Gazeta de Sud, ianuarie 2015 (Anul 21, nr. 6023-6046)

2015-01-31 / nr. 6046

CULTURA Q Sâmbătă - Duminică, 31 ianuarie -1 februarie 2015 • Gazeta de Sud Biblioteca de la Colegiul „Carol I“, un templu al culturii Biblioteca de la Cole­giul Național „Carol I“, una dintre cele mai valoroase din țară prin vechime și prin te­zaurul pe care îl deține, este mai mult decât „un templu al culturii“, cum o numea Nicolae Mîtulescu, fost elev al instituției de învățământ din Craiova. Biblioteca „Mihail Stratan“, cum este cunoscu­tă, are o identitate, o valoare și o biografie, pe drept cu­vânt, „regești“. ^ Mirela Marinescu mirela@gds.ro Z­iua de 18 octom­brie 1836 este ziua nașterii acestui re­gat al cărților ce strălucește de ani buni. Fondul de carte era constituit la acea vreme din „cărțile și manuscrisele împărțite la felurite locuri publice precum Mitropolia, Episcopiile, Mănăstirile și al­tele“, se notează în istoricul Colegiului Național „Carol I“. O dată ce pășești dincolo de ușile înalte de la intrarea în camerele ce găzduiesc de ani Biblioteca „Mihail Stratan“ ai impresia că ai pășit într-o altă lume. Este o atmosferă aparte, creată, printre alte­le, și de imensele dulapuri ce găzduiesc volume numeroase aduse în perioada 1893-1895. Mobilierul vechi, sculptat și placat în lemn de trandafir, urcă până aproape de tavan, acolo unde picturi aparte completează în mod armonios atmosfera din acest „templu al culturii“. O frescă acoperă tavanul sălii mari și partea de sus a pereților, iar sub arcuri de cerc, în medalioane, pe fond de mozaic, sunt zugrăvite portretele unor personalități ale culturii românești: AL. Odobescu, M. Kogălniceanu, V. Conta, G. Coșbuc, I. H. Ră­­dulescu, GH. Lazăr, V. Alec­­sandri. Deasupra picturilor, pe tavan, sunt patru scene inspi­rate de tema interesului pen­tru artă și știință personificate. Toate sunt opera pictorului Francisc Tribalski: în mijlocul sălii mari este o masă din același lemn ca și restul mobilierului, cu încrustații pe margine. Te îm­bie să te așezi și să te cufunzi și mai mult în atmosfera de acolo, în liniștea aceea se fac auzite poveștile locului. ÎNTRE MĂRIRE ȘI DECĂDERE în mirosul de volume vechi și noi asculți întâmplările la care a fost martor acest tem­plu al cărților. Ele răzbat din paginile în care este zugrăvită cu litere de-o șchiopă istoria liceului. Au fost perioade înflori­toare, dar și unele de decădere, în 1832 se stabilea prin Regu­lament Școlar că trebuie repar­tizată suma de 5.000 de lei pe an pentru cumpărarea cărților pentru biblioteca liceului, iar autorii sau editorii din Princi­patul Țării Românești trebuia să doneze câte cinci exemplare din fiecare carte publicată. La fel urma să facă și redactorii de gazete. Astfel, fondul de carte se îmbogățea an de an prin subvenții oficiale, donații, ajungând în 1851 la 2.000 de volume. într-o altă pagină, gă­sim un episod trist din viața bibliotecii. „După revoluția pașoptistă, în perioada 1848- 1850, oștile de ocupație turcești au transformat loca­lul Școlii Centrale din Craiova mai întâi în cazarmă și apoi în spital. O bună parte din cărți a fost distrusă de armatele turcești, cărțile fiind folosite drept combustibil, ca să-și încălzească pilafurile­, cum atesta un ziar craiovean din acele vremuri. „Paguba ar fi fost și mai mare dacă îngri­jitorul școlii, Dincă Stănislă­­vescu, n-ar fi luat măsuri: el le-a încărcat cu brațele și cu furca în căruțe pentru a le muta în pivnițele și podurile de la Obedeanu“, se notează în numărul 20 din mai 2006 al Revistei elevilor Colegiu­lui Național „Carol I“. Ba mai mult, se pare că „La plecare, turcii au încărcat mare par­te din mobilierul sculptat în căruțe ca să aibă și pe drum lemn de foc... Acel mobilier pierdut a rămas ca o legendă pentru că s-a lucrat la el 12 ani și costase de zece ori cât toată clădirea liceului (cea veche)“, se notează în aceeași revistă. Din 1881, când la îndem­nul lui Titu Maiorescu vine la Colegiul „Carol I“ profesorul Mihail Stratan, biblioteca ce îi poartă astăzi numele a cu­noscut perioda sa de mărire. „Timp de 18 ani, cu o dra­goste neînfricată, muncind zi și noapte, nepierzând niciun prilej favorabil, și-a făcut din îmbogățirea și îmbunătățirea bibliotecii liceului un ideal... Venea să-și îngroape în fieca­re zi toate clipele libere, cata­logând cu grijă, dereticând el însuși rafturile, îndrumând de aproape lectura elevilor și fi­ind nespus de fericit când pu­tea să adauge o carte căutată îndelung și căpătată anevoie la prețioasa colecție de cărți rare, care era aproape în între­gime fructul stăruințelor lui“, se notează în numărul 20 din mai 2006 al Revistei elevilor Colegiului Național „Carol I“. Tot de numele lui Mihail Stratan este legată și perioda în care biblioteca Colegiului a fost transformată în bibliotecă publică. în 1902, când profe­sorul s-a retras la pensie, bi­blioteca avea 7.000 de volume, fiind considerată cea mai mare din țară. Astăzi, poate lucrurile s-au schimbat, clasamentele s-au modificat, dar Biblioteca de la Colegiul Național „Carol I“ rămâne unul dintre cele mai frumoase „temple ale culturii“, unde volumele păstrează încă amintirea zilelor în care erau răsfoite de Alexandru Mace­­donski, Nicolae Titulescu sau poetul Traian Demetrescu vremea când au fost elevi ai acestei instituții de învățământ craiovean. Sala mare a Bibliotecii de la Colegiul Național ..Carol I“ CALENDAR 31 ianuarie 106 Se termină reconstrucția podului peste Dunăre (cu o lungime de 1.135 m) la Drobeta, de către Apolodor din Damasc. 31 ianuarie 1958 Prima lansare, reușită, în Cosmos, a unui satelit construit de SUA - „Explorer 1“. 31 ianuarie 2010 „Avatar“ devine primul film cu încasări de peste 2 miliarde de dolari la nivel mondial. 1 februarie 1823 într-un memoriu, vornicul Mihail Sturdza folosește, pentru prima dată în viața politică a Țărilor Române, noțiunea de „conservator“, pentru a desemna tendințele marii boierimi de a păstra vechile stări de lucruri. 1 februarie 1880 Ion Luca Caragiale publică în „Convorbiri literare“, farsa într-un act „Conu Leonida față cu reacțiunea". 1 februarie 1896 Are loc premiera mondială a operei „Boema“ de Puccini, la Torino. 1 februarie 1912 A apărut, la Iași, revista „însemnări literare“, sub direcția lui Mihail Sadoveanu și a lui George Topîrceanu. 1 februarie 1914 Intră în funcțiune prima instalație centralizată feroviară din România, pe linia București-Ploiești. ȘTIRI CĂ... în 1901 a avut loc premiera absolută a capodoperei cehoviene „Trei surori", la Teatrul de artă din Moscova (regia: K. S. Stanislavski) ? PERSONALITATEA SAPTAMANII Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale (care astăzi îi poartă numele), fiind primul născut al lui Luca Ștefan Caragiale și al Ecaterinei Chiriac Karaboas. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu părintele Marinache,­ de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în 1864 a urmat clasele primare ll-V, la Școala Domnească din Ploiești, unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu. A început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. în 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. în 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie, în 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la „Familia“, era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la „Ghimpele“ cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar. Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei pe perioada vieții sale, însă a fost și criticat, și desconsiderat. Este considerat cel mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor.

Next