şi în cazul acelora care aparţin aceluiaşi neam, al neamului românesc. Săptămâna trecută, la 11 ianuarie, toţi cei care am urmărit programele unui post de televiziune comercial maghiar, în special emisiunea „Să fiţi milionar", am putut fi mândri de participarea unui român de-al nostru la acest concurs. Mihai Gancea din Chitighaz nu doar că a ajuns în studio, alături de ceilalţi nouă concurenţi, dar a reuşit să răspundă cel mai repede la prima întrebare, în mai puţin de 5 secunde şi 33 de sutimi. A răspuns fără nici o problemă până la a şaptea întrebare referitoare la cultură generală, literatură, geografie sau istorie. Insă a opta întrebare l-a păcălit. - Eşti absolvent al Liceului Românesc „Nicoale Bălcescu" din Jula. Ce studii ai făcut după aceea? - Da, într-adevăr, am terminat şi eu la Jula, în anul 1985. După aceea am intrat şi am absolvit Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta, la secţia de istorie şi filologie română. Dar şi acum sunt student, aflându-mă în anul cinci la Universitatea de Drept din Seghedin. Mă pregătesc pentru examenul de licenţă. Pe lângă studii lucrez de mai mulţi ani ca administrator la Primăria din Chitighaz. Pe 11 ianuarie am avut ocazia să-ţi ţinem pumnii la un concurs de cultură la televizor. Cum ţi-a venit ideea să te înscrii la „Să fiţi milionar"? - Am încercat de mai multe ori să particip la astfel de concursuri televizate, şi de două ori am şi intrat în studio, dar, din păcate, nu am câştigat nimic. Cu trei ani în urmă am mai încercat la „Să fiţi milionar". După trei runde de selecţionare prin telefon am ajuns între cei zece concurenţi din studio, dintre care doar cel mai rapid are posibilitatea să joace. Deşi am primit şi atunci o întrebare de istorie despre cariera politică a lui Kossuth Lajos, am avut prea mari emoţii şi am greşit. De data aceasta a trebuit să punem în ordine cronologică denumirea secretarilor generali sovietici, de la Stalin până la Gorbaciov. Asta am ştiut-o. Prin acest răspuns ai ajuns faţă-n faţă cu domnul Văgo Istvan, cunoscutul moderatorul al concursului. N-ai avut emoţii? De data aceasta n-am avut aşa mari emoţii ca acum trei ani, deci am reuşit să răspund rapid la primele şapte întrebări, însă la cea de-a opta, pe o temă biblică, am greşit, şi m-am folosit doar de un singur ajutor din cele trei. Poate am fost şi obosit atât fizic, cât şi psihic. Am aşteptat câteva ore pentru înregistrare, pentru că într-o zi se înregistrează cinci emisiuni, şi grupa mea de zece a fost ultima. Dar pe lângă oboseală am fost şi încăpăţânat şi nu m-am folosit de ajutoarele oferite. Văzând emisiunea, mulţi prieteni mi au zis că domnul Văgu a vrut să mă ajute, însă eu nu l-am lăsat, deşi dânsul foarte rar ajută concurenţii. Se pare că i-am fost simpatic. După ce am văzut şi eu emisiunea, mi-am dat seama de voinţa dânsului de a mă ajuta, dar la faţa locului, la înregistrarea din 30 noiembrie 2004, am judecat altfel, am crezut că vrea să mă păcălească să-mi folosesc ajutoarele. Dar am vrut să economisesc şi timpul pentru ceilalţi concurenţi, şi pentru aceea am răspuns la primele şapte întrebări mai repede, şi nu am vrut să tărăgănez timpul nici la a opta. Eu m-am gândit şi la dânşii. Aşa că în loc de 500 de mii de forinţi, am câştigat „doar" 100 de mii. - Ai putut stabili şi numere de telefoane de unde puteai cere ajutor. La cine te-ai gândit? - Cinci numere de telefoane am putut da, astfel cinci persoane aş fi putut contacta pentru ajutor, dar eu şi aici m-am folosit doar de două posibilităţi, adică am numit două numere de telefon: la părinţii mei şi la nişte prieteni. Bineînţeles, şi ei au avut alături de ei o întreagă echipă. Nu le-am dat posibilitatea să mă ajute. Iar publicul din studio l-am considerat prea tânăr pentru a avea cunoştinţele suficiente. - Cum te-ai pregătit pentru această probă? - Cu trei ani în urmă m-am pregătit relativ mult, am citit Cartea Recordurilor şi alte lexicoane, reviste ştiinţifice şi nu numai, însă de data aceasta, nu m-am pregătit deloc. După deziluzia de la prima ocazie, acum am fost mai reţinut. M-am bazat mai mult pe cunoştinţele mele de cultură generală, de istorie şi literatură. Citesc foarte mult. Sunt abonat la zece reviste din diferite domenii ale vieţii publice şi ştiinţifice, şi bineînţeles, urmăresc ştirile zilei. Doar prin lectură continuă se poate ţine proaspăt creierul. - Mai ai în plan să-ţi încerci norocul şi cunoştinţele? - Acum vreau să mă odihnesc puţin. Dar cu timpul, urmărind aceste concursuri de cultură generală, poate voi avea din nou încredere în mine, voi fi încurajat şi mă voi înscrie iarăşi. Deşi am greşit, mă simt emoţionat de cuvintele de îmbărbătare din partea cunoştinţelor şi consătenilor, care mă opresc pe stradă şi mă felicită tot timpul. Rita Pătcaş