Gazeta de Sud, ianuarie 2008 (Anul 14, nr. 3916-3940)

2008-01-12 / nr. 3924

O doamnă cochetă, cu pălărie la modă și umbreluță se plimbă agale pe strada principală a orașului. Este femeia Craiovei de odinioară. Jugii­ela MARINESCU Cu ani și ani în urmă, le pri­veai cu admirație, erau doamnele urbei, cu preocupările lor de zi cu zi, cu temerile, emoțiile și pasiuni­le lor. Pentru a le cunoaște mai bine, ne-am permis să pătrundem în Jurnalul femeii de ieri, o revis­tă exclusiv feminină din 1904- 1905. Cu prima pagină răsfoită ne lăsăm purtați în lumea lor, așa cum este ea descrisă. Aflăm taine­le modei acelei vremi: „Am văzut femei din popor care, deși poartă o rochie modestă de lână ori de stambă, au o pieptănătură totdeau­na îngrijită tăcută cu pricepere și cu un gust care te surprinde... Iar­na, această pieptănătură simplă, părul înnodat cu neglijență, nu mai este permisă când ești îmbră­cată cu o rochie de bal, de nuntă, de serată mare ori de primă repre­zentație la teatru. Pentru asemenea toalete, genul pieptănăturii adop­tat este acela numit coiffeur. Până acum, această pieptănătură este încă modestă, moderată în mări­me, nu ca pe timpul când capul unei femei părea o claie de fân. Totuși, se văd ici-colo bucle mici și ușoare fluturând pe gâturile albe și orice pieptănătură purtată cu o rochie mai pretențioasă e presărată cu flori, pene, bijuterii. Pentru fete și femeile tinere de tot, niște mici coroane, flori de violete, de iasomie, de trandafiri așezate cu cochetărie în dreapta ori în stânga, fac cel mai frumos efect“. Și chiar așa și era. Dacă problema coafurii a fost dezbătută, vine acum rândul ținutelor elegante, fiecare aleasă în funcție de evenimentul la care distinsele doamne urmează să participe. Din „Explicația gravu­­relor“ din paginile Jurnalului aflăm că, pentru plimbările din zilele friguroase, potrivit ar fi un costum de stradă garnisit cu bla­nă, căci „o jachetă de blană mai mult sau mai puțin scumpă face parte astăzi din toaleta unei femei elegante. Actualmente, moda dă înainte de toate preferința blănii cu păr scurt. La jacheta scurtă, pe jumătate ajustată, blana de umili­­nă (cacom) formează gulerul, manșetele și urmează banda unde încheie cu nasturi. Plastronului din față îi corespunde în spate un plastron mai îngust. La pălărie­­ tocă din blană, catifeaua cu care este acoperită calota e asortată cu catifeaua rochiei, a cărei fustă arată forma cloche modernă. Manșonul de astrahan cu pliseu lung de muselină de mătase­ vine să completeze ținuta. Incursiuni prin jurnal După topitul țurțurilor de la streașină dintr-o altă pagină de Jurnal vorbesc despre moda pri­măverii alte rânduri scrise de mâna pricepută a unei femei, la curent cu noile tendințe ale vre­mii. Alt anotimp vine cu răsfățul razelor de soare, întâlnirile nu se mai țin la un ceai la ora cinci, în saloanele elegante, după modelul englezesc, ci în parc. Așa că o nouă ținută trebuie prezentată croitoresei cu lux de amănunte: „Costum de preumblare. Acest costum de postav simplu și dis­tins, completat printr-o bluză va­poroasă de batist, se compune dintr-un bolero ajustat și dintr-o fustă de lărgime potrivită cu două cute adânci în fiecare parte a foii din față. Boleroul care se încheie în stânga are două cute transver­sale de aceeași lățime. Pe guler, în partea dinainte și de-a lungul decolteului se așază niveluri de catifea. Bieurile sunt din stofa și tighelate. Pălăriile au bogată gar­nitură de flori­. Pentru că drumul la croito­reasă a fost făcut, n-ar strica și un costum de băi, căci cine știe unde le vor fi purtați pașii. Și din nou revista e răsfoită, căci „Explicația gravurelor“ adevăr grăiește: „Atât forma, cât și materialul în­trebuințat pentru acest costum de olandă sunt din cele mai simple. Pasta - cloche, garnisită cu bi­­curi, tighelată, jachetă cu reveniri late. Mâneca - gigot, completată jos printr-un volan de dantelă. Vesta­­ cu bordură de culoare și cu bicuri de olandă roșie. Și, bi­neînțeles, pălăria - garnisită cu tul“. Toalete de vizite, „ultimele creațiuni“ de pălării de vară, pă­lării de „paiu“, „rodie cu garnitu­ră de cute drepte, capod plisat „soleil“, rodie cu bolero și cu foi formând corseletă“ vin să vor­bească de moda acelor timpuri. Doamnele noastre aveau însă și preocupări mai serioase. O masă pentru oaspeți de seamă care se dorea pregătită ca la car­te trebuia să beneficieze și de contribuția stăpânei casei. O rețe­tă nouă din paginile aceluiași jurnal, scrisă în colțul care găz­duiește rubrica „Bucătăria practi­că“, trebuia încercată de iscusita doamnă, care urmărea întocmai indicațiile autoarei: „Tăiați ouăle răscoapte în două, despărțiți găl­benușurile de albușuri, luați pă­trunjel, spanac, măcriș, tocațile, adăugați gălbenușurile, puțină faină, sare, piper, câteva linguri de smântână, amestecați bine și puneți-le la foc cu o bucată bună de unt proaspăt. Cu aceasta um­pleți apoi ouăle și țineți-le calde, în aceeași cratiță unde ați pregă­tit umplutura mai puneți smântâ­nă, unt, sare și piper și lăsați să fiarbă, apoi turnați ouăle deasu­pra, servindu-le la masă“. Feme­ia de ieri era preocupată nu nu­mai de modă, de bucătărie, ci și de propria imagine, așa că nu lip­sesc din Jurnalul femeii de ieri nici exercițiile de gimnastică, ale gâtului, de exemplu, dar și teh­nici importante de îngrijire, de înfrumusețare. O femeie cochetă, distinsă vine să vorbească din paginile unei reviste de femeia de ieri, în­cântarea ochilor oricărui „călă­tor“ prin paginile vremii. Femeia de ieri Femeia de ieri, o încântare pentru ochiul „călătorului“ prin pagini de istorie „4,3,2“. In peste 20 de cinematografe din Londra Filmul lui Cristian Mungiu „4 luni, 3 săptămâni și 2,zile“, premiat cu Palme d’Or la Can­nes, rulează de vineri în 22 de ci­nematografe din Londra, după ce a avut premiera oficială pe 4 ia­nuarie, în doar două săli de cine­ma, potrivit site-ului oficial al fil­mului. Cu ocazia lansării la Lon­dra, actrița din rolul principal, Anamaria Marinca, va participa la o sesiune de întrebări și răs­punsuri organizată de distribuito­rul englez, Artificial Eye. în pri­ma săptămână în care a rulat în cinematografele din Londra, fil­mul lui Mungiu a intrat pe locul 28 în box-office cu încasări, we­­ekend-ul trecut, de 15.370 de do­lari, potrivit site-ului ce furnizea­ză date de box-office din întreaga lume. boxoffiemojo.com. Pelicula, nominalizată la ca­tegoria cel mai bun film într-o limbă străină a premiilor Globul de Aur, va avea premiera oficia­lă în SUA pe 25 ianuarie, la New York. „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile“ reprezintă România în com­petiția pentru Oscarul din 2008 la categoria cel mai bun film străin, deși doi dintre criticii ziarului The New York Times consideră, într-un articol publicat săptămâna trecută, că pelicula românească ar trebui nominalizată la mai multe categorii. Manohla Dargis spune că pelicula „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile“ ar trebui nominalizată la ca­tegoriile cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună actriță în rol principal (Anamaria Marinca), dar și la cel mai bun actor în rol secundar (Vlad Iva­nov) și cel mai bun scenariu ori­ginal. Și criticul A.O. Scott a no­minalizat pelicula românească la categoria cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună actriță în rol principal și cel mai bun actor în rol secundar. Mungiu și Ivanov vor fi pre­zenți pe 14 ianuarie la ceremonia de decernare a premiilor criticilor de film de la Los Angeles, dar nu s-a hotărât încă dacă echipa fil­mului va participa și la ceremo­nia de decernare a Globurilor de Aur, din 13 ianuarie, transforma­tă într-o conferință de presă din cauza grevei scenariștilor de la Hollywood. Newsln Craiova veche CENTENARUL CLĂDIRII POȘTEI DIN CRAIOVA Acum Î00 de ani, în 1907, se inaugura clădirea Poștei din Craiova, operă a arhitectului Harjeu. A fost cunoscută și sub numele de Palatul Poștei, fiind construită într-un stil neoromânesc. Construcția a rezistat cu bine cutremu­relor care au lovit Craiova timp de un secol și, spre marele merit al conducăto­rilor, și-a păstrat stilul arhitectonic în urma reparațiilor și­ restaurărilor la care a fost supusă. De-a lungul timpului a fost martora unor evenimente istorice, precum înfrânge­rea rebeliunii legionare din ianuarie 1941, când clădirea a fost atacată de legionarii craioveni. Cristian SCĂICEANU CULTURA, ISTORIE O nouă Julietă la Teatrul Național, O tânără absolventă de teatru, o fire ușor nonconformistă, o nouă Julietă a Teatrului Național, un nou nume: Clara Vulpe. Mirela MARINESCU După trei ani de reprezenta­ție pe scena încununată de succe­se a Teatrului Național „Marin Sorescu“, piesa atât de cunoscu­tului Shakespeare, „Romeo și Julietă“, rămâne fără unul dintre personajele principale. Julietă de ieri, nimeni alta decât Oana Bi­­neață, este nevoită din motive personale să părăsească temporar scena. Romeo, Cătălin Băicuș, rămânea fără cea care îi furase inima. Reprezentația se cerea ju­cată, așa că alt actor trebuia să o înlocuiască. Și pentru că toamna trecută a adus un număr impresionant de actori, tineri absolvenți de teatru care visau să ajungă actori cu drepturi depline, s-a organizat un concurs. Printre tinerii emoțio­nați, o lună timidă dădea prime­le probe, Clara Vulpe. La început de drum era o tânără absolventă a Facultății de Litere, departamen­tul de artă teatrală, la clasa lui Remus Mărginean. A strălucit în ziua concursului, convingând că merită titulatura de actor al Nați­onalului craiovean. în tot acest timp se căuta încă o Julietă. Un telefon la ceas de seară avea să aranjeze lucrurile pe făgașul lor normal. „Domnul Cornișteanu l-a sunat pe Cătălin și i-a spus: «Te-aș ruga să-i spui Clarei - mai e prietena ta, nu? - că va interpre­ta raiul Julietei în Romeo și Julie­­ta»; în urma acestui apel, Cătălin m-a contactat telefonic, adresân­­du-mi următoarea întrebare: «Vrei să fii Julietă mea?». Am crezut inițial că este o glumă. I-am dat un răspuns afirmativ“, a precizat Clara Vulpe. Romeo își găsise o nouă Ju­lietă. Cuplul din viața de zi cu zi își consuma povestea și pe scenă, e drept, într-o variantă ceva cam tristă, dar totuși într-o frumoasă poveste de iubire. Au urmat seri lungi petrecute la repetițiile neo­ficiale pe scenă. „N-am avut Crăciun și nici Revelion, în fiecare seară ve­neam și repetam de zor. Cătălin m-a ajutat extraordinar. Făcea toate personajele, era când mama, când Romeo, când dorea. M-am ales cu o mulțime de vână­­tăi pe picioare, dar și cu satisfac­ția unui rol mare, la început de carieră“, a povestit noua Julietă. Timpul s-a scurs repede, așa că au venit și repetițiile oficiale. „Sâmbătă, două, iar duminică, re­petiția de dinainte de spectacol“. Emoțiile își făceau ușor loc, iar noua Julietă urma să își facă intrarea pe scenă­ , Gongul urma să bată începe­rea spectacolului. Un incident nefericit a amânat însă acest lu­cru. Lui Valentin Mihali i s-a fă­cut rău înainte de intrarea pe sce­nă, iar medicul de pe salvare a hotărât să îl transporte la spital. După investigațiile făcute, acto­rul a cerut permisiunea de a-și juca rolul pe scena teatrului. După o întârziere de 40 de minu­te, toți actorii au fost pregătiți să intre în scenă, în fața publicului care avusese răbdarea și înțelege­rea să-i aștepte. Un incident nefe­ricit, dar totuși o lecție de viață, din care cei tineri au avut de în­vățat: „Un actor numai mort nu joacă pe scenă“. Romeo și Julie­­ta au strălucit în lumina reflectoa­relor, alături de colegii lor. Noua Julietă a încântat și cucerit, iar noua reprezentație de la început de an 2008 a fost reușită, ca toa­te celelalte care au răpit ropote de aplauze din partea asistenței. Ac­tori și spectatori au aplaudat deo­potrivă, cei dintâi mulțumind pentru înțelegere, iar cei din urmă venind să încununeze mun­ca actorilor care iubesc teatrul. Clara Vulpe, Julietă de la Național O lecție de viață C­artea de weekend „Omul negru“, de Tudor Crețu Editura Cartea Românească Omul negru se instalează confortabil pe desktopul lui Emil Aderca, un computerist al timpului nostru. Trăind în lumea lui virtuală, într-o recluziune autoimpusă, pe jumătate alienat, tânărul este inculpat într­­o crimă obscură. La închisoare, în lumea reală, în așteptarea verdictului, Omul negru preia controlul. „Tudor Crețu a scris o poveste despre al doilea eu, care întotdeauna reușește să se elibereze. «Omul negru» este un roman de calitate, un ghid despre cum e să fii singur în postmodernitate. Singurătatea la internet, la job, la sala de body building, singurătatea împărtășită cu un câine bolnav în propriul apartament după ce ți-a murit obștesc mama, singurătatea serii, când te așezi la televizor, în fotoliu, cu un castron searbăd de mâncare, singurătatea fumului de țigară, singurătatea loviturilor de ninjutsu, singurătatea în care asculți muzică și scrii CV-uri pentru firme. Singurătatea în lumea unui poet care confirmă în forță ca romancier“, a comentat Daniel Vighi. 1 Scurte știri „Colț Alb“ la American Corner Centrul American Corner împreună cu Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman“ deschid sâmbătă, 12 ianuarie, la ora 11.06, expoziția de carte și clubul de literatură, în cadrul căruia participanții vor putea viziona filmul „Colț Alb“, o ecranizare după romanul lui Jack London (1876 -1916). Cărțile expuse vor aparține în totalitate lui Jack London și vor fi atât în limba română, cât și în limba engleză, iar filmul este în limba engleză. „Noi beneficiem de colaborarea liceelor din Craiova și așteptăm elevii la vizionarea acestui film. Vor mai urma asemenea evenimente culturale“, a menționat coordonatoarea American Corner Craiova, Carmen Tică. American Corner pregătește și alte evenimente în luna ianuarie: vizionare de filme cu Mihai Eminescu, documentare despre Martin Luther King și se reia seria întâlnirilor din cadrul Clubului melomanilor. Evenimentele din acest an organizate de American Corner se vor ține lanț pentru că în aprilie se vor împlini doi de activitate la Craiova, iar în luna decembrie se vor aniversa 100 de ani de existență a Fundației „Alexandru și Aristia Aman“ și de activitate culturală în Oltenia. Mihaela MUSCALAGIU^ Dan Perjovschi desenează cu cretă și expune la New York . Graficianul român Dan Perjovschi va deschide pe 19­­ ianuarie o expoziție la Galeria Lombard Freid Projects din New York, care va cuprinde desene făcute cu cretă pe pereți negri și o galerie de portrete, cu desene pe hârtie și pânză din anii ’90, potrivit site-ului oficial al galeriei. Principalul spațiu al galeriei va fi transformat în loc de dezbatere. Pereții vor deveni o tablă neagră gigantică, acoperită cu desene făcute cu cretă albă. Acest suport nu este o noutate pentru Perjovschi, care a mai desenat pe pereți negri la Bienala de la Veneția, și la Culturgest Porto, în 2007. Al doilea spațiu de expunere va deveni o galerie de portrete cu desenele pe hârtie și pânză a sute de fețe care se transformă într-un public numeros. Fețele sunt aranjate în rânduri ordonate și repetitive și reprezintă lucrări de la mijlocul anilor ’90, pe care Perjovschi le expune după o lungă perioadă de gestație în atelierul său. Executate între 1994 și 1997, ele fac parte din seria sa „Anthroprogramming“. Newsln i Mihai Eminescu - Mai am un singur dor Teatrul „Elena Teodorini“ prezintă luni, 14 ianuarie, de la ora 19.00, recitalul de muzică și poezie „Mihai Eminescu-Mai am un singur dor“, își dau concursul mezzosoprana Georgeta Fangli Dobre și Orchestra de Cameră a Teatrului Liric. Conducerea muzicală este semnată de Bogdan Botezatu, concert maestru este Dan Bozgan, iar la pian se va afla Corina Popa Stănescu. Din program fac parte „Dorința“ - compozitor anonim, în aranjamentul orchestral al lui Alexandru Iosub, „Somnoroase păsărele“, compozitor Gheorghe Dima, „De ce nu-mi vii?“, compozitor anonim, aranjament orchestral Alexandru losub, „Stelele-n cer“, compozitor Nicolae Bretan, aranjament orchestral Bogdan Botezatu, „Pe lângă plopii fără soț“, compozitor Guilelm Șorban, aranjament orchestral Alexandru losub, „Misterele nopții“, compozitor Eugen Doga, „Ochiul tău iubit“, compozitor Eugen Doga, aranjament orchestral Marius Hristescu, „Când însuși glasul gândurilor tace“, compozitor Dumitru Chirenco, „Scrisoarea a IV - a“, fragment, compozitor"“'" Nicolae Bretan, „Mai am un singur dor“, compozitor Guilelm Șorban, aranjament orchestral Alexandru Cosub. Publicul spectator va putea auzi și câteva înregistrări din Fonoteca de aur: „Ce e amorul“, în interpretarea lui Alexandru Repan, „De­­ci trece anii“ cu Silviu Stănculescu, „Iubind în taină“ cu Mircea Albulescu, Irina Răchiteanu cu „Se bate miezul nopții“ și Emil Botta cu „Sara pe deal“, dar și versuri și Scrisori ale Veronicăi Micle către Mihai Eminescu. Scenariul și regia spectacolului poartă semnătura Gabrielei Rusu Păsărin, iar scenografia aparține lui Răsvan Drăgănescu. Mirela MARINESCU Scurtmetrajul „Târziu“, selectat la Festivalul de la Berlin Filmul „Târziu“, de Paul Negoescu, a fost selectat în competiția de scurtmetraj a Festivalului de la Berlin, a declarat regizorul, pentru NewsIn. La program participă și scurtmetrajul lui Bogdan Mustață, „O zi bună de plajă". Negoescu a spus că „Târziu“ este un film de școală, „filmul de absolvență de anul IV“ de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), care a fost filmat în sediul Realitatea TV. Pelicula spune povestea unui tânăr jurnalist care trebuie să facă o știre în fostul său liceu și nu reușește să obțină material video. Ca urmare, apelează la un fost prieten pe care nu l-a mai văzut de foarte mult timp: în film joacă Tudor Aaron Istodor și Andrei Mateiu. Filmările au durat patru zile în mai și încă una în iunie, când Negoescu a refilmat o scenă. Pelicula a fost terminată în perioada octombrie-noiembrie. „Când l-am făcut, nu-mi făceam speranțe că va lua premii, l-am făcut pentru mine și sufletul meu“, a spus Negoescu, care a adăugat că îi este suficient faptul că a fost selectat la Berlin, în competiția de scurtmetraj a Festivalului de la Berlin, ce va avea loc în februarie, va participa și „O zi bună de plajă“, regizat de Bogdan Mustață, după un scenariu de Cătălin Mitulescu, care spune povestea a trei delincvenți minori fugari. Filmul „Acasă“ al regizorului Paul Negoescu, de 23 de ani, a fost selectat în competiția de scurtmetraj a ediției a 37-a a Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam. Newsln Păcală în satul lui Sâmbătă, 12 ianuarie, de la ora 12.00, Teatrul Colibri prezintă pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini“ spectacolul „Păcală în satul lui“, în regia lui Horia Davidescu și după o scenografie care poartă semnătura lui Eustațiu Gregorian. Vor da viață cunoscutelor personaje de basm Mihai Brumă­ Uzeanu, Costel Ionescu, Mircea Surdu, Rodica Prisăcaru, Mugur Prisăcaru, Ionica Dobrescu, Iulia Cârstea, Alin Bogdan, Adrian Ioncu și Oana Stancu. Mirela MARINESCU

Next