Gazeta Învățământului, 1954 (Anul 6, nr. 249-299)

1954-11-06 / nr. 291

InTăi din experiența sovietică Ana Bányász învățătoare decorată cu Medalia Muncii, Arad­ ia și tuturor pedagogilor din țara noastră, cunoașterea experienței școlii sovietice mi-a deschis și mie perspective nebănuite de per­fecționare a muncii instructiv-educative, mi-a ajutat să îmbunătățesc într-o măsură ho­­tărîtoare activitatea în mijlocul elevilor. De multe ori, în trecut, m-am izbit de greutăți mari în predarea citit-scrisu­lui din cauza neajunsurilor vechii metode de pre­dare. Experiența școlii sovietice m-a ajutat să rezolv această problemă. Am studiat cu mult interes metoda fonetică analitico- sinte­tică de predare a citit-scrisului și am apli­cat-o cu perseverență, folosind sistematic, așa cum am învățat din experiența învățătorilor sovietici, numeroase exerciții și un material didactic variat. Rezultatele au fost mereu mai bune. Datorită folosirii metodelor sovietice de predare am obținut o serie de succese și în predarea aritmeticii. Astfel, am înlăturat în cea mai mare parte însușirea mecanică de către eleve a cunoștințelor de aritmetică, am izbutit să le dezvolt judecata logică, le-am ajutat să-și formeze reprezentări­ concrete despre operațiile matematice. Și în activitatea mea educativă mă stră­duiesc să aplic experiența eminenților peda­gogi sovietici. Elevele mele sunt împărțite în grupe care își au fiecare conducătoare a lor. Ele se ajută reciproc cu multă tragere de inimă. Am reușit să dezvolt în clasa mea simțul răspunderii pentru îndeplinirea sar­cinilor de către întreg colectivul de eleve. Țin o legătură strînsă cu tovarășa instruc­toare de pionieri. In munca mea există încă lipsuri. Dar experiența pedagogilor sovietici mi-a arătat calea pentru lichidarea lor. Este calea luptei pentru ridicarea necontenită a nivelului ideo­­logico-politic și profesional. Pentru a înlă­tura lipsurile, pentru a-mi îmbunătăți munca profesională, depun toate eforturile în vede­rea ridicării pregătirii mele ideologice­ și profesionale, studiind cu rivnă învățătura marxist-leninistă și pedagogia sovietică. Bogata experiență a școlii sovietice, a ca­drelor didactice sovietice îmi este neconte­nit un adevărat ghid călăuzitor în muncă. r GAZETA ÎNVĂȚAMINTULUI NICOLAE TĂUTU TUn răsărit de soare... — de pe nava „Aurora“ — Urcăm pe vas... O navă ca oricare... Aici catargul... ancora... și prora... Și neclintit stă ridicat în zare Tunul de-atuncea, de pe „Aurora"... Nu un Columb — întreaga omenire De pe­ acest vas zării­m dimineață Nu doar un țărm ci altă rînduire, O eră nouă și o nouă viață. Metale scumpe-s aurul și­ argintul, Dar mai de preț e cel cuprins în navă, Chiar ancorat el va străbate timpul Ca-ntr-un ocean va naviga în slavă! Jurnal de bord sau cronică să fie? Pe pagini vechi stau literele mici Parcă­ ar vorbi de marea drumeție De la Spartacus pînă la Itfei— Pe punte trec în rind vizitatorii Romîni, maghiari, chinezi și coreeni. Ne-am adunat la tunul „Aurorii" Și-l pipăim ca niște vechi oșteni. Sunetele... Rotițe... Manivele... Dar atingînd noi nemișcata țeava Am auzit în clipele acele Ca un ecou îndepărtata salvă Ce vin purta ca norul care tună Un strop curat, un licărit de soare, Un curcubeu ce după grea furtună Vestește primăvara viitoare... Pășim pe vas... Și aeru-i mai tare... Vîntul venit din larg ne răcorește... Cu toți privim cum soarele răsare Și îi simțim din inimă cum crește ! UUBOMÎR DMITERKO N­u uita! Ghirlande-n Kiev, scăpărînd la soare. Copacii-naiță crengi de jar spre cer. Primi-vor mulți, de marea sărbătoare. Cravata roșie de pionier. Copilului cu inima senină se împlinește zece ani abia Și va intra-ntr-o lume de lumină. — De ziua asta­ aș vrea să-i spun așa: „Tu nu uita că n-a-nceput cu tine, Pornind spre viitor, mărețul drum. Atîtea fapte au cerut, știu bine, Noi an de vieți, spre-a fi cum sînt acum. Fii demn de glorioasa moștenire! Răsună-n ea al „Aurorei" tun, Și nume ce-au trecut în nemurire: In ea e Smolnîi, Kremlinul străbun". ...Kievi-n zorii purpurii se scaldă. Copacii par a fi din aur greu. Și sub a lui Octombrie rază caldă Țara-nflorește ca un curcubeu... In romîinește de VIRGIL TEODORESCU Intîlnire cu absolvenți ai institutelor de învățămînt superior din Uniunea Sovietică De curâ­nd a avut loc în cadrul Lunii Prieteniei Ro­mâno-Sovietice, în sala de marmoră a Casei ziariști­lor, o întîlnire între stu­denții facultăților de zia­ristică și filozofie din Capi­tală și absolvenți ai insti­tutelor de tovăță­mînt supe­rior din Uniunea Sovietică. La masa prezidiului au luat loc tovarășii conf. univ. Panul Popescu, aisistent univ. Ana Burghici, Gheorghe Fischer și Gheorghe Șipoș, care au studiat la Moscova și Leningrad. Studenți ca Tom­a­ Fi­­rescu, Ion Iuga, Petre Pa­lin și alții au pus nume­roase întrebări în legătură cu viața și munca studenți­lor sovietici. Au răspuns tovarășii Paul Popescu, Ana Bughici și Gheorghe Fischer, care au vorbit despre studenții Uni­versității „Lomonosov“ din Moscova și despre studenții din Leningrad. Ei au scos în evidență metodele de muncă ale studenților sovie­tici și felul cum aceștia își petrec timpu­l lor liber. După terminarea convor­birii a rulat filmul sovietic „Primăvara la Moscova“. I în oroșin pentru buna organizare a locului de muncă. Datorită acestei metode, elevul Mihai Ionescu de la Școala profesională metalurgică nr. 3 din Capitală obține re­zultate bune în atelierul-școală. 3) La Cabinetul pedagogic al orașului Bucu­rești, în cabinetul de științele naturale, se dau consultații învățătorilor și profe­sorilor cu privire la aplicarea experienței sovietice în munca de înarmare a elevilor cu cunoștințe agronomice. 4) In atelierul de fizică al școli medii nr. 1 de băieți din Capitală, elevii clasei a X-a construiesc aparate de fizică după indicațiile cuprin­­se în metodicile sovietice. /­ k * Fag. 3-4 Prietenie strînsă cu pedagogii sovietici Educarea comunistă a tineretului — țelul comun pe care-i urmărim — apro­pie tot mai mult pe învățătorii și profe­sorii din Republica Populară Romînă de pedagogii sovietici. Prietenii­ strînse, prietenii adevărate s-au legat între învă­­țătorii și profesorii noștri și pedagogii sovietici. Mulți învățători din țara noastră au simțit pentru Klavdia Arhipova, învăță­toare în satul Cerkizovo, un sentiment de caldă prietenie atunci cînd, la sfîrșitul unei zile de muncă, au citit un articol în care ea a­răta cum l luptă pentru însușirea temeinică a cunoștințelor de către toți elevii, cum obține succese în activitatea - instructiv­­educativă. Directorii școli­lor din București au văzut că le este prietenă apropia­tă tovarășa E. K. Osipo­va, directoarea unei școli medii din Moscova, atunci cînd în sala Teatrului Fi­­limon Sîrbu din București, în anul 1952, ea le-a vor­bit despre munca ei, des­pre felul cum conduce școala. Acum, de curînd, cînd tovarășa Osipova le-a vor­­bit prin radio, la emisiu­nea postului de radio Mos­cova pentru ascultătorii din Republica Populară Romî­nă, ei au simțit că fiecare vorbă vine de la un prie­ten bun. O vedeau parcă în fața ochilor ca atunci, vo­ioasă, vorbind cu­ bucurie despre activitatea ei, în­­suflețindu-i parcă și mai mult pentru munca lor nobilă. învățătoarea Elena Ticu de la școala de 7 ani nr. 183 din București și învățătoarea Iulia Ștefaniuc de la școala medie din Kotovskaia Poliava, din Ucraina Subcar­patică, nu­ s-au văzut nici­odată. Ele sunt însă prietene bune și se ajută în muncă. „Vreau să cunosc metodele și procedeele pe care le folosiți în predarea lecțiilor de aritmetică și citire la clasa a II-a“, îi scrie Elena Ticu tovarășei Iulia Ștefaniuc. Și ea este sigură că tovarășa Ștefaniuc îi va împărtăși multe lucruri interesante din experiența ei, o va ajuta să lucreze mai bine, să obțină succese mereu mai mari. Mulți dintre învățătorii și profesorii noștri știu că prietenii lor din școlile sovietice le pot da și le dau cu plăcere, cu dragoste îndrumările cele mai bune. „Vă cer sfatul în realizarea disciplinei elevilor și orga­nizarea unei bune activități extrașcolare“ — scrie învățătoarea Stela Gologan de la școala din Dudești-Cioplea tovarășei Alexandra Matveevna, învățătoare eme­rită la școala de fete nr. 79 din Moscova. Fiecare scrisoare, fiecare întrebare pri­mește un răspuns mai limpede și mai cald chiar decât cel așteptat. Scrisori pline de căldură de la profesorii sovietici prieteni primesc tovarășii Ilie Dediu, profesor la școala medie nr. 3 de băieți, Eliza Pa­­veliu, directoarea școlii nr. 148, Elena Matei, directoarea școlii pedagogice de educatoare din București și atîția alții. Pentru mulți pedagogi prietenia cu cadrele didactice sovietice a început în anii de studiu în Uniunea Sovietică. Tovarășa Gertruda Moisescu, conferen­țiar la Facultatea de geo-geografie din București, a făcut aspirantura la Univer­sitatea din Leningrad. In timpul celor trei ani de studiu s-a cimentat o strînsă prietenie între ea și tovarășii ei de muncă. Prietenia aceasta îi aduce și astăzi multe bucurii. De curînd, a primit o carte mare, îmbrăcată în piele roșie, asupra căreia stă aplecată zilnic ore întregi. Este ultima lucrare a fostului său profesor Ilia Alexeevici Karabiov, „Moluștele terțiare“, pe care acesta i-a trimis-o în dar odată cu două scrisori, una din partea lui și alta din partea soției sale. Tovarășa Moisescu aștepta acest plic cu multă nerăbdare. Voia să afle noutăți despre activitatea științifică a profesorului ei, despre munca în facultatea unde a învățat, despre fami­lia profesorului, pe care a cunoscut-o în­deaproape. Și apoi această scrisoare tre­buia să-i aducă răspunsul la o întrebare importantă, de care depindea în bună mă­sură Hotărîrea sa — ce temă să-și aleagă pentru lucrarea de doctorat. „Vă răspund la întrebarea principală privitoare la tema dizertației de doctorat — îi scrie profesorul Ilia Alexeevici Karabirov. Tema dumneavoastră, „Moluș­­tele depozitelor tortoniene", este bună, dar denumirea ei trebuie schimbată. Vă pro­pun ca titlu fie „Depozitele tortoniene din Romînia și fauna lor de moluște“, fie „Depozitele tortoniene și tortonianul în Romînia“, fie „Miocenul mediu în Romî­nia. Stratigrafia și fauna moluștelor“. Profesorul îi dă îndrumări și în legă­tură cu felul cum trebuie întocmită lucra­rea : „In partea stratigrafică nu vă puteți mărgini numai la descrierea profilurilor din care provine fauna, analiza tuturor profilurilor. Trebuie să dați să alcătuiți raionarea faunei, să prezentați un tablou general al istoriei teritoriului Romîniei în vremea tortonică­ Tema de doctorat nece­sită o analiză largă și o elaborare apro­fundată a problemei“. Simțind de datoria sa să o îndrumeze și acum în munca didactică și științifică, profesorul Karabkov o roagă pe fosta sa aspirantă să-i comunice hotărîrea la care ajunge și-i promite să-i trimită lucrările de care­ are nevoie. Studenții noștri care studiază în Uniu­nea Sovietică văd în profesorii lor prieteni adevărați. O prietenie atît de strînsă îl leagă pe Cezar Dimofte, asistent la Uni­versitatea „C. I. Parhon" din București, cu fostul său profesor din Sverdlovsk. N. N. Alkov, Incu­ îi scrie nu numai despre ac­­tivitatea lui de acum la catedra de mine­ralogie, ci și despre viața personală. A­t fiind că fostul său student s-a căsătorit, profesorul Nicolai Nicolaevici Albov îi tri­mite călduroase urări. „Vă felicit pentru marele și fericitul eveniment din viața dumneavoastră și ridic o cupă de minu­nată șampanie sovietică pentru tînăra dumneavoastră tovarășă de viață, pentru fericirea familiei dumneavoastră“. Cu profesorul său, Cezar Dimo­fte a stat de vorbă­ mult și despre toate. De multe ori i-a povestit Ni­colai Nicolaevici despre geologii romîni pe care i-a cunoscut la Moscova , cu ciți­va ani în urmă, despre frumoasele amintiri care i-au rămas din excursia făcută împreună cu ei în Ural. Din scrisorile profesoru­lui său, Cezar Dimofte află despre lucrările de specia­litate nou apărute în U­­niunea Sovietică. La rândul lui, Cezar Dimofte comu­nică profesorului său cum lucrează, ce planuri are. El i-a scris cu bucurie că a trimis unei reviste științi­fice prima sa lucrare știin­țifică, că vrea să facă pro­specțiuni geochimice în Carpații Orientali. Nicolai Nicolaevici . Ail­­bov este și acum prietenul apropiat, sfătuitorul lui Ce­zar Dimofte: „Nu este per­mis unui tînăr specialist — îi scrie el — să se mărginească numai la munca di­dactică de predare și de aceea dumnea­voastră ați procedat absolut just cînd ați luat hotărîrea să continuați lucrările­­ de cercetări științifice. Numai o asemenea îmbinare a muncii didactice la Universi­tate cu cercetările geologice pe­­ teren creează condițiile pentru formarea în de­cursul unui șir de ani a unui colabora­tor științific și a unui profesor cu înaltă calificare“. Cercetător neobosit, Nicolai Nicolaevici studiază acum metodele noi de prospec­țiuni geo­chimice (metodele biologice , de explorare continuă). Această problemă îl preocupă îndeaproape pe Cezar Dimofte. De aceea așteaptă cu interes fiecare scri­soare în care profesorul îi comunică nou­tăți în această privință : „Aș dori foarte mult să transmit cunoștințele din expe­riența mea practică, rezultatul cercetărilor mele, colegilor dumneavoastră de muncă, geologilor și­­ studenților romîni“ .— scrie el. Toți oamenii sovietici cu care a lucrat împreună în anii studenției îi sînt acum prieteni apropiați lui Cezar Dimofte, V. P. Trigonov, V. K. Ermatov și alții îi trimit întotdeauna salutări prietenești din orașul Sverdlovsk, în care au trăit atîta timp alături. Scrisorile venite din Uniunea So­­vietică sînt pentru Cezar Dimofte daruri de mare preț ale prieteniei, care­ în ciuda depărtării devine tot mai caldă, mai apropiată. Temelia pe care se clădește prietenia cadrelor didactice și a elevilor noștri cu pedagogii și elevii sovietici este de ne­zdruncinat pentru că această prietenie este o parte a legăturilor tot mai strînse, tot mai puternice care s-au închegat între poporul nostru și marele popor sovietic. fi poporului în Republica noastră Populară, să trezească în eî dorința de a lupta steagul partidului nostru pentru cauza sub­so­cialismului. Educarea tineretului la spiritul patriotis­mului socialist este o sarcină a tuturor învă­țătorilor și profesorilor. Nu există nici o dis­ciplină care se predă la școală, nici o acti­vitate extrașcolară în cadrul căreia să nu se poată realiza educarea patriotismului. Fiecare pedagog rezolvă la procesul predării disci­plinei sale nu numai probleme ale instruirii elevilor, ci și ale educării lor. Dacă­ în pre­darea istoriei patriei elevii pot cunoaște lupta de veacuri a poporului nostru pentru liberta­te, aceasta nu înseamnă că, asigurînd pre­darea istoriei în cele mai bune condiții se re­zolvă definitiv sarcinile educării dragostei față de popor, față de patrie. O mare însemnătate în educarea lui elevi a patriotismului o are studierea limbii române, făurită de popor prin eforturile a zeci de ge­nerații, a literaturii noastre progresiste, cla­sice și contemporane, care oglindește în ima­­gini artistice năzuințele poporului, lupta și cuceririle lui. Cunoașterea și înțelegerea ope­relor realiste ale lui M. Eminescu, Ion Crean­gă, Gh. Coșbuc, Ion Luca Caragiale, cunoaș­terea operelor maestrului, Sadoveanu, ale lui Camil Petrescu, Mihail, Beniuc și ale altor scriitori contemporani din țara noastră are o mare influență asupra educării tineretului nostru în spiritul patriotismului. Marii scrii­tori care s-au ridicat din rîndurile poporului nostru au fost ei înșiși adevărați patrioți. Viața și opera lor constituie pentru elevii noștri exemple­­ de slujire cu devotament poporului, de luptă împotriva dușmanilor lui.­­ Folosind marile posibilități pe care le au la îndemînă, pedagogii noștri care pre­dau limba și literatura română au datoria să fie mereu aprinsă flacăra vie a patriotismu­lui. La Congresul învățătorilor, tovarășul Gheor­ghe Gheorghiu-Dej a­răta cît este de necesar să învățăm tineretul ,să cunoască și să iu­bească minunatele frumuseți și bogății ale patriei noastre. Este datoria pedagogilor care predau geografia, fizica, chimia, geologia, botanica etc. de a înarma pe tinerii fii ai patriei noastre cu puterea științei, de a aprin­de în sufletele lor mîndria de stă­pîni ai ne­secatelor bogății ale patriei noastre și hotă­rîrea de a lupta pentru punerea lor la slujba continuei înfloriri a patriei noastre. In concepția marxist-leninistă, sentimentul patriotic al dragostei de țară este înțeles nu ca o îndrăgire abstractă a patriei, a frumu­seților ei și a limbii materne etc., ci ca un sentiment profund, legat în mod organic de lupta pentru construirea socialismului și co­munismului. încă în 1920, la cel de al treilea Congres al Comsomolului, V. I. Lența arăta că învăță­mîntul, instrucția și educația tine­retului trebuie să fie strîns legate de sarci­nile construirii socialismului, de lupta oame­nilor muncii pentru comunism. Pentru peda­gogii noștri ,trebuie să fie limpede că numai la gînd pas cu pas munca instructiv-educativă de sarcinile practice ale construirii socialis­mului se poate crește un tineret comunist de­votat poporului și patriei noastre libere. Patriotismul oamenilor muncii din țara noa­stră se exprimă, în primul rînd, la munca lor creatoare pentru binele patriei. Școala are datoria ca încă din anii copilăriei să dezvolte la elevi dragostea de muncă, dorința de a-și pune toate forțele, toate cunoștințele căpătate la școală la slujba patriei iubite.­­ In salutul adresat ziarului pionierilor „Le­­ninschie Iskrî“ din Leningrad, M. I. Kalinin scria: „A învăța bine, a învăța excelent, este cea mai importantă datorie patriotică a copii­lor sovietici. Tocmai cu aceasta începe la voi (la copii — I.D.) comunismul“. Această indi­cație are o mare însemnătate nu numai pentru copii, ci și pentru cei care se ocupă de in­strucția și educația copiilor, pentru pedagogi.. Ea arată învățătorilor și­­ profesorilor marea importanță , a muncii lor. Cu cît tînăra gene­rație își va însuși mai temeinic cunoștințele în școală, cu atît va putea aplica aceste cu­noștințe mai rodnic și mai activ în viitoarea activitate practică spre binele patriei. Munca instructiv-educativă bine organizată la școală presupune in mod necesar o foarte strînsă legătură între școală și viață. Pe­dagogii trebuie să-i ajute pe elevi să treacă de la contemplarea naturii înconjurătoare, a frumuseților patriei, la cunoașterea și înțe­legerea lor. Sînt nenumărate exemplele care vorbesc despre dragostea elevilor noștri față de gospodăriile agricole colective, față de co­muna natală, față de gospodăriile agricole de stat etc., atunci cînd ei au fost antrenați să participe la munca pentru dezvoltarea și în­florirea acestora. Ajutînd la strînsul recol­tei în gospodăriile agricole de stat ale ra­ionului Timișoara, elevii școlii medii „Nikos Beloiannis“ și ai școlii medii mixte cu limba de predare germană din Timișoara au îndră­git mai mult aceste gospodării, au început să se intereseze de diferitele probleme ale dezvoltării lor. Munca de utilitate socială a elevilor atît în școală cît și în afara ei, pre­zintă o însemnătate excepțională în educarea patriotismului la elevi. Dragostea elevi­lor pentru patrie trebuie să se ma­nifeste nu numai în sentimentele lor, ci mai ales în acțiunile practice în folosul patriei. De aceea pedagogii au datoria să acorde o mare atenție participării efective a elevilor, pe măsura posibilităților lor și în forme co­respunzătoare vîrstei lor, la lupta poporului nostru pentru construirea socialismului. III. In esența ca patriotismul socialist este profund internaționalist. Patriotismul socialist se îmbină armonios cu internaționalismul pro­letar. Nu poți fi adevărat patriot dacă nu stimezi și cele­ alte popoare, după cum nu poți fi internaționalist dacă nu iubești propria ta patrie. Pornind de la principiul că „țin, poate fi li­ber un popor care asuprește alte popoare“, patriotismul socialist respinge naționalismul burghez și recunoaște deplina egalitarc a tu­turor raselor și națiunilor, unitatea interese­lor și sarcinilor oamenilor muncii din toate țările, independent de nivelul dezvoltării lor economice, politice și culturale, de limbă și de culoarea pielii. Muncitorii au interese vi­tale comune și un dușman de clasă comun. De aci rezultă necesitatea ca muncitorii de toate națiunile și din toate țările să-și unea­scă eforturile la lupta pentru cauza comună, aceea a lichidării capitalismului și construirii socialismului. Călăuzindu-se după învățătura marxist-i le­­ninistă și după exemplul gloriosului P.C.U.S., partidul nostru își întemeiază politica sa pe mărețele principii ale internaționalismului proletar — ideologia unității muncitorilor, ță­ranilor și intelectualilor, a tuturor celor ce muncesc, în lupta pentru pace și socialism, ideologia frăției între popoare. Patriotismul oamenilor muncii din ța­ra noa­stră, se împletește organic cu internaționalis­mul proletar, fiind cu totul străin și opus oricăror prejudecăți naționaliste și șovine. Poporul nostru își aduce aminte cu ură de criminala politică a claselor exploatatoare care, folosind otrava naționalismului și șovi­nismului, căutau să învrăjbească și să as­muță pe oamenii muncii de diferite naționali­tăți unii împotriva altora, cu scopul de a-i dezbina, de a-i exploata mai ușor și de a-i împiedica să organizeze lupta unită împotriva dușmanului comun — exploatatorii. Datorită statornicirii de către Partidul Muncitoresc Român și guvernul țării a deplinei egalități de drepturi între poporul român și minorită­țile naționale, toți oamenii muncii din țara noastră, fără deosebire de naționalitate, luptă umăr la umăr, într-o strînsă și minunată frăție, pentru înflorirea patriei comune — Republica Populară Romînă. Partidul desfășoară o intensă muncă de e­­ducare internaționalistă a tuturor oamenilor muncii din R.P.R. O atenție cu totul deosebită trebuie acor­dată educării tineretului în spiritul interna­ționalismului proletar. Viața a demonstrat că tocmai tineretul este acela către care elemen­tele reacționare își îndreaptă de cele mai multe ori încercările lor perfide de ațîțare naționalistă, șovină. Partidul cere tuturor celor care activează pe tărîmul educației să crească tînăra gene­rație în spiritul frăției între popoare, al le­găturii frățești și al solidarității cu oamenii muncii din toate țările, in spiritul întăririi continue a prieten­iei de nezdruncinat și a colaborării frățești dintre poporul român și marele popor sovietic, al prieteniei și frăției cu popoarele din țările de democrație popu­lară. Succesele obținute pe acest tărîm sînt incontestabile. Stimulați și îndrumați de pro­fesorii lor, elevii școlilor de 7 ani din comu­nele Bucovăț, raionul­ Timișoara, Glimboca și Zorlențul Mare, raionul Caransebeș, Sudriaș, raionul Făget, Găvojdia, raionul Lugoj și școlile din centrul Mehadia, raionul Almaj — de exemplu — au confecționat cu prile­jul Lunii Prieteniei Româno-Sovietice din a­­cest am 11 costume naționale. Aceste costume, împreună cu 60 de albume, la confecționa­rea­ cărora au participat elevii de la nume­roase școli din regiunea Timișoara, au fost trimise diferitelor case de pionieri din Uniu­nea Sovietică. Dragostea tineretului nos­tru pentru tineretul sovietic se manifestă și în miile de scrisori pe care elevii și studenții noștri le trimit elevilor și studenților sovie­tici. In unele locuri nu se acordă însă întotdea­una atenția cuvenită educării elevilor îin spi­ritul internaționalismului proletar, com­baterii concrete, serios fundamentate teo­retic și bine documentate a oricăror forme ale naționalismului burghez. Este necesar ca în școlile de toate gradele să se intensifice, eforturile în vederea educării tineretului în spiritul internaționalismului proletar. A educa tineretul în spiritul internaționalis­mului proletar înseamnă, la primul rînd, a-i explica într-o formă simplă și accesibilă po­litica națională leninist-stalinistă, pe care o aplică cu fermitate partidul nostru. Peda­gogii trebuie să explice tineretului prevede­rile Constituției R.P.R. cu privire la egali­tatea de drepturi a tuturor oamenilor muncii din țara noastră și să le arate cum sînt a­­plicate la viață aceste prevederii în același timp, trebuie să se scoată la iveală caracte­rul nationalist al educației care­­ se făcea în anii regimului burghezo-moșieresc și să se demaște in mod convingător, pe bază de fap­te, caracterul reacționar al educației burgheze șovine din toate țările capitaliste. Predind istoria, geografia, literatura, limbile străine etc., cadrele didactice au posibilități largi să ajute pe elevi să cunoască lupta oamenilor muncii din lumea întreagă împotrivă exploatării, să le lămurea­scă unitatea intereselor de clasă ale tuturor celor ce muncesc. Pedagogii pot de asemenea să vorbească elevilor despre valorile cultu­rale create de popoarele diferitelor țări, să-i ajute să cunoască lupta unită a popoarelor pentru apărarea păcii. De la vîrsta cea mai fragedă trebuie să li se arate copiilor cum trăiesc și cum luptă pentru construirea so­cialismului popoarele din țările de democra­ție populară. Înflăcărată iubire de patrie a poporului nostru,este indestructibil legată de dragos­tea internaționalistăi fierbinte, față de Uniu­nea Sovietică, eliberatoarea și sprijinita acea noastră. I. V. Stalin a arătat că „internațio­nalist este acela care­, fără rezerve, fără con­diții este gata să apere Uniunea Sovietică, pentru că Uniunea­ Sovietică este baza miș­cării revoluționare mondiale și nu poți să a­­peri, să faci să meargă înainte această miș­care revoluționară dacă nu aperi Uniunea Sovietică. Căci acela care intenționează să a­­pere mișcarea revoluționară mondială fără Uniunea Sovietică și împotriva ei, acela mer­ge împotriva revoluției și se v­a rostogoli ine­vitabil în lagărul dușmanilor revoluției“. Educația elevilor în spiritul internaționalis­mului proletar se realizează nu numai la lecții, ci și la procesul activității educative în afara clasei. De aceea trebuie să fie larg folosite, în acest scop, discuțiile, informa­țiile politice, lecturile, organizarea de ser­bări comune de către elevi din gtndul­­ poporu­lui român și ale diferitelor minorități naționa­le, corespondența între elevii din școlile­ noa­stre cu elevii din U.R.S.S. și din țările de democrație populară etc. Internaționalismul proletar este opus cos­mopolitismului. Cosmopolitismul burghez con­temporan nu reprezintă ceva principial nou în ideologia burgheză decadentă. El este în fond reversul naționalismului și servește re­­acțiunii mondiale și, în special, imperialis­mului american, drept narcotic spiritual pen­tru adormirea conștiinței maselor și înșelarea vigilenței politice a nonoarelor. Propovăduind teoria că noțiunea de patrie ar fi, chipurile, învechită și aparține trecutului, că patriotis­mul împiedică progresul, că popoarele trebuie să renunțe la suveranitatea națională în fa­voarea unui așa zis supra-stat și a unui gu­vern mondial, bineînțeles de proveniență a­­mericană, ideologii cosmopoliți vor să nete­zească drumul expansiunii imperialismului a­­merican. Demascarea cosmopolitismului burghez con­­temporan ca una dintre formele cele mai pe­riculoase ale ideologiei burgheze este una din cele mai importante condiții pentru edtf­­carea tineretului în spiritul patriotismului so­­u­ciclist și al internaționalismul­ui proletar. Este necesar ca într-o formă simplă și prin exemple vii și accesibile elevilor­ să li se ex­plice esența antipopulară a cosmopolitismului, dezvăluind contradicția de neîmpăcat dintre cosmopolitismul burghez și internaționalis­mul proletar.. ★­Sub conducerea înțeleaptă a Partidului Muncitoresc Român, oamenii muncii de toate, naționalitățile din patria noastră, liberi și stă­pîni pe soarta lor, sînt însuflețiți de ide­ile nobile ale patriotismului socialist și ale internaționalismului proletar. Patriotismul socialist îmbină armonios tradițiile luptei... unite a poporului român și a minorităților na­ț­­ionale pentru libertate și o viață mai bună cu interesele construirii socialismului în R.P.R., patria lor comună. Prietenia de neclintit care se dezvoltă în­tre poporul­ român și minoritățile naționale pe baza politicii naționale leninist-staliniste a­­ partidului are o imensă însemnătate pen­tru consolidarea mai departe a regimului de democrație populară, pentru­ construirea so­cialismului în patria noastră. Unitatea de monolit a poporului român cu minoritățile na­ționale, frăția tuturor oamenilor muncii din țara noastră cu oamenii muncii din țările lumii, prietenia poporului nostru toate cu toate popoarele iubitoare de pace contribuie la întărirea forțelor care luptă pentru men­ținerea și apărarea păcii — cucerirea cea mai de preț a omenirii. Școala noastră nouă este chemată să aducă o mare contribuție la întărirea și dezvoltarea continuă a acestei­­» prietenii, să educe tineretul țării noastre in spiritul patriotismului socialist și al inter­naționalismului proletar. I. DRAGU

Next