Foaia Românească, 2020 (Anul 70, nr. 1-52)

2020-06-12 / nr. 23

12 IUNIE 2020 ­ MINORITATE­I FOAIA . _________________________ wwwfOaia-hu românească I 3 50 de ani de la marile inundații Inundațiile din anul 1970 au fost printre cele mai grave din istoria Ungariei, dar și a României. Sărbă­toarea Rusaliilor de acum o jumătate de secol a lăsat în amintirea românilor din zona orașului ]ula, din apropierea Crișurilor Alb și Negru, multe momente de grijă, deoarece exact în timpul acestor sărbători au fost nevoiți mulți să-și părăsească casele, în imagine. O casă între cele două Crișuri, în iunie 1970, încheierea, în mod neobișnuit, a anilor de studii la școlile generale românești din Ungaria Data oficială a ultimei zi de învățământ din acest an școlar este 15 iunie, astfel în acest weekend în unele școli se vor ține serbări de bun rămas, în condiții cu totul ne­obișnuite, cu un număr limitat de participanți, iar în alte locuri, conducerile școlilor au decis ca să se țină numai serbări online, pentru a proteja familii­le și copiii acestora. Acolo unde se vor organiza serbări de bun rămas, din cauza restricțiilor impuse de pandemie, acestea vor avea loc în aer liber și în cercuri cât mai restrânse, invitați fiind doar profesorii și părinții absolvenților. Școlile generale române din Bătania și Săcal au decis să nu organizeze anul aces­ta serbare de rămas bun, ci au pregătit filmulețe cu fotografiile absolvenților și cu înregistrări din viața elevilor, iar acestea vor fi postate la sfârșitul acestei săptămâni pe paginile de Facebook ale celor două instituții. Școala generală din Micherechi are serbarea de bun rămas vineri, 12 iunie, la ora 17.00. în aceeași zi va avea loc și serba­rea de bun rămas la școala generală din Jula, cu începere de la ora 16.00. Elevii școlii generale române din Chitighaz vor avea serbarea în ziua de sâmbătă, 13 iunie, de la ora 8.00, iar la școala din Aletea festivitatea de absolvire a elevilor din clasa a 8-a a școlii generale va avea loc pe 16 iunie, cu începere de la ora 16.00. A.B. (Imagini cu absolvenții școlilor generale române găsiți în pagina a 12-a.) Trianonul din perspectivă națională și europeană (2) (Continuare din numărul trecut) „Istoria nu se repetă, la vechile întrebări trebuie găsite răspunsuri noi." (Calántai József) România se întegrează în mod firesc, conform tradiției împămân­tenite în Europa, în cadrul statelor naționale, în baza Tratatului de pace de la Trianon, Ardealul istoric și provinciile Banat, Crișana și Maramureș sunt unite cu România, împlinindu-se astfel un vechi ideal al românilor regățeni de unire a tuturor românilor într-un stat unitar, ideal explicabil din momentul ce românii de-a lungul istoriei au trăit multe secole sub dominație sau dependență străină. Numai prin secolul al Xlll-lea reușesc să asimileze stăpânii bulgari de la nord de Dunăre, în secolul următor se înființează două țări românești, care doar îm 859 se unesc într-un stat național unitar și care, la 1918, respectiv 1920 este întregit cu provinciile sus-numite. Deși România este o țară formată din regiuni și provincii istorice cu o populație în majoritate românească (Moldova, Țara Românească, Transilvania, Dobrodgea, Muntenia, Oltenia, Banat, Crișana, Maramureș) și un mare număr de alte etnii (unguri, nemți, bulgari, sârbi, slovaci, evrei, romi, turci, tătari, greci etc. în total 18 naționalități), se definește ca stat național unitar centralizat. în Constituția statului român din 2003 citim: „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Și în cazul României, ca în cazul altor state, prevederile constituționale nu reflectă componența etnică reală ci un ideal național și statal. Și statul modern, burghez, național român se vrea unitar, uniform, pentru a fi eficient, prosper și competitiv. Omogenizează, asigură egalitatea în drepturi civice ale cetățenilor. Gândirea într-un stat național devenise un lucru obișnuit și la români. în epoca lui Nicolae Ceaușescu, de exemplu, naționalitățile sunt considerate români vorbitori de alte limbi. Urmările acestei politici de omogenizare au fost grave. Venind pe la noi, la Seghedin, după 1989, o echipă de ziariști de la emisiunea maghiară TV din București, am constatat un fenomen bine cunoscut la românii din Ungaria: ziariștii maghiari își vorbeau limba maternă cu accent și foloseau o mulțime de termeni tehnici români. Istoricul Ioan-Aurel Pop oferă o definiție mai nuanțată și exactă a „...deși toți locuitorii României pot fi numiți români, ei se cheamă astfel numai din punctul de vedere al cetățeniei, fiindcă naționalitatea lor nu este întotdeauna românească. aceluiași concept de stat național, spunând: Cu alte cuvinte, maghiari de pe teritoriul României, de exemplu (peste 6%din întreaga populație), nu pot și nu doresc să fie numiți ro­mâni, cu toate că au acte de identitate românești, fiindcă se consideră parte a națiunii maghiare. Ei sunt, pentru a fi exacți, etnici maghiari de cetățenie română”.­ Președintele României, Klaus Iohannis, cetă­țean român de naționalitate germană, refuză însă să recunoască, ca mulți alți politicieni liberali, desprinderea cetățeniei de etnie, căci în cuvântarea festivă ținută cu prilejul zilei de 1 Decembrie 2019, vorbea accentuat despre o națiune a tuturor cetățenilor români, fără să pomenească naționalitățile din țară, cărora România de altfel le asigură reprezentanță în Parlamentul statului și unele posibilități de prezervare a valorilor lor lingvistice și culturale. Refuză însă, con­form prevederilor constituționale ale statului-națiune, să le asigure secuilor maghiari autonomie teritorială, o veche aspirație a acestei comunități. Nu le asigură însă nici ceea ce ar fi în conformitate cu atribuțiile statului național și promisiunile făcute la Alba lulia și în documentele semnate la Versailles, autonomie culturală, deși ar fi un interes vital al statului român, pentru că patria și libertatea sunt noțiuni identice. Robespierre spunea la 29 noiembrie 1792: „Nu e fericit poporul care nu are patrie.” Patria poate fi fericită cu cetățeni nefericiți? Și democratică? Și pașnică? La 31 mai 1919, președintele american Thomas Woodrow Wilson, în cadrul ședinței plenare a conferinței de pace de la Versailles, reflectând la protestele lui Brătianu și nu numai de a fi anexate la tratatul de pace unele reglementări privind drepturile minorităților naționale, spunea: „în caz că ne dăm­ acordul la aceste creșteri te­ritoriale, avem tot dreptul să ținem la unele garanții ale păcii.”" Să-l cităm din nou pe istoricul I. A. Pop: „Anul 1918,în ciuda marilor umilințe și sacrificii îndurate, a adus României cea mai mare împlinire din întreaga sa istorie modernă: unitatea politică a tuturor românilor.” (Continuare în pagina a 9-a)

Next