Gazeta de Sud, ianuarie 2000 (Anul 6, nr. 1470-1493)
2000-01-15 / nr. 1480
1480 / sîmbătă, 5 ianuarie 2000 gM wM Ult R ■ [UNK] Est GAZETA de SUI* "f Spectacolul „Poesis“ Departamentul de artă teatrală și cinematografică de la Universitatea din Craiova prezintă azi - de la ora 18.00 - spectacolul „Poesis“, dedicat împlinirii a 150 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, la Teatrul de Operă și Operetă Craiova. Participă soliștii, corul și soliștii ansamblului de balet al TOOC, își dau concursul studenții departamentului de artă teatrală și cinematografică - clasa prof. univ. Remus Mărgineanu. Regia artistică este semnată de Remus Mărgineanu, iar coregrafia aparține Leliei Vais- Tican. Sub steaua Eminescului Sub egida Muzeului Literaturii din cadrul Muzeului Olteniei, la Galeria Coloseum a avut loc ieri manifestarea aniversară „Sub steaua Eminescului“. Despre personalitatea marelui dispărut a vorbit criticul literar prof. dr. Marian Barbu. Și-au dat concursul actorul Lucian Albanezu de la Teatrul Național din Craiova și elevi de la Liceul de Artă „Marin Sorescu“. Academia Română și Fundația „Scrisul Românesc“ invită toți iubitorii de frumos să participe la manifestările prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, sub genericul „Pe mine mie reclămă“. Astfel, luni, 17 ianuarie, ora 17.00, la Teatrul Național din Craiova va avea loc adunarea festivă după care se vor decerna premiile Fundației „Scrisul Românesc“. în următoarea zi, începînd cu ora 10.00, în foaierul aceluiași teatru se vor lansa volumele: Mihai Eminescu - Opere, vol. XVII, Ed. Academiei; Mihai Eminescu - Opere, vol. 1-3, Ed. Univers Enciclopedic, ediție de D. Vatamaniuc, studiu introductiv de Eugen Simion; Mihai Eminescu - Capodopere. O viziune editorială de Victor Crăciun; Eugen Simion - Fragmente critice, vol. III, Mit. Mitizare. Mistificare; D. Vatamaniuc - Caietele Eminescu. Mitologie și document; Garabet Ibrăileanu - Curentul Eminescu; Ilarie Chendi - Eminescu și vremea sa; Mihai Cimpoi - Dialoguri cu eminescologi din lume; Victor Crăciun - Icoana stelei; Theodor Codreanu - Dubla sacrificare a lui Eminescu; Nicolae Dabija - Icoană spartă, Basarabia; Tudor Nedelcea - Eminescu, istoricul T.N. Eminescu și cugetarea sacră; Olivia Nedelcea - Eminescu, economistul. La acest eveniment vor participa 12 academicieni, printre care președintele Academiei Române - acad. Eugen Simion, IPS acad. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, acad. Dan Berindei, acad. Virgil Cârdea, acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga, acad. Fănuș Neagu, acad. Razvan Theodorescu, acad. Grigore Vieru etc. De asemenea, vor mai fi prezenți profesori universitari, scriitori și alte personalități culturale din țară. m nl^ ■!■■■■■ will ■ Mm iimiiimiiiii lll^I|^lllllllll■Hll iii mm ■ — f 2000 - Anul Internațional Mihai Eminescu „Luceafărul“ la Florești O manifestare dedicată aniversării a 150 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu și 122 de ani de la trecerea lui prin Oltenia se va desfășura astăzi, la Florești - Gorj, unde genialul poet a făcut un popas scurt la moșia junimistului Nicolae Mandrea. Cu acest prilej va avea loc o sesiune de comunicări și lansarea albumului, intitulat sugestiv „Eminescu la Florești“. De asemenea, se vor mai lansa volumele de versuri „Scrisori din infern“ de Mihai Duțescu, „Trestia gînditoare“ de Ioan Anastasia și revista literară Luceafărul la Florești (nr. 45) care va fi prezentată de scriitorul Ion Floricel. Vor participa scriitori, profesori, studenți, muzeo grafi și alte personalități culturale. Manifestarea începe la ora 11.00 la Muzeul Memorial „Mihai Eminescu“ din acest ținut de pe Valea de Jos a Gilortului. Marin Beșteliu, critic literar La comemorarea a 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, intervine un posibil context favorabil pentru o sinteză asupra semnificației naționale a poetului, în ultimii ani s-au înregistrat tendințe juvenile de punere la index sau de minimalizare a importanței operei eminesciene. Consider că sîntem obligați să ne apărăm și să venerăm marile mituri ale spiritualității românești, deoarece fără ele nu avem repere pentru a identifica ființa națională, nici modele de care să fim atașați și nici posibilități de a le imagina ca reprezentări simbolice ale fiecăruia dintre noi. S-au făcut pregătiri notabile pentru sporirea efortului de tipărire și interpretare a operei eminesciene. La aniversarea a 50 de ani de la nașterea poetului, Ilarie Chendi sau Ion Bogdan Duică începeau procesul de punere în circulație a imensului tezaur al postumelor și variantelor poemelor antume. Procesul se încheie abia acum, cu apariția ultimului volum al ediției Perpessicius, D. Vatamaniuc și Petru Creția. De abia după acea reușită avem imaginea completă a creației eminesciene și poate că de acum înainte va urma o nouă cercetare a operei care, din perspectiva întregului laborator de creație, poate întări ideea unicității în excepție a spiritului său creator. Ovidiu Ghidirmic, critic literar Eminescu reprezintă culmea spiritualității noastre, întruchiparea deplină a geniului nostru creator. Eminescu rămîne unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, un scriitor complex: poet, prozator, publicist și dramaturg. Eminescu poate fi interpretat prin prisma psihanalizei, a subconștientului colectiv teoretizat de G. G. Jung. Din această perspectivă deschisă de marele psihanalist elvețian, Eminescu poate fi văzut ca expresia deplină a subconștientului românesc. De aceea, Eminescu ne reprezintă cel mai bine în universalitate. Eminescu exprimă mai mult decît oricare alt scriitor român, dar este în același timp scriitorul complex, cu cea mai mare deschidere spre universalitate. Problema raportului naționaluniversal în opera lui Eminescu a fost rezolvată cel mai bine, cel mai simplu și cel mai direct de Tudor Arghezi, care reteza dintr-o dată nodul gordian al problemei printr-o afirmație simplă și riguroasă: „Fiind foarte român, Eminescu este universal“. în jurul lui Eminescu s-a constituit o întreagă și vastă disciplină: eminescologia, așa cum în jurul lui Dante s-a constituit dantologia, iar în jurul lui Shakespeare s-a constituit shakespearologia. Tocmai necunoașterea eminescologiei, care îți ia ani buni din viață pentru a o parcurge, sau chiar decenii, reprezintă cauza denigrării marelui nostru poet național de către o serie de veleitari de o ignoranță agresivă, sf ortodocii, cu o spoială de cultură. Acestora am să le răspund cu o propoziție chiar din Eminescu, din publicistica eminesciană: „Cauza tuturor relelor noastre este lipsa unei culturi adevărate“. Ion Buaera, critic literar Opera lui Eminescu trece astăzi printr-un relativ impas al interpretării. Este nevoie de o„reinventare“ a instrumentarelor critice, a modalităților de abordare și explorare a diferitelor secțiuni, aparținînd acestui destul de necunoscut „continent“ creativ. Marii exegeți ai poetului (Călinescu, Negoițțescu,"Edgai,ȚapulNuica") trebuie „revizitați“ și ei, în sensul adaptării ideilor critice care s-au coagulat în timp (devenind chiar poncife) la aceste noi exigențe. Mai este necesară și o înțelegere a acelor zone ascunse ale creației, chiar dacă unele cărți apărute între timp au tatonat respectivele „rezerve“ hermeneutice, cum ar fi: postumele, publicistica, fragmentele de proză, corespondența. Ele toate pot rezerva în continuare surprize, cu atît mai mult cu cît poetul și-a pus în nu puține ipostazieri ale gîndirii sale structurante - chiar aceste probleme referitoare la posibilitățile interpretării și inducerii unor spații virtuale , accesibile unor comunități interpretative cît mai diferite. Prof. Aurelian Zisu - Colegiul Național „ Carol r „Anul Eminescu” ne invită la o relectură atentă a operei și a receptării critice a operei, neapologetică dar și necontestatară. Receptările extremiste sunt ori niște fetișuri, ori niște reminiscențe de infantilitate tîrzie. O vină o au, din acest punct de vedere, școala, teatrul, radioul și televiziunea, instituții de suprasaturare, care au „popularizat“ în perioada comunistă poezia lui Eminescu aproape exclusivist, punînd în circulație aceleași și aceleași texte. Este o prostie să-l interpretezi în anul 2000 pe Eminescu prin interviuri cu primari, cu șoferi de taxi, cu parlamentari agricoli, fie ei și economici, cu portari de licee sau de restaurante, cu meteoriți sau meteorologi, cu vînzători de suflete sau de rulmenți. Dar este o prostie distrugătoare (dacă prostia mai poate fi și altfel!) să-i punem pe bieții copii de grădiniță ori de la școală primară să recite și în somn (ca să nu-și uite patriotismul) „Ce-ți doresc eu, ție dulce Românie“ sau „Scrisoarea III“. Nu văd cum, recitind critic poezia eminesciană, secolul care vine nu va recupera și nuclee poetice cu punctul de plecare în eminescianism. Important este cine și cum poate să-l citească pe Eminescu. Publicistul Este cumplit să sintetizezi în cîteva rînduri, chiar într-o carte, personalitatea culturală complexă a poetului Mihai Eminescu. Este extrem de dificil să-i „definești“ reacțiile metafizice din laboratorul inextricabil al minții. Neîndoielnic, și în prezent, în lume există poeți geniali. Despre ei sigur se va vorbi mult mai tîrziu. La fel și despre afinitățile acestora cu marii gînditori contemporani. Mihai Eminescu a avut o asemenea șansă. La numai 19 ani i-a cunoscut la Viena pe Kant, Fichte, Schelling, Schopenhauer. Acesta este doar unul dintre motivele justificabile pentru care Eminescu a fost poet de substanță. Mai mult, Eminescu a făcut cunoștință cu limba și literatura sanscrită. El și B.P. Hașdeu au fost primii traducători din această fabuloasă cultură. De aceea, „Scrisoarea I“ poartă amprente din literatura sanscrită, însă fără a știrbi valoare intrisecă a operei. Eminescu nu a fost doar poet, prozator și dramaturg. El a fost și un genial publicist. Trăsătura dominantă a publicisticii lui o constiuie orientarea spre politica pragmatică, întemeiată pe cunoașterea profundă a realităților naționale. Oricare cititor are posibilitatea să asiste la desfășurări spectaculoase ale independenței sale față de partidele politice. Este suficient să se oprească la poziția autorului față de noul program al Partidului Conservator, întocmit de Maiorescu, la criticile virulente privind sinapsele politice dintre liberali și conservatori pentru proclamarea monarhiei, ori la denunțarea imixtiunii puterilor străine în chestiunea dunăreană, pentru a realiza imparțialitatea lui Eminescu. Publicistul apără interesele generale ale poporului român și duce o luptă susținută împotriva transformării țării în colonie a Europei Apu1ene. Articolul intitulat „Patologia societății noastre“, publicat în ziarul „Timpul“, este aproape mesianic, deoarece după lecturare ajungi la concluzia că este, pur și simplu, de actualitate. Redăm cîteva fragmente semnificative din acest articol: „în situația politică și în condiția civilă ce s-a croit familiei române prin noile legi se simte de toți o stare de siluire și o anomalie, cu toată organizarea savantă a instituțiilor, în toate raporturile sociale tradiționale, încît am ajuns să nu credem în nimic stabil. Putem zice că nu este un singur om serios între noi, fie martor, fie autor, în revoluțiile ce neau agitat și ne agită de 30 de ani, care să creadă în stabilitatea stării de lucruri în care ne aflăm; nu este om care să nu se întrebe cînd o să se sfîrșească această operă interminabilă de schimbări care divizează din ce în ce mai mult societatea noastră în tabere ostile (...). Mai multe simptome (...) ne fac să credem că situația noastră politică și socială persistă, în stadiu revoluționar. Spiritele sunt cuprinse de neîncredere și nu se pot împăca cu ideea că lucrurile pot merge așa precum merg astăzi (...). Drepturile politice nu mai sunt răsplata unui șir de servicii pe datini, ci un instrument de ambiție, de îndestulare a intereselor particulare (...). Niciodată în țara noastră nu s-a văzut clasă guvernată mai prosperă, mai gros retribuită și mai îngrășată ca clasa guvernantă de astăzi, răsărită din pămînt, fără să ne putem da seama cum, pe cînd majoritatea oamenilor de muncă suferă de strîmtoare (...). Un stat unde funcțiile publice se exploatează de o gloată de oameni care nu produc nimic, ci nu mai consumă resursele bugetare se condamnă singur a fi neputincios și sterp (...). A fost lesne pentru partidul zis liberal să dărîme, fiindcă a găsit tărîmul pregătit de chiar clasa guvernantă veche“. Eminescu a avut contacte importante cu ziarele din Occident. EI a tradus masiv din Allgemeine Zeitung, Die Presse, Deutsche Zeitung etc. în consecință, opera lui Eminescu va rămîne inepuizabilă pentru exegeți. Azi, premieră pe scena teatrului din Petroșani: „Alexandru Lăpușneanu“ de Mihai Eminescu Cu ocazia deschiderii Anului Eminescu, Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu“ din Petroșani pune în scenă piesa eminesciană „Iesus Christus, Rex Moldaviae“ (Alexandru Lăpușneanu). Premiera absolută are loc astăzi, 15 ianuarie. Regia spectacolului este semnată de Dumitru Velea, scenografia îi aparține Elenei Buzdugan, iar ilustrația muzicală lui Horațiu Alexandrescu. Corpul artistic care a pregătit spectacolul are în distribuție actori consacrați ai teatrului, precum și tinere speranțe care au absolvit abia anul trecut Institutul de arte dramatice. împreună, îmbinînd experiența cu elanul și dorința de afirmare a tinerilor, s-au străduit să-și pună în valoare virtuțile, talentul ca spectacolele cu piesa eminesciană să fie la înălțimea momentului sărbătoresc, prilejuit de aniversarea a 150 de ani de la nașterea poetului nostru național, în ceea ce privește alegerea acestei piese pentru inaugurarea la Petroșani a manifestărilor omagiale, regizorul spectacolului, Dumitru Velea, care este și directorul teatrului petroșănean, a declarat următoarele: „în piesa „Alexandru Lăpușneanu“, Mihai Eminescu aduce în discuție ideea creștină că mișcarea faptelor istorice este determinată de transcendență. Mihai Eminescu subliniază faptul că în raportul dintre transcendență și imanență rolul decisiv îi revine Harului Divin. Atît în piesă, cît și în realitatea istorică a Moldovei a fost ales ca Domn, după pierderea spiței mușatine, Iisus Hristos. Nu întîmplător, și România se află sub protecția Maicii Domnului. Prin opțiunea noastră pentru această piesă am dorit să accentuăm și ideea de 2000 de ani de creștinism“. • loan DUBEK Eminescu mereu în veac ignorînd deocamdată atacurile tot mai numeroase la care se dedau, sub pretextul reevaluării, niște deținători ilegali de rubrici prin revistele literare, nu putem trece cu vederea peste o altă realitate: printr-un tacit consens, s-a ajuns ca despre Poetul Național să se vorbească, în ziua nașterii sale, zi tutelară a spiritualității românești - întrun mod pios abstractizat, nu totdeauna sincer, care în loc să facă să vibreze acea parte a ființei noastre care-i poartă numele, aproape că ni-l înstrăinează pe Eminescu. Așa cum au demonstrat magistral George Călinescu și Edgar Papu. Eminescu este nu numai cel mai mare poet, dar și cel mai mare om pe care l-a dat pînă acum pămîntul românesc, însă, ca și atacurile grobiene venite din partea unor contemporani pe cît de frustrați, pe atît de cosmopoliți, excesiva sa de astralizare, mai ales dacă e și ocazională, nu numai că sperie, dar și erodează în timp imaginea poetului. Nu tocmai puțini oameni se mulțumesc să repete că Eminescu „e cel mai mare poet român“, „Luceafărul poeziei românești“ etc. Astăzi se poate spune că e bine și așa decît deloc. Citesc, de pildă, prin ziare că doar absolvenții de gimnaziu îl mai situează pe Eminescu în fruntea preferințelor lor literare. Dacă așa stau lucrurile, atunci e cu adevărat grav. Dar ceea ce voiam să spun e că repetarea obsedantă a clișeelor duce la blocarea, dacă nu chiar la epuizarea interesului pentru cunoașterea operei eminesciene. Nu prea avem timp să ne dăm seama că un sacrilegiu față de dimensiunea geniului eminescian este și înghesuirea uriașei personalități a poetului în două-trei formule, oricît ar fi electe elogioase. în altă ordine, uităm că Eminescu a fost un martor - un martor profund revoltat și înțelept al timpului său. Trăim chiar paradoxul că tocmai acea parte a operei născută nemijlocit din condiția sa de martor să fie minimalizată, marginalizată și blamată. A fost spiritul eminescian o „oglindă deformată“? Iată, se vorbește din ce în ce mai puțin, cu un aer de superioritate chiar de „Scrisoarea III“, „împărat și proletar“, „Doina“. Cum să nu mai vorbim de absolut redutabila operă gazetărească, însă atît de puțin cunoscută marelui public. Este acreditată, din ce în ce mai insidios, ideea că Eminescu a fost genial în poezia de dragoste sau în cosmogonii și „profund retrograd“, „naționalist șovin“, „protolegionar“ în pamflet și publicistică. E ca și cum între sufletul și gîndirea unui om n-ar exista acel secret și puternic acord care face ca toate actele sale să aibă coerență, iar personalitatea sa să rămînă indestructibilă. Creator de geniu, Eminescu este perpetuu confirmat de posteritate, inclusiv în aprecierile făcute la adresa veacului său. Citiți pamfletul din „Scrisoarea III“. Nu sîntem în altă parte, nici în alt timp. Sîntem, efectiv, Aici și Acum. Om al veacului său. Eminescu este integral un om al veacului nostru. Eminescu este, mereu, în VEAC... • Eugen MĂICĂNEANU La Cernăuți, New York și Havana vor fi amplasate în acest an busturi ale poetului Busturi ale poetului Mihai Eminescu vor fi amplasate în acest an la Cernăuți, New York și Havana, a anunțat, luni, 10 ianuarie ministrul culturii, Ion Caramitru. El a precizat că în prezent se duc tratative diplomatice pentru ridicarea unor astfel de statui în Viena și Berlin. Ministrul culturii a prezentat la o conferința de presă principalele manifestări care vor avea loc în 2000, cînd se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu ,și care, în mod „remarcabil“, sunt tutelate de UNESCO. Manifestările anului 2000, consacrat ca an Eminescu, au început seri cu o ședință solemnă a Academiei Române, depuneri de coroane de flori la mormîntul restaurat al poetului, cît și la monumentul amplasat în fața Ateneului Român. Seara, în holul Ateneului, a avut loc o lansare de carte și un spectacol muzical-poetic: în noaptea de 14 ianuarie, un tren special a plecat spre Botoșani, pentru ca a doua zi să aibă loc la Ipotești o altă serie de manifestări, printre care figurează inaugurarea Centrului de studii Eminescu și a memorialului Eminescu, dar și a Bibliotecii Naționale de Poezie. Cu această ocazie, la Botoșani va fi acordat Premiul Național pentru poezie și Premiul de debut, iar medalia „Eminescu - 150 de ani de la naștere“ va fi înmînată unor personalități culturale. Caramitru a mai anunțat că la 15 iunie va fi organizat un simpozion internațional la Bo toșani și Ipotești, unde sunt invitați cei mai importanți traducători ai operei eminesciene. Pentru organizarea acestor manifestări omagiale a fost instituit un comitet interministerial și a fost emisă o ordonanță de urgență prin care se acordă medalia „Eminescu -150 de ani de la naștere“. • Pagină realizată de Constantin ILIE