Gazeta de Sud, ianuarie 2000 (Anul 6, nr. 1470-1493)

2000-01-15 / nr. 1480

1480 / sîmbătă, 5 ianuarie 2000 gM wM Ult R ■ [UNK] Es­t GAZETA de SUI* "f Spectacolul „Poesis“ Departamentul de artă tea­trală și cinematografică de la Universitatea din Craiova pre­zintă azi - de la ora 18.00 - spec­tacolul „Poesis“, dedicat împli­nirii a 150 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, la Teatrul de Operă și Operetă Craiova. Participă soliștii, corul și soliștii ansamblului de balet al TOOC, își dau concursul stu­denții departamentului de artă teatrală și cinematografică - clasa prof. univ. Remus Mărgi­­neanu. Regia artistică este sem­nată de Remus Mărgineanu, iar coregrafia aparține Leliei Vais- Tican. Sub steaua Eminescului Sub egida Muzeului Litera­turii din cadrul Muzeului Olte­niei, la Galeria Coloseum a avut loc ieri manifestarea aniversară „Sub steaua Eminescului“. Des­pre personalitatea marelui dis­părut a vorbit criticul literar prof. dr. Marian Barbu. Și-au dat concursul actorul Lucian Albanezu de la Teatrul Național din Craiova și elevi de la Liceul de Artă „Marin Sorescu“. Academia Română și Fun­dația „Scrisul Românesc“ invită toți iubitorii de frumos să parti­cipe la manifestările prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, sub genericul „Pe mine mie reclă­­mă“. Astfel, luni, 17 ianuarie, ora 17.00, la Teatrul Național din Craiova va avea loc adunarea festivă după care se vor decerna premiile Fundației „Scrisul Ro­mânesc“. în următoarea zi, înce­­pînd cu ora 10.00, în foaierul aceluiași teatru se vor lansa vo­lumele: Mihai Eminescu - Opere, vol. XVII, Ed. Academiei; Mihai Eminescu - Opere, vol. 1-3, Ed. Univers Enciclopedic, ediție de D. Vatamaniuc, studiu introductiv de Eugen Simion; Mihai Emi­nescu - Capodopere. O viziune editorială de Victor Crăciun; Eu­gen Simion - Fragmente critice, vol. III, Mit. Mitizare. Mistificare; D. Vatamaniuc - Caietele Emines­cu. Mitologie și document; Gara­bet Ibrăileanu - Curentul Emi­nescu; Ilarie Chendi - Eminescu și vremea sa; Mihai Cimpoi - Dia­loguri cu eminescologi din lume; Victor Crăciun - Icoana stelei; Theodor Codreanu - Dubla sacri­ficare a lui Eminescu; Nicolae Da­­bija - Icoană spartă, Basarabia; Tudor Nedelcea - Eminescu, isto­ricul­ T.N.­­ Eminescu și cugetarea sacră; Olivia Nedelcea - Eminescu, economistul. La acest eveniment vor par­ticipa 12 academicieni, printre care președintele Academiei Ro­mâne - acad. Eugen Simion, IPS acad. Nestor Vornicescu, Mitro­politul Olteniei, acad. Dan Be­­rindei, acad. Virgil Cârdea, acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga, acad. Fănuș Neagu, acad. Raz­van Theodorescu, acad. Grigore Vieru etc. De asemenea, vor mai fi prezenți profesori universitari, scriitori și alte personalități cul­turale din țară. m nl^ ■!■■■■■ will ■ Mm iimiiimiiiii lll^I|^lllllllll■Hll iii mm ■ — f 2000 - Anul Internațional Mihai Eminescu „Luceafărul“ la Florești O manifestare dedicată a­­niversării a 150 de ani de la nașterea poetului Mihai Emi­nescu și 122 de ani de la trece­rea lui prin Oltenia se va desfă­șura astăzi, la Florești - Gorj, unde genialul poet a făcut un popas scurt la moșia junimis­tului Nicolae Mandrea. Cu acest prilej va avea loc o sesiune de comunicări și lansarea albumu­lui, intitulat sugestiv „Eminescu la Florești“. De asemenea, se vor mai lansa volumele de versuri „Scri­sori din infern“ de Mihai Du­­țescu, „Trestia gînditoare“ de Ioan Anastasia și revista literară Luceafărul la Florești (nr. 45) care va fi prezentată de scriitorul Ion Floricel. Vor participa scri­itori, profesori, studenți, muzeo­ grafi și alte personalități cultu­rale. Manifestarea începe la ora 11.00 la Muzeul Memorial „Mihai Eminescu“ din acest ținut de pe Valea de Jos a Gilortului. Marin Beșteliu, critic literar La comemo­rarea a 150 de ani de la naște­rea lui Mihai Eminescu, inter­vine un posibil context favorabil pentru o sinteză asupra semnifi­cației naționale a poetului, în ul­timii ani s-au înregistrat tendințe juvenile de punere la index sau de minimalizare a importanței operei eminesciene. Consider că sîntem obligați să ne apărăm și să vene­răm marile mituri ale spirituali­tății românești, deoarece fără ele nu avem repere pentru a identi­fica ființa națională, nici modele de care să fim atașați și nici po­sibilități de a le imagina ca repre­zentări simbolice ale fiecăruia din­tre noi. S-au făcut pregătiri notabile pentru sporirea efortului de tipă­rire și interpretare a operei emi­nesciene. La aniversarea a 50 de ani de la nașterea poetului, Ilarie Chendi sau Ion Bogdan Duică în­cepeau procesul de punere în cir­culație a imensului tezaur al pos­tumelor și variantelor poemelor antume. Procesul se încheie abia acum, cu apariția ultimului volum al ediției Perpessicius, D. Vatama­niuc și Petru Creția. De abia după acea reușită avem imaginea com­pletă a creației eminesciene și poate că de acum înainte va urma o nouă cercetare a operei care, din perspectiva întregului labo­rator de creație, poate întări ideea unicității în excepție a spiritului său creator. Ovidiu Ghidirmic, critic literar Eminescu reprezintă culmea spiritualității noastre, întruchipa­rea deplină a geniului nostru cre­ator. Eminescu rămîne unul din­tre cei mai mari scriitori ai lumii, un scriitor complex: poet, proza­tor, publicist și dramaturg. Emi­nescu poate fi interpretat prin prisma psihanalizei, a subcon­știentului colectiv teoretizat de G. G. Jung. Din această perspectivă deschisă de marele psihanalist el­vețian, Eminescu poate fi văzut ca expresia deplină a subconștientu­lui românesc. De aceea, Eminescu ne reprezintă cel mai bine în uni­versalitate. Eminescu exprimă mai mult decît oricare alt scriitor român, dar este în același timp scriitorul complex, cu cea mai ma­re deschidere spre universalitate. Problema raportului național­­universal în opera lui Eminescu a fost rezolvată cel mai bine, cel mai simplu și cel mai direct de Tudor Arghezi, care reteza dintr-o dată nodul gordian al problemei prin­­tr-o afirmație simplă și riguroasă: „Fiind foarte român, Eminescu este universal“. în jurul lui Eminescu s-a constituit o întreagă și vastă dis­ciplină: eminescologia, așa cum în jurul lui Dante s-a constituit dan­­tologia, iar în jurul lui Shakespea­re s-a constituit shakespearologia. Tocmai necunoașterea eminescolo­­giei, care îți ia ani buni din viață pentru a o parcurge, sau chiar de­cenii, reprezintă cauza denigrării marelui nostru poet național de către o serie de veleitari de o ig­noranță agresivă, sf ortodocii, cu o spoială de cultură. Acestora am să le răspund cu o propoziție chiar din Eminescu, din publicistica e­­minesciană: „Cauza tuturor rele­lor noastre este lipsa unei culturi adevărate“. Ion Buaera, critic literar Opera lui Eminescu tre­ce astăzi prin­­tr-un relativ impas al inter­pretării. Este nevoie de o„re­­inventare“ a instrumenta­relor critice, a modalităților de abordare și ex­plorare a diferitelor secțiuni, apar­­ținînd acestui destul de necunos­cut „continent“ creativ. Marii exe­geți ai poetului (Călinescu, Negoi­­țțescu,"Ed­gai,ȚapulNuica") trebuie „revizitați“ și ei, în sensul adap­­tării ideilor critice care s-au coa­gulat în timp (devenind chiar poncife) la aceste noi exigențe. Mai este necesară și o înțelegere a acelor zone ascunse ale creației, chiar dacă unele cărți apărute între timp au tatonat respectivele „rezerve“ hermeneutice, cum ar fi: postumele, publicistica, fragmen­tele de proză, corespondența. Ele toate pot rezerva în continuare surprize, cu atît mai mult cu cît poetul și-a pus­­ în nu puține ipos­tazieri ale gîndirii sale structu­­rante - chiar aceste probleme refe­ritoare la posibilitățile interpretării și inducerii unor spații virtuale­ , accesibile unor comunități inter­pretative cît mai diferite. Prof. Aurelian Zisu - Colegiul Național „ Carol r „Anul Emi­nescu” ne invită la o relectură atentă a operei și a recep­tării critice a ope­rei, neapologetică dar și necontesta­­tară. Receptările extremiste sunt ori niște fetișuri, ori niște reminiscențe de infan­­tilitate tîrzie. O vină o au, din a­­cest punct de vedere, școala, tea­trul, radioul și televiziunea, ins­tituții de suprasaturare, care au „popularizat“ în perioada comu­nistă poezia lui Eminescu aproa­pe exclusivist, punînd în circulație aceleași și aceleași texte. Este o prostie să-l interpretezi în anul 2000 pe Eminescu prin in­terviuri cu primari, cu șoferi de taxi, cu parlamentari agricoli, fie ei și economici, cu portari de licee sau de restaurante, cu meteoriți sau meteorologi, cu vînzători de suflete sau de rulmenți. Dar este o prostie distrugă­toare (dacă prostia mai poate fi și altfel!) să-i punem pe bieții copii de grădiniță ori de la școală pri­mară să recite și în somn (ca să nu-și uite patriotismul) „Ce-ți do­resc eu, ție dulce Românie“ sau „Scrisoarea III“. Nu văd cum, re­citind critic poezia eminesciană, secolul care vine nu va recupera și nuclee poetice cu punctul de ple­care în eminescianism. Important este cine și cum poate să-l citească pe Eminescu. Publicistul Este cumplit să sintetizezi în cîteva rînduri, chiar într-o carte, personalitatea culturală complexă a poetului Mihai Eminescu. Este extrem de di­ficil să-i „definești“ reacțiile metafizice din laboratorul inex­tricabil al minții. Neîndoielnic, și în prezent, în lume există poeți geniali. Despre ei sigur se va vorbi mult mai tîrziu. La fel și despre afinitățile aces­tora cu marii gînditori contem­porani. Mihai Eminescu a avut o asemenea șansă. La numai 19 ani i-a cunoscut la Viena pe Kant, Fichte, Schelling, Scho­penhauer. Acesta este doar unul dintre motivele justifi­cabile pentru care Eminescu a fost poet de substanță. Mai mult, Eminescu a făcut cu­noștință cu limba și literatura sanscrită. El și B.P. Hașdeu au fost primii traducători din această fabuloasă cultură. De aceea, „Scrisoarea I“ poartă amprente din literatura san­scrită, însă fără a știrbi valoa­re intrisecă a operei. Eminescu nu a fost doar poet, prozator și dramaturg. El a fost și un genial publicist. Trăsă­tura dominantă a publicisticii lui o constiuie orientarea spre politica pragmatică, întemeiată pe cunoașterea profundă a rea­lităților naționale. Oricare citi­tor are posibilitatea să asiste la desfășurări spectaculoase ale independenței sale față de par­­­­tidele politice. Este suficient să se oprească la poziția autorului față de noul program al Partidu­lui Conservator, întocmit de Ma­­iorescu, la criticile virulente privind sinapsele politice dintre liberali și conservatori pentru proclamarea monarhiei, ori la denunțarea imixtiunii puterilor străine în chestiunea dunăreană, pentru a realiza imparțialitatea lui Eminescu. Publicistul apără interesele generale ale poporu­lui român și duce o luptă sus­ținută împotriva transformării țării în colonie a Europei Apu1­­ene. Articolul intitulat „Pato­logia societății noastre“, publi­cat în ziarul „Timpul“, este a­­proape mesianic, deoarece du­pă lecturare ajungi la concluzia că este, pur și simplu, de actu­alitate. Redăm cîteva fragmente semnificative din acest articol: „în situația politică și în condi­ția civilă ce s-a croit familiei ro­mâne prin noile legi se simte de toți o stare de siluire și o anoma­lie, cu toată organizarea savantă a instituțiilor, în toate raportu­rile sociale tradiționale, încît am ajuns să nu credem în nimic sta­bil. Putem zice că nu este un sin­gur om serios între noi, fie mar­tor, fie autor, în revoluțiile ce ne­­au agitat și ne agită de 30 de ani, care să creadă în stabili­tatea stării de lucruri în care ne aflăm; nu este om care să nu se întrebe cînd o să se sfîrșească a­­ceastă operă interminabilă de schimbări care divizează din ce în ce mai mult societatea noas­tră în tabere ostile (...). Mai mul­te simptome (...) ne fac să credem că situația noastră politică și socială persistă, în stadiu revo­­luționar. Spiritele sunt cuprinse de neîncredere și nu se pot îm­păca cu ideea că lucrurile pot merge așa precum merg astăzi (...). Drepturile politice nu mai sunt răsplata unui șir de servicii pe datini, ci un instrument de ambiție, de îndestulare a intere­selor particulare (...). Niciodată în țara noastră nu s-a văzut clasă guvernată mai prosperă, mai gros retribuită și mai îngră­șată ca clasa guvernantă de as­tăzi, răsărită din pămînt, fără să ne putem da seama cum, pe cînd majoritatea oamenilor de muncă suferă de strîmtoare (...). Un stat unde funcțiile publice se exploatează de o gloată de oa­meni care nu produc nimic, ci nu mai consumă resursele buge­tare se condamnă singur a fi neputincios și sterp (...). A fost lesne pentru partidul zis liberal să dărîme, fiindcă a găsit tărî­­mul pregătit de chiar clasa gu­vernantă veche“. Eminescu a avut contacte importante cu ziarele din Occi­dent. EI a tradus masiv din Al­lgemeine Zeitung, Die Presse, Deutsche Zeitung etc. în consecință, opera lui E­­minescu va rămîne inepuizabilă pentru exegeți. Azi, premieră pe scena teatrului din Petroșani: „Alexandru Lăpușneanu“ de Mihai Eminescu Cu ocazia deschiderii Anu­lui Eminescu, Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu“ din Petroșani pu­ne în scenă piesa eminesciană „Iesus Christus, Rex Molda­viae“ (Alexandru Lăpușneanu). Premiera absolută are loc astăzi, 15 ianuarie. Regia spectacolului este semnată de Dumitru Velea, scenografia îi aparține Elenei Buzdugan, iar ilustrația muzi­cală lui Horațiu Alexandrescu. Corpul artistic care a pregătit spectacolul are în distribuție actori consacrați ai teatrului, precum și tinere speranțe care au absolvit abia anul trecut Ins­titutul de arte dramatice. îm­preună, îmbinînd experiența cu elanul și dorința de afirmare a tinerilor, s-au străduit să-și pună în valoare virtuțile, talentul ca spectacolele cu piesa emines­ciană să fie la înălțimea mo­mentului sărbătoresc, prilejuit de aniversarea a 150 de ani de la nașterea poetului nostru na­țional, în ceea ce privește ale­gerea acestei piese pentru inau­gurarea la Petroșani a manifes­tărilor omagiale, regizorul spec­tacolului, Dumitru Velea, care este și directorul teatrului pe­­troșănean, a declarat următoa­rele: „în piesa „Alexandru Lă­pușneanu“, Mihai Eminescu a­duce în discuție ideea creștină că mișcarea faptelor istorice este determinată de transcen­dență. Mihai Eminescu sublini­ază faptul că în raportul dintre transcendență și imanență rolul decisiv îi revine Harului Divin. Atît în piesă, cît și în realitatea istorică a Moldovei a fost ales ca Domn, după pierderea spiței mușatine, Iisus Hristos. Nu întîmplător, și România se află sub protecția Maicii Domnului. Prin opțiunea noastră pentru a­­ceastă piesă am dorit să accen­tuăm și ideea de 2000 de ani de creștinism“. • loan DUBEK Eminescu mereu în veac ignorînd deocamdată ata­curile tot mai numeroase la care se dedau, sub pretextul reeva­luării, niște deținători ilegali de rubrici prin revistele literare, nu putem trece cu vederea peste o altă realitate: printr-un tacit consens, s-a ajuns ca despre Poetul Național să se vorbească, în ziua nașterii sale, zi tutelară a spiritualității românești - într­­un mod pios abstractizat, nu totdeauna sincer, care în loc să facă să vibreze acea parte a fi­inței noastre care-i poartă nu­mele, aproape că ni-l înstrăi­nează pe Eminescu. Așa cum au demonstrat magistral George Călinescu și Edgar Papu. Emi­nescu este nu numai cel mai mare poet, dar și cel mai mare om pe care l-a dat pînă acum pămîntul românesc, însă, ca și atacurile grobiene venite din partea unor contemporani pe cît de frustrați, pe atît de cos­mopoliți, excesiva sa de astrali­­zare, mai ales dacă e și ocazio­nală, nu numai că sperie, dar și erodează în timp imaginea po­etului. Nu tocmai puțini oameni se mulțumesc să repete că Emi­nescu „e cel mai mare poet ro­mân“, „Luceafărul poeziei româ­nești“ etc. Astăzi se poate spune că e bine și așa decît deloc. Ci­tesc, de pildă, prin ziare că doar absolvenții de gimnaziu îl mai situează pe Eminescu în fruntea preferințelor lor literare. Dacă așa stau lucrurile, atunci e cu a­­devărat grav. Dar ceea ce voiam să spun e că repetarea obsedan­tă a clișeelor duce la blocarea, dacă nu chiar la epuizarea­ inte­resului pentru cunoașterea ope­rei eminesciene. Nu prea avem timp să ne dăm seama că un sa­crilegiu față de dimensiunea geniului eminescian este și în­­ghesuirea uriașei personalități a poetului în două-trei formule, oricît ar fi ele­cte elogioase. în altă ordine, uităm că Eminescu a fost un martor - un martor pro­fund revoltat și înțelept­­ al tim­pului său. Trăim chiar para­doxul că tocmai acea parte a o­­perei născută nemijlocit din condiția sa de martor să fie mi­nimalizată, marginalizată și bla­mată. A fost spiritul eminescian o „oglindă deformată“? Iată, se vorbește din ce în ce mai puțin, cu un aer de superioritate chiar de „Scrisoarea III“, „împărat și proletar“, „Doina“. Cum să nu mai vorbim de absolut reduta­bila operă gazetărească, însă atît de puțin cunoscută marelui pu­blic. Este acreditată, din ce în ce mai insidios, ideea că Eminescu a fost genial în poezia de dra­goste sau în cosmogonii și „profund retrograd“, „naționa­list șovin“, „protolegionar“ în pamflet și publicistică. E ca și cum între sufletul și gîndirea unui om n-ar exista acel secret și puternic acord care face ca toate actele sale să aibă coeren­ță, iar personalitatea sa să rămî­­nă indestructibilă. Creator de geniu, Eminescu este perpetuu confirmat de posteritate, inclusiv în apre­cierile făcute la adresa veacului său. Citiți pamfletul din „Scri­soarea III“. Nu sîntem în altă parte, nici în alt timp. Sîntem, efectiv, Aici și Acum. Om al veacului său. Eminescu este in­tegral un om al veacului nostru. Eminescu este, mereu, în VEAC... • Eugen MĂICĂNEANU La Cernăuți, New York și Havana vor fi amplasate în acest an busturi ale poetului Busturi ale poetului Mihai Eminescu vor fi amplasate în acest an la Cernăuți, New York și Havana, a anunțat, luni, 10 ianua­rie ministrul culturii, Ion Ca­­ramitru. El a precizat că în pre­zent se duc tratative diplomatice pentru ridicarea unor astfel de statui în Viena și Berlin. Ministrul culturii a pre­zentat la o conferința de presă principalele manifestări care vor avea loc în 2000, cînd se împlinesc 150 de ani de la naș­terea lui Mihai Eminescu ,și care, în mod „remarcabil“, sunt tutelate de UNESCO. Manifestările anului 2000, consacrat ca an Eminescu, au început seri cu o ședință solem­nă a Academiei Române, depu­neri de coroane de flori la mor­­mîntul restaurat al poetului, cît și la monumentul amplasat în fața Ateneului Român. Seara, în holul Ateneului, a avut loc o lansare de carte și un spectacol muzical-poetic: în noaptea de 1­4 ianuarie, un tren special a plecat spre Bo­toșani, pentru ca a doua zi să aibă loc la Ipotești o altă serie de manifestări, printre care fi­gurează inaugurarea Centrului de studii Eminescu și a memo­rialului Eminescu, dar și a Bi­bliotecii Naționale de Poezie. Cu această ocazie, la Boto­șani va fi acordat Premiul Națio­nal pentru poezie și Premiul de debut, iar medalia „Eminescu - 150 de ani de la naștere“ va fi înmînată unor personalități culturale. Caramitru a mai anunțat că la 15 iunie va fi organizat un simpozion internațional la Bo­ toșani și Ipotești, unde sunt in­vitați cei mai importanți tradu­cători ai operei eminesciene. Pentru organizarea acestor manifestări omagiale a fost ins­tituit un comitet interministe­rial și a fost emisă o ordonanță de urgență prin care se acordă medalia „Eminescu -150 de ani de la naștere“. • Pagină realizată de Constantin ILIE

Next