Gazeta Învățământului, 1951 (Anul 3, nr. 92-143)
1951-12-08 / nr. 140
Pag. 4 GAZETA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI O nouă demascare a agresorilor imperialiști Guvernul de la Washington s'a demascat din nou ca dușman înrăit al păcii, ca uneltitor criminal împotriva libertății și independenței popoarelor. Cu un cinism și o nerușinare care întrece până și pe aceea a hitleriștilor, domnii de la Casa Albă, în frunte cu Harry Truman, au făcut să fie adoptată așa-zisa „lege a securității mutuale pe 1951", lege care prevede alocarea sumei de 100 milioane dolari pentru finanțarea grupurilor de spioni și sabotori care să activeze în Uniunea Sovietică și în țările de democrație populară. Popoarele lumii, oamenii iubitori de pace cunosc prea bine obișnuitele metode ale guvernanților americani, ale diplomaților cu mentalitate de gangsteri, care nu se dau înlături de la nici o josnicie, atunci când este vorba de apărarea intereselor magnaților din Wall-Street. Procesele de spioni și sabotori care s-au desfășurat în ultimii ani într-o serie de țări de democrație populară au demascat cum nu se poate mai limpede adevărata față a diplomației dolarului. Toate aceste procese au dovedit fără putință de tăgadă că adevărații vinovați ai urzirii comploturilor care aveau de scop să răstoarne regimurile revoluționare din aceste țări erau diplomații americani și diplomații unora din țările aservite dolarului. Dar este într'adevăr pentru prima oară în istoria relațiilor diplomatice când este adoptată o lege de felul acestei „legi a securității mutuale pe 1951“ din Statele Unite, însuși felul mârșav în care e formulată această lege arată până unde poate merge mentalitatea scelerată a bandiților omenirii, până unde poate merge ura și mânia neputincioasă a ațâțătorilor la un nou război. Noua lege a lui Truman prevede textual finanțarea „oricăror persoane selecționate care locuesc în Uniunea Sovietică, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Albania ... ori a persoanelor care au fugit din aceste țări sau pentru gruparea lor în detașamente de forțe armate care să sprijine organizația tratatului Atlanticului de Nord, sau pentru alte scopuri". Nici că se putea o mai bună prezentare a „intențiilor pașnice" ale domnilor imperialiști, nici că se putea o mai bună demascare a vorbăriei despre „pace" pe care delegații Statelor Unite și ai țărilor satelite o desfășoară cu atâta elocință la O.N.U. Iată care este adevărata față a lupilor imperialiști care încearcă să se ascundă în blană de oaie. Iată care este adevăratul caracter „defensiv" al odiosului tratat al Atlanticului de Nord. Sunt furioși imperialiștii în fața succeselor de zi cu zi ale țărilor din lagărul păcii și socialismului. Sunt furioși în fața creșterii nestăvilite a capacității economice a Marii Uniuni Sovietice, în fața desvoltării pe drumul socialismului a țărilor de democrație populară, eliberate de sub jugul capitalist. De aceia ei încearcă pe orice cale să uneltească împotriva acestor țări. De aceia ei calcă în picioare și obligațiile asumate de guvernul Statelor Unite în cadrul acordului încheiat cu Uniunea Sovietică în 1933, acord potrivit căruia guvernele Statelor Unite și Uniunii Sovietice se angajau să nu creeze, să nu finanțeze, să nu sprijine organizații sau grupuri militare care au de scop lupta armată împotriva celeilalte țări, ba dimpotrivă, să preîntâmpine orice recrutare pentru asemenea organizații și grupări. Demascând caracterul odios al legii adoptate de guvernul Statelor Unite. Guvernul Sovietic în nota sa energică de protest adresată guvernului Statelor Unite arată că acțiunea guvernului american „constitue o încălcare nemaiauzită a normelor dreptului internațional și este incompatibilă cu relațiile normale dintre țări și cu respectarea suveranității de stat“. Noua lege americană constitue un act agresiv împotriva Uniunii Sovietice și a țărilor de democrație populară, act care trădează graba furibundă a imperialiștilor de a deslănțui un nou război. Luând atitudine împotriva nemaipomenitei îndrăsneli a guvernului Statelor Unite de a adopta o asemenea lege, Guvernul Sovietic spune în nota sa de protest adresată guvernului Statelor Unite : „Prin acest act, guvernul Statelor Unite nu face decât să se demaște ca dușman al păcii, ca un guvern care violează obligațiile asumate, care încalcă fără rușine normele elementare ale dreptului internațional și ale relațiilor dintre state“. Actul dușmănos al guvernelor Statelor Unite vizează în mod direct și țara noastră, este îndreptat și împotriva cuceririlor revoluționare ale poporului nostru muncitor. Bandiții imperialiști, ucigași ai mamelor și ai copiilor din Coreea ar vrea să rezerve și țării noastre o asemenea soartă, ar vrea să distrugă, ca și în Coreea, orașele noastre, fabricile noastre, școlile noastre. Noua lege a lui Truman urmărește să finanțeze acele lepădături ale societății pe care poporul nostru le-a exclus din rândurile sale, acei spioni și trădători de țară de teama lui Rădescu, Gafencu, Vișoianu, Tilea și alți bandiți care, plătiți cu dolari grei de bancherii americani își desfășoară activitatea criminală de spionaj și sabotaj îndreptată împotriva Republicii noastre Populare. Lepădături de acest fel sunt „persoanele selecționate" de care vorbește noua lege a lui Truman. Ultima provocare americană, violarea teritoriului țării noastre și al Ungariei de către un avion militar american de transport, ce urmărea să parașuteze spioni și sabotori recrutați din Iugoslavia, vine să adauge nenumăratelor fărădelegi ale imperialiștilor, vine să demonstreze că Truman și clica sa își pun în aplicare mârșava lege de finanțare a spionilor și sabotorilor. Legea scelerată votată în Statele Unite a stârnit mânia îndreptățită a poporului nostru muncitor. Alăturându-se întru totul energicului protest al Guvernului Sovietic adresat Statelor Unite, Guvernul Republicii Populare Române, ca și Guvernul Republicii Populare Ungare au adresat și ele un protest vehement guvernului de la Washington. Oamenii muncii din țara noastră au înfierat în nenumărate mietinguri de protest odioasa lege adoptată de guvernul american și au cerut ca ea să fie adusă în discuția Organizației Națiunilor Unite ca un act agresiv îndreptat împotriva păcii și securității popoarelor. „Nu-i vom lăsa pe trădători să ne abată de la drumul nostru spre socialism — a spus în cadrul unui asemenea meeting Ion Popa, sudor la uzinele „Vulcan", decorat cu Ordinul Muncii. Vom fi vigilenți așa cum am fost și cu ceilalți trădători și suntem siguri că vom împiedeca planurile criminale ale imperialiștilor." Voința poporului nostru muncitor, voința popoarelor din țările lagărului păcii și socialismului, care are în frunte Uniunea Sovietică, va ști să oprească la timp mâna criminală a imperialiștilor ațâțători la război și a persoanelor lor „selecționate". întocmirea bugetelor pe anul 1952 In instituțiile noastre de învățământ de toate gradele încep lucrările de alcătuire a bugetelor pe anul 1952. De felul cum conducătorii unităților de învățământ vor organiza întocmirea bugetului pe 1952, de felul cum vor ști să repartizeze sarcini concrete, în conformitate cu dispozițiunile Ministerului de Finanțe, tuturor salariaților lor chemați să întocmească planurile de venituri și cheltueli, de felul cum vor ști să controleze la timp sarcinile trasate și să examineze propunerile făcute, va depinde asigurarea în bune condițiuni a bazei materiale a școlilor noastre. Întocmirea bugetului pe 1950/1951 în învățământ, modul de repartiție a cheltuielilor în raport cu sarcinile a avut lipsuri la o serie întreagă de unități. Astfel, unele unități au omis a trece în planurile lor de cheltuieli sume însemnate ce reveneau unui anumit sector de activitate, iar altele au trecut sume mult mai mari decât nevoile instituției. In aceste unități întocmirea planurilor de cheltuieli n’a corespuns realității, dovedindu-se că unii conducători de instituții de învățământ n’au dat suficientă atenție asigurării bazei materiale în mod just și cu spirit de economie. Fiecăruia dintre conducătorii unităților de învățământ îi revine obligația ca, în lumina sarcinilor trasate prin Planul de Stat pe anul școlar 1951/1952, folosind experiența căpătată în cursul anului tre i sarcină imediată cât și căutând cu stăruință să înlăture lipsurile care au existat, să întocmească cu deosebită grijă planul de cheltuieli pentru anul 1952. Deasemeni, în cursul execuției bugetare, fiecărui conducător de unitate îi revine sarcina de a controla felul cum se întrebuințează banii alocați, cerând organelor de execuție dări de seamă amănunțite pentru ca să poată lua din timp măuri de remediere a lipsurilor. In felul acesta, planul de cheltuieli pe 1951/1952 va asigura, în bune condițiuni, baza materială pentru traducerea în fapt a sarcinilor ce stau în fața fiecărei Instituții. P. BARNEA Frecventă sută la sută La școala elementară de 7 clase din Nu cenzați frecventând regulat lecțiile. Cu aju reușit să înlăture greutățile ivite în muncet, raionul Târgoviște, planul de școlarismTomunenca de asigurare a frecvenței regulate aelezare a fost îndeplinit 100%, toți copiii de- copiii înscriși în clasele V—VII, școala a vilor. Grija pentru munca de alfabetizare la Rafinăria „Vega" Ploești La Rafinăria Nr. 1 Vega din Ploești, direcția, organizația de partid și comitetul de întreprindere, au acordat o mare atenție acțiunii de lichidare a neștiinței de carte. S’a pus la dispoziția cursului de alfabetizare în clădirea clubului întreprinderii, o sală frumoasă și bine utilată și munca în întreprindere a fost organizată în așa fel încât să fie asigurată o frecvență regulată la cursuri. In vederea obținerii unor rezultate cât mai bune un funcționar din secția cadre a primit sarcina să se ocupe în special de problema frecvenței tuturor cursiștilor. Astăzi, la o lună de zile de la începerea cursurilor de alfabetizare, se poate spune că munca de până acum a fost rodnică. O parte din elevi cunosc alfabetul, citesc, scriu. La gazeta de perete sunt cinci articole scrise de cei care urmează cursurile la ciclul I : „Eu pot acum să scriu și să citesc mai bine" își intitulează articolul muncitorul Adam Mihai, iar tovarășul Andrei Ilie spune : „Acum cunosc și eu alfabetul și parcă văd mai bine cum să muncesc". Tovarășa propunătoare este ajutată în această muncă și de profesoara Maria Simionescu, deputată, membră în comisia permanentă de învățământ a orașului. Tovarășa deputată asistă la cursuri, urmărește îndeaproape frecvența și ține o legătură permanentă cu conducerea întreprinderii. Trebue subliniat faptul că direcția Rafinăriei Nr. 1 este preocupată și de problema înființării unui curs elementar de aritmetică, pentru unii absolvenți ai cursurilor de alfabetizare care, înscriși la școlile de calificare, întâmpină greutăți cu aritmetica. Profesor GH. ANGHELESCU corespondent Activitatea cercului miciurinist în școala medie agrotehnică Suceava Nu de mult la școala noastră a luat ființă un cerc miciurinist. Chiar din primele zile de activitate a cercului elevii au dat dovadă de o mare dorință de a cunoaște cele mai înaintate experiențe și metode de lucru ale cercetătorilor și savanților sovietici în domeniul agriculturii. In cerc s’a discutat despre realizările din domeniul agriculturii sovietice, despre viața și opera lui Miciurin, despre cultura grâului în țara noastră, despre ruginile care atacă culturile de grâu, etc. Membrii cercului strâng diferite specii de plante acvatice și ajută la înzestrarea laboratorului școlii cu materiale necesare muncii didactice. Studiul teoretic este totdeauna urmat îndeaproape de îndrumări și lucrări practice. Membrii cercului capătă astfel cunoștințe temeinice și bune deprinderi practice de muncă, deprinderi și cunoștințe care le vor fi de mare folos în activitatea lor de mâine pe câmpurile de cultură ale gospodăriilor agricole de Stat și colective. IACOB N. GHEORGHE corespondent Mult trâmbițata „ofensivă de pace" pornită deunăzi la O.N.U. de către diplomația imperialistă s’a terminat printr’un jalnic fiasco. După înseși mărturisirile presei oficioase din Washington și Londra, scopul pentru care Acheson, Eden și Schuman au formulat, cu un gălăgios tam-tam propagandistic, așa-zisele lor propuneri de „dezarmare", era de a „neutraliza anticipat" propunerile pentru o adevărată dezarmare făcute de către A. I. Vâșinski, în numele Uniuni Sovietice. Cu alte cuvinte, ceea ce urmăreau cele trei puteri occidentale, formulând niște propuneri pe cât de fățarnice pe atât de absurde, înadins ticluite spre a fi inacceptabile, era crearea unor confuzii care să le permită să acuze guvernul sovietic că „sabotează", prin refuzul său, „dezarmarea” și astfel să poată „justifica” necesitatea continuării cursei înarmărilor. Aceste calcule viclene au fost însă complet dejucate de către delegația sovietică, în așa fel încât cei trei miniștri imperialiști de externe se găsesc astăzi într’o vădită încurcătură. Intr'un nou și mare discurs, pronunțat în fața Comitetului Politic al O.N.U., tovarășul Vîșinski a spulberat, în chip magistral, toate sofismele pe care reprezentanții Statelor Unite, Angliei și Franței le opuneau propunerilor juste și realiste făcute de către U.R.S.S. pentru o reducere reală a înarmărilor, pentru o interdicție absolută a bombei atomice și pentru instituirea unui control internațional adevărat. După cum se știe, Uniunea Sovietică preconizează mai întâi adoptarea unei convenții pentru reducerea forțelor armate și a armamentelor și pentru prohibirea armei atomice, după care s-ar efectua un recensământ al potențialelor militare, urmat de un control internațional sever. Dimpotrivă, cele trei puteri imperialiste, dând dovadă de o totală lipsă de logică, stăruie pentru realizarea recensământului înainte de a se proclama principiul reducerii forțelor armate și armamentelor — și înainte de a se decreta prohibirea bombei atomice. Refuzând să-și ia mai întâi angajamentul de a dezarma și insistând asupra priorității cunoașterii nivelului potențialelor militare, guvernanții americani și vasalii lor țintesc să obțină numai informații și nu să dezarmeze, căci nimic nu garantează că dacă respectivul recensământ ar fi efectuat în prealabil ei n’ar zădărnici ulterior dezarmarea. Replicând ipocriților reprezentanți ai pomenitelor guverne, A. I. Vâșinski a precizat: „Semnați acordul propus de noi cu privire la reducerea armamentelor și a forțelor armate, la interzicerea armei atomice și la instituirea controlului internațional — și noi vom pune pe masă toate cifrele, până la ultima mitralieră, până la ultimul soldat.“ Și ministrul sovietic de externe a insistat: „Să semnăm acordul, chiar aici, la această masă — să luăm loc și să punem pe masă toate datele, noi pe ale noastre, iar noi pe ale voastre“. Referindu-se apoi la alt aspect al „propunerilor” imperialiste, tovarășul Vîșinski a dovedit, în mod riguros neîndoios, că ele „nu prevăd niciun fel de Interzicere a armei atomice”. După ce a arătat că nu poate exista o veritabilă soluționare problemei dezarmării fără o prohibire a a acestei îngrozitoare arme, ministrul sovietic a spus : „Gândiți-vă numai cum va reacționa întreaga lume dacă la un moment dat vom ieși din această sală exclamând : „Bomba atomică a fost interzisă !” Doriți acest lucru ? Spuneți-o ! N’o veți spune ? înseamnă că nu-l doriți !” După care A. I. Vîșinski a afirmat, cu forță : „Nu există o a doua alternativă și nici nu poate exista conciliere între aceste două poziții opuse. Niciun fel de vicleșuguri verbale, niciun fel de manevre juridice nu vor putea ascunde adevărul de ochii milioanelor și milioanelor de oameni alarmați din întreaga lume, care doresc fierbinte să audă din această sală cuvintele sacre vestind interzicerea necondiționată a bombei atomice, distrugerea tuturor bombelor atomice, stabilirea controlului, elaborarea convenției despre toate acestea, în care se va vorbi verificarea tuturor întreprinderilor atomice îndată ce această convenție va fi semnată așa cum propunem noi“. In sfârșit, trecând la chestiunea controlului internațional, tovarășul Vișinski a dovedit că cele trei puteri imperialiste nu vor, în realitate, un veritabil control, — adică inspectarea tuturor întreprinderilor atomice imediat după semnarea convenției pentru prohibirea armelor atomice. Cu acest prilej, ministrul sovietic de externe a mai spulberat și o altă minciună repetată mereu de către delegații imperialiști, anume că dacă organismul internațional de control ar funcționa, după cum preconizează Uniunea Sovietică, în cadrul Consiliului de Securitate, aplicarea controlului ar putea fi „paralizată de dreptul de veto”. Tovarășul Vîșinski a reamintit că în nenumărate rânduri reprezentanții Uniunii Sovietice au precizat că dreptul de „veto“ nu trebuie aplicat în lucrările organelor de control. Încă la prima sesiune a Adunării Generale a O.N.U., V. M. Molotov a declarat că principiul unanimității, care este în vigoare în Consiliul de Securitate, „nu are nicio legătură cu activitatea comisiilor de control” și „de aceea nu există nici un temei pentru a spune că, făcând uz de dreptul de „veto”, vreo putere va fi în stare să împiedece efectuarea controlului”. Și A. I. Vîșinski, subliniind precizările tovarășului Molotov, a afirmat la rândul său : „Spuneam limpede și precis : organul internațional de control trebue să fie fără „veto”, Consiliul de Securitate cu „veto”. Prin aceste noi declarații, care sdrobesc ultimele „obiecțiuni” fățarnice opuse de reprezentanții celor trei puteri imperialiste, Truman, Acheson, Churchill și ceilalți se află puși în fața propriilor lor răspunderi, în auzul întregii lumi. De aceea, simțindu-se complect demascați și neîndrăznind să respingă de plane amendamentele propuse de Vîșinski la proiectul lor, ei s'au văzut obligați să accepte constituirea unui Sub-comitet, format din delegații Uniunii Sovietice, Statelor Unite, Angliei și Franței, sub președinția lui Nerva, președintele Adunării Generale a O.N.U., spre a se încerca realizarea unei apropieri între cele două teze. Voința de pace a popoarelor este atât de puternică încât, sub presiunea opiniei publice mondiale un număr tot mai mare dintre sateliții Washingtonului, adoptă o atitudine favorabilă unei înțelegeri cuprinzătoare dintre „Vest” și „Est”. Și este foarte grăitor faptul că susmenționatul Sub-comitet a fost creat la inițiativa stăruitoare a delegaților Indiei, Pakistanului și Siriei, ca și la cererea Ecuadorului, — state care până recent țineau cu smerenie trena politicii americane. Dealtminteri, contradicțiile din lagărul imperialist nu fac decât să se agraveze, pe zi ce trece. Aceste contradicții au ieșit și mai puternic la iveală cu ocazia recentei sesiuni de la Roma a consiliului blocului agresiv al Atlanticului de Nord. După cum se știe, criminala tranzacție încheiată la Paris între cele trei puteri imperialiste și Adenauer, cancelarul Germaniei apusene, — tranzacție prin care „Republica” de la Bonn era oficial inclusă în „Uniunea Atlanticului, iar noul Wehrmacht oficial inclus în proectata „armată europeană“ a lui Eisenhower, — urma să constitue o „prefață fericită" pentru discuțiile atlantonianilor în capitala Italiană. Pentru a arăta ce mari speranțe își puseseră beliciștii americani în aceste discuții, este de ajuns să spunem că sesiunea de la Roma trebuia să se traducă printr-o accelerare și amplificare considerabilă a preparativelor războinice, pe toate planurile, astfel că până’n câteva luni „armata europeană" să poată număra 40 de divizii, — ceea ce necesită o majorare de 30% a cheltuelilor militare ale țărilor vest-europene. Ce s’a întâmplat, însă ? Anglia, în ciuda tuturor eforturilor lui Acheson și Eisenhower, care nu au ezitat să folosească și amenințări, a refuzat să participe la așa zisa „armată europeană". Refuzul Angliei de a accepta „Planul Pleven”, — refuz care se dublează și de refuzul ei de a se integra în „Planul Schuman“, — a provocat, pe cale de consecință, ezitarea guvernelor Belgiei, Olandei și Luxemburgului și chiar ale Franței și Norvegiei, care au declarat că fără participarea britanicilor nu văd cum s’ar putea realiza o „armată europeană", adică o armată în care predominanța noului Wehrmacht ar putea fi „înfrântă". In plus, atât Franța cât și Anglia se sbat, drept urmare a cursei înarmărilor, în mrejele unei crize economice atât de grave, încât nu mai pot aloca noi credite importante pentru înarmări fără a ajunge, imediat, la faliment. Vorbind, săptămâna trecută la tribuna pretinsului „Consiliu al Europei", de la Strasburg, faimosul reacționar francez Paul Reynaud a dat a înțelege americanilor că țările vest-europene nu pot continua cursa înarmărilor decât dacă guvernul Statelor Unite le „ajută", dar un „ajutor" mai mare ca în trecut. „Noi, — a declarat Reynaud, — putem alege între unt și tunuri , nu putem însă alege între pâine și tunuri“. Dacă la aceste adânci divergențe, mai adăugăm că guvernul englez a refuzat, din nou, la Roma, să accepte pușca americană „Garand“ ca armă standard pentru armatele coaliției atlantice, precum și numirea unui amiral american în postul de comandant al forțelor navale din Atlantic, se înțelege lesne cu ce lamentabil eșec si a încheiat sesiunea consiliului uniunii atlantice. In cercurile politice ca și în presa oficioasă din Washington, Londra și Paris, nu se mai aud, de o săptămână încoace, decât tângueli, suspine elegiace și incriminări reciproce. „New York Herald Tribune”, de pildă precizează că în urma „gravelor divergențe politice între țările din Europa occidentală“, există „reala și îngrijorătoarea“ posibilitate ca Eisenhower să nu poată duce la bun sfârșit constituirea „armatei europene“. După ce relevă că germanii din Vest nu privesc cu entuziasm crearea „armatei europene“ și că majoritatea membrilor partidului conservator britanic se împotrivesc cu dârzenie alcătuirii acestei armate, ziarul citat conchide cu tristețe : „Dacă englezii nu se vor alătura armatei europene, este posibil ca ea nici să nu fie vreodată creată. Statele Unite vor putea atunci hotărî singure reînarmarea germanilor, ceea ce ar însemna în mod vădit reînvierea armatei germane. Contrariu, armata lui Eisenhower nu va primi niciun fel de divizii. In oricare caz, încordarea politică din Europa Occidentală va fi atât de mare, încât scopul Statelor Unite — crearea unei puternice armate europene — nu va fi probabil realizat niciodată“. La rândul său, oficiosul englez „Daily Telegraph“ admite că „atât în Germania cât și în Franța o mare parte a opiniei publice este împotriva înființării armatei europene“. Cât despre ziarul reacționar francez „Aurore“ el arată că „dacă Churchill ar fi cedat la Roma și Strasburg (adică în „Consiliul Atlanticului“ și în „Consiliul Europei“, N.R.) el ar fi fost răsturnat în 24 de ore și cu aceasta s’ar fi ivit riscul de a se ține noi alegeri“. Toate acestea demonstrează că lagărul Imperialismului nu mai poate salva nici măcar unitatea sa de fațadă. Contradicțiile inter-imperialiste sunt condamnate să se accentueze neîncetat, orice ar întreprinde șantajiștii americani. Sub presiunea tot mai puternică a luptei popoarelor pentru libertate, democrație, progres și pace, tabăra reacțiunii și a războiului slăbește și se descompune, în timp ce lagărul socialismului se desvoltă și se întărește impetuos. Așa o impun legile istoriei. Note politice externe Proectul programului pe anul 1952 al Editurii Tineretului Proectul programului pe anul 1952 al Editurii Tineretului a C. C. al U.T.M. cuprinde peste 300 titluri de cărți cu un tiraj de aproape 6.500.000 exemplare. Cea mai mare creștere a planului se înregistrează în sectorul literaturii pentru copii: 160 de titluri într'un tiraj de cca. 4.000.000 exemplare, ceea ce înseamnă, comparativ cu cele realizate între 1 Ianuarie și 1 Noembrie 1951, o creștere de 100%. întreaga literatură pentru copii va fi strâns legată de programa de învățământ. Cărțile ce vor fi tipărite urmăresc să ajute copiilor să-și îmbunătățească cunoștințele dobândite în școală. Pentru copiii de vârstă preșcolară se vor edita 45 de cărți, inclusiv pliante cu desene. Astfel, vor apare lucrări ale clasicilor literaturii ruse, cum sunt: „Peștișorul de aur" de Pușkin, o culegere de povestiri scrise de Lev Tolstoi, Turgheniev, Ușinschi sau Necrasov. Deasemeni, vor apare „Broscuța călătoare" de A. Garșin, lucrări scrise pentru copii de Maiacovschi și Alexei Tolstoi, povestiri și versuri ale scriitorilor A. Barto, S. Marșac, A. Cardașova, Ușacova și alții. Scriitorul Alexandru Șahighian va publica în Editura Tineretului două lucrări pentru copii : „Socotim" și „In pădure după mure". Deasemeni, în planul Editurii pe 1952 figurează lucrări pentru copii de Mihu Dragomir, Cicerone Teodorescu, Veronica Porumbacu, Sidonia Drăgușanu, Mioara Cremene, Alexandru Ozi, Gica Iuteș, Dan Faur și alții. Pentru elevii din clasele I, II și III, Editura Tineretului pregătește 29 de cărți într’un tiraj de peste 800.000 exemplare. Printre acestea figurează o nouă ediție din lucrarea „Copilăria lui Lenin“ de A. Ulianova, continuarea povestirii „Vasioe Trubaciov“ (vol. II) de V. Oseeva, lucrarea „Ninge" de L. Voroncova, cartea .,Ajutorul vine" de B. Jucov. Se vor mai edita : o culegere de basme ale lui Andersen, o culegere de povești ale popoarelor de pe Amur, de D. Naghișchin, „Guliver în țara piticilor" de L Swift și altele. Din viața copiilor din țara noastră vor apărea povestiri scrise de S. Gheorghiu, Suzana Delciu și alții. Cunoașterii naturii patriei noastre îi sunt dedicate cărțile „Nucul lui Toderiță" de Călin Gruia și „Povestiri vânătorești" de Eugen Jianu. Deasemeni, se vor publica cărțile „Povestire despre un copil grec" de F. Cononidis, „Ce eanul" de S. Marșac și câteva pliante: „Povestea apei",„Povestea măru iii", „Povestea zahărului", „Povestea rochiței", etc. Tot pentru școlarii din clasele I, II și III vor apare câteva lucrări ale clasicilor noștri: Ion Creangă, V. Alecsandri, Gh. Coșbuc, etc. O atenție deosebită o acordă Editura Tineretului literaturii destinate elevilor și pionierilor între 9—14 ani. Pentru aceștia se vor edita 75 cărți. Intr’un tiraj mediu, pe titlu de carte, de 30.000 exemplare. Acestor cititori le este destinată în special cartea „Vizitând expoziția I. V. Stalin“ de scriitoarea Maria Banuș. Din literatura sovietică vor apare în traducere lucrările : „Mereu împreună" de V. Havchin, „Cartea despre prietenie" de A. Carnauhova, „Clasa mea" de E. Vigdarova și altele. Tov. Eugen Jebeleanu va publica în Editura Tineretului o culegere de poezii și scriitoarea Cela Serghi volumul „Cantemiriștii". Vor mai apare lucrările : „In grupa mea" de Gica Iuteș, „Prietenie" de Octav Pancu-Iași, „Tabăra de pionieri” de Gelu Naum, „Colina cu Salcâmi“ de Mira Iosif și alte lucrări scrise de Sonia Larian, Marius Mircu, etc. Celei de a 5-a aniversări a Republicii noastre Populare le este închinat volumul „Pământul Patriei“, care va face cunoscute pionierilor bogățiile și frumusețile țării, desvoltându-le dragostea pentru Patria noastră. Se va reedita în cursul anului 1952 cunoscutul roman, distins cu „Premiul Stalin", „Copiii din Stojarî" de A. Musatov. Aspectele vieții satului în trecut și astăzi, ale vieții noi în gospodăriile agricole colective, vor fi descrise în lucrările scrise de Eusebiu Camilar, Radu Boureanu, Petre Lascalov. Trecutul de luptă al poporului nostru, lupta din ilegalitate a partidului clasei muncitoare, figurile comuniștilor care s'au jertfit pentru fericirea pentru viitorul copiilor, sunt poporului, zugrăvite în „Povestea poveștilor"„ poem de Marcel Breslașu, „Steagul Roșu" de Mihai Beniuc, „Poveste despre Ion Vodă cel Cumplit" de C. Ignătescu. In cinstea aniversării a 75 de ani de la proclamarea independenței României (9 Mai 1877) va apare volumul bogat ilustrat „Prietenia româno-rusă". Luptei pentru pace și demascării ațâțătorilor la război imperialiști le sunt consacrate lucrările : „Partizanii păcii — apărătorii copiilor" versurile „In straja păcii" de S. Marșac ,„Povestiri despre Spania” de Jan Griva, o povestire despre viața grea a copiilor din Iran de Enver Mamedhaniî și alte cărți. Vor mai apare în Editura Tineretului câteva basme scrise de Victor Eftimiu, o nouă ediție a povestirii „Nică fără frică” de Nina Cassian și o nouă ediție revăzută din „Fram, ursul polar“ de Cezar Petrescu. Și în lista titlurilor destinate elevilor și pionierilor, bogata literatură rusă și sovietică ocupă un loc de frunte : „Străbătând continente și oceane” de V. Cubilițchi, „încărcătura prețioasă”, de M. Belahova, lucrarea lui Lev Cassil și M. Polianovschi, „Strada mezinului” distinsă cu premiul Stalin, „Fiul Regimentului” de V. Cataev (ed. II-a),„Povestiri despre copii” de Vera Imber, „Patria ta” de N. Mihailov, sunt numai câteva din lucrările pentru copii ale autorilor sovietici care vor apare în cursul acestui an în Editura Tineretului. Se va publica și o culegere de povestiri din viața copiilor din țările de democrație populară, precum și cartea „Copiii și pumnalul” de autorul cehoslovac F. Langer, „Cristea din Varșovia” de scriitoarea poloneză I. Bronievscaia și altele. Pentru munca de vară cu pionierii și școlarii vor apărea lucrările : „La serbările noastre” (material artistic), „Tinerii horticultori miciuriniști” și „Tabăra pionierească”. In cadrul noii colecții „Biblioteca Școlarului”, care va apare sub Îngrijirea prof. univ. Ion Vitner, se vor publica peste 20 de lucrări ale clasicilor literaturii noastre : M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Al. Vlahuță, Al. Odobescu, Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, St. O. Iosif, Th. Neculuță, Ion Păun-Pincio, I. Slavici și alții. In cursul anului 1952, Editura Tinerettului inaugurează și o colecție de popularizare a științei și tehnicii, care se va adresa elevilor din clasele a IlI-a până la a VlI-a, ca și elevilor din școlile rezervelor de muncă. In limba maghiară vor apărea în cursul anului viitor 50 de titluri de cărți pentru copii și tineret. Intr’un tiraj de peste 250.000 exemplare. Pe lângă traducerile din limbile rusă și română, vor apare și lucrări originale, scrise de scriitori de limbă maghiară din țara noastră, ca: Asztalos István, I. Benczos, E. Majtényi, András Sütő, I. Robotos, M. Gall, E. Péterfi și alții. In limba germană se vor tipări 25 de lucrări, iar în limba sârbă 15. Se va acorda o atenție deosebită prezentării artistico-grafice a cărților, formându-se exemplul editurilor „Tânăra Gardă” și „Detghiz”. sovietice Cărțile pentru preșcolari vor fi ilustrate în câte 4-6 culori, asigurându-se condiții de imprimare cât mai bune. Programul Editurii Tineretului, program care este supus discuției cadrelordidactice, instructorilor de pionieri și masselor largi de cititori, tineri și copii, trebue să fie complectat și sugestii care vor contribui la îmbunătățirea lui, astfel încât cărțile editate în 1952 să contribue tot mai mult la educarea comunistă a tinerei generații. învățătorii și profesorii, educatoarele, bibliotecarii și instructorii de pionieri, sunt rugați să-și trimită părerea lor despre programul editorial pe anul 1952 al „Editurii Tineretului“ a C.C. al U.T.M.» contribuind astfel la îmbunătățirea lui. învățătorii — propagandiști ai metodelor agrotehnice înaintate Importanța reținerii zăpezii pe ogoare Una dintre cele mai însemnate măsuri agrotehnice care trebue popularizată în această perioadă este reținerea zăpezii pe ogoare. Pentru a obține recolte mari, este absolut necesar să se asigure condițiile cele mai prielnice pentru creșterea și desvoltarea plantelor. Reținerea zăpezii pe câmp — care este metoda cea mai Însemnată de apărare a culturilor de toamnă împotriva gerurilor aspre — constitue în acelaș timp metoda principală de strângere a umezelii în pământ și reprezintă deci și un mijloc sigur de luptă Împotriva secetei. In timpul iernii, frigul distruge multe plante neacoperite de zăpadă. In perioadele mai călduroase care se ivesc in timpul iernii și care pot avea o durată mai scurtă sau mai lungă, stratul subțire de zăpadă se topește iar plantele, rămânând descoperite, își micșorează rezistența la ger și suferă ori de câte ori temperatura coboară brusc. Toate acestea se pot însă înlătura când există un strat de zăpadă mai gros deasupra ogorului. Primăvara, odată cu topirea zăpezii, schimbările de temperatură mari și brusce fac ca plantele să nu poată rezista. Dacă însă se reține bine zăpada pe pământ, aceste pagube se pot înlătura. Zăpada oprită pe ogoare se topește treptat și pătrunde în pământ, mărindu-i provizia de apă. Un alt folos însemnat al reținerii zăpezii pe ogoare constă în faptul că astfel a nu se îngăduie înviorarea prea timpurie plantelor în urma desghețurilor din timpul iernii. Se știe că înviorarea timpurie a semănăturilor de toamnă face să scadă rezistența plantelor față de gerurile dinspre primăvară. Mărind rezervele de umezeală în sol și ferind mai bine semănăturile de toamnă și ierburile de ger, reținerea zăpezii mărește eficacitatea tuturor celorlalte măsuri agrotehnice folosite pentru obținerea unor recolte mari. Mijloacele de reținere a zăpezii sunt variate. Totuși, după felul efectuării lor, ele pot fi împărțite în următoarele trei grupe: 1. Obstacole artificiale mobile și fixe, cum ar fi gardurile, crengile uscate, snopii, etc. _____ _ 2. Obstacole făcute din zăpadă (pereți de zăpadă, valuri de zăpadă). 3. Plante de protecție special cultivate pe ogoare neocupate (ogoare cu perdele de protecție, porumb, floarea soarelui și alte plante). Reținerea zăpezii cu ajutorul obstacolelor artificiale, cum sunt gardurile, în comparație cu celelalte metode asigură o depozitare mai mare a zăpezii. Ele pot fi mutate în timpul iernii dintr'un loc într’altul pentru a se obține o grosime uniformă a zăpezii. Aceste obstacole se așează totdeauna de a curmezișul direcției vânturilor. Când se întrebuințează tulpini în acest scop, lucrările de așezare în câmp trebuiesc făcute până la data înghețării solului. Pentru oprirea zăpezii pe ogoare se întrebuințează și pluguri speciale cu care se începe a lucra când zăpada are 8—10 cm. Reținerea zăpezii este una din metodele cele mai sigure și verificate în practică de colhozurile sovietice pentru reținerea apelor provenite din topirea zăpezii, condiție necesară păstrării umezelii în sol. Pentru ca apa provenită din topire să intre în sol în mod rațional și pentru a se preîntâmpina scurgerea sau formarea bălților, colhoznicii presară deasupra zăpezii semințe, nisip sau pământ cernut, în benzi late de cca 1 m. și distanțate la 10— 20 m. Benzile presărate cu aceste materiale se topesc repede, iar fâșiile late opresc apa provenită din aceste benzi să se scurgă. In lupta pentru o recoltă bogată trebue ca învățătorii și profesorii să popularizeze pe o scară cât mai întinsă metodele reținerii zăpezii, deoarece este vorba de metode agrotehnice înaintate, ușor de aplicat și cu efecte mari asupra creșterii producției agricole. Aplicarea lor va ajuta pe țăranii muncitori să câștige bătălia pentru învingerea secetei, pentru obținerea unor recolte mereu sporite. Ing. C. LOZINSCHI secretar de secție la Societatea de Științe Agricole „I. V. Miciurin” din R.P.R. REDACȚIA: București, Str. A. S. Popov Nr. 26. Telefon : 3.81.91 și 4.39.00 — ADMINISTRAȚIA str. Batiștei 28. Telefon Nr. 1.51.70. ABONAMENTE: Anual, 250 lei, 6 luni 130. Institut anual 500 lei. Tiparul: Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” — Plata Scânteii