Gazeta de Sud, octombrie 2013 (Anul 19, nr. 5654-5680)

2013-10-23 / nr. 5673

STOMATOLOGIA, INCLUSĂ ÎN PREVENȚIE? Ministerul Sănătății ia în calcul includerea stomatologiei în programul național de prevenție, pentru a reduce incidența afecțiunilor în special la copii, și are ca obiectiv, de asemenea, acoperirea cât mai largă a urgențelor, în cabinete stomatologice amenajate în UPU. SOCIETATE Miercuri, 23 octombrie 2013* Gazeta de Sud Vând legume și fructe pe străzile orașului ca să trăiască oamenii nevoiași de la țară care vin la Craiova să vândă pe stradă legume și fructe, pentru care muncesc luni întregi, ne oferă o lecție impresi­onantă de voință. Mulți sunt vârstnici, iar pensia nu le ajunge să își cumpere nici măcar jumătate din medicamentele pe o lună. Printre ei sunt și femei tinere, care nu au loc de muncă și singura soluție ca să poată trăi și să își crească copiii este să vândă ce cultivă în grădină. M Ana-Maria Predilă ana.maria.predila@gds.ro S­e trezesc cu noaptea în cap, își pregătesc sacii cu marfă și por­nesc spre oraș. Pentru că nu au loc în piață, se strâng unde pot și își aranjează marfa mai ceva ca pe rafturile super­­marketurilor. Pe un trotuar din mtiezul Brazda lui No­vak­, stau aliniate de o parte și de alta câteva femei care vând legume și fructe. Tanti Mari­ana vine de la 40 de kilometri distanță, din satul Bulzești. Drumul e scump, dă 18 lei dus-întors și nu își permite să vină în fiecare zi pentru că asta ar însemna „să nu se mai aleagă cu nimic". Din câteva lădițe de plastic negre, feme­ia vinde pere și ardei. Așezată pe un scaun de lemn, se ridică din când în când să își șteargă marfa, care strălucește în lu­mina soarelui. Are 72 de ani și spune că vine aici de nevo­ie: „Am o pensie de aproape trei milioane și nu îmi ajunge nici măcar să îmi iau medi­camentele. Sunt bolnavă de inimă și bărbatu’ mi-e bolnav ac Mai mult dau pe drum, dar ce să fac, cu banii de aici cu topăr și cu ulei, zahăr, ca să ne ducem zilele, cât mai avem de trăit", spune femeia, în timp ce își șterge lacrimile cu colțul de la basma. Lângă Santi Mariana, își are pusă marfa „mamaie Lu­cka“, așa cum îi spun puținii clienți pe care îi are. La 70 de ani și începând din primăva­ră a trudit zi de zi în grădină și acum a scos legumele la vânzare pentru o brumă de câștig. Stă singură, în comuna Șimnic, soțul i-a murit acum 12 ani și nu are pe nimeni să o ajute. Are o pensie de trei milioane și jumătate pentru care a muncit la colectiv o viață întreagă. De dimineața de la șapte și până seara târ­ziu, în zilele în care e vreme frumoasă, femeia stă în fața lăzilor pline cu ceapă, praz, mărar și drugi de porumb. Când am întrebat-o cât vinde în medie pe zi, mamaie Lucica a scos din buzunarul de la șorț 30 de lei. „Ce iei pe mere, dai pe pere", concluzionează ea cu tristețe. „ESTE VAI DE NOI, NU AVEM UNDE SĂ NE ANGAJĂM ȘI VINDEM MARFĂ PE STRADĂ" Printre bătrânele cu vor­ba blândă și chipul brăzdat de greutăți, face notă discordată Iustina. Are 39 de ani și vine să vândă legume și fructe pe stradă pentru că nu are ser­viciu. Până acum un an a lu­crat la o fabrică, dar aceasta a intrat în faliment din cauza crizei economice și femeia a rămas fără nici un venit. în­gândurată de griji, Iustina își ridică privirea din pământ numai atunci când un domn îi cere două legături de pă­trunjel. îmi spune că s-ar duce să lucreze oriunde, dar până acum nu a găsit nici un loc de muncă. Vine din satul Mischii în fiecare zi și trăiește mereu cu frica în sân să nu apară poliția să îi dea amendă pentru că stă ilegal cu marfa pe stradă: „Mi-au dat amen­dă de cinci milioane și eu nu vând nici într-o lună de atâția bani. Astăzi nici 10 lei nu am făcut. Este vai de noi, nu avem unde să ne angajăm și vindem pe stradă marfă pentru care muncim un an. Aș vrea să îmi găsesc un loc de muncă, dar nu ne mai angajează nimeni în orașul ăsta“. Oful femeilor este faptul că nu au și ele un loc în piață. Legumele și fructele pe care i le vând sunt bio, din propria grădină, și mai ieftine decât cele de pe tarabele din piață. Camelia are 38 de ani și mul­te greutăți de dus, îmi spune că dacă ar avea și ea o tarabă în piață ar vinde mai bine. E necăjită mai ales pentru că nu are un loc de muncă. A lucrat la un bar și apoi la o fast-fo­­od, dar ambele s-au desființat. Acasă, la Golești, o așteaptă să le pună masa în fiecare zi cei trei copii pe care îi are: „Avem o viață amărâtă. Vin aici pen­tru că este singura sursă de existență pentru familia mea. Soțul meu este în pușcărie, iar socrii sunt bătrâni, în fiecare dimineață îmi iau sacii și plec. Mai mult de ju­mătate din ce câștig într-o zi dau pe drum, 35 de lei zilnic“. Deși și-au făcut câțiva clienți fideli, care le caută mereu, cel mai adesea oa­menii se uită lung la lăzile pe care stau aranjate legumele și fructele, întreabă de preț și trec mai departe, în fața lăzilor pe care Camelia și Aurelia au marfa pusă vine o femeie, aruncă o privire la lada cu roșii, întrea­bă care este prețul și pleacă bombănind, fără să cumpere nimic: „Nici pentru ăstea nu am bani...“. Camelia și Aurelia sunt surori și cele mai tinere co­merciante de pe acest trotuar. Camelia are 19 ani, a termi­nat Liceul „Tudor Arghezi“ în această vară, dar nu îndrăz­nește să viseze că și-ar putea continua studiile. „Aș fi dat la facultate sau la postliceală, dar pentru că părinții nu au bani a trebuit să vin aici, să vând ce cultivăm în grădină. Aș vrea să îmi găsesc un loc de muncă, dar nu am unde să mă duc“, îmi spune fata. LA 16 ANI VINDE LEGUME ȘI FRUCTE PENTRU CĂ PĂRINȚII NU AU BANI SĂ O ȚINĂ LA ȘCOALĂ Pe urmele Cameliei cal­că și Aurelia, care are 16 ani și, deși ar fi trebuit să fie la școală, stă lângă lădițele cu legume și fructe și încearcă să convingă oamenii să cum­pere de la ea pentru că are marfă bună, muncită de mâi­nile ei. Mică de statură, cu ochii mari și rotunzi pe care și-i ascunde sub o șapcă, Au­relia îmi spune că este elevă la Liceul cu Program Sportiv „Petrache Trișcu" și face lup­te greco-romane. Când nici nu se luminează bine de ziuă și copiii de vârsta ei dorm, Aurelia se trezește și împreu­nă cu sora ei cară sacoșele cu marfă la microbuzul care le aduce la Craiova. A participat la câteva concursuri de lupte greco­­romane, dar pentru că nu are bani a trebuit de multe ori să rămână acasă: „îmi place mult sportul ăsta și visul meu este să devin antrenor de lupte greco-romane pentru că practic sportul din clasa a II-a", îmi spune fata, a cărei față i se umple de bucurie și ochii îi sclipesc atunci când vorbește despre pasiunea ei. Acum, când iarna e aproape, iar legumele și fruc­tele sunt pe terminate, Aure­lia se va întoarce la școală și în sala de antrenamente, dar în vara viitoare va reveni la piață, unde va sta iar zi de zi, de dimineața de la șapte și până seara la nouă. Știe că trebuie să își aju­te familia pentru că singurii bani care le intră în casă sunt cei pe care ea și sora ei mai mare îi fac din vânzarea legu­melor și fructelor pe stradă. Pentru bătrânele care nici la 70 de ani nu renunță să muncească, dar și pentru mamele și fetele pe care lipsa banilor și a unui loc de mun­că le face să ajungă aici, lupta pentru supraviețuire începe în fiecare zi, în zori, iar sin­gura lor „armă" este voința. Oamenii care nu prind loc în piață își vând marfa pe străzile orașului Numismatica, sărbătorită la Muzeul Olteniei M­uzeul Olteniei Craiova aniver­sează în cadrul celei de-a IV-a ediții a Con­ferinței Naționale „Oltenia. Interferențe Culturale", 110 ani de existență a Societății Numismatice Române, în cadrul manifestării, care se desfășoară în perioada 23-25 octombrie, va avea loc Conferința Națională „Olte­nia. Interferențe Culturale. Societatea Numismatică Ro­mână. 110 ani de existență (1903 -2013)“, care se va bu­cura de participarea repre­zentanților unor instituții de prestigiu, printre care Acade­mia Română, Institutul de Ar­heologie „Vasile Pârvan" din București, Banca Națională a României, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Municipiului București, Mu­zeul Banatului din Timișoara, Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, Centrul de Arheo­logie din cadrul Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Repu­blicii Moldova, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu. Cu această ocazie, Secția Istorie - Arheologie a Mu­zeului Olteniei vernisează și expoziția temporară „Comori pierdute, Comori regăsite...“. Vor fi expuse 15 tezaure de monede și podoabe, din aur, argint și bronz, descoperite pe teritoriul Olteniei și Mun­teniei. Monedele expuse au ori­gini diverse și se datează în epoci diferite, de la imitații de tetradrahme după emisiu­nile regilor macedoneni Filip II și Filip III Ar­deul, denari romani imperiali și antoni­­nieni, drahme grecești de tip Dyrrhachium și Apollonia, la groși bulgărești, denari ungu­rești, taleri, și până la kuruși, ducați și lire. Sunt emisiuni monetare ale Imperiului Ro­­man, Imperiului Otoman, Imperiului Habsburgic, Im­periului Țarist și Imperiului Francez, care au circulat în spațiul românesc de-a lungul a 21 de secole; în premieră, va fi expus în cadrul aces­tei expoziții și tezaurul de monede din aur de la Desa, județul Dolj, datat în seco­lul XIX, descoperit în cursul campaniei arheologice din anul 2011. Mirela Marinescu FOTO: Ana-Maria Predilă

Next