Gândirea, 1924-1925 (Anul 4, nr. 1-13)

1925-03-15 / nr. 11

li sa răspuns­­ teama — ca nu cumva eternitatea să surprindă un opțer român într’o asemenea bar­bară postură ori ca nuvela d-lui Rebreanu să ajungă material de ponegrire a românilor la o viitoare con­ferință a „drepturilor omului” — era nejustipcată.Și cu bună dreptate. Nu atitudinea individului trebuia să preocupe. Ci redarea ei literară. Dealminteri, în­­pricinatul este cu totul în afara nuvelei, care își situează precis acțiunea numai între santinelă și erou : procesul omenesc nci se dezbate. Singura vină a d-lui Rebreanu ar f fost de a nu a știut să-l descrie. Ea se dovedește însă greu de susținut : obser­vația, apoi meșteșugul literar al conducerii și în­­suflețirii acestui omenesc, acoperă de departe chiar fapta pe nedrept încriminatului oprer și dă celor trei nuvele ale cărții — pbrele lucrului desăvârșit realizat... Alexandru Pally . „Studente“. Editura „Ramuri“. Craiova... Titlul cărții d-lui Rally prețuiește singur cât un întreg roman al cuiva din trustul Eftimiu. El consacră versurile succesului imediat și zgomotos : „Studen­te“ -le sale, vor trece din mână in mână, asemeni cărților poștale ilustrate vândute cu mențiunea «discret». Nu va p fost, poate, tocmai aceasta intenția d-lui Kally. Volumul poartă o dedicație. E un nume fe­­menin. Poezia capătă, deci — din capul locului — un caracter oarecum intim : indiscreția poetului ar p­urtată, numai dacă ea s'ar schimba în artă. Dar, dintre arte, autorul nu are decât arta de ti­p in­discret. De-a lungul multor pagini lectorul se simte stân­jenit. Nu e însă vina lui, dacă e silit să citească uneori conpolențe de felul acestora­­ .Schițează un surâs și dintr’odată Bar nările, un freamăt o cuprinde iar albul ochilor întreg se-arată. — Și ’n vreme ce profesorul aprinde Lumină din lumină — adevărată Ea-și mușcă pumnul aprig și se ’ntinde“. sau : Iubirea ce te chinuește Se zbuciumă și’n mine-acum Cum tu iubești ca toată lumea Nici eu nu te iubesc altcum“. ori (intr’o poezie intitulată „Feciorie“) . Și sfărâmi surâzând, Pecetea de pe plicuri In urmă rămânând Sângele ’n picuri“... Pentru publicul, priceput și așezat, cartea d-lui Ăl. Rally înseamnă prelungirea în vers a literaturii de sub privia : «Niger & comp.». După decesul sp­­cial al d-lui Mircea Rădulescu, puțini o mai încer­caseră în chip atât de izbutit. Socotisem, prin ur­mare, genul istovit și demult demodat. Cetitorul de azi nu-l mai vrea. Deasemeni, nici viața universi­tară nu-și merita discreditul : destulă hulă au zvârlit asupra ei broșurile, cu oamenii scofâlciți și nerăsprați de pe copertă, semnate : Ionescu, etc... D. Rally a redus heidelbergul universitar bucu­reștean la caricatura lipsita de orice artă, înfățișând într’un vers — cu purități de ritm și grai — ca acesta : „Și-mi sare ’n cârcă n spate“, studenți și studente, după calapodul următor : «Ieri m’am plimbat și eu pe înserate Cu doi colegi de universitate . Cu un măgar ignat și-o slută sturtă»... Din pricinile acestea, volumul „Studente“ al d-lui Alexandru Rally, e sortit să alcătuiască numai de­liciul desăvârșit al liceienilor imberbi și octogena­rilor, total senilizați. Ei vor regreta însă dureros un lucru : lipsa pgurilor explicative în text. Negreșit, d Rally va remedia lacuna , a doua edi­ție, va p­revăzută, adnotată și—mai ales-ilustrată. Mateiu Ion Caragiale , „Remember“. Editura „Cultura Națională“... Eleganta plachetă a d-lui Mateiu Ion Caragiale a fost pripit clasată ca povestire fantastică : con­ținutul celor patruzeci de pagini ale ei, este de­parte de a îndritui în vre-un chip o atare judecată literară. Nu e o construcție ireală — sprijinită de un gând metafzic — verosimilă numai prin carac­terul ei. Nici o viziune ocultă. Literatura noastră nu cunoaște încă realizări de acest gen : fantasticul popular chiar, rămâne închis numai în tainerele puținelor povești bune, pe care le știm ; straniul lor însă n’a slujit ca material de inspirație nici unui spirit creator. „Remember“ e numai un fapt poetic. O temă pe care se clădește sumar o fărâmă de anecdotă, tra­tată însă cu întreg arsenalul procedeelor poetice curente. Noutatea stă în a p izbutii să dilueze — cu o rară discreție — contururile unei întâmplări di­verse, nu in fantastic, ci în amănunt poetic : „Re­member ? — da, prește, că n’am să uit ; dar, cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcându-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă, într’un târziu are să-mi pară poate că toată această întâmplare trăită, a fost un vis sau vre-o istorie ci­tită ori auzită undeva, cândva de mult“... Maniera de a trata tema d-lui Matei Caragiale se apropie astfel oarecum de arta lui Wilde, al cărui fantastic e mai mult literar decât supra­natural: înrudirea e, prește, depărtată. Dar — mai presus de orice — „Remember“ e scris cu o desăvârșită limpezime de stil. Fraza e tăiată cu savanta pricepere a unui vechi meșter faur : în această privință,­­ Mateiu Ion Caragiale se dovedește cu adevărat u­n vrednic mădular din cel mai iscusit prețuitor al sensului și înfățișării cuvântului, pe care l-am avut noi... AL. BĂDAUȚA \

Next