Gazeta Învățământului, 1951 (Anul 3, nr. 92-143)

1951-12-08 / nr. 140

Pag. 4 GAZETA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI O nouă demascare a agresorilor imperialiști Guvernul de la Washington s'a demascat din nou ca dușman înrăit al păcii, ca unel­­titor criminal împotriva libertății și in­dependenței popoarelor. Cu un cinism și o nerușinare care întrece până și pe aceea a hitleriștilor, domnii de la Casa Albă, în frunte cu Harry Truman, au făcut să fie adoptată așa-zisa „lege a securității mutu­ale pe 1951", lege care prevede alocarea sumei de 100 milioane dolari pentru finan­țarea grupurilor de spioni și sabotori care să­­ activeze în Uniunea Sovietică și în țările de democrație populară. Popoarele lumii, oamenii iubitori de pace cunosc prea bine obișnuitele metode ale guvernanților americani, ale diplomați­lor cu mentalitate de gangsteri, care nu se dau înlături de la nici o josnicie, atunci când este vorba de apărarea intereselor magnaților din Wall-Street. Procesele de spioni și sabotori care s-au desfășurat în ultimii ani într-o serie de țări de democra­ție populară au demascat cum nu se poate mai limpede adevărata față a diplomației dolarului. Toate aceste procese au dovedit fără putință de tăgadă că adevărații vino­vați ai urzirii comploturilor care aveau de scop să răstoarne regimurile revoluțio­nare din aceste țări erau diplomații ame­ricani și diplomații unora din țările aser­vite dolarului. Dar este într'adevăr pentru prima oară în istoria relațiilor diplomatice când este adoptată o lege de felul acestei „legi a securității mutuale pe 1951“ din Statele Unite, însuși felul mârșav în care e for­mulată această lege arată până unde poate merge mentalitatea scelerată a bandiților omenirii, până unde poate merge ura și mânia neputincioasă a ațâțătorilor la un nou război. Noua lege a lui Truman prevede textual finanțarea „oricăror persoane selecționate care locuesc în Uniunea Sovietică, Polo­nia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bul­garia, Albania ... ori a persoanelor care au fugit din aceste țări sau pentru grupa­rea lor în detașamente de forțe armate care să sprijine organizația tratatului Atlanticului de Nord, sau­ pentru alte scopuri". Nici că se putea o mai bună prezentare a „intențiilor pașnice" ale domnilor impe­rialiști, nici că se putea o mai bună de­mascare a vorbăriei despre „pace" pe care delegații Statelor Unite și ai țărilor sate­lite o desfășoară cu atâta elocință la O.N.U. Iată care este adevărata față a lupilor imperialiști care încearcă să se ascundă în blană de oaie. Iată care este adevăratul caracter „defensiv" al odiosu­lui tratat al Atlanticului de Nord. Sunt furioși imperialiștii în fața suc­ceselor de zi cu zi ale țărilor din lagărul păcii și socialismului. Sunt furioși în fața creșterii nestăvilite a capacității economice a Marii Uniuni Sovietice, în fața desvol­­tării pe drumul socialismului a țărilor de democrație populară, eliberate de sub jugul capitalist. De aceia ei încearcă pe orice cale să uneltească împotriva acestor țări. De aceia ei calcă în picioare și obligațiile asumate de guvernul Statelor Unite în cadrul acordului încheiat cu Uniunea So­vietică în 1933, acord potrivit căruia gu­vernele Statelor Unite și Uniunii Sovie­tice se angajau să nu creeze, să nu finan­țeze, să nu sprijine organizații sau gru­puri militare care au de scop lupta armată împotriva celeilalte țări, ba dimpotrivă, să preîntâmpine orice recrutare pentru ase­menea organizații și grupări. Demascând caracterul odios al legii adoptate de guvernul Statelor Unite. Gu­vernul Sovietic în nota sa energică de pro­test adresată guvernului Statelor Unite arată că acțiunea guvernului american „constitue o încălcare nemaiauzită a nor­melor dreptului internațional și este in­compatibilă cu relațiile normale dintre țări și cu respectarea suveranității de stat“. Noua lege americană constitue un act agresiv împotriva Uniunii Sovietice și a țărilor de democrație populară, act care trădează graba furibundă a imperialiștilor de a deslănțui un nou război. Luând atitudine împotriva nemaipome­nitei îndrăsneli a guvernului Statelor Unite de a adopta o asemenea lege, Gu­vernul Sovietic spune în nota sa de protest adresată guvernului Statelor Unite : „Prin acest act, guvernul Statelor Unite nu face decât să se demaște ca dușman al păcii, ca un guvern care violează obligațiile asumate, care încalcă fără rușine normele elementare ale dreptului internațional și ale relațiilor dintre state“. Actul dușmănos al guvernelor Statelor Unite vizează în mod direct și țara noa­stră, este îndreptat și împotriva cuceriri­lor revoluționare ale poporului nostru mun­citor. Bandiții imperialiști, ucigași ai ma­melor și ai copiilor din Coreea ar vrea să rezerve și țării noastre o asemenea soar­tă, ar vrea să distrugă, ca și în Coreea, orașele noastre, fabricile noastre, școlile noastre. Noua lege a lui Truman urmărește să finanțeze acele lepădături ale societății pe care poporul nostru le-a exclus din rân­durile sale, acei spioni și trădători de țară de teama lui Rădescu, Gafencu, Vi­­șoianu, Tilea și alți bandiți care, plătiți cu dolari grei de bancherii americani își desfășoară activitatea criminală de spio­naj și sabotaj îndreptată împotriva Re­publicii noastre Populare. Lepădături de acest fel sunt „persoa­nele selecționate" de care vorbește noua lege a lui Truman. Ultima provocare americană, violarea teritoriului țării noastre și al Ungariei de către un avion militar american de trans­port, ce urmărea să parașuteze spioni și sabotori recrutați din Iugoslavia, vine să adauge nenumăratelor fărădelegi ale im­perialiștilor, vine să demonstreze că Tru­man și clica sa își pun în aplicare mâr­șava lege de finanțare a spionilor și sabo­torilor. Legea scelerată votată în Statele Unite a stârnit mânia îndreptățită a poporului nostru muncitor. Alăturându-se întru totul energicului protest al Guvernului Sovietic adresat Statelor Unite, Guvernul Republicii Populare Române, ca și Gu­vernul Republicii Populare Ungare au adresat și ele un protest vehement guver­nului de la Washington. Oamenii muncii din țara noastră au în­fierat în nenumărate mietinguri de pro­test odioasa lege adoptată de guvernul american și au cerut ca ea să fie adusă în discuția Organizației Națiunilor Unite ca un act agresiv îndreptat împotriva păcii și securității popoarelor. „Nu-i vom lăsa pe trădători să ne abată de la drumul nostru spre socialism — a spus în cadrul unui asemenea meeting Ion Popa, sudor la uzinele „Vulcan", deco­rat cu Ordinul Muncii. Vom fi vigilenți așa cum am fost și cu ceilalți trădători și suntem siguri că vom împiedeca planu­rile criminale ale imperialiștilor." Voința poporului nostru muncitor, vo­ința popoarelor din țările lagărului păcii și socialismului, care are în frunte Uni­unea Sovietică, va ști să oprească la timp mâna criminală a imperialiștilor ațâțători la război și a persoanelor lor „selecțio­nate". întocmirea bugetelor pe anul 1952 In instituțiile noastre de învățământ de toate gradele încep lucrările de alcătuire a bugetelor pe anul 1952. De felul cum conducătorii unităților de învățământ vor organiza întocmirea bugetului pe 1952, de felul cum vor ști să repartizeze sarcini concrete, în conformitate cu dispozițiunile Ministerului de Finanțe, tuturor salaria­ților lor chemați să întocmească planurile de venituri și cheltueli, de felul cum vor ști să controleze la timp sarcinile trasate și să examineze propunerile făcute, va depinde asigurarea în bune condițiuni a bazei materiale a școlilor noastre. Întocmirea bugetului pe 1950/1951 în învățământ, modul de repartiție a cheltuie­lilor în raport cu sarcinile a avut lipsuri la o serie întreagă de unități. Astfel, unele unități au omis a trece în planurile lor de cheltuieli sume însemnate ce revenea­u unui anumit sector de activitate, iar al­tele au trecut sume mult mai mari decât nevoile instituției. In aceste unități în­tocmirea planurilor de cheltuieli n’a co­respuns realității, dovedindu-se că unii conducători de instituții de învățământ n’au dat suficientă atenție asigurării bazei materiale în mod just și cu spirit de eco­nomie. Fiecăruia dintre conducătorii unităților de învățământ îi revine obligația ca, în lumina sarcinilor trasate prin Planul de Stat pe anul școlar 1951/1952, folosind experiența căpătată în cursul anului tre­­ i sarcină imediată cât și căutând cu stăruință să înlăture lip­su­­rile care au existat, să întocmească cu deosebită grijă planul de cheltuieli pen­tru anul 1952. Deasemeni, în cursul exe­cuției bugetare, fiecărui conducător de u­­nitate îi revine sarcina de a controla fe­lul cum se întrebuințează banii alocați, cerând organelor de execuție dări de sea­mă amănunțite pentru ca să poată lua din timp mă­uri de remediere a lipsurilor. In felul acesta, planul de cheltuieli pe 1951/1952 va asigura, în bune condițiuni, baza materială pentru traducerea în fapt a sarcinilor ce stau în fața fiecărei Insti­tuții. P. BARNEA Frecventă sută la sută La școala elementară de 7 clase din Nu­ cenzați frecventând regulat lecțiile. Cu aju­ reușit să înlăture greutățile ivite în mun­­cet, raionul Târgoviște, planul de școlari­­smTomunen­ca de asigurare a frecvenței regulate a­ele­zare a fost îndeplinit 100%, toți copiii de- copiii înscriși în clasele V—VII, școala a vilor. Grija pentru munca de alfabetizare la Rafinăria „Vega" Ploești La Rafinăria Nr. 1 Vega din Ploești, direcția, organizația de partid și comite­tul de întreprindere, au acordat o mare atenție acțiunii de lichidare a neștiinței de carte. S’a pus la dispoziția cursului de alfabetizare în clădirea clubului întreprin­derii, o sală frumoasă și bine utilată și munca în întreprindere a fost organizată în așa fel încât să fie asigurată o frec­vență regulată la cursuri. In vederea obți­nerii unor rezultate cât mai bune un func­ționar din secția cadre a primit sarcina să se ocupe în special de problema frec­venței tuturor cursiștilor. Astăzi, la o lună de zile de la începerea cursurilor de alfabetizare, se poate spune că munca de până acum a fost rodnică. O parte din elevi cunosc alfabetul, citesc, scriu. La gazeta de perete sunt cinci arti­cole scrise de cei care urmează cursurile la ciclul I : „Eu pot acum să scriu și să citesc mai bine" își intitulează articolul muncitorul Adam Mihai, iar tovarășul An­drei Ilie spune : „Acum cunosc și eu alfa­betul și parcă văd mai bine cum să mun­cesc". Tovarășa propunătoare este ajutată în această muncă și de profesoara Maria Si­­mionescu, deputată, membră în comisia permanentă de învățământ a orașului. To­varășa deputată asistă la cursuri, urmărește îndeaproape frecvența și ține o legătură permanentă cu conducerea întreprinderii. Trebue subliniat faptul că direcția Rafi­năriei Nr. 1 este preocupată și de proble­ma înființării unui curs elementar de arit­metică, pentru unii absolvenți ai cursurilor de alfabetizare care, înscriși la școlile de calificare, întâmpină greutăți cu aritme­tica. Profesor GH. ANGHELESCU corespondent Activitatea cercului miciurinist în școala medie agrotehnică Suceava Nu de mult la școala noastră a luat ființă un cerc miciurinist. Chiar din pri­mele zile de activitate a cercului elevii au dat dovadă de o mare dorință de a cu­noaște cele mai înaintate experiențe și metode de lucru ale cercetătorilor și sa­vanților sovietici în domeniul agricultu­rii. In cerc s’a discutat despre realizările din domeniul agriculturii sovietice, despre viața și opera lui Miciurin, despre cultu­ra grâului în țara noastră, despre rugi­nile care atacă culturile de grâu, etc. Membrii cercului strâng diferite specii de plante acvatice și ajută la înzestrarea laboratorului școlii cu materiale necesare muncii didactice. Studiul teoretic este totdeauna urmat îndeaproape de îndru­mări și lucrări practice. Membrii cercului capătă astfel cunoștințe temeinice și bune deprinderi practice de muncă, deprinderi și cunoștințe care le vor fi de mare folos în activitatea lor de mâine pe câmpurile de cultură ale gospodăriilor agricole de Stat și colective. IACOB N. GHEORGHE corespondent M­ult trâmbițata „ofensivă de pace" pornită deunăzi la O.N.U. de că­tre diplomația imperialistă s’a ter­minat printr’un jalnic fiasco. După înseși mărturisirile presei oficioase din Washington și Londra, scopul pentru care Acheson, Eden și Schuman au formu­lat, cu un gălăgios tam-tam propagandistic, așa-zisele lor propuneri de „dezarmare", era de a „neutraliza anticipat" propunerile pentru o adevărată dezarmare făcute de către A. I. Vâșinski, în numele Uniun­i Sovietice. Cu alte cuvinte, ceea ce urmă­reau cele trei puteri occidentale, formulând niște propuneri pe cât de fățarnice pe atât de absurde, înadins ticluite spre a fi inac­ceptabile, era crearea unor confuzii care să le permită să acuze guvernul sovietic că „sabotează", prin refuzul său, „dezar­marea” și astfel să poată „justifica” ne­cesitatea continuării cursei înarmărilor. Aceste calcule viclene au fost însă com­plet dejucate de către delegația sovietică, în așa fel încât cei trei miniștri imperia­liști de externe se găsesc astăzi într’o vă­dită încurcătură. Intr'un nou și mare discurs, pronunțat în fața Comitetului Politic al O.N.U., to­varășul Vîșinski a spulberat, în chip ma­gistral, toate sofismele pe care reprezen­tanții Statelor­ Unite, Angliei și Franței le opuneau propunerilor juste și realiste făcute de către U.R.S.S. pentru o redu­cere reală a înarmărilor, pentru o inter­dicție absolută a bombei atomice și pentru instituirea unui control internațional ade­vărat. După cum se știe, Uniunea Sovietică preconizează mai întâi adoptarea unei con­venții pentru reducerea forțelor armate și a armamentelor și pentru prohibirea ar­mei atomice, după care s-ar efectua un recensământ al potențialelor militare, ur­mat de un control internațional sever. Dimpotrivă, cele trei puteri imperialiste, dând dovadă de o totală lipsă de logică, stăruie pentru realizarea recensământului înainte de a se proclama principiul redu­cerii forțelor armate și armamentelor — și înainte de a se decreta prohibirea bombei atomice. Refuzând să-și ia mai întâi anga­jamentul de a dezarma și insistând asupra priorității cunoașterii nivelului potențiale­lor militare, guvernanții americani și va­salii lor țintesc să obțină numai informații și nu să dezarmeze, căci nimic nu garan­tează că dacă respectivul recensământ ar fi efectuat în prealabil ei n’ar zădărnici ulterior dezarmarea. Replicând ipocriților reprezentanți ai pomenitelor guverne, A. I. Vâșinski a precizat: „Semnați acordul pro­pus de noi cu privire la reducerea arma­mentelor și a forțelor armate, la interzi­cerea armei atomice și la instituirea contro­lului internațional — și noi vom pune pe masă toate cifrele, până la ultima mitra­lieră, până la ultimul soldat.“ Și ministrul sovietic de externe a insistat: „Să semnăm acordul, chiar aici, la această masă — să luăm loc și să punem pe masă toate datele, noi pe ale noastre, iar noi pe ale voastre“. Referindu-se apoi la alt aspect al „pro­punerilor” imperialiste, tovarășul Vîșin­­ski a dovedit, în mod riguros neîndoios, că ele „nu prevăd niciun fel de Interzicere a armei atomice”. După ce a arătat că nu poate exista o veritabilă soluționare problemei dezarmării fără o prohibire a a acestei îngrozitoare arme, ministrul sovie­tic a spus : „Gândiți-vă numai cum va reacționa întreaga lume dacă la un mo­ment dat vom ieși din această sală excla­mând : „Bomba atomică a fost interzisă !” Doriți acest lucru ? Spuneți-o ! N’o veți spune ? înseamnă că nu-l doriți !” După care A. I. Vîșinski a afirmat, cu forță : „Nu există o a doua alternativă și nici nu poate exista conciliere între aceste două poziții opuse. Niciun fel de vicleșuguri verbale, niciun fel de manevre juridice nu vor putea ascunde adevărul de ochii milioanelor și milioanelor de oameni alar­mați din întreaga lume, care doresc fier­binte să audă din această sală cuvintele sacre vestind interzicerea necondiționată a bombei atomice, distrugerea tuturor bom­belor atomice, stabilirea controlului, ela­borarea convenției despre toate acestea, în care se va vorbi verificarea tuturor întreprinderilor atomice îndată ce această convenție va fi semnată așa cum propunem noi“. In sfârșit, trecând la chestiunea contro­lului internațional, tovarășul Vișinski a dovedit că cele trei puteri imperialiste nu vor, în realitate, un veritabil control, — adică inspectarea tuturor întreprinde­rilor atomice imediat după semnarea con­venției pentru prohibirea armelor atomice. Cu acest prilej, ministrul sovietic de ex­terne a mai spulberat și o altă minciună repetată mereu de către delegații imperia­liști, anume că dacă organismul interna­țional de control ar funcționa, după cum preconizează Uniunea Sovietică, în ca­drul Consiliului de Securitate, aplicarea controlului ar putea fi „paralizată de dreptul de veto”. Tovarășul Vîșinski a reamintit că în nenumărate rânduri re­prezentanții Uniunii Sovietice au precizat c­ă dreptul de „veto“ nu trebuie apli­cat în lucrările organelor de control. Încă la prima sesiune a Adunării Generale a O.N.U., V. M. Molotov a declarat că principiul unanimității, care este în vi­goare în Consiliul de Securitate, „nu are nicio legătură cu activitatea comisiilor de control” și „de aceea nu există nici un temei pentru a spune că, făcând uz de dreptul de „veto”, vreo putere va fi în stare să împiedece efectuarea controlului”. Și A. I. Vîșinski, subliniind precizările tovarășului Molotov, a afirmat la rândul său : „Spuneam limpede și precis : organul internațional de control trebue să fie fără „veto”, Consiliul de Securitate cu „veto”. Prin aceste noi declarații, care sdrobesc ultimele „obiecțiuni” fățarnice opuse de reprezentanții celor trei puteri imperiali­ste, Truman, Acheson, Churchill și cei­lalți se află puși în fața propriilor lor răs­punderi, în auzul întregii lumi. De aceea, simțindu-se complect demascați și ne­îndrăznind să respingă de plane amenda­mentele propuse de Vîșinski la proiectul lor, ei s'au văzut obligați să accepte con­stituirea unui Sub-comitet, format din de­legații Uniunii Sovietice, Statelor Unite, Angliei și Franței, sub președinția lui Nerva, președintele Adunării Generale a O.N.U., spre a se încerca realizarea unei apropieri între cele două teze. Voința de pace a popoarelor este atât de puternică încât, sub presiunea opiniei publice mon­diale un număr tot mai mare dintre sate­liții Washingtonului, adoptă o atitudine favorabilă unei înțelegeri cuprinzătoare dintre „Vest” și „Est”. Și este foarte gră­itor faptul că susmenționatul Sub-comitet a fost creat la inițiativa stăruitoare a delegaților Indiei, Pakistanului și Siriei, ca și la cererea Ecuadorului, — state care până recent țineau cu smerenie trena po­liticii americane. D­ealtminteri, contradicțiile din lagărul imperialist nu fac decât să se agra­veze, pe zi ce trece. Aceste contradicții au ieșit și mai pu­ternic la iveală cu ocazia recentei sesiuni de la Roma a consiliului blocului agresiv al Atlanticului de Nord. După cum se știe, criminala tranzacție încheiată la Paris între cele trei puteri imperialiste și Ade­nauer, cancelarul Germaniei apusene, — tranzacție prin care „Republica” de la Bonn era oficial inclusă în „Uniunea Atlanti­cului­­, iar noul Wehrmacht oficial inclus în proectata „armată europeană“ a lui Eisenhower, — urma să constitue o „pre­față fericită" pentru discuțiile atlantoniani­­lor în capitala Italiană. Pentru a arăta ce mari speranțe își puseseră beliciștii americani în aceste discuții, este de ajuns să spunem că sesiunea de la Roma trebuia să se traducă printr-o accelerare și ampli­ficare considerabilă a preparativelor răz­boinice, pe toate planurile, astfel că până’n câteva luni „armata europeană" să poată număra 40 de divizii, — ceea ce necesită o majorare de 30% a cheltuelilor militare ale țărilor vest-europene. Ce s’a întâmplat, însă ? Anglia, în ciuda tuturor eforturilor lui Acheson și Eisen­hower, care nu au ezitat să folosească și amenințări, a refuzat să participe la așa zisa „armată europeană". Refuzul Angliei de a accepta „Planul Pleven”, — refuz care se dublează și de refuzul ei de a se integra în „Planul Schuman“, — a pro­vocat, pe cale de consecință, ezitarea gu­vernelor Belgiei, Olandei și Luxemburgu­lui și chiar ale Franței și Norvegiei, care au declarat că fără participarea britanici­lor nu văd cum s’ar putea realiza o „ar­mată europeană", adică o armată în care predominanța noului Wehrmacht ar putea fi „înfrântă". In plus, atât Franța cât și Anglia se sbat, drept urmare a cursei înar­mărilor, în mrejele unei crize economice atât de grave, încât nu mai pot aloca noi credite importante pentru înarmări fără a ajunge, imediat, la faliment. Vorbind, săptămâna trecută la tribuna pretinsului „Consiliu al Europei", de la Strasburg, faimosul reacționar francez Paul Reynaud a dat a înțelege americani­lor că țările vest-europene nu pot continua cursa înarmărilor decât dacă guvernul Statelor­ Unite le „ajută", dar un „ajutor" mai mare ca în trecut. „Noi, — a decla­rat Reynaud, — putem alege între unt și tunuri , nu putem însă alege între pâine și tunuri“. Dacă la aceste adânci divergențe, mai adăugăm că guvernul englez a refuzat, din nou, la Roma, să accepte pușca ameri­cană „Garand“ ca armă standard pentru armatele coaliției atlantice, precum și nu­mirea unui amiral american în postul de comandant al forțelor navale din Atlantic, se înțelege lesne cu ce lamentabil eșec si a încheiat sesiunea consiliului uniunii atlantice. In cercurile politice ca și în presa oficioasă din Washington, Londra și Paris, nu se mai aud, de o săptămână încoace, decât tângueli, suspine elegiace și incri­minări reciproce. „New­ York Herald Tri­bune”, de pildă precizează că în urma „gravelor divergențe politice între țările di­n Europa occidentală“, există­ „reala și îngrijorătoarea“ posibilitate ca Eisenhower să nu poată duce la bun sfârșit constituirea „armatei europene“. După ce relevă că germanii din Vest nu privesc cu entuziasm crearea „armatei europene“ și că majori­tatea membrilor partidului conservator bri­tanic se împotrivesc cu dârzenie alcătuirii acestei armate, ziarul citat conchide cu tristețe : „Dacă englezii nu se vor alătura armatei europene, este posibil ca ea nici să nu fie vreodată creată. Statele­ Unite vor putea atunci hotărî singure reînarma­­rea germanilor, ceea ce ar însemna în mod vădit reînvierea armatei germane. Contra­riu, armata lui Eisenhower nu va primi niciun fel de divizii. In oricare caz, încor­darea politică din Europa Occidentală va fi atât de mare, încât scopul Statelor­ Unite — crearea unei puternice armate eu­ropene — nu va fi probabil realizat nici­odată“. La rândul său, oficiosul englez „Daily Telegraph“ admite că „atât în Ger­mania cât și în Franța o mare parte a opi­niei publice este împotriva înființării armatei europene“. Cât despre ziarul re­acționar francez „Aurore“ el arată că „dacă Churchill ar fi cedat la Roma și Strasburg (adică în „Consiliul Atlanti­cului“ și în „Consiliul Europei“, N.R.) el ar fi fost răsturnat în 24 de ore și cu aceasta s’ar fi ivit riscul de a se ține noi alegeri“. Toate acestea demonstrează că lagărul Imperialismului nu mai poate salva nici măcar unitatea sa de fațadă. Contradicțiile inter-imperialiste sunt condamnate să se accentueze neîncetat, orice ar întreprinde șantajiștii americani. Sub presiunea tot mai puternică a luptei popoarelor pentru libertate, democrație, progres și pace, ta­băra reacțiunii și a războiului slăbește și se descompune, în timp ce lagărul socialis­mului se desvoltă și se întărește impetuos. Așa o impun legile istoriei. Note politice externe Proectul programului pe anul 1952 al Editurii Tineretului Proectul programului pe anul 1952 al Editurii Tineretului a C. C. al U.T.M. cu­prinde peste 300 titluri de cărți cu un ti­raj de aproape 6.500.000 exemplare. Cea mai mare creștere a planului se înregis­trează în sectorul literaturii pentru copii: 160 de titluri într'un tiraj de cca. 4.000.000 exemplare, ceea ce înseamnă, comparativ cu cele realizate între 1 Ianua­rie și 1 Noembrie 1951, o creștere de 100%. întreaga literatură pentru copii va fi strâns legată de programa de învăță­mânt. Cărțile ce vor fi tipărite urmăresc să ajute copiilor să-și îmbunătățească cu­noștințele dobândite în școală. Pentru copiii de vârstă preșcolară se vor edita 45 de cărți, inclusiv pliante cu desene. Astfel, vor apare lucrări ale clasi­cilor literaturii ruse, cum sunt: „Pești­șorul de a­ur" de Pușkin, o culegere de povestiri scrise de Lev Tolstoi, Turghe­­niev, Ușinschi sau Necrasov. Deasemeni, vor apare „Broscuța călătoare" de A. Gar­­șin, lucrări scrise pentru copii de Maiacov­­schi și Alexei Tolstoi, povestiri și versuri ale scriitorilor A. Barto, S. Marșac, A. Cardașova, Ușacova și alții. Scriitorul Alexandru Șahighian va pu­blica în Editura Tineretului două lucrări pentru copii : „Socotim" și „In pădure după mure". Deasemeni, în planul Edi­turii pe 1952 figurează lucrări pentru copii de Mihu Dragomir, Cicerone Teo­­dorescu, Veronica Porumbacu, Sidonia Drăgușanu, Mioara Cremene, Alexandru Ozi, Gica Iuteș, Dan Faur și alții. Pentru elevii din clasele I, II și III, Editura Tineretului pregătește 29 de cărți într’un tiraj de peste 800.000 exem­plare. Printre acestea figurează o nouă ediție din lucrarea „Copilăria lui Lenin“ de A. Ulianova, continuarea povestirii „Vasioe Trubaciov“ (vol. II) de V. Oseeva, lucrarea „Ninge" de L. Voroncova, cartea .,Ajutorul vine" de B. Ju­cov. Se vor mai edita : o culegere de basme ale lui An­dersen, o culegere de povești ale popoare­lor de pe Amur, de D. Naghișchin, „Gu­­liver în țara piticilor" de L Swift și al­tele. Din viața copiilor din țara noastră vor apărea povestiri scrise de S. Gheorghiu, Suzana Delciu și alții. Cunoașterii natu­rii patriei noastre îi sunt dedicate cărțile „Nucul lui Toderiță" de Călin Gruia și „Povestiri vânătorești" de Eugen Jianu. Deasemeni, se vor publica cărțile „Poves­tire despre un copil grec" de F. Cononi­­dis, „Ce e­anul" de S. Marșac și câteva pliante: „Povestea apei",­­„Povestea mă­­ru­ i­ii", „Povestea zahărului", „Povestea rochiței", etc. Tot pentru școlarii din clasele I, II și III vor apare câteva lucrări ale clasicilor noștri: Ion Creangă, V. Alecsandri, Gh. Coșbuc, etc. O atenție deosebită o acordă Editura Tineretului literaturii destinate elevilor și pionierilor între 9—14 ani. Pentru aceș­tia se vor edita 75 cărți. Intr’un tiraj me­diu, pe titlu de carte, de 30.000 exem­plare. Acestor cititori le este destinată în special cartea „Vizitând expoziția I. V. Stalin“ de scriitoarea Maria Banuș. Din literatura sovietică vor apare în traducere lucrările : „Mereu împreună" de V. Havchin, „Cartea despre prietenie" de A. Carnauhova, „Clasa mea" de E. Vigdarova și altele. Tov. Eugen Jebeleanu va publica în Editura Tineretului o culegere de poezii și scriitoarea Cela Serghi volumul „Can­­temiriștii". Vor mai apare lucrările : „In grupa mea" de Gica Iuteș, „Prietenie" de Octav Pancu-Iași, „Tabăra de pionieri” de Ge­lu Naum, „Colina cu Salcâmi“ de Mira Iosif și alte lucrări scrise de Sonia La­­rian, Marius Mircu, etc. Celei de a 5-a aniversări a Republicii noastre Populare le este închinat volumul „Pământul Patriei“, care va face cunos­cute pionierilor bogățiile și frumusețile țării, desvoltându-le dragostea pentru Pa­tria noastră. Se va reedita în cursul anului 1952 cu­noscutul roman, distins cu „Premiul Stalin", „Copiii din Stojarî" de A. Musa­­tov. Aspectele vieții satului în trecut și as­tăzi, ale vieții noi în gospodăriile agricole colective, vor fi descrise în lucrările scri­se de Eusebiu Camilar, Radu Boureanu, Petre Lascalov. Trecutul de­ luptă al poporului nostru, lupta din ilegalitate a partidului clasei muncitoare, figurile comuniștilor care s'au jertfit pentru fericirea pent­r­u viitorul copiilor, sunt poporului, zugrăvite în „Povestea poveștilor"„ poem de Marcel Breslașu, „Steagul Roșu" de Mihai Be­­niuc, „Poveste despre Ion Vodă cel Cum­plit" de C. Ignătescu. In cinstea aniversării a 75 de ani de la proclamarea independenței României (9 Mai 1877) va apare volumul bogat ilus­trat „Prietenia româno-rusă". Luptei pentru pace și demascării ațâ­­țătorilor la război imperialiști le sunt consa­crate lucrările : „Partizanii păcii — apă­rătorii copiilor" versurile „In straja pă­cii" de S. Marșac ,„Povestiri despre Spa­nia” de Jan Griva, o povestire despre viața grea a copiilor din Iran de Enver Mamedhaniî și alte cărți. Vor mai apare în Editura Tineretului câteva basme scrise de Victor Eftim­iu, o nouă ediție a povestirii „Nică fără frică” de Nina Cassian și o nouă ediție revăzută din „Fram, ursul polar“ de Cezar Pe­­trescu. Și în lista titlurilor destinate elevilor și pionierilor, bogata literatură rusă și sovietică ocupă un loc de frunte : „Stră­bătând continente și oceane” de V. Cu­­bilițchi, „încărcătura prețioasă”, de M. Belahova, lucrarea lui Lev Cassil și M. Polianovschi, „Strada mezinului” dis­tinsă cu premiul Stalin, „Fiul Regimen­tului” de V. Cataev (ed. II-a),­­„Poves­tiri despre copii” de Vera Imber, „Patria ta” de N. Mihailov, sunt numai câteva din lucrările pentru copii ale autorilor sovie­­­tici care vor apare în cursul acestui an în Editura Tineretului. Se va publica și o culegere de povestiri din viața copiilor din țările de democra­ție populară, precum și cartea „Copiii și pumnalul” de autorul cehoslovac F. Lan­ger, „Cristea din Varșovia” de scriitoa­rea poloneză I. Bronievscaia și altele. Pentru munca de vară cu pionierii și școlarii vor apărea lucrările : „La serbă­rile noastre” (material artistic), „Tinerii horticultori miciuriniști” și „Tabăra pio­nierească”. In cadrul noii colecții „Biblioteca Șco­larului”, care va apare sub Îngrijirea prof. univ. Ion Vitner, se vor publica peste 20 de lucrări ale clasicilor literatu­rii noastre : M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, V. Alecsandri, D. Bolinti­­neanu, Al. Vlahuță, Al. Odobescu, Gr. A­­lexandrescu, C. Negruzzi, St. O. Iosif, Th. Neculuță, Ion Păun-Pincio, I. Slavici și alții. In cursul anului 1952, Editura Tineret­tul­ui inaugurează și o colecție de populari­zare a științei și tehnicii, care se va a­­dresa elevilor din clasele a IlI-a până la a VlI-a, ca și elevilor din școlile rezerve­lor de muncă. In limba maghiară vor apărea în cursul anului viitor 50 de titluri de cărți pen­tru copii și tineret. Intr’un tiraj de peste 250.000 exemplare. Pe lângă traducerile din limbile rusă și română, vor apare și lucrări originale, scrise de scriitori de limbă maghiară din țara noastră, ca: Asztalos István, I. Benczos, E. Majtényi, András Sütő, I. Robotos, M. Gall, E. Péterfi și alții. In limba germană se vor tipări 25 de lucrări, iar în limba sârbă 15. Se va acorda o atenție deosebită pre­zentării artistico-grafice a cărților, for­­mându-se exemplul editurilor „Tânăra Gardă” și „Detghiz”. sovietice Cărțile pentru preșcolari vor fi ilustrate în câte­ 4-6 culori, asigurându-se condiții de im­primare cât mai bune. Programul Editurii Tineretului, pro­gram care este supus discuției cadrelor­­didactice, instructorilor de pionieri și masselor largi de cititori, tineri și copii, trebue să fie complectat ș­i sugestii care vor contribui la îmbunătățirea lui, astfel încât cărțile editate în 1952 să contribue tot mai mult la educarea comunistă a ti­nerei generații. învățătorii și profesorii, educatoarele, bibliotecarii și instructorii de pionieri, sunt rugați să-și trimită părerea lor despre programul editorial pe anul 1952 al „E­­diturii Tineretului“ a C.C. al U.T.M.» contribuind astfel la îmbunătățirea lui. învățătorii — propagandiști ai metodelor agrotehnice înaintate Importanța reținerii zăpezii pe ogoare Una dintre cele mai însemnate măsuri agrotehnice care trebue popularizată în această perioadă este reținerea zăpezii pe ogoare. Pentru a obține recolte mari, este ab­solut necesar să se asigure condițiile cele mai prielnice pentru creșterea și desvol­­tarea plantelor. Reținerea zăpezii pe câmp — care este metoda cea mai Însemnată de apărare a culturilor de toamnă împotriva gerurilor aspre — constitue în acelaș timp metoda principală de strângere a umezelii în pământ și reprezintă deci și un mijloc sigur de luptă Împotriva secetei. In timpul iernii, frigul distruge multe plante neacoperite de zăpadă. In perioadele mai călduroase care se ivesc in timpul iernii și care pot avea o durată mai scurtă sau mai lungă, stratul subțire de zăpadă se topește iar plantele, rămânând desco­perite, își micșorează rezistența la ger și suferă ori de câte ori temperatura coboară brusc. Toate acestea se pot însă înlătura când există un strat de zăpadă mai gros deasu­pra ogorului. Primăvara, odată cu topirea zăpezii, schimbările de temperatură mari și brusce fac ca plantele să nu poată re­zista. Dacă însă se reține bine zăpada pe pământ, aceste pagube se pot înlătura. Zăpada oprită pe ogoare se topește treptat și pătrunde în pământ, mărindu-i provizia de apă. Un alt folos însemnat al reținerii ză­pezii pe ogoare constă în faptul că astfel a nu se îngăduie înviorarea prea timpurie plantelor în urma desghețurilor din timpul iernii. Se știe că înviorarea timpu­rie a semănăturilor de toamnă face să sca­dă rezistența plantelor față de gerurile dinspre primăvară. Mărind rezervele de umezeală în sol și ferind mai bine semănă­turile de toamnă și ierburile de ger, re­ținerea zăpezii mărește eficacitatea tuturor celorlalte măsuri agrotehnice folosite pen­tru obținerea unor recolte mari. Mijloacele de reținere a zăpezii sunt variate. Totuși, după felul efectuării lor, ele pot fi împărțite în următoarele trei grupe: 1. Obstacole artificiale mobile și fixe, cum ar fi gardurile, crengile uscate, snopii, etc. _____ _ 2. Obstacole făcute din zăpadă (pereți de zăpadă, valuri de zăpadă). 3. Plante de protecție special cultivate pe ogoare neocupate (ogoare cu perdele de protecție, porumb, floarea soarelui și alte plante). Reținerea zăpezii cu ajutorul obstaco­lelor artificiale, cum sunt gardurile, în comparație cu celelalte metode asigură o depozitare mai mare a zăpezii. Ele pot fi mutate în timpul iernii dintr'un loc în­­tr’altul pentru a se obține o grosime uni­formă a zăpezii. Aceste obstacole se așează totdeauna de a curmezișul direcției vântu­rilor. Când se întrebuințează­ tulpini în acest scop, lucrările de așezare în câmp trebuiesc făcute până la data înghețării solului. Pentru oprirea zăpezii pe ogoare se întrebuințează și pluguri speciale cu care se începe a lucra când zăpada are 8—10 cm. Reținerea zăpezii este una din metodele cele mai sigure și verificate în practică de colhozurile sovietice pentru reținerea apelor provenite din topirea zăpezii, con­diție necesară păstrării umezelii în sol. Pentru ca apa provenită din topire să in­tre în sol în mod rațional și pentru a se preîntâmpina scurgerea sau formarea băl­ților, colhoznicii presară deasupra zăpezii semințe, nisip sau pământ cernut, în benzi late de cca 1 m. și distanțate la 10— 20 m. Benzile presărate cu aceste mate­riale se topesc repede, iar fâșiile late opresc apa provenită din aceste benzi să se scurgă. In lupta pentru o recoltă bogată trebue ca învățătorii și profesorii să popu­larizeze pe o scară cât mai întinsă meto­dele reținerii zăpezii, deoarece este vorba de metode agrotehnice înaintate, ușor de aplicat și cu efecte mari asupra creșterii producției agricole. Aplicarea lor va ajuta pe țăranii mun­citori să câștige bătălia pentru învinge­rea secetei, pentru obținerea unor recolte mereu sporite. Ing. C. LOZINSCHI secretar de secție la Societatea de­­ Științe Agricole „I. V. Miciurin” din R.P.R. REDACȚIA: București, Str. A. S. Popov Nr. 26. Telefon : 3.81.91 și 4.39.00 — ADMINISTRAȚIA str. Batiștei 28. Telefon Nr. 1.51.70. ABONAMENTE: Anual, 250 lei, 6 luni 130. Institut­ anual 500 lei. Tiparul: Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” — Plata Scânteii

Next