Foiletonul Zimbrului, 1855 (nr. 1-50)
1855-01-30 / nr. 2
BĂTRĂNUL. Ceriul giudecăconile mi drept răsplătește foarte. Căci în a noastră cetate 'su a streinilor pacate, zo r Au trecut furtuna, s'au făcut sănin, Zorile surise, și aburul lin Din răsipituri, Șa cetății zguri În văzduh se înălța; lap căsuța pitulită Rămăsă se nesmintită Și la ferestuica ei, păsărelele cănta. Cav. Costachi Stamati le „. VOINICUL => POINKA. Mândrei Romînce, unu voinicelu Zise, cimelu! De vremi slăbită, De stânci sdrobită ghici care-i mapare ma peritu? Pară cu soare Ca Romănimea greu n'a trăitu! Romăncei earăși celu voinicelu Zisă, cimelu! Mîndră Romîncă, găci-vei âîncă Care-i pămîntul celu mai măritu ? — E, Pomrnia, Vechea Dacia, Pămintu cu sînge pre multu stropitu - Zeu, a Poru iope, S -———12122F S Voinicul zisă iarăși cimelu! Romîncei mîndre, de lîngă elu! .. - feci inimioară, În care țară Sîntu flori mai mîndre și'n ceriu nu su nori? - Bădiță'mi pare Că nu'i subu soare Unu ceru c'al Țerei ș'ale ei flori! Doar zisi unirea Și fericirea la care populu moni întălni? - Pominsa ape Pe îmbe 'n floare Aiurea kats ns le-i găsi. ȘIi ear Romăncei celu voinicelu Zise: cimelu! - Tinerite'mi dară În care țară Romînulu mîndru eu potu afla? N N Și Moldovanul... Pomini? . . Carpații căți vrei ț'oru da! Dar mai iubită Și mai păzită De ceriu, găci-vei ce țară e? Din veacuri multe, Grele trecute, De ceriu iubită e mapa me! E, Romănia Vechea Dacia, Cu toți Romănii, fii de Romani, Prin zile grele, Sute de rele Fi suntu de față, de sute de ani! D. Llesupnorence, tipografia Buciumului Romanu.