Gândirea, 1924-1925 (Anul 4, nr. 1-13)
1925-03-15 / nr. 11
li sa răspuns teama — ca nu cumva eternitatea să surprindă un opțer român într’o asemenea barbară postură ori ca nuvela d-lui Rebreanu să ajungă material de ponegrire a românilor la o viitoare conferință a „drepturilor omului” — era nejustipcată.Și cu bună dreptate. Nu atitudinea individului trebuia să preocupe. Ci redarea ei literară. Dealminteri, înpricinatul este cu totul în afara nuvelei, care își situează precis acțiunea numai între santinelă și erou : procesul omenesc nci se dezbate. Singura vină a d-lui Rebreanu ar f fost de a nu a știut să-l descrie. Ea se dovedește însă greu de susținut : observația, apoi meșteșugul literar al conducerii și însuflețirii acestui omenesc, acoperă de departe chiar fapta pe nedrept încriminatului oprer și dă celor trei nuvele ale cărții — pbrele lucrului desăvârșit realizat... Alexandru Pally . „Studente“. Editura „Ramuri“. Craiova... Titlul cărții d-lui Rally prețuiește singur cât un întreg roman al cuiva din trustul Eftimiu. El consacră versurile succesului imediat și zgomotos : „Studente“ -le sale, vor trece din mână in mână, asemeni cărților poștale ilustrate vândute cu mențiunea «discret». Nu va p fost, poate, tocmai aceasta intenția d-lui Kally. Volumul poartă o dedicație. E un nume femenin. Poezia capătă, deci — din capul locului — un caracter oarecum intim : indiscreția poetului ar purtată, numai dacă ea s'ar schimba în artă. Dar, dintre arte, autorul nu are decât arta de tip indiscret. De-a lungul multor pagini lectorul se simte stânjenit. Nu e însă vina lui, dacă e silit să citească uneori conpolențe de felul acestora .Schițează un surâs și dintr’odată Bar nările, un freamăt o cuprinde iar albul ochilor întreg se-arată. — Și ’n vreme ce profesorul aprinde Lumină din lumină — adevărată Ea-și mușcă pumnul aprig și se ’ntinde“. sau : Iubirea ce te chinuește Se zbuciumă și’n mine-acum Cum tu iubești ca toată lumea Nici eu nu te iubesc altcum“. ori (intr’o poezie intitulată „Feciorie“) . Și sfărâmi surâzând, Pecetea de pe plicuri In urmă rămânând Sângele ’n picuri“... Pentru publicul, priceput și așezat, cartea d-lui Ăl. Rally înseamnă prelungirea în vers a literaturii de sub privia : «Niger & comp.». După decesul spcial al d-lui Mircea Rădulescu, puțini o mai încercaseră în chip atât de izbutit. Socotisem, prin urmare, genul istovit și demult demodat. Cetitorul de azi nu-l mai vrea. Deasemeni, nici viața universitară nu-și merita discreditul : destulă hulă au zvârlit asupra ei broșurile, cu oamenii scofâlciți și nerăsprați de pe copertă, semnate : Ionescu, etc... D. Rally a redus heidelbergul universitar bucureștean la caricatura lipsita de orice artă, înfățișând într’un vers — cu purități de ritm și grai — ca acesta : „Și-mi sare ’n cârcă n spate“, studenți și studente, după calapodul următor : «Ieri m’am plimbat și eu pe înserate Cu doi colegi de universitate . Cu un măgar ignat și-o slută sturtă»... Din pricinile acestea, volumul „Studente“ al d-lui Alexandru Rally, e sortit să alcătuiască numai deliciul desăvârșit al liceienilor imberbi și octogenarilor, total senilizați. Ei vor regreta însă dureros un lucru : lipsa pgurilor explicative în text. Negreșit, d Rally va remedia lacuna , a doua ediție, va prevăzută, adnotată și—mai ales-ilustrată. Mateiu Ion Caragiale , „Remember“. Editura „Cultura Națională“... Eleganta plachetă a d-lui Mateiu Ion Caragiale a fost pripit clasată ca povestire fantastică : conținutul celor patruzeci de pagini ale ei, este departe de a îndritui în vre-un chip o atare judecată literară. Nu e o construcție ireală — sprijinită de un gând metafzic — verosimilă numai prin caracterul ei. Nici o viziune ocultă. Literatura noastră nu cunoaște încă realizări de acest gen : fantasticul popular chiar, rămâne închis numai în tainerele puținelor povești bune, pe care le știm ; straniul lor însă n’a slujit ca material de inspirație nici unui spirit creator. „Remember“ e numai un fapt poetic. O temă pe care se clădește sumar o fărâmă de anecdotă, tratată însă cu întreg arsenalul procedeelor poetice curente. Noutatea stă în a p izbutii să dilueze — cu o rară discreție — contururile unei întâmplări diverse, nu in fantastic, ci în amănunt poetic : „Remember ? — da, prește, că n’am să uit ; dar, cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcându-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă, într’un târziu are să-mi pară poate că toată această întâmplare trăită, a fost un vis sau vre-o istorie citită ori auzită undeva, cândva de mult“... Maniera de a trata tema d-lui Matei Caragiale se apropie astfel oarecum de arta lui Wilde, al cărui fantastic e mai mult literar decât supranatural: înrudirea e, prește, depărtată. Dar — mai presus de orice — „Remember“ e scris cu o desăvârșită limpezime de stil. Fraza e tăiată cu savanta pricepere a unui vechi meșter faur : în această privință, Mateiu Ion Caragiale se dovedește cu adevărat un vrednic mădular din cel mai iscusit prețuitor al sensului și înfățișării cuvântului, pe care l-am avut noi... AL. BĂDAUȚA \