Gazeta de Sud, iunie 1996 (Anul 2, nr. 371-395)

1996-06-29 / nr. 395

GAZETA de SED zile trecute: zile rămase.1­996 Zodia RACUL HÜ apusul 21.04 05.34 răsăritul VREMEA IN DETENIA 29 iunie - Vremea se va încălzi. Cerul va fi variabil. Izolat se vor semnala averse de ploaie și descărcări electrice. Vîntul va sufla slab pînă la moderat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 24 și 29 ° C iar minimele între 11 și 16 ° C. 30 iunie - Vremea va deveni în general instabilă. Cerul va fi variabil, prezentînd unele înnorări, mai ales în cursul după-amiezii. Pe alocuri se vor semnala averse de ploaie, des­cărcări electrice și intensificări de scurtă du­rată ale vîntului. Cu totul izolat sînt posibile cantități însemnate de precipitații și grindină. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 9 și 16 ° C iar maximele între 22 și 28 ° C. Cursul de referință al - 1 dolar SUA = 3028 lei -1 marcă germană =1981 lei M­EMENTO 29 iunie • 120­0 diplomă militară descoperită la Porolissum menționează pentru prima dată un guvernator al Daciei Superioare - Iulius Severus. • 1798 - S-a născut la Recanati, Giacomo Leo­pardi, unul dintre cei mai de seamă poeți ai Italiei. • 1819 - S-a născut, la București, Nicolae Băl­­cescu unul dintre reprezentanții de seamă ai mișcării național-democratice de la 1858. A fost întemeietorul istoriografiei moderne românești, bazată pe ampla și minuțioasa documentare științifică. Personalitatea sa a inspirat numeroase opere literare începînd de la poeziile închinate de contemporani pînă la romanu­lui Camil Petrescu „Un om între oameni“. • 1900 - S-a născut Antoine de Saint Exupery scriitor și reporter francez; în cărțile sale pune în lumină un adevăr străvechi pe care oamenii îl uită adesea: valoarea vieții efemere se manifestă pe pă­­mînt prin flori, zîmbete și focuri aprinse în noapte uneori la mari depărtări unele de altele. Totul este să avem grijă ca aceste focuri să nu se stingă, florile să nu fie năpădite de buruieni, iar micul copil ce ar putea deveni într-o zi un nou Mozart, să nu fie asa­sinat. Din creația sa amintim: „Zbor de noapte“, „Pă­­mînt al oamenilor“, „Citadela“ și neasemuitul model­­ de inocență și înțelepciune „Micul Prinț“. 30 iunie • 1825 - S-a născut compozitorul francez, Flo­­rimond Hervé. Prin opereta „Mam’zelle Nitouche1 devine celebru, opereta cîntîndu-se și astăzi cu un deosebit succes. • 1909 - S-a născut compozitorul român, Pau Constantinescu. Creația sa se remarcă prin origina­litate și cuprinde toate genurile muzicale: comedia muzicală „O noapte furtunoasă“, muzică simfonică , opera „Pană Lesnea Rusalim“, oratorii, muzică de cameră. c N­ CULTURA M­ircea Eliade - teoretician al romanului - poate surprinde pe nimeni aria largă a formelor de manifestare pe care le-a adoptat Mircea Eliade (de la eseuri la studii ample de istoria religiilor, de la romane la pagini de jurnal, pentru a nu aminti decît cîteva dintre acestea), avînd în vedere polivalența personalității, ca și vastitatea și diversitatea cunoștințelor sale. Dintre toate aceste forme de manifestare, eseistica (și îndeosebi cea din tinerețe) credem că a stat mai puțin în atenția cititorilor copleșiți de bogatele cunoștințe ale istoricului religiilor sau de stilul romancierului, cel care reușea să se mențină (și să ne mențină) la granița atît de fragilă dintre real, pe de o parte, și magic (fan­tastic), pe de altă parte. La tripticul de „note și eseuri“ intitulate Solilocvii (1932), Oceanografie (1934) și Fragmentarium (1939) vom adăuga volumul Insula lui Euthanasius (1943). Parcurgînd aceste volume, cititorul va descoperi că viitorul profesor nu practica scrisul ca pe o formă de izolare, nici ca pe o asceză, ci, din contră, ca pe un dialog cu un interlocutor permanent prezent, căruia i se adresează, îl flatează chiar și îl împarte pe categorii în funcție de preferința pentru scri­erile sale. Pentru eseuri e vorba de un cititor „nonconformist“ care poate înțelege și scrie­rile „mai dificile“ și căruia autorul îi comunică gîndurile sale, convins fiind că prin aceste eseuri își poate întregi beletristica. Ce consideră deci M. Eliade a fi capitolul cel mai important al operei sale? Se poate cu ușurință înțelege­­ opera literară, cea pe care a înnobilat-o cu verbul românesc, deși, după cum se știe, opera științifică a preferat o expri­mare mai apropiată cititorului de pretutindeni. Cum s-a exprimat Mircea Eliade prin romanele sale este cunoscut cititorului român. Care sunt punctele sale de vedere sub raport teoretic­­ este mai puțin cunoscut. Pentru teoreticianul formei epice, „romanul trebuie să fie roman“, deși se afirmă, adesea în eseuri că nu există „epic pur“. De aceea, romanul, ca gen proteic prin excelență, poate îngemăna „mij­loacele de cunoaștere ale epocii, sensul vieții și valoarea omului, dar și cuceririle științifice și filozofice ale veacului“. Aceasta îl îndrep­tățește apoi să declare: „Epicul pur este o formă derivată a snobismului. Romane cu idei sunt jumătate dintre capodoperele romanului“. Dar stîlpul de susținere al oricărei struc­turi epice nu este altul decît personajul. Deși nu-și propune o definiție a romanului, Eliade îl diferenția totuși de nuvelă și dramă tocmai prin primatul acordat personajului („în timp ce în nuvelă predomină întîmplările, iar în dramă ciocnirile - romanul este o carte cu oameni“ - s.n.) în concepția lui M. Eliade, aceste perso­naje trebuie să fie „oameni remarcabili“ și să fie create pentru a deveni tipuri. Tocmai în lip­sa tipului uman înzestrat cu „o excepțională capacitate de libertate și de suferință“, cu „o grandioasă conștiință teoretică a lumii“, cum au personajele lui Dostoievski sau Proust, vedea Eliade limitele romanului românesc. Acesta se va impune numai cînd va crea măcar două-trei personaje-mituri, de genul lui Ion, caz singular chiar în opera „celui mai puternic romancier al nostru“ și cînd acesta va avea „o conștiință teoretică a lumii (excepție fiind, de data aceasta, Fred din Patul lui Procust). Dacă în 1939 M. Eliade nu găsea în romanul românesc personaje care să aibă „o conștiință a propriului lor destin“, ne putem întreba astăzi: există în romanul românesc contemporan asemenea personaje? Cores­ punde vreunui cerințelor formulate de teore­­ticianul-romancier? Dar celor ale cititorului contemporan? La aceste întrebări și la multe altele relativ la destinul romanului românesc, dar și la punctele de vedere asupra narațiunii în general cititorul poate găsi răspuns în vo­lumele de eseuri semnate de Mircea Eliade. • Mihaela ALBU 395 / sîmbătă-duminică, 29-30 iunie 1996 Cu sufletele pline de Eminescu Joi după-amiază, la Cercul Militar din Craiova a avut loc, în ilustra organizare a Inspectoratului pentru Cultură Dolj, în colaborare cu instituția gazdă, cu Societatea Scriitorilor Olteni și Filarmonica de Stat Oltenia, spectacolul muzical-literar „Eminescu - omul total al culturii române“. Emoțiile resimțite de publicul spectator - militari în termen, cadre militare și membrii lor de familie­­ în glasul lt. col. Ion Mihai, șeful cercului militar, cînd a rostit cuvintele de des­chidere a manifestării, sau în rostirea poetului Mihai Duțescu, consilierul șef al Inspectoratului pentru Cultură, cînd a vorbit de Eminescu, au avut darul, încă de la început, să sensibilizeze și să pună efectiv stăpînire pe sufletele celor prezenți. „Toată luna iunie amintește de Eminescu; tot anul acesta amintește de Eminescu; toți anii care vor veni de acum înainte vor aminti de Eminescu; întreaga noastră viață, atîta cîtă ne-a fost dată, amintește de Eminescu, pentru că el este marele cadou pe care soarta ni l-a făcut, pe care destinul acestui popor genial ni l-a dat. Să ai un ase­menea poet, aceasta înseamnă înnobilarea fiecăruia dintre noi, așa cum probabil cea mai înaltă noblețe a noastră este aceea că sîntem fii de țărani, probabil că o a doua mare noblețe este aceea de a trăi într-o țară în care geniul tutelar se cheamă Mihai Eminescu“ - a spus, printre altele, poetul Mihai Duțescu. Reușita deplină a manifestării de adîncă simțire românească a fost asigurată de poeții olteni Ion Anas­tasia, Mihalache Tudorica, Mircea Ștefan Cioroiu, Virgil Dumitrescu, Ilarie Hinoveanu, Mihai Duțescu, care au citit din creațiile lor cele mai reprezentative, de interpretarea inegalabilă a versurilor eminesciene în aranjamentele corale ale compozitorilor Vasile Po­­povici, Ioan Alexandrescu, Gheorghe Băzăvan, Du­mitru Kiriac, Iancu Dumitrescu și Alexandru Racu, precum și de tălmăcirea emoționantă a versurilor lui Eminescu de către steaua Naționalului craiovean­­ Natașa Raab. Dacă Eminescu, în peregrinările sale, a călcat meleagurile Olteniei, ale Craiovei, dacă aici a trăit și un frumos vis de dragoste, dacă aici, ca pretutindeni în țară pe unde a umblat, a creat versuri nemuritoare, ne putem întreba, pe bună dreptate, nu cumva fiecare piatră, fiecare palmă de țărînă, fiecare rîu sau ram conțin în ele spiritul lui?... • Lt. col. Ștefan VINTILĂ Sărbătoare sătească în Dolj Trei sate împlinesc 450 de ani La Școala Generală Leșile din comuna Șimnicu de Sus are loc, sîmbătă, 29 iunie, o întrunire festivă prilejuită de aniversarea a 450 de ani de la atestarea documentară a satelor Milești, Comet și Izvor. Adunarea Fiilor Satului va începe la ora 12.00. Programul foarte bogat, cuprinde un Te Deum religios, comunicări științifice și momente distractive. Participă ansamblurile folclorice „Maria Tănase“ din Craiova și „Mugurașul“ al Școlii Leșile. • Florin TANOVICI SFINȚII APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL Sfînta noastră Biserică prăznuiește astăzi pomenirea Sfin­ților și întru tot lău­daților Apostoli Pe­tru și Pavel, cei din­­­­tîi propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos. A vorbi, după vrednicie, despre acești mari stîlpi ai Bisericii lui Hristos, este cu neputință pentru noi păcătoșii, deoarece numai Dumnezeu știe oste­nelile, chinurile și nevoințele pe care le-au depus ei la propovăduirea Sfintei Evanghelii, după înălțarea Domnului la cer. Sfîntul Apostol Petru s-a născut în Betsaida Galileii, pe malurile lacului Tiberiada, unde a și copilărit, fiind fratele mai mic al Sfîntului Apostol Andrei. Auzind că Sfîntul loan Botezătorul propo­­văduiește despre Mesia, a primit de la el, împreună cu Andrei, fratele său, botezul pocăinței în apele Ior­danului, neștiind că aproape de casa sa, în cetatea Na­­zaretului, locuiește Acela care avea să fie Dascălul și învățătorul său și al lumii. Și iată că vine Hristos cel mult așteptat, află pe Petru pescuind pe malul Ti­­beriadei, îl cheamă la Sine, îi schimbă numele din Simon în Petru și astfel îl face pescar de suflete ome­nești. Din ceasul acela el își lasă casa și soția, își lasă patria și corabia în voia lui Dumnezeu-Tatăl și se ală­tură lui Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, devenind cel mai rîvnitor Apostol.După pogorirea Sfîntului Duh, începe primul a învăța poporul despre Hristos în adunări, în templul lui Solomon, pe străzile Ierusali­mului, în Samaria, în Iope, în Lidia, la Roma, face mi­nuni, vindecă bolnavi, mustră pe cei răi, suferă închisoare, în anul 67 d.Hr., în capitala Imperiului Ro­man, din porunca împăratului Nero (51-68), este răs­tignit cu capul în jos. Sfintele sale moaște se păstrează în bazilica Sfîntul Petru din Roma. Sfîntul Apostol Pavel s-a născut în capitala Ciliciei, orașul Tarsus (în sudul Turciei de azi). Ne­­fiind încă luminat cu puterea Duhului Sfînt, el nu credea că Hristos este Mesia cel așteptat și nu putea înțelege taina răscumpărării omului. Dar, pe calea Damascului, i se arată îisus Hristos, care îi spune gre­șeala, îi ridică sufletul pînă la al treilea cer, îi descoperă taina creștinătății și îl trimite să vestească Evanghelia mîntuirii la neamuri. Sfîntul Apostol Pavel a făcut trei călătorii misionare, împreună cu Varvara de Sila, cu Marcu, cu Luca și cu Timotei, mai întîi în Antiohia și Cipru, apoi în Asia Mică, pătimind multe de la păgîni și iudei. Apoi, îndemnat de Duhul Sfînt, a trecut în Macedonia și Grecia, propovăduind în cetățile Filipi, Berea, Tesalonic, Corint și Atena, unde a grăit de pe înălțimile Areopagului și a uimit pe înțelepții ei. Se reîntoarce în Iudeea, unde este prins de evrei și ținut în lanțuri și în temniță peste doi ani. Reușește să plece la Roma, unde, în anul 64 d.Hr. din porunca aceluiași tiran Nero, este prins și i se taie capul. După tradiție, mormîntul său se află la Roma, în biserica „Sfîntul Pavel din afara zidurilor“. Mare este praznicul de astăzi, căci prăznuim pe doi dintre cei mai rîvnitori apostoli. Pe Pavel, vasul cel ales, cum îl numește Hris­tos, Apostolul neamurilor, care a lăsat în uria sa ne­numărate biserici și episcopi, precum și patrusprezece epistole apostolești pline de dumnezeiești învățături, și Petru, un pescar galilean sărac, chemat de Domnul împreună cu fratele său mai mare, Andrei: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni“. Vedeți deci, că ei n-au mers singuri la apostolie, ci i-a chemat Iisus Hristos! Scriem această frază, pen­tru că astăzi sînt mulți care se socotesc predicatori și propovăduitori ai cuvîntului evanghelic, fără a fi hirotonisiți, adică fără a primi harul Duhului Sfînt, fără să fie chemați de nimeni. Aceasta nu înseamnă că ei nu sunt trimiși de nimeni... Păziți-vă de acești falși apostoli, care fac aceasta fie din mîndrie, fie că nu sînt sănătoși, fie­­ cel mai sigur­­ pentru „scopuri pămîntești“, din acelea, iugoslavizante... • Dr. IORDACHE Mihai-Dorin ~ > 1 10F '-Vvv< .Jf'■__ nL BKMIHKH a IV-B B«PM R»SBLN­ In activitatea Sa pămîntească, Mîntuitând lista Hristos a intrat in contact cu tot felul de oameni. Pre­tutindeni Mîntuitond era căutat de oameni bolnavi care cerșeau milă pentru bolile și suferințele lor. Sfînta Scriptură ne amintește însă și faptul că Hris­tos, în multe rînduri, s-a întîlnit și cu oameni ce făceau parte din înalta clasă socială a vremii, așa cum s-a întîmplat cu sutașul, de care face amintire Sfînta Evan­ghelie ce se citește în a patra duminică după Rusalii. Suta­șul despre care vorbește Sfin­ta Evanghelie era un funcți­onar militar al stăpînirii ro­mane, ce avea sub conduce­rea sa circa 100 de oameni. De fapt, în Noul Testa­ment, se vorbește în mai mul­te rînduri despre sutași: suta­șul Corneliu, care a fost bo­tezat împreună cu familia sa de Sf. Apostol Petru (Fapte 10, 24); sutașul Longhin că­­nda îi revine misiunea să ex­ecute sentința la moarte a Mîntuitorului și care apoi a mărturisit în fața crucii credința sa: „Acesta cu adevărat a fost Fiul lui Dumnezeu" (Matei, 21, 54). Sutașul despre care face amintire Sfinta Evan­ghelie ce se citește în această duminică era păgîn și a­­vea misiunea de a menține ordinea impusă de au­toritățile romane în zona cetății Capernaum, un mic oraș de lingă Marea Galileii. Cu siguranță sutașul auzise de Mîntuitorul Hri­stos, de învățăturile și de minunile Sale. Ceva neașteptat s-a ivit însă în casa sa. Unul dintre sluji­­­­torii săi s-a îmbolnăvit. In această împrejurare, ne­­ținînd cont de mentalita­tea vremii în care trăia, sutașul a venit la Mîn­tuitorul și L-a rugat zi­­cînd: „Doamne, servito­rul meu zace în casă bol­nav, cumplit chinuindu­­se“ (Matei, 8, 6). Mîntu­itorul, cu multă blîndețe, i-a zis: „ Voi veni și-l voi tămădui “ (Matei 8: 1). Sutașul știa că Iisus Hris­tos era iudeu și că în general iudeii considerau con­tactul cu păgînii drept o întinare (Fapte 10,28). Avea însă pe lîngă credință și multă smerenie. De aceea răspunde: „ Doamne, nu sunt vrednic să intri sub aco­perișul meu, ci zi numai cu cuvîntul și se va vindeca sluga mea. Că și eu sînt om sub stăpînirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: du-te! și se duce; și celuilalt, vino!și vine". (Matei 8,8-9). Auzind acestea, Mîntuitond s-a minunat de credința sutașului și de aceea l-a elogiat în mod public: „Adevărat vă spun vouă că nici în Israel n-am întîlnit atîta credință" (Matei 8,10). Apoi i-a zis sutașului: „Du-te, și după cum ai crezut, fie ție! Și s-a însănătoșit servitorul lui în ceasul acela“ (Matei 8,13). Iată cîtă credință la un păgîn! Iată cît poate face credința curată unită cu smerenia. Credința este cea care pogoară harul asupra celui ce se roagă, iar smerenia îi deschide inima. Sutașul era păgîn după credință, dar avea inimă de creștin după fapte, lucru dovedit de o sublimă iubire față de om, chiar dacă acesta era un servitor. Credința adevărată nu poate dăinui acolo unde se manifestă disprețul, trufia și nici acolo unde în locul bunătății tronează cruzimea și răutatea. Nu poate fi o rătăcire mai mare decât orgo­lioasa mentalitate că anumite rase de oameni, anu­mite națiuni și popoare ar avea drepturi mai mari de­cit altele; că unele popoare sînt superioare altora și de aceea au dreptul să le stăpînească. „Dintr-un sin­ge a făcut Dumnezeu tot neamul omenesc“ și tocmai de aceea nu face nici o deosebire între neamurile pămîntului. Dumnezeu n-a pus nici un semn despăr­țitor între oameni. Toți se nasc, trăiesc și­ mor la fel și peste toți revarsă Dumnezeu­ binefacerile harului Său. Sfînta Evan­ghelie ce se citește­­ în această duminică j ne mai învață un lu­­­­cru deosebit: nu nu­­ mai credința perso- i nală în Dumneze» aduce mîntuire y., folos, ci și credința j celor din jur poate vindeca, ierta pă­ catele și chiar învia din morți. Prin cre­dința unei văduve sărace, proorocul Ilie l-a înviat pe fiul ei (III, Regi 17,20- 22); prin credința neîndoielnică a pa­tru oameni Iisus l-a­ vindecat pe slăbănogul din Capernaum (Matei 9, 6); prin credința lui Iair, Mântuitond a înviat-o pe fiica acestuia (Marcu, 5, 22-28); prin credința Martei și Măriei, surorilor lui Lazăr, Mântuitond l-a înviat pe fratele lor mort de patru zile; pentru credința sutașului din Evanghelie, Mântuitond a vindecat-o de la distanță pe sluga acestuia (Matei 8,13). Sutașul nu venise la Iisus să-L roage ceva pentru el. Venise să-L roage pentru slujitorul său. Iată încă o dovadă că rugăciunile pentru alții sunt ascultate și împlinite. Și rugăciunile Bisericii sunt ascultate. Fiecare om vine la Biserică să se roage pentru sine, dar în slujbele Bisericii se fac rugăciuni pentru aproapele nostru, ne rugăm pentru unitatea Bisericilor, ne rugăm pentru re­colte bune, ne rugăm unii pentru alții. Minunea din Evanghelia de azi ne arată o dată în plus că rugăciunile făcute și pentru alții sunt de mare valoare în fața lui Dumnezeu. Făcînd așa, Dumnezeul dragostei, al milostivirii și al iubirii de oameni va primi rugă­ciunile noastre și va întări credința și pacea în lume, va alina suferințele noastre trupești și sufletești, ne va ierta păcatele și va mîntui sufletele noastre. •Pr. Ion NICOLAE Să cerem de la Mîntuitorul Hristos să ne dea și nouă credința și smerenia sutașului din Evan­ghelie. Să ne rugăm lui Dum­nezeu pentru noi, pentru toți dragi ai noștri, pentru cei bolna­vi, pentru cei orfani, pentru toți oamenii, pentru întărirea dreptei credințe și a unității creștine în lume.

Next