Foaia Românească, 2012 (Anul 62, nr. 1-52)

2012-01-20 / nr. 3

­­ii) FOAIA românească 20 IANUARIE 2012 Tineri din Micherechi în vizită la „Cireşarii" din Beiuş in urmă cu şapte ani au început lucrările de con­struire a Sălii de conferinţe „Cireşarii" din Beiuş, iar la 1 decembrie 2011 visul s-a realizat. Sute de oa­meni din toată lumea au fost la serbarea de inaugu­rare a noului edificiu al Fundaţiei „Cireşarii". La în­ceput, sediul fundaţiei a funcţionat pe strada Epis­cop Mihail Pavel, nr. 7, iar apoi prin diverse chirii, azi însă fundaţia are un birou spaţios şi elegant pe strada Livezii, nr. 1. La serbarea de inaugurare a noii biserici a luat parte şi un grup de tineri de la Biserica Penticostală nr. 1 din Micherechi, conduşi fiind de loan Rocsin, conducătorul bisericii. Cu Ioan Rocsin am stat de vorbă despre relaţiile cu credincioşii din Beiuş şi despre lucrarea cu tinerii din biserica locală.­ ­ La 1 decembrie am participat împreună cu un grup de tineri de la biseri­ca penticostală din satul nostru la Beiuş, la inaugu­rarea noii Săli de conferin­ţe a Fundaţiei „Cireşarii". Prima dată am fost la Beiuş în urmă cu câţiva ani, la invitaţia păstorului Vla­dimir Puştan, unde în ca­drul serviciilor divine luau parte peste 600 de tineri români. Atunci am zis că dacă va fi cu voia Domnu­lui, vrem să ducem tinerii noştri să se întâlnească cu ei, să facă cunoştinţă. în ultima săptămâna a lunii septembrie a anului trecut, fratele Puştan a fost oas­petele bisericii noastre. Cu această ocazie, dânsul ne-a invitat să luăm parte la inaugurare. Am asistat la această serbare alături de peste 1400 de persoane. Sala este foarte mare, are 1200 de scaune. Când am ajuns acolo, sala era deja plină, toate scaunele erau ocupate. - Cum s-a desfăşurat programul? - După rugăciunile de mulţumire, fratele Puştan a făcut cunoscut oaspeţilor lucrările de construire, ilus­trând prin câteva fotogra­fii. Ne-a spus că teritoriul pe care s-a zidit această sală era un teritoriu gol între două cimitire. După această prezentare a urmat cuvintele de mulţumire ale primarului şi ale celor care au ajutat la demersurile construcţiei. După cântări, preşedintele Fundaţiei „Ci­reşarii", Florin Ianovici, a spus o rugăciune. A fost înălţător să fim alături de fraţii noştri de la Beiuş la un astfel de eveniment, să ne rugăm împreună cu alte peste o mie de oameni.­­ Aţi participat la eve­nimentul din Beiuş cu tine­rii bisericii Dvs. Ce progra­me organizaţi pentru ei la Micherechi?­­ In fiecare sâmbătă după-masă tinerii au o în­tâlnire, dar locul întâlnirii lor nu totdeauna este bi­serica. Sunt cazuri când se întâlnesc la sala de sport a şcolii. în fiecare lună invi­tăm musafiri din România sau de la bisericile din îm­prejurimi. La biserică avem vreo 20 de tineri care au vârsta cuprinsă între 14-15 ani şi pot să spun că au dorinţa să se întâlnească. Nu vrem ca tinerii noştri să piară. Ceea ce am obser­vat că la Micherechi, din păcate, nu este un loc pen­tru tinerii creştini, unde ar avea posibilitatea să se în­tâlnească. Chiar în cadrul întâlnirii de sâmbăta trecu­tă am abordat problema facebook-ului în lumea ti­neretului. între Crăciun şi Anul Nou am organizat o întâlnire specială pentru ti­neri, la care au participat 112 tineri din Micherechi şi din împrejurimi. - Ce planuri are biseri­ca pentru viitor? - Ne dorim ca tinerii noştri să rămână în biseri­că şi în viitor. Am dori să construim o sală pentru ei, ca să mărim clădirea bise­ricii. Vom organiza în luna februarie zile de evangheli­zare. Dorim să minimali­zăm „distanţa" dintre tineri şi vârstnici, adică cel bătrân să-l înţeleagă pe cel tânăr şi invers. Din punct de ve­dere spiritual, acestea ar fi cele mai importante lucruri pe care noi am dori să le împlinim. Ana Cioca Samuel Gherman a fost chemat acasă Pe 10 ianuarie 2012, la vârsta de 40 de ani, frate­le Samuel Gherman, mem­bru al Bisericii Baptiste din Micherechi, a fost chemat acasă, la Tatăl Cel Ceresc. Fratele Samuel în ulti­ma perioadă a vieţii sale a fost membru activ în Biserica Baptistă din Mi­cherechi. A slujit în condu­cerea bisericii, la amvonul bisericii şi a avut pe inimă conlucrarea cu generaţia tânără. El a întreţinut bune relaţii cu frăţietatea din România. A fost un promotor al actelor de caritate pentru cei nevoiaşi din România. Cu toate că în ultimele săptămâni boala lui crân­cenă i-a cauzat dureri cumplite, el le-a suportat cu răbdare, lăsându-şi viaţa în mâna Domnului şi aş­teptând să se împlinească voia Lui. Liniştea lui sufle­tească a fost o mărturie vie pentru medicii lui din Budapesta, bolnavii şi toţi cei care l-au înconjurat, în ziua de 10 ianuarie 2012, abia aşteptând să se întoarcă acasă la familie, să-şi revadă copiii, în sal­vare şi-a dat ultima suflare, a plecat la Domnul. Dumnezeu să aducă mângâiere pentru familia în­doliată, în speranţa reîntâlnirii! R.P. Voi binecuvânta pe Domnul! „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea." Psalmi 34:1 Este atât de ușor să-L binecuvântăm pe Dumnezeu atunci când ne merge bine, când avem de toate... atunci când nu ducem lipsă de nici un bine, nu ne este prea greu să-L lăudăm pe Dumnezeu, dar oare suntem gata să-L binecuvântăm pe Dumnezeu şi atunci când avem neca­zuri, lipsuri şi dureri? Dacă nu aş fi ştiut că David este autorul acestui mi­nunat Psalm, atribuiam dreptul de autor fără rezerve unui alt personaj biblic, căruia atât de bine i se potriveşte acest psalm... şi anume, neprihănitului Iov, într-o singură zi, pierde tot ce a agonisit de-o viaţă, mai mult rămâne şi fără cei zece copii care îi mor toţi în aceeaşi zi sub dărâmăturile casei fratelui lor mai mare, se mai şi umple de bubă rea şi pe lângă tot acest îngro­zitor chin, nevastă-sa îl sfătuieşte să-L blesteme pe Dum­nezeu. Oare ce se putea întâmpla mai rău în viaţa aces­tui om? Dar acest neprihănit, chiar şi în această situaţie impo­sibilă, am zice noi, îl binecuvântează pe Dumnezeu, cu cuvintele rămase peste timp, Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului! „Iov chiar şi în vreme de necaz, de lipsuri şi durere, a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a rămas neclintit în neprihănirea lui." Noi, la o mică adiere de necaz sau de durere, cârtim, adeseori ne răzvrătim şi murmurăm împotriva lui Dum­nezeu. Ce să mai spun dacă vor veni prigoniri în vieţile noastre, oare vom rămâne neclintiţi în credincioşia noas­tră faţă de Dumnezeu?... doar atunci, se va vedea, cine este cu adevărat credincios lui Dumnezeu şi cine doar a mimat credinţa. Dumnezeu este nevoit să ne treacă prin necazuri, du­reri, până vom învăţa să fim oameni asemenea neprihă­nitului Iov, să ştim, să binecuvântăm pe Domnul în orice vreme şi să rămânem şi noi tari şi neclintiţi în neprihăni­rea noastră, indiferent de context. Aceasta este maturi­tatea spirituală, de care avem nevoie şi la care tindem fiecare dintre noi. (Sursa: www.viatavesnica.ro)

Next